Sunteți pe pagina 1din 11

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 3

Evaluarea întreprinderii CURSUL 3 STABILIREA DIAGNOSTICULUI AFACERII 1. BilanŃul contabil – sursă de informaŃii

STABILIREA DIAGNOSTICULUI AFACERII

1. BilanŃul contabil – sursă de informaŃii în procesul de evaluare; bilanŃul financiar şi bilanŃul

funcŃional – instrumente pentru efectuarea unei evaluări de întreprindere

2. Principii fundamentale de evaluare; principii de evaluare a întreprinderii

3. Elaborarea diagnosticului afacerii

3.1. Diagnosticul juridic.

3.2. Diagnosticul comercial.

3.3. Diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare.

3.4. Diagnosticul organizare, management şi resurse umane.

3.5. Diagnosticul financiar-contabil.

3.6. Sinteza diagnosticelor.

2. Principii fundamentale de evaluare; principii de evaluare a întreprinderii

I. Principii fundamentale de evaluare Evaluarea economică se bazează pe un serie de principii, aplicabile atât în evaluarea proprietăŃilor imobiliare, dar şi a întreprinderilor sau activelor necorporale, dintre care amintim 1 :

1. Principiul anticipării semnifică faptul că valoarea estimată în evaluare are ca provenienŃă beneficiile viitoare anticipate care ar putea fi generate de întreprinderea trnzacŃionată. Investitorii sunt interesaŃi în primul rând de beneficiile probabile şi riscurile ce aparŃin unui anumit plasament de capital decât de costul istoric sau costul de obŃinere a acelei construcŃii. 2. Principiul substituŃiei reflectă ideea potrivit căreia în situaŃia existenŃei pe piaŃă a mai multor bunuri similare, dar cu preŃuri diferite, bunul cu preŃul cel mai mic se va epuiza primul. Are ca punct de plecare complexitatea proprietăŃilor sau afacerilor evaluate care sunt alcătuite din mai multe componente, valoarea activului fiind dată de costul de înlocuire al componentelor sale.

1 Anghel, I., (coord), Oancea Negescu, M., Anica Popa, A., Popescu, A.M., Evaluarea întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2010, p. 68.

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 2

Evaluarea întreprinderii CURSUL 2 3. Principiul schimbării semnifică influenŃa schimbărilor care intervin în

3. Principiul schimbării semnifică influenŃa schimbărilor care intervin în viaŃa unei

proprietăŃi sau afaceri asupra valorii. Schimbările pot fi treptate, rapide sau continue. De exemplu, deprecierea fizică sau funcŃională a activelor face parte din categoria schimbărilor cu impact gradual asupra valorii. Evaluatorul se preocupă să ia în estimarea valorii toate schimbările

probabile ale pieŃei sau ale proprietăŃii, fără a minimaliza aspectul că valoarea reflectă totuşi momentul specificat în raport.

4. Principiul cererii şi ofertei are ca fundament norma conform căreia preŃul unui bun

(proprietăŃi) variază direct, dar nu obligatoriu, şi proporŃional cu cererea şi invers, dar nu

neapărat proporŃional cu oferta. În estimarea valorii unui bun, o influenŃă primordială o are existenŃa unei pieŃe pe care să funcŃioneze legea cererii şi ofertei.

5. Principiul contribuŃiei se reflectă în cuantificarea valorii unui element în funcŃie de

contribuŃia lui la valoarea proprietăŃii sau la cât de mult influenŃează valorea acesteia absenŃa elementului respectiv. Potrivit acestui principiu nu toate costurile conduc la determinarea valorii,

pe baza lui estimându-se valoarea în cazuri speciale, precum: divizarea, fuziunea, recapitalizarea etc.

II. Principii de evaluare a întreprinderii Estimarea valorii unei întreprinderi are la bază experienŃa şi raŃionamentul profesionistului evaluator, fundamentate pe informare, dar şi pe respectarea unor principii fundamentale de evaluare 2 . 1. Principiul privind valoarea capitalurilor proprii. Valoarea capitalurilor proprii ale întreprinderii este exprimată de valoarea determinată pentru prezent a fluxurilor viitoare anticipate ce vor fi generate ca urmare a deŃinerii dreptului de proprietate asupra capitalului întreprinderii. Conform acestui principiu orice investitor este interesat de performanŃele ce vor fi atinse de firma respectivă după cumpărare, altfel spus de generarea de venituri sau fluxuri financiare atât din activitatea de exploatare (operaŃională), cât şi din afara exploatării. Riscurile asociate investiŃiilor pot influenŃa în mod direct proporŃional rezultând o valoare mai mică a proprietăŃii.

2 Anghel, I., (coord), Oancea Negescu, M., Anica Popa, A., Popescu, A.M., op.cit., p. 70

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 3

Evaluarea întreprinderii CURSUL 3 2. Principiul referitor la componentele valorii. V aloarea este definită pe baza

2. Principiul referitor la componentele valorii. Valoarea este definită pe baza celor

două componente distincte: valoarea transferabilă (sau comercială) şi netrasferabilă (sau necomercială). Potrivit acestui principiu evaluatorul trebuie să delimiteze valoarea netransferabilă care

aparŃine proprietarului actual în baza drepturilor pe care le posedă şi să ia în calculul valorii de piaŃă doar valoarea comercială (transferabilă).

3. Principiul referitor la valoarea estimată la un anumit moment de timp. Valoarea

estimată este rezultatul informaŃiilor deŃinute şi a previziunilor făcute numai la un anumit

moment de timp. Multitudinea factorilor precum: schimbarea managementului, modificări ale strategiilor

financiare, schimbările din sectorul de activitate şi a situaŃiei concurenŃiale determină caracterul valid al valorii întreprinderii numai pentru un anumit moment în timp.

4. Principiul potrivit căruia piaŃa determină rata de fructificare a capitalului aşteptată

de investitor.

În estimarea valorii de piaŃă a întreprinderii un rol primordial îl are costul capitalului sau rata de fructificare a capitalului. Evaluatorul trebuie să ia în considerare factorii de influenŃă ai pieŃei care determină ratele de fructificare a capitalului, aşteptate de investitori. Aceşti factori au ca sursă:

a) contextul economic general şi, în mod special, ratele dobânzilor aferente produselor de

creditare pe termen scurt şi lung;

poziŃia relaŃiei cerere – oferta pe piaŃa investiŃiilor, în general, şi a întreprinderilor, în

special;

b)

c)

5.

clasa de cumpărători de pe piaŃă, motivaŃia lor şi raŃiunea de a investi a fiecăruia.

Principiul potrivit căruia valoarea întreprinderii depinde de performanŃa acesteia.

Valoarea întreprinderii este influenŃată direct de capacitatea acesteia de a genera în viitor, pentru proprietari, fluxuri pozitive, exceptând situaŃiile când se poate atinge prin lichidare o valoare mai mare. Se estimează valoarea întreprinderii prin aplicarea unei rate de actualizare adecvate în condiŃiile anticipării unor fluxuri financiare viitoare rezultate după plata impozitului pe profit luând în calcul norma continuităŃii activităŃii entităŃii.

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 2

Evaluarea întreprinderii CURSUL 2 6. Principiul referitor la relaŃia între activele tangibile şi valoarea

6. Principiul referitor la relaŃia între activele tangibile şi valoarea întreprinderii.

RelaŃia dintre cele două concepte este direct proporŃională, ca urmare cu cât este mai mare valoarea activelor tangibile (estimată ca valoare de utilizare sau de lichidare) cu atât este mai mare valoarea întreprinderii.

Astfel, pornind de la principiul continuităŃii activităŃii se determină valoarea la utilizare a activelor tangibile, care influenŃează in mod direct proporŃional suma pe care trebuie să o investească un potenŃial cumpărător pentru a pătrunde în domeniul pe care activează întreprinderea. Aşadar, costul de intrare în ramură este mai mare, o probabilitate redusă de concurenŃă şi, de asemenea, o rată de fructificare cerută de cumpărător mai mică. Dar un investitor trebuie să ia în calcul şi probabilitatea falimentului, putând determina o valoare de

lichidare la data achiziŃiei. Valoarea de lichidare mare la data evaluării indică un risc redus al cumpărătorului şi o rată de fructificare mică aşteptată de cumpărător.

7. Principiul participaŃiei de control. În majoritatea situaŃiilor participaŃia de control

are o valoare pe acŃiune mai mare decât valoare pe acŃiune a participaŃiei minoritare, atunci când acestea sunt estimate separat. Astfel, suma valorilor individuale a participaŃiilor dintr-o companie nu este neapărat egală cu 100% din capitalul companiei. Procentajul de control se exprimă în procente din drepturile de vot deŃinute într-o societate şi este egal procentului de capital deŃinut, dacă toate acŃiunile care dau mărimea capitalului au acelaşi drept de vot (pentru calculul procentajului de control trebuie Ńinut seama de numărul de voturi şi nu de numărul de acŃiuni deŃinute de societatea mamă, deoarece în practică pot fi întâlnite diverse cazuri care creează decalaje între cei doi termeni. Există acŃiuni ordinare, care au un singur drept de vot, acŃiuni cu dividend prioritar, care nu au însă drept de vot, certificate cu drept de vot şi acŃiuni cu vot dublu sau multiplu). Controlul deŃinut de un acŃionar sau de un grup dă dreptul de a alege membrii consiliului de administraŃie şi de a controla operaŃiile întreprinderii şi strategia acesteia. 8. Principiul primei de piaŃă pentru activele lichide. Are ca efect o realizare rapidă a unor active (active lichide) comparativ cu activele mai puŃin lichide sau invers, se aşteaptă o realizare mai lentă şi o scădere a valorii pentru lipsa de lichiditate. Astfel, în estimarea valorii de piaŃă a întreprinderilor, posibilitatea de a transforma investiŃia efectuată în bani într-o perioadă scurtă de timp şi cu costuri minime constituie o dimensiune esenŃială.

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 3

Evaluarea întreprinderii CURSUL 3 3. Stabilirea diagnosticului afacerii Termenul de „diagnostic” este de origine

3. Stabilirea diagnosticului afacerii

Termenul de „diagnostic” este de origine greacă (din greaca veche διάγνωσις = discernământ) este identificarea cu obiectivitate a unui subiect după cauzele sale. Diagnosticul

este folosit în diferite discipline, precum logica, analiza, pentru a determina relaŃiile între cauză şi efect. 3 Diagnosticarea unei firme pentru evaluare urmăreşte identificarea a doi parametri:

rentabilitatea şi riscul. În vederea fundamentării judecăŃii privind valoarea întreprinderii, evaluatorul trebuie să-şi formeze o imagine asupra dimensiunii activităŃii acesteia, respectiv comercială, juridică, tehnică, resurse umane, financiară etc., precum şi a punctelor forte şi punctelor slabe. În consecinŃă, diagnosticul constituie în procesul de evaluare materia de bază pe care se fundamentează imaginea firmei la un moment dat, dar constituie şi temelia pe care se elaborează previziuni economico-financiare ale afacerii. Elaborarea diagnosticului unei firme în scopul evaluării presupune parcurgerea urmatoarelor etape 4 :

• stabilirea problemelor supuse analizei;

• culegerea informaŃiilor şi analiza documentelor în care sunt consemnate;

• analiza şi reflectarea rezultatelor obŃinute într-un raport.

În privinŃa culegerii informaŃiilor şi analiza documentelor în care sunt consemnate, evaluatorul trebuie să se asigure că sursele informaŃionale sunt adecvate şi credibile pentru misiunea de evaluare. Standardul de evaluare a afacerii (SEV 5) precizeaza că “…evaluatorul va urma etapele rezonabile pentru verificarea acurateŃei şi credibilităŃii surselor de informaŃii, precum şi dacă acestea sunt în concordanŃă cu uzanŃele de pe pieŃele şi locurile unde se efectuează evaluarea5 . Pentru operaŃiunea de evaluarea a unei întreprinderi, diagnosticul poate fi organizat în:

diagnostic juridic, comercial, tehnic, tehnologic şi de exploatare, al organizării, managementului şi resurselor umane şi financiar-contabil.

3 http://en.wikipedia.org/wiki/Diagnosis

4 Anghel, I., (coord), Oancea Negescu, M., Anica Popa, A., Popescu, A.M., op.cit., p. 70

5 *** International Valuation Standards Committee (IVSC) - „International Valuation Standards – 2007” traducere ANEVAR, p. 233-234

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 2

Evaluarea întreprinderii CURSUL 2 Între acestea un rol esenŃial revine diagnosticului financiar-contabil care

Între acestea un rol esenŃial revine diagnosticului financiar-contabil care cuantifică prin instrumente specifice rezultatele analizei evidenŃiate în celelate componente şi construieşte o interfaŃă între cele două părŃi de bază ale procesului de evaluare a afacerii: diagnosticul şi evaluarea propriu-zisă.

3.1. Diagnosticul juridic

Diagnosticul juridic vizează relaŃiile firmei cu proprietarii, salariaŃii şi terŃii în privinŃa respectării actelor normative în vigoare. În acest sens, se au în vedere 6 :

a) Legiferări privind constituirea, funcŃionarea, asocierea în cadrul organizaŃiei

● constituirea societăŃii comerciale: act constitutiv;

● funcŃionarea: registrele AGA, registrul acŃionarilor- dacă reflectă componenŃa şi

structura la zi a capitalului, registrul acŃiunilor- dacă reflectă schimbările în deŃinerea proprietăŃii

asupra acŃiunilor (verificarea operaŃiilor de cesiune, succesiune şi altele), registrul proceselor verbale ale Consiliilor de administraŃie;

● asocierea: contracte de asociere în participaŃie – dacă îndeplinesc condiŃiile cerute de

lege.

b) Dreptul civil

● se verifică actele de proprietate asupra bunurilor, prin care se atestă dreptul de

posesiune, folosinŃă şi dispoziŃie asupra acestora- existenŃa şi validitatea lor. Astfel 7 , pentru imobilizările corporale se identifică modalitatea de punere în aplicare a ultimelor evaluări şi reevaluări, acte referitoare la închiriere sau locaŃie de gestiune; pentru imobilizările necorporale se are în vedere existenŃa licenŃelor, brevetelor, mărcilor şi, de asemenea, se verifică dacă au fost înregistrate şi care este proprietarul etc; pentru imobilizările financiare se analizează existenŃa titlurilor de participare, creanŃelor imobilizate etc.

Referitor la actele şi contractele aferente modului de exploatare al întreprinderii se verifică documentele de închiriere, locaŃie de gestiune, concesiune, licenŃe, brevete date în exploatare la terŃi.

6 Deaconu, A., Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Intelcredo, Deva, 1998, p. 39 7 Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., op.cit., p. 139

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 3

Evaluarea întreprinderii CURSUL 3 c) Dreptul comercial - asigură analiza drepturilor şi obligaŃiilor izvorâte din

c) Dreptul comercial - asigură analiza drepturilor şi obligaŃiilor izvorâte din relaŃia cu

partenerii comerciali: furnizori, clienŃi, bănci şi alŃi creditori. Se urmăresc:

contractele de închiriere, concesiune, leasing – existenŃa şi conformitatea cu legislaŃia

în vigoare;

contractele cu partenerii de afaceri – respectarea clauzelor contractuale, a practicilor în

domeniul concurenŃei, verificarea oportunităŃii încheierii lor pentru întreprindere;

contractele de credit- verificarea perioadei de creditare, necesitatea angajării

creditului, existenŃa naturii şi structurii bunurilor depuse în garanŃie;

● acŃiunile juridice în curs, cu persoane fizice sau juridice, pentru litigii cu caracter comercial- verificarea stadiului de desfăşurare şi a vechimii lor;

d) Dreptul muncii - se au în vedere aspecte referitoare la:

● contractele de muncă colective şi individuale – existenŃă, verificarea menŃionării, în

cuprinsul lor, a unor clauze referitoare la dreptul de participare la beneficii şi a unor clauze care

pot fi afectate de transferul dreptului de proprietate asupra organizaŃiei;

● convenŃiile civile – respectarea condiŃiilor legale pentru încheierea lor;

● actele privind protecŃia muncii- existenŃa unui responsabil cu această activitate,

derularea ei cu regularitate;

evidenŃele privind personalul – existenŃa registrului salariaŃilor, existenŃa foilor

colective de pontaj (evidenŃa operativă), existenŃa statelor de plată;

● eventualele litigii cu salariaŃii;

● datele ultimului control al organismelor de asigurare şi protecŃie socială- verificarea

respectării legislaŃiei privind asigurările şi protecŃia socială, verificarea achitării obligaŃiilor

scadenŃe;

acŃiunile sindicatului – existenŃa divergenŃelor cu conducerea organizaŃiei.

e)

Dreptul fiscal

depunerea documentelor de înfiinŃare ale întreprinderii la organele fiscale pentru luarea

în evidenŃă;

● respectarea reglementărilor fiscale – constă în verificarea conformităŃii reglementărilor

fiscale cu cele ale domeniului de activitate;

● informaŃii privind ultimul control- existenŃa inspecŃiilor fiscale, constatări, recomandări

etc.

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 2

Evaluarea întreprinderii CURSUL 2 ● litigiile fiscale- existenŃa acestora, stadiul de derulare şi vechimea lor. f)

● litigiile fiscale- existenŃa acestora, stadiul de derulare şi vechimea lor. f) Dreptul mediului

existenŃa autorizaŃiilor de mediu;

 

respectarea legislaŃiei de mediu;

existenŃa unui pasiv ecologic (cheltuieli viitoare de depoluare, daune interese de plată):

valoarea

unei

proprietăŃi

contaminate

se

determină

prin

proceduri

specifice, conform

Standardelor internaŃionale IVS-APG2, europene EVS 6.01 şi ANEVAR SEV 6.01.

● eventuale litigii pe probleme de mediu cu alte întreprinderi sau cu autoritatea statală

3.2. Diagnosticul comercial

În contextul unui mediu concurenŃial agresiv, funcŃionarea unei întreprinderi se poate realiza numai luând în considerare nevoile manifestate în cadrul relaŃiei cerere şi ofertă. Diagnosticul comercial vizează obiective ca 8 :

evaluarea capacităŃii de marketing;

măsurarea performanŃei comerciale.

Elementele de verificat în cadrul acestui diagnostic sunt următoarele:

a) Diagnosticul privind aprovizionările şi furnizorii

I. Studiul operaŃiunilor de aprovizionare are în vedere:

● situaŃia intrărilor de produse pe grupe, sortimente, furnizori;

● ritmicitatea aprovizionărilor –stabilirea duratei la care se realizează aprovizionarea cu anumite produse;

● asigurarea continuităŃii aprovizionărilor şi a stocului de siguranŃă;

● caracteristicile aprovizionărilor: preŃ, calitate, facilităŃi comerciale.

II. Studiul furnizorilor - parteneri comerciali:

● derularea relaŃiilor cu furnizorii tradiŃionali-existenŃa facilităŃilor comerciale;

● analiza distanŃei faŃă de furnizori pe grupe de produse;

● gruparea furnizorilor de materii prime în funcŃie de volumul aprovizionărilor;

● studiul numărului de furnizori pentru un anumit tip de resursă aprovizionată şi a calităŃii aprovizionării;

8 Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Thnopres, Iaşi, 2006, p. 153

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 3

Evaluarea întreprinderii CURSUL 3 ● analiza gradului de integrare a firmei; ● durata creditului comercial primit

● analiza gradului de integrare a firmei;

● durata creditului comercial primit din partea furnizorilor:

D

f

=

S

c

R

c

T ,

unde:∑S c –suma soldurilor medii creditoare ale contului 401 „Furnizori” ∑R c – suma rulajelor creditoare ale conturilor de furnizori T - perioada exprimată în zile (365 zile)

● existenŃa relaŃiilor de dependenŃă faŃă de furnizori;

● derularea unor relaŃii privilegiate cu furnizorii din cadrul grupului căruia îi aparŃine întreprinderea;

● abordarea calităŃii serviciului în perioada de garanŃie.

b) Produsele lucrările şi serviciile oferite de firmă În această analiză evaluatorul va lua în considerare 9 :

● tipurile de activităŃi în cadrul cărora se obŃin produsele sau serviciile (comerŃ, servicii, producŃie, chirii etc.);

● tipurile, volumul şi ponderea diferitelor produse, grupe de produse şi servicii oferite de firmă în totalul producŃiei;

● oferta întreprinderii în raport de standardele specifice sectorului de activitate în care

activează. În vederea analizei realizării ofertei pe sortimente, evaluatorul poate utiliza 10 :

coeficientul realizării ofertei pe sortimente (k s ):

Unde:

Q

'

m

=

k =

s

'

Q m

n

i = 1

Q

min(

m 0

q

1

,

p

0

〈〉

q

0

p

0

)

9 Deaconu, A., op.cit., p. 44 10 Ibidem, op.cit., p. 44

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 2

Evaluarea întreprinderii CURSUL 2 Q m 0 = producŃia marfă planificată sau producŃia marfă a perioadei

Q m0 = producŃia marfă planificată sau producŃia marfă a perioadei precedente sau

standardele sectorului. Acest coeficient reflectă, pentru fiecare sortiment în parte, modul de realizare al ofertei, în funcŃie de producŃia marfă planificată a perioadei precedente sau a standardelor sectorului.

♦ indicele ofertei generale (I Qm )

I

Q m

=

Q

m 1

Q

m 0

,

Q m1 = producŃia marfă realizată (ProducŃia marfă fabricată - reprezintă producŃia

obŃinută destinată livrării care cuprinde valoarea produselor finite şi a semifabricatelor destinate vânzarii şi valoarea lucrărilor executate şi a serviciilor prestate).

Q m0 = producŃia marfă planificată sau producŃia marfă a perioadei precedente sau

standardele sectorului.

Coeficientul realizării ofertei pe sortimente (k s ) reflectă:

● viteza de rotaŃie a stocurilor (producŃiei) obŃinute;

● caracteristicile produselor: calitate, sezonalitate, grad de învechire, grad de înnoire, perisabilitate preŃuri; ● asigurarea ritmicităŃii producŃiei;

● produse fabricate pe bază de licenŃă sau a căror prelucrare este cedată subunităŃilor.

● promovarea produselor şi serviciilor întreprinderii- presupune analiza participării la

târguri şi expoziŃii, acŃiuni publicitare şi ponderea lor (apariŃii TV, ziare, panouri), mărimea cheltuielilor cu publicitatea (procent din cifra de afaceri) pe ultimii trei ani, imaginea firmei creată prin publicitate şi posibilităŃile de îmbunătăŃire a acesteia. c) Studiul structurii vânzărilor (cifra de afaceri) pe produse şi pieŃe de desfacere şi a clienŃilor I) Studiul vânzărilor Analiza vânzărilor (cifrei de afaceri) furnizează evaluatorului informaŃii despre evoluŃia lor şi ajută la estimare pentru perioada viitoare. Astfel, se studiază următoarele aspecte legate de vânzări:

sursele de venituri principale, evoluŃia în timp şi tendinŃa lor;

Evaluarea întreprinderii

CURSUL 3

Evaluarea întreprinderii CURSUL 3 • analiza în dinamică a raportului dintre cifra de afaceri şi producŃia

analiza în dinamică a raportului dintre cifra de afaceri şi producŃia fabricată a unei

perioade;

structura pieŃei întreprinderii (internă sau externă) şi posibilităŃi de extindere.

Pornind de la mărimea cifrei de afaceri raportată în „Contul de profit şi pierdere”, exprimată în preŃuri curente, se poate reflecta o imagine reală a evoluŃiei acesteia prin exprimarea ei în preŃuri comparabile (eliminând creşterile/reducerile de preŃuri). De asemenea, se poate analiza poziŃia întreprinderii pe piaŃă comparând dinamica cifrei de afaceri a companiei cu dinamica vânzărilor de pe piaŃa sectorului de activitate. Pentru reflectarea acestei analize se consideră informaŃiile din următorul tabel:

EvoluŃia vânzărilor societăŃii X SA pe perioada 200N-200N+2

Tabelul 2

ExplicaŃia

200N

200N+1

200N+2

Cifra de afaceri

5.250.450

7.025.150

10.315.180

Indici cu bază fixă

100

133,8

196,46

Indicele preŃurilor

100

130,2

201,5

Cifra de afaceri în preŃuri comparabile

5.250.450

5.395.660

5.119.196

%

100

102,76

97,5

Indicele vânzărilor pe piaŃă

100

106,6

101,7

DiferenŃa între dinamica firmei şi sector

-

-3,84

-4,2

Cifra de afaceri în preŃuri comparabile se determină:

CA

CA

=

p I

p

,

unde CA –cifra de afaceri în preŃuri curente; I p indicele preŃurilor.