Sunteți pe pagina 1din 9

Editura POLIROM, Bucuresti, 2001

245 de pagini
ISBN 973-683-654-1

Cartea Creativitatea si inteligenta emotionala, scrisa de autoarea Mihaela Roco este alcatuita din
urmatoarele 5 capitole: Teorii actuale privind natura si evaluarea creativitatii, Teoria neurobiopsihologica a
creativitatii, Complexele personale: factori stimulativi sau inhibitori ai creativitatii, Inteligenta emotionala si
Teste, exercitii si jocuri creative.

Capitolul 1: Teorii actuale privind natura si evaluarea creativitatii

Societatea contemporana, comparativ cu cele anterioare, se caracterizeaza prin schimbari radicale care
se petrec in conduita, la locul de munca sau in famiie, in educatie, in stiinta si tehnologie, in religie si aproape in
orice aspect al vietii noastre.
A trai intr-o asemenea lume presupune un inalt grad de adaptare si de curaj care este legat in mare
masura de creativitate.
Dupa C. Rogers (1961), adaptarea naturala creativa pare a fi singura posibilitate prin care omul poate
tine pasul cu schimbarea umii sale. Un popor cu un nivel scazut al creativitatii sa, cu o cultura limitata, nu va
putea rezolva eficient problemele cu care se confrunta. Ch, garfield considera ca intr-un viitor nu prea indepartat
erioi vor fi autorii celor mai indraznete si valoroase realizari in stiinta, tehnica si cultura. Intrecerea intre tari se
va deplasa din planul militar in cel al creatiei umane.
Cercetarile de peste 30 de ani ale autoarei in domeniul psihologiei creative au relevat ca potentialul
creativ al romanilor este foarte ridicat, dar exista mute blocaje in calea valorificarii acestuia, datorate in
principal sistemului de instruire si educatie si climatul psihologic
C. Rogers prezinta urmatoarele critici:
In educatie se tinde spre formarea unor oameni conformisti, cu stereotipii numeroase si
marcante, considerandu-se ca este de preferat sa asiguri o educaatie cat mai completa decat sa
dezvolti o gandire originala si creativa;
Distractiile din timpul iber ale oamenior au un caracter pasiv, sunt noncreative;
In famiie si in viata personala creativitatea nu este bine vazuta. Astfel, pprin imbracamintea
noastra, mancarea pe care o consumam, cartile pe care le citim, ideie pe care le sustinem
remarcam o puternica tendinta spre conformitate si stereotipie.
Termenul creativitate a fost introdus in psihologie de G.W. Allport pentru a desemna o formatiune de
personalitate. In opinia ui, creativitatea nu poate fi limitata doar la aptitudini (inteligenta), atitudini sau trasaturi
comportamentae. Ininte de 1950 notiunea a fost consemnata sub alte denumiri: inspiratie, talent, supradotare,
geniu, imaginatie sau fantezie creatoare.
Inspiratia este o stare psihica de tensiune puternica cu o durata variabila, in cursul careia se contureaza
in linii mari viitoarea idee sau solutie noua. Atributele esentiale ale inspiratiei sunt spontaneitatea si vibratia
afectiva. Inspiratia este o etapa a procesuui de creatie.
Talentul este considerat o forma speciala de capacitati sau abilitati innascute sau mostenite si care fac
posibila obtinerea unor rezultate superioare. Individul inzestrat cu talent se caracterizeaza printr-o inteligenta
deosebita, o mare exigenta fata de sine, dispunand de un mare spirit autocritic, care-i face sa fie permanent
nemultumiti de ceea ce creeaza si se nazuiesc spre perfectiune.
Oamenii geniali sunt inzestrati cu aptitudini intetelectuale sau mentale exceptionale, care sunt ereditare.
E. Weisberg aprecieaza ca toate persoanele creatoare au un numar de trasaturi comune, printre care se
numara: interesele de cunoastere, independenta judecatior, increderea in sine, intuitia si o ferma perceptie de
sine ca individ creativ. Oamenii de stiinta inalt creativi se caracterizeaza prin: nevoia de a se elibera de reguli,
deschidere la experienta, sensibilitate la probleme, problematizarea (pot vedea o problema acoo unde nimeni nu
o vede, ducand astfel la aparitia unui domeniu nou).
Creativitatea nu se manifesta constant nici la cei mai mari artisti sau oameni de tiinta, ceea ce indica
faptul ca geniul nu este o caracteristica constata.
Esenta creativului consta in noutatea si originalitatea sa. Un produs cu cat este mai original si
implicatiile sale sunt mai indepartate in timp, cu atat mai aspru va fi judecat de contemporani, fiind calificat
drept nebunesc, eronat, inutil.
W. Duff a distins 2 facultati ale mintii creatoare: imaginatia, judecata si gustul, pe care le considera
principalele componentele ale geniului.
Imaginatia elaboreaza o infinitate de asociatii noi prin compunere si descompunere a ideilor, prin
combinarea si recombinarea or, creand in final obiecte care nu au existat niciodata in natuta.
Judecata opermite observarea acordului sau dezacordului dintre ele, reunind in aceeasi categorie a celor
omogene si respingand pe cele discordante si apoi determinand utiitatea.
Gugustul este un simt intern care permite delimitarea ideior frumoase de cele neplacute, a ceor decente
de cele ridicole.
Imaginatia se aseamana cu gandirea divergenta, iar judecata cu gandirea convergenta.
Stefan Odobleja a incercat in lucrarea sa Psihologia consonantista (1938) sa operationalizeze
componentele cognitive ale descoperiii si inventiei intr-un model care preceda cu aproape uns sfert des secol
faimosul model tridimensional al inteligentei elaborat de Guilford (1967) sau modelul gandirii creative al lui
Torrance (1974).

A crea insemna a face sa existe, a aduce la viata, a cauza, a genera, a produce, a fi primul care
interpreteaza rolul si da viata opersonajuui, a compune repede, etc.
Creativ este cel care se caracterizeaza prin originaitate si expresivitate, este imaginativ, generattiv,
deschizator de drumuri, inventiv, etc.
Ca o formatiune psihica deosebit de complexa, crativitatea se caracterizeaza printr-o multitudine de
sensuri: productivitatea, utiitatea, eficienta, vaoare, ingeniozitate, noutate
Performanta sau produsul crator trebuie sa fie adecvat reaitatii, pentru ca unele raspunsuri neobisnuite
pot proveni si din ignoranta, confuzie, stari alterate ale constiintei, ele fiind in totala neconcordanta cu realitatea.
O persoana inalt creativa se sprijina in aceeasi masura atat pe constiinta, cat si pe subconstient si
inconstient in cautarea noului. Persoanle inalt creative apeleaza de regula la experiente si modaitati noi,
necunoscute, spre deosebire de cele slab creative, care se incred numai in modalitatile cunoscute, care de regula
au dus la reusita.

Teorii recente ale creativitatii


Teresa Amabile considera ca adoptarea deciziilor, atat intr-un domeniu profesional, cat si i viata
cotidiana implica deseori creativitatea. In general, raspunsurile creative sunt evidente si totusi putina lume se
gandeste la ele. Dupa acesat autoare, modelul strctutal al creativitatii include urmatoarele componenete
necesare: abilitati relevante intr-un anumit domeniu (cunostinte obiective de specialitate, abilitati tehnice,
talentul special in domeniul respetiv), abilitati creative (set cognitiv si perceptiv largit, folosirea unor categorii
largi in sticarea informatiei, reactualizarea u exacttate a informatilor, stil de munca perseverent si plin de
energie), motivatia intrinseca pentru sarcina (realizarea unei activitati pentru ca ni se pare interesanta, placuta,
provocatoare prin ea insasi, pentru ca acest lucru ne genereaza bucurie si ne aduce satisfactie).

Robert W. Weisberg
Acesta considera creativitatea doar ca pe o rezolvare de probleme intrepte sau o gandire creativa
evolutiva. Oamenii solutioneaza probleme pornind de le ceea ce deja stiusi abia apoi modifica schema, in
conformitate cu noile cerinte.. viziunea cestuia este oarecum simplista si nereaista, intrucat nu creem ca in
pricesul creatiei poate sa existe un fel de planificare rigida a diferitelor modalitati de gadire, a relatiior si
interactiunii diferitelor si multipleor componente ale creatiei.

H. Gardner permite surprinderea fenomenului in intregul sau nivel de complexitate. Autorul contureaza
un cadru teoretic general de analiza a creativitatii pe mai multe niveluri (nivelu subpersonal, personal,
intrapersonal, multipersonal)

M. Csikszentmihayi (1997) considera creativitatea ca p un fenomen ce rezulta din interactiunea a trei


ssiteme: campul de productie culturala (actioneaza ca niste filtre pentru a ne ajuta sa selectam din ansamblul de
informatii noi pe acelea care merita sa fie luate in seama; un camp este compus din experti dintr-un anumit
domeniu a caror sarcina este sa judece performanta din acel domeniu), contributia persoanei (majoritatea
investigatiilor se centreaza asupra persoanei creatorului, in incercarea de a gasi cheia creativitatii), asimilare
sistemului (reproducerea sistemului in inelectul creatorului, avand o baza buna, foarte solida in stiinta si
intelegere).

Michael si Bernardette Fustier (1988) considera ca actualele teorii asupra creativitatii isi au radacinile in
cinci curente istorice: curentul clasificator sau logic (creatorul pune ordine in universul concret care il
inconjoara, prin asezarea lucrurilor in clase), curentul experimental (toate fenomenele au cauze, aceleasi cauze
produc aceleasi efecte; tehnicile moderne de creativitate pot favoria si accelera in mod considerabil aparitia
ideilor), curentul functional (conceperea de instrumente, car aturi de cunoasterea legilor fundamentale ale
naturii permit omului sa o folosesca potrivit scopurilor sale), curentul combinatoric (creativitatea consta in
combinarea de concedpte, aptutidini de areranjare si reationare a elementelor campului constiintei intr-un mod
original), curentul intuitiv si descoperirea rolului inconstientului.

Termenul insight inseamna vedere in interior, semnificatie care il apropie de un alt termn controversat,
intuitie. La nivelul sau se intersecteaza cele 3 planuri ale desfasurarii activitatii psihice constient, inconstient,
subconstient.

Capitolul 2: Teoria neurobiopsihologica a creativitatii

Aceasta terie reuneste intr-un model unitar si integrativ cat mai multe dintre componentele creativitatii,
care in viziunea autorilor sunt plasate in diferite zone de functionare ale creierului (cortex si subcortex)
Creieru contine aproximativ 100 de miiarde de neuroni, fiecare anad o imensa putere de comnexiune.
Encefalul contine creierul, cerebelul, trunchiul cerebral (bulb, talanus si hipotalamus), formatiunea reticulata,
functionarea compartimentelorsale presupunad o activitate electrica ce le permite sa comunice intre ele.

Modelul tridimensional al creierului


Cele 3 etape ale evolutiei creierului la mamifere sunt creierul reptilian, sistemul limbic si cortexul.
Creierul reptilian, denumit si primitiv sau primar coresounde sistemelor nervoase ale trunchiului
cerebral, este mic in dimensiune , dar foarte complex, raspunde de satisfacerea nevoilor fundamentale si
comanda agresivitatea.
Creierul limbic, creierul anterior sau visceral domina afectivitatea si memoria, asihura supravietuirea
intr-o buna adaptare la mediul social, empatia, statutul social, convingerile si credintele. Sistemul limbic este
sediul emotiilor, al impulsurior, al memoriei de lunga durata, al actiunii imediate (negandite) si al elaborarii de
imagini.
Cortexul apare la mamiferele superioare (caine, pisica) si reprezinta stadiul recunoasterii obiectelor ca
realitate externa dintr-unspatiu dat, iar nivelul urmator, specific numai omului consta in operarea cu simboluri,
limbaj, gandire abstracta/cortexu are plasticitate si suplete, este mama a inventiei, tata a gandirii abstracte....
Cortexul cerebral este asemanator unui oras cu strazi si monumente si are 2 emisfere cerebrale cu cate
patru zone distincte: locul frontal, parietal, temporal si occipital. Cele 2 emosfere lucreaza independent una de
alta. Datorita emisferei drepte omul poate recunoaste chipu celorlalti si este speciaizata in domeniul muzicii.

Tipuri de emisfericitate
Emisfericitatea desemneaza specifitatea functionala a unei emisfere, fiind proprie speciei umane. Chair
si asa, cle 2 emisfere se informeaza reciproc in mod constant, permitand o actiune coordonata in totalitate.
Exista emisfericitate de executie (anumite actiuni pun in joc mai mult una dintre emisfere), individuala
(prin educatie, obiceiuri, profesie, o persoana foloseste mai mult una dintre emisfere), culturala (anumite grupuri
de indivizi au tendinta de a folosi mai frecvent una dintre emisfere).
Caile de a cunoaste emisfericitatea unei persoane sunt: chiryrgia traditionala, electroencefalograma,
electrooculograma, chestionarele si inventarele.

Particularitati ale functionarii celor 2 emisfere


Emisfera stanga este responsabila de ceea ce spunem, iar cea dreapta de modul in care spunem.
Persoanele cu o dominanta dreapta sunt vizuale, iar cele cu dominanta stanga sunt auditive.
Emisfera stanga corespunde limbajului, cuvantului, limbajului scris, calcului logic, cifrelor,
rationamentului, capacitatii de analiza si abstractizare, grija de a proceda metodic, este arta de a structura fraze
si de a face planuri.
Emisfera dreapta este universul intelegerii nonverbale, al recunoasterii formelor si al percetiei spatiae,
da tonu si intonatiile vocii, priveste stilul de manifestare al unei persoane, este locu ritmului, al muzicii,
imaginilor si imaginatiei, raspunde la culori, analogii, structuri, scheme si fuguri. Intuitia si imaginatia sunt
functiile ei dominante.
In sustinerea complementaritatii celor doua emisfere s-au dovedit urmatoarele: ambele emisfere sunt
responsabile de componentele limbajului, codificarea texteor scrise, procesarea sensurior cuvinteor.
Emisfera stanga este specializata in deductii conective, iar cea dreapta in deductii anticipative.ista 4
specializari ale functiilor cerebrale: sectorul cortical stang (logic, analitic, matematic, tehnic, rationament),
sectorul cortical drept (creator, spirit artistic, globaizare, conceptualizarer), sectorul limbic stang (controlat,
conseervator, planificare, organizare, administratie), si sectorul limbic drept (contacte umane, emotiv, muzician,
spiritualist, exprimare)
Datele cercetarior au aratat ca 10% dintre oameni au un singur sector dominat (in general cortexul
stang), 62 % utilizeaa spontan 2 cadrane doinante (cortex si limbic stang), 25% foosesc trei sectoare dominante
si 3 % dintre indivizi au preferinte pentru toate cele 4 sectoare.

Predare-invatare si creier total


Fiecare inteligenta are preferinte pentru diferite stiluri de invatare, fapt pentru care nu este posibil sa se
limiteze pedagogia la un singur tip de inteligenta. Pedagogia eficienta da posibilitatea fiecaruia sa fie inteligent
si se adreseaza in difrite momente creierului in totalitatea ui si nu doar uneia dintre zonele lui
Elevul cu preferinta pentru cortex stang prefera sa invete dupa manual, aprecieaza cuvantul, limbajul,
ii place sa discute, este avid dupa asimilarea de cunostinte, invata gandind-reflectand si doreste sa obtina
performante.
Elevul cu preferinta pentru cortexul drept invata prin descoperire personala, favorizeaza
experimentarea in raport cu teoria, intelege mai usor daca se folosesc scheme, desene, este vizual si imaginativ,
vrea ca perioada lui de invatare sa fie cat mai activa.
Elevul cu preferinta marcanta pentru limbic stang vrea sa cunoasca teoriile, dar in scopul ajungerii la
actiune, doreste pe parcursul stagiului de invatare o atmosfera de incredere, un profesor metodic si organizat,
pentru ca intra foarte usor in stare de panica.
Eevul cu preferinta marcanta pentru limbic drept aprecieaza viata de grup, relatiie intre cursanti si
profesori, ambianta buna, absenta conflictelor, aprofundarea relatiilor interpersonale.

Sexul si particularitatile de functionare a creierului


La femei exista o mai mica lateralizare decat la barbati, deoarece la acestea corpul calos asigura o
interconexiune mult mai buna intre cele doua emisfere, favorizandu-le un mai mare acces in plan verbal si
rational, mental-vizual si spatial. Femeile dispun de anumite capacitati mai dezvoltate de a verbaliza, iar barbatii
au abilitati spatiae si matematice. In cazul unor leziuni similare ale creierului, femeile sufera pierderi ale
functiilor intelectuale mai reduse decat barbatii.

Capitolul 3: Complexele personale: factori stimulativi sau inhibitori ai creativitatii

Una dintre caile principale de antrenare a creativitatii o cinstituie identificarea factorilor inhibitori si
stimulativi ai acesteia.
Exista numeroase bariere personale in raporturile interumane: barierele legate de contextul
sociocultural (conflictul de valori si lipsa cadrelor de referinta, conditionarea si manipularea prin mass-media,
prejudecatile, diferentele culturale, nonintegrarea frustratilor), bariere cauzate de frica endemica teama pe
care o incearca anumiti membri ai societatii, cei mai vulnerabili, cei care au sensibilitati personale (infruntarea,
agresivitatea, principiul competitiei, rezistenta la schimbare, lipsa increderii in sine), bariere cauzate de
atitudinile individualiste specifice celor care pun sau nu accentul pe propria persoana (comportamentul
egocentric, necunoasterea propriei persoane, sentimentele de incompetenta sau ineficienta, lipsa de obiectivitate
si realism, pasivitatea excesiva), barierele referitoare la relatiile individ-grup (lipsa de comunicare,
marginalizarea, lipsa de autenticitate, izolarea, dependenta).
Exista blocaje ale creativitatii: blocaje de tip emotional (teama de a nu comite o greseala), blocaje de
ordin cultural (prea mare incredere in statistici si experienta trecuta), blocaje de ordin perceptiv (incapacitatea
de a distinge intre cauza si efect).

Complexele personale
Complexul este echivalentul sentimentelor de inferioritate sau al sentimentelor de vinovatie. Fiecare om
traieste mai mute niveluri de semnificatii in raport cu diferitele roluri sociale pe care. Pentru Eul normal trecerea
de la un nivel de semnificatie la altul se realizeza in mod firesc, dar complexul este o piedica in calea acestei
libertati, un fragment de personalitate detasat de ansamblul normal coerent. Exista mai multe tipuri de
complexe.
Complexul de abandon asociat cu frustrare afectiva, de excludere, de respingere. Sentimentele
determinate de complex sunt certitudinea de a fi respins, nesimpatizat, da a fi marginalizat, de a nu interesa pe
nimeni, de a nu avea niciodata sansa de a fi inconjurat de afectiune, mangaiat, iubit, recunoscut, indreptandu-se
catre o stare depresiva de gol existential, de pierdere a gustului de a trai.
Complexul de rivalitate fraterna se refera la geozia copilului, care este foarte precoce si naturala. Fratele
sau sora sunt priviti ca rivali si din cauza unor atitudini ale parintilor: mangaieri, laude, tandrete si grija inegale
care dovedesc preferinta pentru unul dintre copii. Manifestarile la varsta adulta sunt: agresivitate, ostilitate
dispret fata de rivalul social.
Complexul de nesiguranta (insecuritate). Freud a considerat anxietatea ca fiind factorul comun al tuturor
perturbarior patologice. Sentimentele manifestate de acest complex sunt: impresia de pericol personal iminent si
care nu poate fi depasit, lipsa de incredere in viata si in altii si hiperemotivitatea anxioasa.
Complexul afirmarii de sine in plan sexual dificultatea individului de a se afirma autonom si
responsabi in plan sexual, din cauza mediului castrator, reprezentat adesea de parinti.
Complexul de vinovatie se remarca inversunarea persoanei de a se autopedepsi, autocondamnarea
implacabila in urma unui act spontan al vietii cotidiene sau a unei vorbe negandite.
Complexul de inferioritate timiditatea, insotita de frica de a fi ridicol, privirea atuia este perceputa ca o
batjocura si sufera de jena sociala, sentiment de slabiciune, incapacitate si acestea duc la aparitia unei stari
depresive cronice. Alte subiecte atinse aici fac referire la originea complexului de originalitate, nevroza si
automobilismul, lipsa de afectiune.

Principii si reguli utile pentru eu:


Principiul autenticitatii (accepta-te asa cum esti, sa fii spontan, destinde-te, afirma-te, creaza
ceva care sa te reprezinte, accepta incertitudinea, fii realist);
Principiul atacului distorsiunilor conceptuale (deprecierea riscurilor, reabilitarea dorintelor
refulate, inlaturarea mecanismelor de aparare);
Principiul restabilirii, in limitele posibilului, a puterii vointei;

Tipurile psihologice ale lui Jung


Introversiunea la un subiect normal se exprima printr-un comportament firesc binevoitor, meditativ, usor
distant, care nu se angajeaza cu placere in discutii cu altii, dar se descurca foarte usor in fata obiectelor, este
putin defecsiv si se retrage in spatele unei atitudini de observator.
Extraversiunea la un subiect normal se exprima printr-un comportament natural prevenitor, aparent
deschis si indatorat celor din jur, care se plieaza usor la toate situatiile noi, stabileste rapid relatii noi cu cei din
jur, se lanseaza adesea in necunoscut, fara teama si increzator, indepartand obiectiile care ar putea stanjeni
spiritul. Dupa Jung, introversiunea si extroversiunea sunt determinate generic, fiind independente de educatie,
profesie, nivelu instririi, sex.
Capitoul 4: Inteligenta emotionala
Afectivitatea desemneaza un nivel al existentei care se defineste prin antiteza cu conceptualizarea,
ratiunea, unde totul este doar trait de individ si nu cunoscut in mod constient. Structurile afectivitatii se plaseaza
la nivel inconstient.
Emotia depinde de modul in care o persoana evalueaza si analizeaza o situatie. Prin emotii judecam
lumea ca fiind placuta sau neplacuta, ca fiind buna sau rea, deci dupa un sistem de valori. Sistemul limbic este
considerat ca sediu al vietii emotionale, in special nucleu amigdalian, denumit chiar magazin al memoriei
emotionale.
Emotiile sunt importante deoarece ele asigura supravietuirea, luarea deciziilor, stabilirea limitelor (ne
ajuta sa tragem niste semnale de alarma atunci cand ne deranjeaza comportamentul unei persoane), comunicarea
(expresia fetei noastre poate exprima o gama larga de sentimente si daca suntem iscusiti in arta comunicarii
verbale vom putea exprima mai multe emotii si ne vom simti mai bine), unitatea (sentimentele sunt universale;
empatia, compasiunea, cooperarea si iertarea au potentialul de a ne uni ca specie).

Termenu inteligenta emotionala a fost formulat pentru prima data intr-o teza de doctorat, in SUA, in
1985. Wayne Leon Payne considera ca inteigenta emotionala este o abilitate care implica o relationare creativa
cu starile de teama, durere di dorinta. Adaptarea individului la mediul in care traieste se face atat prin elemente
cognitive, cat si prin cele non-cognitive.
Studiile realizate de-a lungul a 25 de ani in Universitatea din Te Aviv au stabilit componentele
inteligentei emotionale: aspectul intrapersonal (constientizarea propriilor emotii, optimism, respect pentru
propria persoana, autorealizare, independenta), aspectul interpersonal (empatie, dezvoltarea relatiilor
interpersonale, responsabilitate sociala), adaptabilitatea (rezolvarea problemelor, testarea realitatii, flexibilitate),
controlul stresului si dispozitia generala (fericire, optimism).
S. Hein inteligenta emotionala insemna sa fii constient de ceea ce simti tu si de ceea ce simt altii si sa
stii ce sa faci in legatura cu aceasta; sa stii sa deosebesti ce-ti face bine si cum sa treci de la rau la bine; sa ai
constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa maximizezi pe termen lung
fericirea si supravietuirea.
Mayer si Salovey au incercat sa puna in evidenta 4 niveluri ale formarii inteligentei emotionale si
anume: evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei, facilitarea emotionala a gandirii, intelegerea si analiza
emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale, reglarea emotiilor pentru a provoca cresterea emotionala si
intelectuala. In cadrul fiecarui nivel exista mai multe trepte, dupa cum urmeaza: perceptia, evaluarea si
exprimarea emotiilor, facilitatea emotionala a gandirii, intelegerea si analizarea emotiilor utilizarea
cunostintelor emotionale, reglarea emotiilor pentru a promova cresterea emotionala si intelectuala.

Empatia e un fenomen psihic de retraire a starilor, gandurilor si actiunilor celuilalt. Persoanele inalt
empatice sunt altruiste, generoase, tind sa acorde ajutor persoanelor care le inconjoara, au un comportament
prosocial bine conturat, sunt bine adaptate social si in general putin anxioase. Empatia determina receptivitatea
si aparitia actului altrist.
Un barbat cu abilitate sau coeficient emotional inalt poseda un echilibru social in relatiie interumane, o
capacitate remarcabila de a se angaja in rezolvarea problemelor altor persoane, se poate dedica unor cauze
nobile, este responsabil social si are in vedere latura morala a imprejurarilor in care este implicat.
O femeie cu abilitate sau coeficient emotional inalt tinde sa fie pozitiva, exprimandu-si direct, natural
sentimentele, simtindu-se bine in pielea ei, gandurile despre propria persoana fiind optime. Pentru ea viata are
sens si merita traita din plin. Face usor cunostinta cu persoanele noi si este foarte rar anxioasa.

Capitolul 5: Teste, exercitii si jocuri creative


Acest ultim capitol a fost rezervat de catre autoare pentru a prezenta unele teste de creativitate mai mult
sau mai putin traditionale. Multi specialisti considera testele de creativitate ca modalitati aparte de antrenare a
creativitatii, luand in considerare ca prin instructaj se solicita subiectilor sa aiba cat mai multe idei si sa
determine cat mai multe asociatii noi.

A. Test de imaginatie si creativitate (adaptat dupa E.P. Torrance, Al. Osborn si altii). Acest test
cuprinde 7 probe practice care presupun: identificarea unor reprezentari pentru un numar de 8
figuri; selectarea a cat mai multe asemanari posibile intre anumite obiecte luate doua cate doua
(cartof-morcov, pisica-soarece, vioara-pian, lapte-carne, radio-telefon, ceas-masina de scris,
perdea-covor, tractor-tren);gasirea a cat mai multe semnificatii pentru 8 desene schematice;
identificarea a cat mai multe intrebuintari neobisnuite pentru anumite obiecte (nasture, cheie,
scaun, ziar, carbune, cutit, sita, inel); notarea tuturor obiectelor rotunde sau care fac zgomot la
care se pot gandi; identificarea posibilelor consecinte ale unor evenimente date (ce s-ar
intampla daca toate femeie ar deveni invizibile?, ce s-ar intampla daca am putea auzi tot ceea ce
gandesc ceilalti oameni?) si gasirea unei serii de imbunatatiri ce pot fi aduse unor obiecte (ce ar
trebui sa faca un profesor pentru ca elevii sa invete mai bine?, ce ar trebui facut pentru ca
oamenii sa fie corecti si cinstiti?). Acest test evaluaeaza raspunsurile in functie de fluiditate,
flexibilitate si originalitate.

B. Chestionar de atitudini creative (Mihaela Roco, J.M. Jaspard). Acest chestionar este alcatuit
dintr-un numar de 50 afirmatii pe care subiectii trebuie sa le valideze cu 5 variante de raspuns:
cu totul neadevarat, neadevarat, relativ adevarat, adevarat si cu totul adevarat. Afirmatiile sunt
in felul urmator: atunci cand apreciez pe cineva, tin cont in primu rand de calitatie morale;
intotdeauna spun adevarul; azi sunt capabil sa muncesc la fel ca in trecut; cand eram copil, imi
ascultam intodeauna parintii; nu las o treaba din mana pana cand nu o rezolv; nu ma deranjeaza
sa adopt un comportament diferit de al altora; imi place sa visez la un viitor foarte indepartat;
etc.

C. Chestionar de motivatie profesionala (adaptat dupa R. Bazin). In acest chestionar este


prezentata o lista cu 35 de trebuinte si motive privind activitatile profesionale si se solicita
aranjarea acestora in ordinea importantei lor. Trebuintele enumerate sunt astfel: program fix de
lucru, perioade de repaus, distractii; buna intelegere cu ceilalti colegi; posibilitati de promovare;
sa ai sentimentul ca faci un lucru important; sa fii de acord cu obiectivele institutiei; etc.

D. Stiluri de personalitate creatoare (adaptat dupa C.G. Jung si D. Kolb). Aici este prezentat un
inventar care iti da posibilitatea sa afli tipul tau fundamental de interactiune cu oamenii si
situatiile. In functie de preferinte, se acorda note de la 1 la 4 pentru anumite perechi de cuvinte
(intuitie-logica, risca-chibzuieste, se implica-cauta greseli, simte-gandeste,etc) si calificative de
la A la D pentru alte perechi de cuvinte (vorbeste-asculta, insufletit-rezervat, improvizeaza-face
planuri, etc). La sfarsitul testului sunt prezentate in detaliu 4 stiluri fundamentale de
personalitate: entuziast, imaginativ, practic si logic.

E. Stiluri de inovatie (traducere si adaptare de Mihaela Roco dupa W.C. Miller). Oamenii folosesc
o combinatie de 4 stiluri de gandire inovatoare. Acest chestionar indica strategia fiecaruia de
abordare a gandirii inovatoare. In chestionar sunt 28 de intrebari cu cate 2 variante de raspuns
adaptate fiecarei intrebari (I: invatati cel mai bine atunci cand: a. Va stabiliti teluri si asteptari
precise in legatura cu ceea ce invatati, b.va bazati pe experiente noi, fara a avea teluri precise; I:
va place sa gasiti solutii: a. Imaginandu-va cel mai bun rezultat, b. Combinand ideile cele mai
practice ale mai multor persoane).
F. Metode de stimulare a creativitatii: PAPSA (cele 5 etape ale metodei: perceptie, analiza,
productie, selectie, aplicare). Perceptia: este vorba de a percepe mai bine oportunitatile in
situatii aparent linistite inainte de a degenera in criza. Analiza: expoatarea campului probemei
pe diferite cai. Productia: gasirea de solutii pertinente. Selectie: alegerea dintre ideile propuse a
celor care corespund cel mai bine obiectivelor. Aplicare: implementarea ideilor alese si
vanzarea lor eficienta partenerilor interni si externi.

G. Stimularea gradului de activism. Pentru oamenii creativi nu exista lucruri neinteresante, ei


avand un interes viu pentru orice informatie. Este prezentata o comparatie intre persoanele slab
creatoare si cele inalt creatoare, implicand toate aspectele activitatilor desfasurate si a
atitudinilor adoptate zilnic.

H. De ce nu suntem perseverenti si cum am putea fi. Este propusa o lista cu 14 simptome care
pun in evidenta slabiciunea perseverentei. Cateva dintre acestea sunt: incapacitatea de a
descoperi si de a formula clar ceea ce iti doresti; dorinte slabe, datorate unei motivatii
neadecvate pentru activitate; dorinta puternica, chiar nerabdarea de a renunta la prima
infrangere; etc.

I. Eliminarea obstacolelor (E. Raudsepp). Se indeamna subiectii la realizarea unei liste personale
cu obstacole si blocaje care inhiba si inabusa manifestarea creativa. Se ofera ca sursa de
inspiratie o lista predefinita, care include: teama de esec, nevoia de a te conforma, curiozitate
inhibata, formularea incorecta a unei probleme, etc.

J. Lista cu lucruri care ne sacaie (E. Raudepp). Se recomanda intocmirea unei liste cu lucrurile
nemultumitoare din viata fiecaruia, lucru care va genera interes in gasirea de solutii
combatante: telefonu care suna si u raspunde nimeni, oglinzi cu defect, sireturile rupte,
claxoanele masinior, programele TV mediocre, scaunele subrede, etc.

K. Reveria creativa (E. Raudepp) experimentele dovedesc din ce in ce mai mult ca ceea ce
vizualizam este ceea ce receptam si ca putem programa in mod deliberat computerele biologice
cu un set de profetii care sa se autoindeplineasca.

L. Exercitiu pentru activarea imaginatiei (E. Raudepp). Se propune crearea a 7 propozitii in care
acronimul este cuvantul de 7 litere IMAGINE. Toate propozitiile trebuie sa reflecte intr-un fel
gandurile voastre despre solutia creativa, imaginatie si inventivitate.

M. Creativitatea si controlul mintii (E. Raudepp). Thomas Edison stia ca omul poate produce tot
ceea ce concepe mintea si daca nu controlezi mintea, aceasta te poate controla pe tine. Un
piholog a conceput o lista cu scuze folosite de oameni pentru a-si inhiba mintea de la a crea noi
viziuni: daca as avea bani, daca n-as avea nevasta si famiie, daca as fi mai tanar, daca m-ar
ajuta cineva, daca nu as fi ghionist, daca nu ar fi toti impotriva mea, etc.

N. Frazele care paralizeaza creativitatea (Mihaela Roco): sa faca mai intai altii si pe urma mai
vedem daca ne apucam si noi; nu are nicio legatura cu ceea ce avem de facut acum; acum este
tarziu sa ne gandim la asta; desi ideea este buna, sunt sigur ca nu va merge; te-ai gandit la ce te-
asteapta daca se aproba sa faci asta?; scrie undeva de ideea asta?; inainte de a lua cuvantul,
gandeste-te bine daca ai ceva serios de spus; nimic nu este mai periculos decat o idee, atunci
cand este singura pe care o aveti; etc.

O. Devizele omului creativ: nu asteptati sa gandeasca altii inaintea dumneavoastra, pria idee care
va vine in minte este adesea cea mai buna, inspirati-va de la natura este un izvor inepuizabil
de idei, etc.