minescu

i marmure

ng n spaim ngheat,
ruin, un rege-asirian,
or arunc durerea-i nspumat
agan.

nt un rege s sfarm cu-a mea durere,

nt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
mp-o lume ce sfie-n tcere
ul meu.

ei rage turbarea lui fugind,

-mbat pe-al vnturilor joc,
un n tunet durerea lor mugind,
foc.

am cui spune cumplita mea durere,

am cui spune nebunul meu amor,
a dat soarta amara mngiere
dor.

perana, turbrii rzbunarea,

estemul, credinei Dumnezeu,
umbr ce-i sperie desperarea,
a eu.

icoana-i, care m nvenin,

suvenirea sursului tu lin,
o raz din faa ta senin,
u senin.

copil, cum repedea junie

hi de flacri al zilelor noroc,
m iubete pe-o alb vijelie
foc.

ar soarbe geniu slbita mea privire,

a la snu-mi gingaul tu mijloc,
mea frunte n vise de mrire
e foc.

oarta lumii pe buza-i purpurie,

e lumii rzndul tu delir,
u zmbet un secol de orgie,
mir.

c, copil, ca zeul nemurirea,

 tarul, ca spaima un azil;
mna blnd, ca vulturul mrirea,
un copil.

ma-i zboar c-o tainic mnie,

t ce cat cu ochiu-nglbenit,
vineit, cu faa cenuie
ubit.