Sunteți pe pagina 1din 3

Toracocenteza, procedura numita si punctie

pleurala
3 years ago by Dr. X 0


22

EmailShare

Toracocenteza, procedura numita si punctie pleurala, este o procedura medicala


in care se vizeaza drenarea unei cantitati de aer sau de lichid adunate in
cavitatea pleurala (formata uneori de catre cele 2 straturi viscerale si parietale
ale pleurei. Pentru efectuarea unei toracocenteze se va folosi un ac sau un
cateter, procedura aceasta fiind efectuata in scopul ameliorarii simptomelor
resimtite de catre bolnavi, precum si pentru recoltarea de analize, care se
determine exact felul lichidului si continutul acestuia. Mai mult, prin
toracocenteza nu se extrage doar lichid seros, ci poate fi folosita si pentru
introducerea direct la locul de actiune a unor antibiotice sau chiar citostatice.
Trebuie mentionat ca orice acumulare de lichid in cavitatea pleurala se numeste
revarsat pleural. Aceste acumulari pot fi de mai multe feluri:
inchistate (de regula, ele sunt delimitate de pozitia anatomica a plamanului, a muschiului
visceral diafragm, de lobii pulmonari, precum si/sau de mediastin. In cazul acestora, este esentiala
stabilirea exacta a locului in care s-a format revarsatul pleural, intrucat o punctie intr-un alt loc poate
avea consecinte nefaste;
libere. In acest caz, cantitatea de lichid isi modifica pozitia in functie de eventualele miscari ale
bolnavilor, actionand asadar conform principiului gravitational. In acest caz, toracocenteza se va face
intr-o pozitie decliva, nu inainte ca un set de radiografii sa fi confirmat faptul ca lichidul se afla in
miscare si nu e inchistat.
Unde se face punctia?
Punctia pleurala se face, conform manualelor, in spatiul intercostal 8.

Medicii iau in considerare si faptul ca, datorita miscarilor de inspir si expir,


muschiul diafragmatic urca si coboara, de regula pana la nivelul coastei cu
numarul 6, ba chiar poate sa-si mentina pozitia la pacientii cu unele conditii
patologice. Cele mai frecvente greseli in efectuarea acestei proceduri au la baza
o punctie efectuata prea jos. Totusi, exista si riscul de atingere a splinei (caz in
care, cel putin uneori, apare riscul efectuarii unei splenectomii in regim de
urgenta), precum si a ficatului. Ultimele 2 cazuri sunt banuite intotdeauna cand
in seringa nu se extrage nimic sau se extrage sange.
Materiale necesare toracocentezei
In practica spitaliceasca se gasesc truse speciale, care contin comprese sterile,
solutii dezinfectante, manusi sterile, agenti anestezici (cel mai frecvent fiind
Xilina de 1%), seringi de 10-20 de ml, ace de 22-25 G, caterere, borcane,
eprubete etc.

Cum decurge procedura?


Toracocenteza incepe prin asezarea pacientului in decubit dorsal, adica intins
pe spate, in functie si de locul ales al punctiei. De exemplu, se poate intampla
ca pacientii sa aiba nevoie de punctie axilara, caz in care vor fi pozitionati tot in
cubitus dorsal, cu mainile sub sau deasupra capului.
Dupa dezinfectarea zonei alese pentru punctia pleurala, se va injecta
anestezicul local subcutanat, dupa care se va introduse un ac lung, de 22 G (cel
mai adesea, exceptie facandu-se uneori in cazul copiilor). Medicii stiu cand au
ajuns in spatiul pleural intrucat rezistenta intalnita la impingerea acului scade
brusc. Urmeaza apoi o prima aspiratie a lichidului, pentru a se vedea daca nu
cumva a fost atins un vas de sange. In cazul in care se intalneste sange, se
extrage acul si se incearca punctia intr-un alt loc. Dupa ce se se gaseste lichidul,
se inlocuieste acul cu un cateter si se vor extrage circa 50 de ml, care vor fi
recoltati pentru analize si care vor fi fi trimisi de indata la laborator. Dupa
aspiratia celor 50 de ml de lichid, acul de punctie va fi conectat la un vas de
sticla cu ajutorul unui tub de politen si se va face aspiratia resutului de lichid.

La sfarsit, se scoate cateterul si locul toracocentezei este pansat steril, dupa


care se trimite pacientul la o radiografie toracica pentru a vedea din timp daca
nu cumva apare un pneumotorax (daca nu cumva se acumuleaza aer intre
plamani si peretele toracic).
De regula, toracocenteza este considerata a fi o procedura sigura, dar cu cateva
riscuri, anume aparitia socului pleural, implicit a sincopei respiratorii, respectiv
aparitia pneumotoraxului, cauzat cel mai adesea de patrunderea aerului in
cavitate mare. De asemenea, ca in cazul oricarei interventii, locul punctiei se
poate infecta cu stafilococi aurii sau alti agenti microbieni, despre care se stie ca
se gasesc din plin in unele unitati spitalicesti.
Bibliografie:
1. paginile 215-220 din manualul de Chirurgie Generala, de Radu Serban Palade