Sunteți pe pagina 1din 7

NEVROZELE

Conceptul de nevroz trebuie refcut pentru c a fost deformat. A fost simplificat, n


sensul c a fost considerat ca o reacie a omului sntos supus la suprasolicitare. El se
confund oarecum cu oboseal i surmenajul i se atept ca, prin repaos i eventual
somnoterapie, subiectul s se restabileasc.
Vremurile sunt n schimbare i pentru nevroze. Se trece de la un concept de mas la
o persoan individual. nfloresc ofertele de psihoterapii, bioenergie, psihanaliz; rmne
ns nevroza ca principala surs de diagnostic pentru toate specialitile i numai cazurile
dificile ajung n sfrit la psihiatru.
De fapt, nevroza trebuie neleas ca parte a sistemului psihopatologic i ca
diferen fa de normal. Idealul este ca fiecare om s strbat de la natere la moarte
cteva etape de complexificare, de difereniere a psihicului, care s-l conduc la
maturitatea adultului adaptat, prosper, creator, socialmente valoros, familist, pe scurt un
cetean de valoare, onorabil.
Nevroza se desfoar n principal n planul eu-lui (al contiinei de sine), al
intimitii subiective i, de aceea, ea poate fi nu numai ignorat ci i disimulat, dei
subiectul e de multe ori n via la limita compulsiv a confesiunii, a mrturisirii.
Nevrozele au cea mai mare indicaie pentru psihoterapie. Ele beneficiaz de o
interpretare psihanalitic i deci, pe lng celelalte specialiti pe care le exploateaz, azi
apar i psihanalitii.
Nevroticul e un suferind, e un om ndurerat, i are dorina i nostalgia normalitii.
El vrea s redevin cum a fost, normal, sau s fie ca cineva normal. Are deci aceast
dorin de a se reface. Se autoculpabilizeaz i se infirmizeaz singur. Nu este bine ca n
ochii nevroticului s minimalizezi. Asta l ndeprteaz pe nevrotic, care are nevoie de
cineva asculttor, cruia s-i transfere ceva din fiina sa. Psihiatrul pentru nevrotic e un
martir asculttor.
Nevroticii sunt socotii de autoriti mai ales nite simulani, nite puturoi,
antisociali, idee ce a fcut ravagii chiar n familiile respective. Chiar partenerii le zic n-
ai nici pe dracu.
Clasificri :
neurastenia,
nevroza obsesivo-fobic,
nevroza isteric,
nevroza motorie (mixt).

NEURASTENIA

Definitie
Neurastenie (engl. Neurasthenia) - Stare cronica de fatigabilitate si de astenie
fizica si intelectuala ce evolueaza pe un fond depresiv si la care, in general, se asociaza
dureri somatice numeroase.
Descrisa de neurologul nord-american G.M.Bread, in 1880, neurastenia a fost
promovata in clasele conducatoare din lumea occidentala pana pe la mijlocul primei
jumatati a seculului XX. Ea cuprinde cel mai adesea forme minore de depresie cu
distonie neurovegetativa si dureri corporale care duc cu gandul la o boala realmente
organica (de tipul depresii mascate actuale). Recent, Y. Lecrubier a individualizat un
sindrom similar, care ar fi legat de o hipofunctionare dopaminergica, timastenia.
In majoritatea tarilor termenul de neurastenie nu mai este in uzul general, insa este
important in istoria psihiatriei.
Pentru prima data termenul a fost utilizat in America in anul 1869 de catre Beard
pentru a descrie un sindrom de oboseala mintala si fizica, apetit diminuat, iritabilitate,
insomnie, concentrare deficitara si cefalee, in absenta unei boli anume. Beard a observat
faptul ca simptome similare pot aparea in boli cornice, febre consumptive si la
parturietare. Termenul a urmat sa fie folosit intr-un sens larg si neurasthenia a fost
comentata in multe manuale de la sfarsitul secolului al XIX lea si inceputul secolului
XX. Ross inclus termenul in prima editie a cartii sale binecunoscute Nevrozele
commune ( The common neuroses) publicata in anul 1923; in perioada pregatirii celei
de a doua editii din 1937, Ross a eliminat termenul sub motivatia ca majoritatea cazurilor
erau stari anxioase.
Initial, cauza neurasteniei a fost considerata epuizarea nervoasa in urma unei
activitati excessive si tratamentul includea o succesiune de perioade de odihna si
activitate planificata, de obicei in asociere cu tonice si uneori cu stimulare electrica
aplicata la membrele inferioare si cap. Ulterior activitatea excesiva nu a mai fost
recunoscuta drept o cauza importanta, in contrast cu factorii constitutionali si psihologici
precipitanti.
Cercetarile recente in practica generala au demonstrate ca oboseala si iritabilitatea
insotesc in mod obisnuit anxietatea si depresia usoara. Desi numai pare adecvata
denumirea acestui model simptomatic prin termenul neurastenie, aceste observatii arata
ca fenomenele clinice descrise de Beard pot fi inca decelate azi.
Janet a lansat termenul psihastenie ingloband tulburarile anxioase si obsessive.
Cuvantul psihastenie a fost folosit si pentru a reliefa preponderenta factorilor psihologici
fata de cei fiziologici in etiologia afectiunii.

Epidemologia nevrozelor

Tulburarile nevrotice se pot manifesta la trei niveluri simptome isolate;


tulburari nevrotice minore; syndrome nevorice specifice. Simptomele nevrotice isolate
pot fi resimtite uneori de subiecti normali. Intr-o tulburare nevrotica minora ( sau
tulburare emotionala minora ). Apar simultan simptome nevrotice variate fara
predominanta vreunui simptom; aceasta tulburare este intalnita frecvent in practica
generala. In sindroamele nevrotice specifice predomina un tip de simptome; aceste
tulburarimsunt mai frecvent intalnite in practica psihiatrica.
Au fost folosite metode epidemiologice pentru a estima frecventa tulburarilor
pentru fiecare dintre aceste niveluri. In astfel de studii este importanta ultilizarea
metodelor standardizate de observatie. Astfel, daca practicieniloe generalisti li se cere
decat sa comunice frecventa tulburarilor emotionle minore la pacientii lor.
Depresia mascata

Termenul de depresie mascata este uneori folosit pentru cazurile in care


dipozitia depresiva nu este atat de evidenta. Desi nu exista motive pentru a considera ca
aceste cazuri alcatuiesc un sindrom separate, termenul este util pentru a atrage atentia
asupra unui aspect clinic care poate fi usor scapat. Diagnosticul depinde de o cautare
atenta a celorlalte trasaturi ale tulburaruu depressive, in special perturbarea somnului,
variatia diurnal a dispozitiei si ideile depressive. Mascarea este cel mai probabil sa apara
in tulburarile usoare sau moderate, dar uneori apare si in tulburarile severe. Ca o
observatie din acest aspect termenul este totusi folosit, desi unii auttori sustin ca ar
trebui sa se faca decat in sens descriptiv. In forma sac ea mai severa, depresia inhibata
trece in stupor depresiv.

Tulburarea depresiva usoara

Uneori tulburarile depresive usoare prezinta simptome similare depresiei mascate


si stuporului depresiv. In aceste cazuri, pacientul se plange de dispozitia scazuta, de
pierderile energiei si a placerii, precum si de somn insufficient. Totusi, in tulburarea
depresiva usoara exista deseori alte simptome, mai rar intalnite in tulburarile severe.
Aceste simptome pot fi in mare caracterizate ca nevrotice si ele include anxietate, fobii,
simptome obsessive si, mai rar, simptome isterice. Desi anxietatea poate fi un simptom
intalnit in toate gradele de tulburare depresiva, ea poate fi la fel de severa in tulburarile
usoare ca in cele severe.
Aceasta constatare a sugerat multor cercetatori ca aceste tulburari depressive
usoare nu sunt doar simptomele adaugate, acest sindrom a fost denumit depresie
nevrotica.
Indepartand simptomele nevrotice gasite de cercetatori in anumite cazuri,
tulburarile depressive usoare sunt caracterizate prin simptome care erau de asteptat, ca
dispozitia scazuta, lipa energiei si a interesului, iritabilitate. Perturbarea somnului exista,
dar nu trezirea prea devreme dimineata care este atat de caracteristica tulburarilor
depresive mai severe. In schimb, exista frecvent dificultate in adormire si treziri repetate,
urmate de obicei de o perioada de somn la sfarsitul noptii. Aspectele biologice ( apetit
scazut, pierderea in greutate, scaderea libido-ului ) nu sunt de obicei intalnite. Cu toate ca
dispozitia poate varia in timpul zilei ea este de obicei mai putin buna seara decat
dimineata. Pacientul poate sa nu para in mod evident deprimat dupa aspectul exterior sau
lent in miscari. Nu se constata idei delirante sau halucinatii.
In formele lor cele mai usoare, aceste cazuri inscriu in tulburarile afective minore.
Acestea pun probleme considerabile de clasificare. Multe dintre aceste tulburari
depresive usoare sunt de scurta durata, incepand intr-o perioada de necazuri personale si
linistindu-su cand situatia se schimba sau cand subiectul se adapteaza la noua situatie.
Totusi, unele cazuri persista timp de luni sa ani, provacand o suferinta considerabila chiar
daca simptomele nu cresc in intensitate.
Carlson si Goodwin (1973) au descries trei stadii ale maniei care chiar daca nu
mereu separate se distinct unul de altul, pot contribui la aprecierea tipurilor de simptome
drept cazuri usoare, moderate si severe. In cazurile usoare sunt crescute activitatea fizica
si limbajul; dispozitia este labila, fiind in principal euforica, dar lasand loc cateodata
iritabilitatii; ideile sunt expansive, iar pacientul cheltuieste adesea mai mult decat isi
poate permite; impulsiunea sexuala creste. In cazuri moderate, exista o marcata
hiperactivitate si o presiune a limbajului care pare dezorganizat; dispozitia euforica este
din ce in ce mai mult intrerupta de perioade de iritabilitate, ostilitate si depresie;
preocuparile grandioase sau de alt fel se pot transforma in idei delirante. In cazurile
severe exista o hiperactivitate frenetica, gandirea este incoerenta, ideile delirante devin
din ce in ce mai bizarre si apar halucinatii. Trebuie subliniat ca aceasta descriere este doar
nu ghid si ca nu exista o succesiune invariabila.
Ca o concluzie, putem sustine ca neurastenia sau boala epuizrii i a
suprasolicitrii, era foarte frecvent i n trecut, cea mai dispreuit i cea mai mascat de
alte etichete (pentru concedii i pensionari). Neurastenia nu exist ca noiune n DSM IV,
dar descrierea ei se apropie foarte mult de forma depresiv, denumit si distimie. E vorba
de o slbiciune iritabil, sau cum se spune popular ncep s-l lase nervii; deodat
excitaii de prag obinuit ncep s enerveze. Omul devine un pachet de nervi. La cea
mai lumea devine greu de suportat, te enerveaz ceea ce pn acum nu te-a enervat
(tramvaiele de pe strad, btutul covoarelor, uile trntite etc.). Toate acestea reprezinta o
provocare care explodeaz. Manifestrile exploziei pot fi impulsive, distructive sau plns.
Deci, irascibilitate, hiperestezie, fatigabilitate, i de aici conflictul. Toi ip n
cas n jurul subiectului, el zace la pat, mai ia o pastil. Oboseala continu, fizic, il dor
toate, dar mai ales capul. Bolnavul devine nelinitit, indispus, anxios, angoasat. La
brbati angoasa este mai frecvent precordial sau digestiv, la femeie este mai ales
respiratorie, este senzatia de sufocare i de nod n gt. Emoiile se produc cu mare
uurin, este de ajuns o privire, un cuvnt ca s se dezlnuie emoiile.
Bolnavul devine distrat, cei din serviciu cred c este ndrgostit, distrat, c bea, n
orice caz nu tiu ce s-a ntmplat; nu se mai poate concentra, d impresia de zpcit, de
distrat, promite i nu se ine de cuvnt, ncurc treburile. Aceast impresie de zpceal
este dat de atenia spontan, care a ctigat teren n dauna ateniei voluntare, apoi are un
mod pripit de a percepe mediul exterior, este pripit pentru c nu este calm s perceap, s
aud, s vad; fiind angoasat, toate le face ntr-o grab care i aduce dezordinea. Aceast
dezordine pe care i-o creeaz n fiecare zi, el o pune pe seama zpcelii memoriei lui,
bolnavul acuz o scdere a memoriei, o scdere a capacitii de a nva, de aceea printre
acetia vom avea desigur foarte muli intelectuali, care acuz o scdere a capacitii de a
citi, o scdere a capacitii de a reine nume i date, o dificultate esenial i tragic n
procesul de creaie.
Capacitatea lor de munc este este sczut nu numai obiectiv, ci foarte mult este
exagerat subiectiv. Astfel nct descrierea strii lor pare excesiv, ei folosesc metafore
de tipul: nu mai pot, sunt la pmnt, sunt drmat, mi-am ratat cariera, m cunosc foarte
bine.
Neurastenicii sunt o spaim i a ORL-itilor, datorit descrierilor ciudate i care
nu intr n schemele lor, urechea extern este normal, sistemele de investigare sunt
normale, i ei au totui de tratat acufene nsoite de ameeli i o bogie semiologic a
auzului tulburat.Tot n neurastenie se mai descriu i aa-numitele msuri de aprare.
Neurastenicul ncepe s se judece nainte de a veni la doctor i tie c a fcut
unele greeli. Atunci nchide telefonul, deci stric toate relaiile, nu se mai poate duce pe
la edine, bineneles c acolo se trage clopotul i se ntreab ce este cu el, deci se stric
i pe linie politic, ce ceart cu toate rudele, pentru c din cauza lor nu se mai poate
odihni i ncepe s ncerce omenete s diminue zgomotul blocului, discutnd cu doamna
de la etajul 3 i 5, deci se ceart cu toat scara i cu toat lumea, i cu vecinii; bineneles
c ncep s i ipe du-te de te trateaz, deci se petrece n aceast reacie complex nu
numai o suferin a lui i el ncepe s-i strice relaiile cu restul lumii. Peste asta vine
insuportabila idee c se face de rs n faa nevestei sau invers. El e mort de obosit,
nemaiputnd s aib o via sexual aa cum trebuie. Exist o ntreag problematic
legat de acest fapt, mai accentuat evident la brbai. Se adaug capitolul ruperii
relaiilor cu proprii lui copii, se fac zgomotoi, ei i apar lui zpcii, dezordonai, nu
nva destul, notele de 6, 7 i se par mici, i se pare c rateaz i copiii;
atunci ia msuri i se duce la coal, unde se ceart i cu profesorul. Deci vedei c pe
toate le stric, toate le ncarc.
Neurastenia a fost descris mai ales n concepia neurologic ca o boal a
suprasolicitrii. Deci neurastenia s-ar datora muncii prea multe i uzurii noastre. Legat de
aceast idee se poate vedea la fiecare caz n parte suprasolicitarea lui, tipul de munc,
turele, norma prea mare, fizicul prea mic (debilul fizic), apoi transportul cu toate
problemele sale (naveta), suprasolicitarea de acas, gospodria, copiii, cozile. Deci este
ca un inventar al existenei din care rezult c aceast cauz este chiar existena noastr
grea, mizerabil.