PROCURAREA ECHIPAMENTELOR FOLOSITE IN APICULTURA

Ce echipamente folosite in apicultura cumparam ? Ce trebuie sa avem in vedere cand cumparam aceste
echipamente ? Aceasta pagina incearca sa dea cateva solutii apicultorilor .

Stupii
Sunt principalul utilaj intr-o stupina si necesita
investitia cea mai mare. Ce trebuie sa avem in
vedere ? Nu vom pune in discutie tipul stupului
(presupunem ca deja alegerea a fost facuta), ci
doar ce sa urmariti la cumparare. Stupii trebuie
sa fie construiti din lemn de calitate, bine uscat
(atentie, aici puteti avea mari surprize), fara
noduri cazatoare, bine incleiati si finisati. Evitati
stupii din polistiren greu, care in ciuda unor
avantaje nu sunt folositi pe scara larga nici in
Occident. Exemplu : daca doriti sa practicati
apicultura bio, una din conditii este aceea ca
stupii sa fie confectionati din materiale naturale.
Evitati cumpararea de stupi invechiti sau noi de
oriunde.

De cele mai multe ori materialul folosit nu este

de calitate sau bine uscat (astfel se explica si pretul mai mic). Stupii pot fi imbinati in
doua feluri : cant-cant , sau nut-feder. Ambele versiuni sunt bune cu conditia sa fie
bine incleiati si din loc in loc sa aiba batute si cuie de siguranta. Cumparati doar stupi
nevopsiti (pot fi simplu impregnati), pentru a va putea da seama de existenta
defectelor. Verificati daca stupii corespund ofertei producatorului ca numar de
elemente si caracteristici. Discutati cu producatorul toate amanuntele.

Ramele
Desi pare ca aici nu e mare lucru de vazut sa stiti ca nu este asa. Ca si stupii, ramele
trebuie sa fie construite din lemn de calitate, uscat si fara noduri cazatoare. Trebuie
sa respecte cotele si tolerantele admise de standard. Ramele pot fi facute din doua
esente de lemn : rasinoase sau tei. Amandoua sunt bune daca materialul este de
calitate. Finisarea ramelor este foarte importanta pentru ca altfel o sa aveti probleme
cu igienizarea si curatirea lor. Nu cumparati rame cu pete de mucegai pe ele pentru
ca acesta e un semn ca au fost facute din material insuficient uscat.

Costumul si masca de protectie

Acestea trebuie sa va asigure protectia deplina. Evitati mastile din plasa metalica si
costumele din materiale inchise la culoare, culorile pastelate, deschise, fiind de
preferat. Vara un costum inchis la culoare se incinge la soare si provoaca disconfort.
Intrebarea este daca aveti nevoie de echipament de protectie, unii stupari evitand
folosirea lui.Raspunsul este "da", pentru ca folosirea acestui echipament va fereste
de riscul intepaturilor, chiar daca familia este blanda. Nu este o rusine sa porti un
asemenea echipament, singurul reper care poate fi ignorat fiind manusile , care sunt
folosite numai de cei cu mari probleme alergice.

Afumatorul, peria, dalta, scaunul de lucru

Afumatoarele sunt de mai multe feluri, toate fiind bune daca respecta urmatoarele :
tabla sa fie bine incheiata, pentru a nu avea pierderi mari de fum, sa asigure debitul
de aer necesar, sa fie usor de manevrat. Achizitionarea unui afumator din inox nu se
justifica, fiind bun si unul de tabla zincata.
Peria apicola - sunt bune si periile din par naturat, cat si cele din sintetic. Singura
conditie este aceea ca trebuie sa fie destul de moale pentru a nu rani sau omora
albinele.
Daltile - si acestea sunt de mai multe feluri, materialul din care sunt facute trebuind
sa fie de calitate. Se vor evita daltile prea ascutite, acestea putand provoca raniri.
Scaunul de lucru - este un accesoriu util, construit din lemn de rasinoase. Trebuie sa
fie ergonomic, usor si bine incheiat. Se foloseste si ca ladita de scule.

Coliviile pentru matci

Sunt de mai multe feluri : de transport, de eclozionare, de introducere. Cele care au
in componenta lemnul trebuie sa fie bine finisate. Marimea ochiurilor plasei de sarma
sa fie cea recomandata. Se are in vedere grija cu care sunt construite.

Cutitul , furculita de descapacit

Sunt recomandate cele din inox, material agreat la nivel legislativ. Dezinfectia lor
poate fi facuta usor si nici nu lasa reziduri in miere. Alegeti modele clasice si mare
atentie la cele cu incalzire electrica, care trebuie sa corespunda din punct de vedere
a protectiei muncii.

Tava , masa de descapacit

Materialul din care sunt fabricate este acelasi inox alimentar. Nu se mai admit cele
construite din tabla zincata pentru ca mierea intra in reactie cu zincul, existand riscul
contaminarii. Cat despre modele, ramane la alegerea dv., functie de buget.

Centrifuga
Necesita o investitie mare, dar care odata facuta inseamna o investitie durabila,
necesara si utila. Materialul este inoxul alimentar, orice alt material nefiind agreat.
Sunt bune si centrifugile tangentiale cat si cele radiale, diferenta dintre ele fiind doar
de productivitatea muncii si pret. Daca vreti sa vindeti mierea (la intern sau extern) ,
numai inoxul va asigura puritatea ceruta.

Sitele
Trebuie sa asigure o buna separare a mierii de resturile existente (cadavre albine,
ceara,etc.). Se recomanda un sistem de trei site cu o finete a ochiurilor progresiva.
Prima trebuie sa inlature rezidurile grosiere iar urmatoarele sa faca o separare totala.
Materialul din care sunt construite este inoxul alimentar. Atentie la trainicia lor,
acestea trebuind sa fie destul de robuste.

Maturatoarele , vasele pentru depozitare

Inoxul trebuie sa fie materialul preferat sau in cel mai rau caz, plasticul alimentar
(acel plastic alb, dur). Sunt bune si recipientele din tabla smaltuita, numai ca sunt
mai greu de manevrat si exista pericolul deteriorarii smaltului prin lovire. Se evita cu
desavarsire depozitarea mierii in vase improprii, recolta fiind compromisa prin
impurificare. La inceput puteti achizitiona cateva vase din inox care pot fi folosite si
ca maturatoare. Evitati recipientele prea mari (sute de kg) pentru ca sunt greu de
manevrat.

Topitorul solar
Se construieste din lemn, tabla si sticla. Trebuie sa fie trainic si bine finisat. Evitati
topitoarele complicate constructiv, mari si grele.

Colectoarele de propolis si polen

Sunt bune majoritatea modelelor existente pe piata. Acestea trebuie sa fereasca
polenul (pana la recoltare) de intemperii. Placa activa trebuie sa aiba ochiurile
calibrate pentru a nu rani albinele. Sunt utilaje care trebuie achizitionate pentru
diversificarea productiei.

Nucleele de imperechere
Se construiesc din lemn de rasinoase de calitate. Aceeasi atentie la calitate ca si la
stupi. Este recomandat nucleul pe trei compartimente in corp. Trebuie sa se asigure
o separare totala a albinelor, deci mare atentie la etanseitati.

INSARMAREA RAMELOR DE STUPI

Aparitia stupului cu rame mobile si implicit a fagurilor artificiali, au insemnat pentru apicultura o dezvoltare
accelerata. Cu timpul s-a constatat ca rezistenta fagurilor artificiali montati in rame si claditi de albine lasa de
dorit. In scopul eliminarii acestor neajunsuri, apare necesitatea insarmarii ramelor, operatiune care inseamna
teserea unei retele de sarma pe cadrul ramei. In acest fel, atat fagurele artificial ca atare, cat si cel rezultat dupa
cladire, au o rezistenta marita, putand face fata tensiunilor aparute din diferite motive.

Deteriorarea fagurilor
Sa vedem cand se intampla ruperea, deformarea sau deteriorarea fagurilor :
1) In timpul executarii lucrarilor curente de intretinere, cand la manevrarea ramelor,
fagurii plini cu miere, pastura ori puiet si acoperiti de albine, cedeaza mecanic
desprinzandu-se de pe sarme se rup sau se indoaie.
2) In timpul cladirii de catre albine a fagurelui artificial, cand apar defecte de cladire,
deformari, ruperi si indoituri.
3) In timpul extragerii mierii cu ajutorul centrifugii manuale sau electrice, cand forta
centrifugala exercitata asupra ramelor cu faguri este mare. Se intampla deseori ca
fagurii sa cedeze in apropierea spetezei superioare, deoarece acolo nu a fost crescut
puiet, fiind in permanenta prezenta o coroana de miere. Practic fagurele este mai
rezistent (datorita camasilor de nimfa ramase in celule) pe suprafetele unde se face
cresterea puietului.
4) In timpul transportului stupilor spre locurile de pastoral. Factorii favorizanti
degradarii fagurilor sunt temperatura marita din timpul transportului si balansul
mijlocului de transport. Analizand cauzele deteriorarii fagurilor, se poate trage
concluzia ca o insarmare cat mai corecta si atenta a ramelor inseamna mai putina
bataie de cap pentru apicultor.

Conditii de insarmare
Intrebarea care se naste automat este legata de tehnica si modul de insarmare al
ramelor. Ce conditii trebuie indeplinite pentru a reusi o insarmare eficace?

1) Modul de distribuire al sarmelor sa fie in corelatie cu scopul urmarit si cat mai

uniform.
2) Fagurele artificial sa fie foarte bine fixat de sarme, avand grija sa nu apara gauri
in foaie, cu sarma ingropata in ceara pe toata lungimea ei.
3) O atentie deosebita trebuie data marginilor fagurelui,care trebuie protejate de
rupere sau alt tip de deteriorare.
4) Fixarea fagurelui sub speteaza superioara cu un numar marit de sarme, care
maresc rezistenta la centrifugare.
5) Montajul foii de ceara sa se faca asigurand tolerantele necesare, stiind ca
intervine o anume dilatare termica.

In ceea ce priveste tehnicile insarmarii exista o mare diversitate. Indiferent de cate

randuri de sarma sunt montate pe rama, putem spune ca sunt trei mari categorii :
 insarmarea orizontala ; insarmarea orizontal-oblica ; insarmarea
orizontal-verticala (vezi fig.) Toate acestea au avantajele si
dezavantajele lor, scopul urmarit in final fiind acelasi : sa rezulte o insarmare de
calitate.

Insarmare orizontala
Este cel mai cunoscut si uzitat tip de insarmare. Rezultate bune se obtin atunci cand
ramele de orizontal sunt prevazute cu 5 sarme, de multietajat cu 4 sarme, iar cele
de magazin cu 3 sarme. Este foarte important ca sarma de sus sa fie pozitionata la
10-15 mm de leatul superior, restul sarmelor fiind distribuite in mod simetric, una
fata de alta.

Pentru asigurarea unei trainicii sporite, prima sarma se ancoreaza pe mijloc, de

acelasi leat superior, cu ajutorul unei bucatele de sarma si a unui cuisor. La
montarea fagurelui se are in vedere lasarea unui spatiu liber astfel : fata de leatul
superior 3-4 mm, fata de laterale 5 mm, iar fata de leatul inferior 5-10 mm.

Insarmarea orizontal - oblica

Principial, se vor respecta aceleasi norme, ca in cazul insarmarii orizontale. Noutatea
consta in adaugarea altor 2 sarme dispuse oblic pe verticala(vezi fig.), care vor
asigura o trainicie sporita. Pentru montarea fagurelui artificial se au in vedere
aceleasi deziderate, expuse mai sus.

Insarmarea orizontal - verticala

Este tipul de insarmare care asigura trainicia cea mai mare unui fagure. Bineinteles,
reteaua de sarme fiind mai deasa, presupune ca si manopera operatiunii sa fie un pic
mai complicata. Dar care este scopul pe care il urmarim, daca nu acela de a face o
treaba buna? Deoarece intentionam sa promovam acest tip de insarmare, vom
dezbate mai pe larg subiectul, asta neinsemnand ca dorim sa impunem metoda. La
urma urmei, totul se rezuma la optiunea personala a fiecarui apicultor.

Principalele operatiuni executate sunt :

Gaurirea ramelor
Pozitia gaurilor se marcheaza cu un sablon si un creion. Se va folosi o masina de
gaurit electrica(mica), fixand in mandrina un burghiu de lemn, de 3 mm. In scopul
situarii gaurilor in acelasi plan, dupa marcarea initiala, gaurirea se va face pe partea
interioara a elementelor ramelor, astfel fiind asigurata planeitatea sarmelor. Daca
sarmele nu sunt montate corect, atunci si cladirea ulterioara a fagurelui de catre
albine va fi defectuoasa. Atentie : este foarte important ca gaurile sa fie date in asa
fel incat ca sarmele marginale, orizontale sau verticale, sa se afle pozitionate la 2,5
cm de toate stinghiile ramei (vezi fig.).

Tipul sarmei si taierea ei

Sarma folosita este o sarma subtire, de 0,4 mm, zincata, lucioasa si maleabila.
Pentru asigurarea a 3 orizontale si 5 verticale se taie bucati de 3,5 m, pentru rama
de orizontal si 3,2 m, pentru rama de multietajat. Recomandam in prealabil sa se
faca o proba si sa se stabileasca lungimea necesara.

Montarea si fixarea sarmelor

Sarma taiata la dimensiune, se introduce lateral jos, si se trag cele 3 randuri
orizontale. Practic vor rezulta 2 lungimi : una de 1,6 m pentru traseul orizontal si 1,9
m pentru traseul vertical (rama de orizontal). Pentru rama de multietajat cele doua
lungimi sunt egale, adica 1,6 m.
Asezarea sarmelor in rama se face cu atentie, cele orizontale de o parte, iar cele
verticale de alta. Intre cele doua retele se formeaza un buzunar, unde se aseaza
fagurele artificial. Fixarea sarmei se face cu ajutorul cuisoarelor. Acestea trebuie sa
fie subtiri si scurte(1 mm grosime,10 mm lungime). Dupa ce fixam un capat al
sarmei, aceasta se intinde cu grija pentru a evita curbarea ramei si se fixeaza cu cel
de-al doilea cuisor. Fixarea sarmei pe cuisor se face rasucind de 2-3 ori, apoi capul
cuiului se ingroapa in rama ,batand cu ciocanul.

Fixarea fagurelui artificial

Foaia de fagure se introduce intre sarmele orizontale si cele verticale, dinspre
speteaza inferioara, spre cea superioara. Se aseaza rama cu fagurele montat pe
calapodul apicol umezit si se corecteaza pozitia. Pozitia corecta a fagurelui este cea
in care se asigura urmatoarele distante : la speteaza inferioara, fagurele aproape
lipit, pe laterale si speteaza superioara 2-3 mm. distanta. Pentru lipire se pot folosi
pintenul apicol, randalina apicola, un ciocan de electronist cu ciocul modificat sau mai
modern transformatoare de c.a cu o tensiune mica. In toate aceste cazuri se are in
vedere ca lipirea sa se faca fara a gauri fagurele si pe toata lungimea sarmelor. Unde
din neatentie fagurele a fost gaurit se procedeaza la astuparea gaurii cu ceara topita.

Cladirea si pastrarea fagurilor

Pentru a avea si faguri bine claditi, se recomanda ca in timpul infloririi pomilor
fructiferi, sa fie dati familiilor de albine pentru ai cladi partial. Dupa 1-2 zile se scot,
se trec la rezerva , urmand a fi utilizati la nevoie. Depozitarea se face in corpuri de
stup, dulapuri speciale, obligatoriu in pozitie verticala pentru a preintampina
deformarea lor.

INVENTAR DE STUPINA

Cand incepem o afacere trebuie sa avem toate datele despre respectiva activitate , apicultura nefacand exceptie
de la aceasta regula. Pentru cei ce cred ca viitorul lor economic si profesional este legat de aceasta frumoasa
indeletnicire o sa detaliem lista cu echipamentele si materialele necesare infiintarii unei stupine. Lista prezentata
in aceasta pagina este valabila pentru o stupina de 100 de familii de albine, acesta fiind numarul minim de stupi
de la care putem spune ca abordam domeniul din postura de semiprofesionisti. Poate la o prima vedere o sa
credeti ca investitia este destul de consistenta, dar va asiguram ca in comparatie cu alt tip de afacere, o sa vedeti
ca nu este deloc asa.

Utilaje principale de intretinere

- Stupi sistematici completi - 105 buc. ; nuclee
de imperechere - 25 buc. ; rame goale de
rezerva - 10 buc/stup ; corpuri rezerva - 10
buc. ; cabana apicola - 1 buc. ; dulap pentru
pastrat fagurii - 1 buc. ;

Utilaje pentru extragerea mierii

- Centrifuga - 1 buc ; masa pentru decapacit - 1
buc. ; cutit decapacit - 2 buc. ; tava decapacit -
1 buc. ; site pentru strecurat mierea - 5 buc. ;
maturator inox /300 kg. - 2 buc. ; bidoane
depozitare miere

Scule diverse pentru intretinere

- Dalti apicole - 3 buc. ; perii apicole - 2 buc. ; afumator - 2 buc. ; costume protectie
+ masti - 3 buc. ; ladita transport rame - 2 buc. ; ladita scaun - 2 buc. ; colivii
introducere matci - 30 buc. ; perforator rame - 1 buc. ; planseta calapod faguri - 2
buc. ; pinten lipit faguri - 2 buc.; cantar de control - 1 buc. ; gratii Hanemann - 100
buc. ; gratii urdinis - 100 buc. ; colectoare propolis - 90 buc. ; colectore polen - 90
buc. ; roinita - 1 buc. ; sipci port-botci - 40 buc. ; ciocan lipit botci - 1 buc. ; sablon
botci - 1 buc. ; lampa butan - 1 buc. ; carucior stupi - 1 buc. ; adapator - 1 buc. ;
izolator fagure - 3 buc. ;

Utilaje conditionat ceara

- Topitor solar - 1 buc. ; presa ceara - 1 buc. ; vase diverse - 3 buc. ; forme ceara -
3 buc. ;

Materiale consumabile
- Faguri artificiali ; biostimulatori apicoli ; medicamente ; matci ; sarma pentru rame
; cuie ; vopsele ; doze gaz butan ; substante dezinfectante etc. ;

Dupa cum vedeti sunt multe repere care trebuie intr-o stupina , achizitionarea lor
fiind costisitoare. Dezvoltarea unei stupine insa se face in timp (cativa ani), deci si
investitia este esalonata si poate fi platita partial din vanzarea produselor obtinute in
anul precedent. Tot secretul este sa avem un bun simt economic si multa rabdare. O
regula de baza este sa achizitionam numai echipamente noi , vechiturile oricat de
avantajoase ar fi ca pret nu au nici o valoare. Niste stupi vechi, cu lemnul putred,
plini de spori ai diferitelor boli sau o centrifuga ruginita, reprezinta adevarate pietre
de moara, legate de "gatul" unei afaceri de succes. La vremuri noi...oameni noi...si
scule noi .

Pregatirea vetrei stupinei

Pe la inceputul lunii martie(functie de starea vremii)demaram primele actiuni :
- curatam si imprastiem zapada pentru ai grabi topirea, adunam si inlaturam
crengile, frunzele si in general toate resturile, urmarind o igienizare totala
- asezam stupii pe locurile definitive, functie de sistemul ales, urmarind ca
urdinisurile sa fie orientate spre sud-est si albinele sa beneficieze de caldura soarelui
- curatam prin urdinis( cu o sarma) stupii de albine moarte si alte resturi ; acestea
se vor arde neaparat
- instalam sau reorientam gardurile de protectie pentru a feri albinele de vanturile
reci ale inceputului de primavara

Supravegherea zborului de curatire

In timpul iernii datorita faptului ca albinele nu au mai putut iesi din stup, au
acumulat in intestine reziduri care acum trebuie eliminate. De aceea in primele zile
calduroase( temperatura ajunge la peste 15 grade C), trebuie sa stimulam
efectuarea acestor zboruri de curatire. Daca inca mai este zapada pe vatra stupinei
este recomandat sa intindem paie pe jos. Urdinisele se vor deschide larg iar capacele
se vor salta pentru ca razele soarelui sa incalzeasca podisorul stupului. Tot acum unii
dintre stuparii cu experienta mai fac o lucrare importanta : introduc in mijlocul
cuibului un fagure gol, bine cladit, in care toarna 1-2kg de sirop de zahar caldut.
Cand observam ca zborul de curatire a fost facut de totalitatea familiilor, reducem
urdinisele la 3 cm si bineanteles asezam capacele care au fost saltate.

Primul control si stramtorarea cuiburilor

Profitand de una din zilele calduroase executam primul control de primavara, in care
vom evalua starea familiilor de albine, operatiune dublata de o stramtorare a
cuibului. La deschiderea stupului constatam :
- prezenta hranei care exista in faguri, stiind ca o rama standard contine 3,5kg miere
pe ambele fete
- prezenta matcii, dupa puietul de pe fagurii din mijlocul cuibului ; daca puietul nu
exista totusi nu trebuie sa ne ingrijoram : unele matci isi incep mai tarziu ouatul si
de aceea este necesara repetarea controlului dupa o saptamana, pana cand tragem
o concluzie corecta.

Tot in timpul acestui control, scoatem din stupi fagurii mucegaiti, cu pete de diaree,
si pe cei ce contin multe celule de trantori. S-a constatat ca dezvoltarea familiilor de
albine decurge normal daca albinelor li se asigura un regim de caldura optim. In
acest scop stuparii vor "stramtora cuibul". Cuibul se aranjeaza catre peretele stupului
care este cel mai expus soarelui astfel : fagurii cu puiet se aseaza in mijloc, ei fiind
marginiti de faguri cu miere si pastura ; in cuib se lasa strict atati faguri cat pot
acoperi albinele si care trebuie sa aiba numai celule de lucratoare ; in ce priveste
rezerva de hrana familia trebuie sa dispuna de min.4-5 kg miere si bineinteles
pastura. Atentie mare ca la stramtorare si la eliminarea fagurilor imperfecti sa nu
orfanizati accidental familia. Cuibul se limiteaza cu o diafragma mai scurta, dincolo
de ea fiind asezati fagurii cu resturi de miere, aceasta delimitand compartimentul de
hranire.

Se recomanda ca tot cu aceasta ocazie familiile de albine sa fie mutate in lazi

curatate, reparate si dezinfectate. Trebuie sa avem pregatite din timp cateva lazi,
urmand ca pe masura ce mutam albinele sa dezinfectam si restul de stupi. Lucrarea
este foarte necesara pentru ca pe langa toate celelalte, sa pastram o stare de igiena
perfecta. Toate aceste lucrari sunt decisive, necesita sa avem ceva timp la dispozitie
si mai ales sa avem "ingaduinta" vremii.

Salvarea albinelor ramase fara rezerve de hrana

Salvarea familiilor ramase fara rezerve de hrana este foarte usor posibila in orice
stupina chiar daca apicultorul este lipsit de experienta. In acest scop folosim
urmatoarele rezerve:
- proviziile de hrana existente pe ramele care nu au fost cuprinse de ghem, sau in
celulele din partea opusa a fagurilor ocupati partial
- proviziile de hrana existente in alte familii si de care acestea nu mai au nevoie
- mierea in faguri, miere lichida sau granulata de la rezerva stupinei

In primul caz constatam ca de o parte si de alta a fagurilor ocupati de ghem, se afla

cate 1-2 faguri cu miere care nu au fost folositi de albine. Asta se intampla din cauza
ca odata format ghemul de iernare, albinele nu mai au acces decat la proviziile de pe
fata fagurilor unde se afla. Pentru a remedia situatia se ridica din stupi ramele care
contin provizii, si care din motivul mentionat au ramas neconsumate. Se descapacesc
aceste rame pe o parte si cu ajutorul unui bastonas de lemn se fac 2-3 gauri de
grosimea unui creion. Apoi se indeparteaza ramele cu faguri si putine albine din
ambele margini ale ghemului. Se introduc fagurii gauriti, cu miere descapacita in
spatiu liber care tocmai a fost creat. Fagurii scosi(cu putine albine pe ei) se alatura
de fagurii cu miere, bineinteles si ei gauriti pentru a permite circulatia albinelor.

In cazul cand familia ramasa fara provizii nu are faguri disponibili in stup, se
procedeaza la ridicarea de faguri cu provizii din familiile mai bogat aprovizionate.
Introducerea lor in stupi se face dupa tehnologia descrisa mai sus. Cand nu
dispunem de acesti faguri, se poate folosi mierea diluata un pic, incalzita si apoi
turnata in faguri goi. Hraniri de calitate se mai pot face cu turtite de miere
cristalizata si framantata cu zahar pudra pana obtinem consistenta dorita, cat si cu
serbet de zahar. Aceste turtite se aplica direct pe partea superioara a ramelor. Este
de dorit insa ca aceste interventii sa fie facute numai in caz de urgenta, putand evita
aceste situatii neplacute printr-o buna organizare a cuibului inca din toamna.

Completarea rezervelor de pastura

Pe langa miere, albinele au nevoie la cresterea noilor generatii si de hrana proteica.
Aceasta este asigurata de pastura, lipsa ei fiind un handicap major in dezvoltarea
favorabila a familiilor de albine. Pentru cresterea unui kg de albina este nevoie de
1,5 kg de pastura. Pastura se asigura din toamna prin introducerea unui fagure plin
si la nevoie prin completarile de primavara. In primavara modurile de administrare
sunt:
- Scoatem pastura din faguri prin taierea lor in fasii ; apoi frecam fasiile in mana
pana la separare. La pastura obtinuta se adauga o cantitate egala de apa si o
cantitate dubla de miere. Se mai adauga sare 1% din cantitatea amestecului si se
omogenizeaza. Se toarna amestecul in faguri administrand zilnic cate 200g, pana la
aparitia culesului de polen.
- Un kg de pastura se amesteca cu 0,750kg miere si se administreaza deasupra
ramelor sub forma de turtite proteice de completare.
- Amestecam cantitati egale de polen si miere, administrand la fel deasupra cuibului
sub forma de turtite.

Concluzionand, hranirea proteica de primavara se face de preferinta cu pastura de la

rezerva, apoi daca nu avem cantitatile necesare se vor face hraniri cu polen si miere
sau pastura si miere.

Dezinfectia stupilor
Daca nu am facut aceasta lucrare in timpul primului control de primavara (din
diferite motive) sa stiti ca acum a sosit momentul. Dezinfectia se face cu scopul
pastrarii sanatatii familiilor de albine. O casa curata inseamna eliminarea unor
probleme grave. Lucrarea consta in mutarea familiilor de albine in alti stupi, pe care
i-am curatat si dezinfectat. In principiu lazile se curata de resturi de ceara, propolis,
pete diareice si apoi se dezinfecteaza cu o solutie recomandata. Urmeaza o limpezire,
o uscare si neaparat flambarea cu flacara.

Largirea cuiburilor
Lucrarea este deosebit de importanta, avand in vedere ca interventia stuparului
poate face mult bine, dar totodata si mult rau daca nu este facuta corect. Prin
largirea cuibului trebuie sa raspundem ferm necesitatii matcii de a depune oua.
Trebuie sa avem in vedere urmatoarele conditii generale:
- existenta unei concordante intre suprafata ocupata de puiet si numarul de albine
doici ; la un numar mic de doici si cantitatea de laptisor de matca distribuita va fi
mica
- prezenta rezervei de pastura necesara cresterii puietului si a albinelor tinere
- conditiile interne si externe, precum si caracteristicile biologice. Acestea tin de
temperatura externa, de modul in care albinele reusesc sa mentina climatul optim in
stup cat si de faptul ca prin modul de a depozita polenul in faguri se regleaza
activitatea matcii. In principiu matca este oprita sa depuna oua pe fagurii aflati dupa
cei cu pastura.
- aplicarea fara discernamant a hranirilor de stimulare ; printr-o hranire abundenta
se pot introduce in stup dezechilibre importante

Efectiv largirea se face astfel : semnalul trebuie dat de faptul ca toti fagurii din cuib
sunt ocupati cu puiet (excluzand fagurii marginasi care contin miere si pastura). Se
adauga un fagure bine cladit. Acesta se introduce intre fagurele marginas si cel cu
puiet. Dupa ce si acesta a fost ocupat cu puiet, se introduc treptat alti faguri tinand
seama de cresterea populatiei. Primul fagure introdus trebuie sa fie un fagure in care
s-au mai crescut cateva generatii de albine, apoi putand fi introdusi si faguri claditi in
care nu a fost crescut puiet. Introducerea unor faguri care au mici coroane de miere
(care vor fi descapacite) este un factor favorizant.

O metoda de a face ca matca sa oua in fagurii introdusi, este aceea de ai stropi cu

apa calduta sau miere diluata. La incalzirea timpului si in prezenta unui mic cules
largirea se poate face si cu un fagure artificial. Acest fagure se aseaza dupa ultimul
fagure cu puiet si in momentul cand celulele au fost cladite pe jumatate se muta in
mijlocul cuibului.

Citind aceste randuri sigur v-ati dat seama ca tehnicile descrise sunt folosite cu
precadere la stupii orizontali si verticali cu magazine. Stupul multietajat, beneficiind
de o constructie aparte se manuiete diferit. La acest tip de stup largirea se face prin
inversarea corpurilor, manevrarea ramelor si desele interventii in cuib nemaifiind
necesare.

Intarirea familiilor slab dezvoltate

Oricat s-ar stradui stuparii sa execute toate lucrarile la timp, se constata ca in
stupina o parte din familii raman in urma cu dezvoltarea, aparent fara o cauza
anume definita. La urma urmei acest lucru tine de o anume normalitate daca ne
gandim ca o familie de albine poate fi asimilata unui "organism". Pentru a uniformiza
puterea stupilor se practica metoda prelevarii de rame cu puiet capacit din familiile
puternice si ajutarea celor ramase in urma cu dezvoltarea.

Concluzii
Citind aceasta pagina v-ati putut face o parere despre lucrarile de primavara ce se
executa in stupina. Trebuie sa fiti convinsi ca aplicand corect si la timp tehnologiile o
sa aveti in preajma primului cules major stupi puternici, capabili sa valorifice
resursele nectarifere. Si pentru asta nu mai aveti nevoie decat de vreme buna !

LUCRARI DE VARA IN STUPINA

Stuparii au depus eforturi deosebite pentru a scoate familiile de albine puternice din primavara si acum asteapta
roadele muncii lor. Culesurile la pomii fructiferi si flora spontana au asigurat familiilor necesarul de miere si polen.
In anii de exceptie se pot obtine si cateva kg de miere marfa, dar marea multumire este ca albinele au hrana din
abundenta. In general culesurile sunt de mare intensitate, insa durata lor este scurta. Aceste culesuri pot fi
timpurii (salcam, zmeuris), de vara (tei, faneata, floarea soarelui) si tarzii.

Recunoasterea unui cules

- speciile melifere infloresc abundent
- intensitatea zborurilor creste exponential,
albinele se inghesuie la urdinis.
- fagurii din cuib se inalbesc datorita faptului
ca albinele alungesc celulele si capacesc
mierea.
- pe inserat in stupina se simte mirosul
caracteristic al mierii.
- albinele ventilatoare isi intensifica
activitatea, pentru a evapora apa din nectarul
proaspat cules.
Conditii pentru valorificarea culesurilor
Devine foarte clar si pentru stuparul incepator cat si pentru cel experimentat ca nu
orice familie de albine din stupina poate valorifica la maxim un cules.
Conditiile necesare sunt :
- familiile sa fie puternice si sa ocupe min. 12 faguri standard, dintre care 8-9 cu
puiet
- familiile sa fie in stare activa, stiut fiind faptul ca o familie aflata in stare de roire
sau in preajma roitului isi diminuiaza mult activitatea

Cum obtinem acest deziderat ? Cu lucrari facute la timp :

- familiile de albine trebuie intretinute in stupi de mare capacitate care ofera
posibilitatea ca dezvoltarea cuibului sa se faca normal, depozitarea mierii sa fie
asigurata si a caror volum se poate mari sau micsora
- intensificarea ventilatiei prin umbrirea stupilor, ridicarea partiala a podisorului sau
inlocuirea acestuia cu o sita
- ridicarea periodica de rame cu puiet capacit, cu albina aferenta, aceasta operatiune
prevenind intrarea in frigurile roitului si totodata asigurand marirea efectivului
stupinei
- inlocuirea matcilor batrane sau necorespunzatoare cu matci tinere, apte biologic si
genetic pentru performanta
- folosirea familiilor ajutatoare si unificarea acestora cu familia de baza in preajma
culesului, in acest fel asigurand o cantitate mare de albina culegatoare si implicit o
productie pe masura
- marirea puterii familiilor ramase in urma cu dezvoltarea, prin imputernicirea lor cu
puiet capacit ridicat din stupii puternici

Sunt primaveri favorabile dezvoltarii familiilor de albine, in care culesul incepe

timpuriu. Zonele cu salcii, artar, cu flora spontana si mai ales padurile de salcam pot
oferi cantitati importante de miere. Stuparii care au in zona asemenea "comori", sau
cei care practica stuparitul pastoral, obtin rezultate remarcabile. Odata cu sfarsitul
primaverii, familiile de albine ating capacitatea maxima de dezvoltare. Daca nu se
intervine ferm, acestea vor intra in frigurile roitului si culesurile urmatoare-tei,
fanete, floarea soarelui - pot fi compromise. Formarea de noi familii si aplicarea
stricta a tuturor masurilor prevazute pentru aceasta perioada, pot impedica pagubele
ce vor urma si dau posibilitatea valorificarii culesurilor urmatoare.

Stuparitul pastoral - generalitati

In cautarea surselor variate si permanente de nectar, se practica deplasarea
stupinelor la masivele melifere. Pentru reusita actiunii stuparii trebuie sa cunoasca :
lucrarile legate de pregatirea si manuirea stupilor inainte si in timpul transportului ;
baza melifera, timpul de inflorire specific fiecarei zone si drumurile de acces spre
masiv ; locul efectiv de amplasare a stupinei, sursele de apa si tot ce tine de locatia
respectiva din punctul de vedere al asigurarii unui pastoral reusit.

Inainte de a efectua deplasarea la locul de cules se face recunoasterea masivului

melifer. In acest fel stabilim cu precizie locul unde va fi amplasata stupina. Se va
avea in vedere ca stupii sa fie umbriti, existenta unei surse de apa (care este foarte
necesara), posibilitatea ca stupina sa fie evacuata usor in caz de urgenta (deci
drumuri practicabile). Alegem vetre de stupina la marginea padurilor, in poienite sau
locuri cu raritura de arbori. Toti stupii vor fi verificati inainte de plecare, trebuind sa
ne intereseze atat starea familiilor cat si a cutiilor. Se astupa crapaturile, se
pregatesc toate sistemele de fixare, ventilatie etc.
Vom scoate fagurii plini si extragem mierea. Deplasarea la sursele de cules se va
face de preferinta noaptea : odata ajunsi la masivul melifer stupii se aseaza paralel si
nu perpendicular pe sursa. La culesul de salcam, stupina se aseaza pe locuri insorite
- dat fiind faptul ca acest cules are loc la sfarsit de mai - pentru ca albinele sa
primeasca soarele inca de la primele ore ale diminetii. La tei si floarea soarelui, cules
care are loc in perioada de canicula, vom aseza stupii la umbra. Daca nu putem
asigura o umbrire naturala o vom crea prin aplicarea pe capacele stupilor de diferite
materiale (paie, frunze). Daca nu facem aceasta, contingente intregi de albine vor
ventila stupul, neparticipand la cules.

Pregatirea familiilor - manuirea stupilor

Pregatirea stupilor - implicit si a familiilor de albine - se face diferentiat :

- Stupii orizontali : cu o saptamana inaintea debutului unui cules, fiecare familie

trebuie asigurata cu 5-6 faguri, pentru a crea loc suficient depozitarii nectarului. La
introducerea acestor faguri, organizam cuibul astfel : la capatul stupului dinspre
urdinis se aseaza un fagure cu pastura, fagurii cu puiet, inca un fagure cu pastura si
miere, faguri cu miere, urmand apoi fagurii goi. Ce se intampla in timpul culesului :
albinele vor umple intai fagurii din cuib, prin depozitarea mierii in coroane. Cand
cuibul este completat in totalitate, depozitarea se continua in fagurii goi. Cateodata
mai este nevoie a se introduce si alte rame cu faguri claditi sau artificiali.

- Stupii verticali cu magazine : crearea spatiului necesar se face prin adaugarea unui
magazin deasupra cuibului. Urmarind culesul si daca constatam ca albinele au
umplut magazinul, mai adaugam un magazin suplimentar, peste cuib, iar deasupra
acestuia magazinul plin. Albinele vor umple si magazinul adaugat si vor capaci
mierea in celalalt.

- Stupii multietajati : In cazul unui cules abundent se adauga un al treile corp peste
celelalte doua. Albinele depoziteaza mierea in corpul 2(care are puiet) si incep sa o
capaceasca. Acum este momentul ca modulul 3 sa fie schimbat cu modulul 2. In
acest fel depozitarea mierii continua in corpul 3, acum devenit 2.

Dupa incetarea culesului urmeaza o perioada dificila in viata familiilor. Populatia

creste si sursa de hrana scade. In scopul mentinerii albinelor in stare activa, unii
apicultori fac hraniri suplimentare cu sirop de zahar 1/1. Pentru a crea loc matcii sa
oua (cuibul fiind blocat cu miere) se introduc faguri goi in mijlocul cuibului.

Extragerea si conditionarea mierii

In urma unor culesuri bogate rezulta mari cantitati de miere, care reprezinta poate
cel mai important produs al stupului. Inainte de toate trebuie sa spunem ca mierea
este un "organism viu" si de modul in care o recoltam si preconditionam, depinde
finalizarea cu succes a muncii noastre de 1 an. Aderarea Romaniei la U.E si exportul
actual spre aceste tari au introdus noi norme de calitate pentru miere.

Scoatem din stupi fagurii plini cu miere cand albinele au capacit cel putin jumatate
din suprafata lor. Se apreciaza ca la 1/3 de suprafata capacita, mierea are un
continut de apa de 18-20%. Sunt insa situatii in care din cauza vremii umede
cantitatea de apa depaseste acest procent. O prima concluzie ar fi aceea ca ramele
pline sa fie tinute cat mai mult in stup pentru o buna maturare. De multe ori se
prefera adaugarea de noi rame si corpuri decat scoaterea prematura a celor pline.

Cum scoatem ramele pline : aceasta lucrare se face cu ajutorul afumatorului si a

daltii apicole. Mult hulitele "podisoare izgonitoare, chimice" nu se vor folosi, pentru
ca prin continutul lor de substanta activa, riscam sa contaminam mierea. In schimb
se pot folosi izgonitoare cu sicana.

Fagurii de scos se tin deasupra stupului si prin cateva miscari bruste scuturam
albinele. Atentie mare la matca : din diferite motive aceasta poate fi aici si riscam sa
o vatamam. Albinele care raman se perie cu o pana sau o pensula speciala, dupa
care punem rama in ladita de transport. Executam operatiunea cu grija si rapid
pentru a nu starni furtisagul in stupina. Camera in care facem extractia va fi curata si
dezinfectata, lucru valabil si pentru utilajele de extractie. Inainte de inceperea lucrarii
efective de extragere a mierii, se procedeaza la sortarea fagurilor dupa culoare. Daca
extragerea mierii se face mai tarziu fagurii trebuie preancalziti la 35 grade C, cu un
curent de aer cald.

Extractia efectiva a mierii cuprinde doua lucrari : descapacirea fagurilor si extragerea

propiu-zisa a mierii din faguri. Ce fel de echipament folosim : la un nivel mic se
poate folosi un vas descapacitor cu sita pentru separarea mierii de ceara, cutit sau
furculita de descapacit, un extractor tangential, un vas unde se scurge mierea, un
maturator, strecuratori diferite. Toate aceste utilaje se recomanda sa fie din inox sau
un alt material agreat de norme. La descapacire cutitul se tine in pozitie orizontala,
cu partea inferioara a lamei in unghi de 35 grade fata de suprafata fagurelui.
Actionam cutitul cu miscari scurte aplicate de sus in jos.

Folosirea extractorului tangential se face intr-o prima faza cu multa atentie pentru ca
fagurii sunt grei si s-ar putea rupe. Dupa ce intoarcem fagurii pe partea opusa,
putem mari turatia pana la 200-250 ture/min. Dupa extractie, fagurii goliti se dau
familiilor pentru a fi curatati.

Limpezirea mierii este procesul prin care corpurile straine mai grele, cad la fund, si
cele mai usoare se salta la suprafata. Limpezirea unui vas cu miere inalt de 1m se
face la temperatura de 20 grade C in 3 zile, iar la 25 grade C in 36 ore. Dupa
decantare mierea se va trece in vasele maturatoare, unde procentul de apa scade
pana la limita admisa de norme. Depozitarea finala se face in recipiente de inox, sau
altele agreate de cumparator.

Concluzii
Lucrarile din timpul verii sunt si ele numeroase. Producerea si imperecherea matcilor,
formarea noilor familii si ingrijirea lor, au fost deja expuse in alte pagini asa ca nu
mai are rost sa insistam asupra lor. Dupa cum si singuri v-ati dat seama... vara se
numara ....bidoanele..! Succes...!

LUCRARI DE TOAMNA IN APICULTURA

Vine toamna, mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari, carora trebuie sa le faca
fata. Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol, toamna reprezentand un nou debut si un prilej de a pune
stupina pe o alta treapta a performantei. Sa trecem iarasi la treaba !

Lucrarile de toamna demareaza la inceputul

lunii august si se impart in trei mari categorii :
Lucrari de intensificare a cresterii puietului;
asigurarea rezervelor de hrana pentru iernare;
pregatirea cubului familiilor de albine in vederea
unei iernari de calitate.
INTENSIFICAREA CRESTERII PUIETULUI
Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai puternice din iarna, trebuie ca inca din
toamna sa asiguram o populatie numeroasa, bine hranita si intr-o stare de sanatate
perfecta. Acest lucru nu este usor de obtinut, stuparul fiind foarte solicitat, atat ca
timp,cat si ca volum de munca. Ce masuri trebuie avute in vedere:

Asigurarea de matci tinere si viabile:

S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere
a puietului.In acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani
si in decursul verii sa facem inlocuirile necesare. Biologic matcile batrane isi limiteaza
depunerea puietului atunci cand in natura nu mai exista un cules bogat de nectar si
polen, pe cand cele tinere se comporta altfel : isi mentin ritmul bun chiar daca
resursele nectarifere si cele proteice sunt mult mai mici(intr-un cuvant valorifica mai
bine culesurile de intretinere). Un alt avantaj al matcilor tinere este acela ca in
primavara vom gasi un procent redus de familii ramase orfane(dupa unii autori
procentul este de 0,5%). Cu toate astea nu se recomanda ca schimbarea sa se fraca
toamna daca folosim botci sau matci neamperecheate decat in cazuri de urgenta.

Deblocarea cuiburilor
O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu
miere sau pastura. Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu,
instinctiv, albinele blocheaza cuibul, cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de
hrana. Practic se intampla ca matca sa nu mai aiba unde depune oua, numarul
celulelor libere scazand drastic.

Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se

introduc periodic in mijlocul cuibului faguri claditi (recomandati cei in care s-au
crescut cateva generatii de puiet). Aceste spatii libere se creeaza prin scoaterea
fagurilor marginasi. La stupul multietajat lucrarea este mult mai simpla si se
realizeaza prin inversarea periodica a corpurilor. Atentie insa, pentru ca trebuie sa
avem grija ca niciunul din corpurile inversate sa nu fie corpul care gazduieste
rezervele de hrana

Asigurarea cu faguri de calitate

Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti, fara celule de trantori
sau alte defecte. Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea
mult pe ganduri. Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facuta mai ales in "zona
fierbinte" a cuibului, adica acea zona in care primavara se vor creste noile generatii.

Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare

Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna oua.
Prelungirea acestei perioade aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei, albinele
recapatand starea febrila care caracterizeaza un bun cules. Stuparii pot pune familiile
in aceasta stare favorabila fie prin deplasarea in pastoral la locatiile care ofera
culesuri tarzii, fie prin incercarea de asigurare a unei baze de de cules prin alegerea
unei vetre permanente adecvate.

Ce putem spune despre culesurile tarzii ? Cert este faptul ca prezenta lor are un
impact mult mai mare in comparatie cu o hranire artificiala de stimulare. Cand
stuparii nu pot oferi albinelor aceste culesuri apeleaza la hraniri de stimulare prin
oferirea catre familii a merii descapacite sau a inlocuitorilor acesteia (sirop de zahar).
Despre eficienta acestor hraniri de stimulare o sa discutam cu alta ocazie, aici
limitandu-ne a spune ca se fac in mai multe moduri : descapacirea a 2-3 dm patrati
de fagure cu miere si oferit dincolo de diafragma sau la marginea cuibului ; hraniri cu
sirop de zahar concentratie 1/1, cate 200-300 g la interval de 2-3 zile ; deasemeni o
alta metoda este stimularea cu zahar tos, umectat putin cu apa sau miere.

Nu trebuie sa ignoram un fapt:hranirile glucidice trebuie completate si cu cele

proteice, prin asigurarea polenului livrat in mod natural sau artificial. In lipsa unui
cules se administreaza ca turtite (pregatite in acelasi mod ca in primavara) deasupra
cuibului.

Reducerea si impachetarea cuiburilor

Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o
stramtorare a cuibului ; in stup vor ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de
albine, marginiti de faguri cu miere si pastura. Fagurii scosi se trec dincolo de
diafragma si prin descapacirea lor mierea v-a fi carata de albine in cuib. Atentie : nu
se lasa pana tarziu in toamna fagurii dupa diafragma, asta pentru a impedica o
formare gresita a ghemului de iernare.

Tot in aceasta perioada se face o impachetare sumara (a nu se comfunda cu

impachetarea finala din toamna). Din fericire pentru posesorii de stupi multietajati,
aceste operatiuni nu sunt necesare decat in cazuri putine, cand familiile nu ajung la
nivelul de dezvoltare cerut. Reducerea cuiburilor va creea in familie o crestere a
populatiei si in unele cazuri este nevoie de o noua largire.

ASIGURAREA REZERVELOR DE HRANA

Albinele ierneaza stranse intr-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o
miscare continua a lor. Cand conditiile externe permit, familia de albine demareaza
cresterea puietului - la inceput timid, pe suprafete mici de fagure - urmand ca odata
cu imbunatatirea vremii, inspre primavara, cresterea sa fie accelerata. Dupa cum
bine stiti albinele ce ierneaza (datorita conditiilor specifice) traiesc aprox.5-6 luni,
deci asigurarea rezervelor pana la aparitia primelor culesuri este o lucrare foarte
importanta.

Aceste rezerve sunt folosite la autointretinere si pentru cresterea puietului. O familie

fara prea multa hrana risca sa se piarda in iarna, asta fara sa vorbim de cantitatile
mici de puiet crescute. Ce trebuie sa avem in vedere pentru a rezolva problema
hranei? Cateva deziderate de atins:

Calitatea hranei
Mierea din faguri sa fie numai miere florala. Ca o prima conditie ar trebui sa
mentionam ca mierea de mana trebuie eliminata in totalitate din stupi. Daca iernam
familiile cu aceasta miere in faguri riscam sa pierdem albinele (acestea neputand
face zboruri de curatire). O alta conditie ar fi aceea ca mierea din faguri sa fie
capacita. Mierea este un produs hidroscopic si prin ramanerea libera pe faguri(fara a
fi capacita) se poate deteriora. Consumata de albine, mierea alterata produce boli
grave. Deasemeni se prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de miere care nu
cristalizeaza. In special mierea de rapita, prin puterea mare de cristalizare, este
foarte daunatoare si trebuie inlaturata.

Ramele de miere si pastura

De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-vara. O rama
corect aleasa este aceea care cuprinde miere pe ambele fete min. 2/3 din suprafata.
Cantitativ asta inseamna ca o rama standard de orizontal contine 2,7-3 kg miere iar
una de multietajat 1,8-2 kg. Se accepta ca o ultima optiune si rame cu 1,5 kg miere,
dar acestea trebuie folosite cu multa precautie. Bineinteles acesti faguri vor fi foarte
bine construiti. Ca rezerva de pastura,fiecare familie trebuie sa aiba min. 1 fagure cu
pastura,fiind si pentru acest fagure valabile recomandarile(privind calitatea lui)
facute la cei cu miere.

Hranirile de completare
Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare. Sunt cazuri cand
familiile nu pot strange mierea necesara datorita conditiilor meteo ; apoi cand mierea
de mana trebuie inlocuita, sau cand s-au facut greseli de ordin tehnic in intretinere.
In cazul stupului vertical cu magazine sunt probleme care apar din insasi constructia
lui(mierea este depozitata in fagurii de stransura) si care reprezinta un caz aparte.

Incepem aceste hraniri cat mai timpuriu, adica imediat dupa ce s-au terminat
culesurile de vara. Trebuie sa facem o distinctie intre hranirile de completare si
hranirile de stimulare, fiecare avand rolul si scopul sau. In cazul in care hranirea de
completare se face cu sirop de zahar trebuie ca la aceasta sa participe in principal
albinele care nu vor intra in iarna. Daca nu respectam recomandarea atunci albina
din iarna va fi uzata si incapabila sa asigure o viata normala in stup (ele vor muri
inainte de a creste generatiile noi de puiet). Ca un principiu general, hranirea de
completare o facem dupa ce am redus cuiburile la numarul de faguri pe care se va
face iernarea. Cantitatea de miere din faguri trebuie sa fie cea indicata, iar mierea
completata sa aiba timp pentru a fi capacita.

La completare se va folosi un sirop de zahar, 2/1, cu un adaos de 1 gr acid citric(sare

de lamaie), la litru. Administrarea hranei se face in portii medii sau mari(2-3 kg),
seara, cu luarea de masuri stricte de prevenire a furtisagului. O sa observam ca nu
toate familiile ridica siropul de zahar peste noapte si in acest caz devine necesara
micsorarea portiilor. Cand timpul este inaintat, siropul de zahar se poate inlocui cu
serbet. Trebuie sa remarcam insa ca cea mai eficienta metoda de completare este
cea cu miere, pe care o descapacim de pe faguri si o administram dupa diafragma.
Este de dorit ca aceste hraniri de completare sa fie terminate pana in 20 august.

PREGATIREA CUIBULUI FAMILIILOR DE ALBINE

Cu ce am putea compara aceasta lucrare ? Poate cu aranjarea spatiului locuibil intr-o
casa ,pentru ca toata lumea sa se simta bine. Aranjarea cuiburilor familiilor de albine
se face in functie de terminarea culesurilor, starea vremii si prezenta puietului.
Timpul acestei aranjari difera de la an la an, iar stuparul trebuie sa aprecieze foarte
bine momentul ales. In principiu in cuib se lasa atatia faguri cat sa fie ocupati de
albine, iar acestea sa aiba acces la hrana toata iarna. Sunt trei metode de aranjare a
fagurilor :
- amplasarea bilaterala : este cea mai folosita metoda, si consta in aranjarea
fagurilor mai plini cu miere spre extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine
descrescanda.
- amplasarea unilaterala : se foloseste in general pentru a ierna doua familii intr-un
stup. Fagurii se randuiesc de o parte si de alta a diafragmei. Langa diafragma se
aseaza fagurele cu cea mai mare cantitate de miere, urmand fagurii cu cantitati
descrescatoare.
- amplasarea centrala : fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de
miere, urmatorii (asezati simetric) fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.

La toate tipurile de aranjare se va urmari ca fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg

miere si sa fie bine construiti(mai ales cei din cuibul efectiv). La stupii multietajati
iernarea trebuie facuta de regula pe doua corpuri, in corpul superior trebuind sa
existe 14-15 kg de miere. In corpul de jos mierea se gaseste doar pe fagurii laterali.
In cazurile cand familia ierneaza pe un singur corp (situatie care nu e de dorit) se va
prefera o asezare centrala a fagurilor.

LUCRARI DE IARNA IN STUPINA

Spre sfarsitul toamnei conditiile de viata ale albinelor se schimba foarte mult. Venirea noptilor reci si foarte reci le
obliga sa se grupeze in "ghemul de iernare". Lucrarile pe care le-am facut in toamna acum isi arata roadele. Ce
mai putem face pana la deplina instalare a iernii?

Izolarea termica a cuibului

In toamna am facut deja o impachetare
sumara, insa acum va trebui sa o facem pe cea
recomandata pentru iernare. Se stie ca albinele
nu incalzesc stupul ci doar interiorul ghemului.
Trebuie sa stim ca izolarea termica nu se face
pentru a creste temperatura in stup ci pentru a
feri albinele de variatiile bruste ale temperaturii.
Literatura de specialitate recomanda doua
metode de impachetare : bilaterala si
unilaterala. Experientele ultimilor ani au aratat
ca o impachetare bilaterala nu este necesara
pentru ca izoleaza prea mult cuibul.

Totusi, ea se aplica familiilor de albine slabe, pentru familiile normale fiind

recomandata cea unilaterala. In ce consta impachetarea unilaterala : la stupii
orizontali si cei verticali cu magazine, fagurii se aseaza spre peretele mai incalzit al
stupului. La diafragma se astupa toate fantele (se poate folosi si banda scotci) si se
izoleaza cu materiale care nu creaza condens. Deasupra podisorului se aplica o alta
impachetare din aceleasi materiale.

Impachetajul nu trebuie sa fie prea gros pentru a permite evacuarea apei din stup.
Stupii multietajati - din nou cel mai usor de manevrat-se impacheteaza numai
superior, deasupra podisorului sau unilateral de catre stuparii care sunt "Toma
necredinciosul" si se ghideaza dupa principiul "totul e bun, daca nu dauneaza".

Ventilatia stupului
Ventilatia stupului este foarte importanta, daca ne ghidam dupa experienta trecutului
; familii de albine puternice in toamna, au iesit din iarna ca niste umbre de
nerecunoscut. Si asta datorita greselilor care au fost facute, cand nu s-a asigurat o
ventilatie corespunzatoare. O ventilatie corecta este lipsa totala a oricaror curenti,
altii dacat aceia proveniti din schimbul de aer, dintre urdinis si fanta din podisor. Deci
prima masura ar fi ca orice orificiu(in afara de cele doua mentionate) sa fie astupat.

Este recomandata si o anumita marime a urdinisului, care s-ar situa undeva la

valoarea de 0,5cm pentru fiecare spatiu dintre rame. In ceea ce priveste marimea
fantei din podisor, un mare stupar roman recomanda : "orificiul de aerisire din
podisor,trebuie sa fie de marimea unei palme". Daca curentii de aer vor circula
numai intre aceste doua fante(urdinis-podisor), veti asigura albinelor dumneavoastra
o traversare in bune conditii a iernii. Aceasta tehnica se aplica la toate tipurile de
stupi existenti in exploatare.
Pentru tipurile de stupi care sunt prevazuti cu sita de fund, antivarroa, lucrurile devin
si mai simple. Impachetajul este sumar, pe podisor fiind aplicata doar o simpla
paturica textila sau din papura, etc . Tabla obturatoare a fundului antivarroa, se va
pozitiona asfel incat sa fie asigurata o fanta pe 1/3 din suprafata. Sunt stupari care
isi ierneaza familiile de albine, inlaturand total aceasta tabla obturatoare. In ambele
cazuri, familia de albine sta ca intr-un clopot, bioxidul de carbon fiind evacuat numai
prin partea inferioara a stupului.

Aplicarea tratamentelor de toamna

Tratamentele cele mai eficiente impotriva varrozei se aplica in lipsa puietului. Acest
lucru se intampla mai tarziu in toamna, spre inceputul iernii. Stuparii trebuie sa
profite de zilele - putine ce-i drept - de vremea buna si sa faca aceste tratamente
conform prospectului si recomandarilor producatorilor de medicamente.

Protectia generala a stupinei

Conditiile grele din timpul iernii necesita luarea de masuri de protectie speciale. In
acest scop,s tupii vor fi mutati si asezati pe vatra de iernare. Stupina se va proteja
cu garduri de inaltime medie care impiedica o circulatie periculoasa a curentilor de
aer. Stupii vor fi asezati pe postamente speciale, avand grija ca sa li se asigure o
anumita inclinare. Aceasta masura este benefica, in eventualitatea ca apa rezultata
din condens va fi eliminata. Exista 3 metode de iernare : iernarea in aer liber,
iernarea in cojoc si iernarea in adapost. Din punct de vedere al avantajelor si
dezavantajelor oferite de fiecare metoda in parte este de discutat. Recomandat insa
este o iernare in aer liber, cu luarea masurilor mai sus mentionate.

Supravegherea albinelor iarna

Odata cu venirea iernii,lucrarile din stupina s-au incheiat. Pentru stuparii care au
facut toate lucrarile "ca la carte" urmeaza o perioada de 2-3 luni in care vizitele la
stupina reprezinta simple vizite de supraveghere. Mai mult, exista o anumita
categorie de stupari, care nu mai trec in aceasta perioada pe la albinele lor, prima
vizita fiind facuta pe la inceputul lunii martie. Acestia sunt "meseriasii", cei care pe
baza experientei acumulate pot duce lucrarile din timpul anului la perfectiune.

Dar ce avem de facut noi cei care nu ne incadram in aceasta categorie ? La cate 3
saptamani interval, vizitam stupii si cu ajutorul unui stetoscop(si improvizat)
ascultam zgomotele din stupi. Ce ne-ar putea indica ele ?
- un zumzet moderat si uniform e un indiciu ca totul este in regula.
- un bazait puternic ne indica, ca familia are probleme si ca exista o stare anormala
in stup.
- un zumzet slab inseamna ca albinele sunt infometate.
- zumzetul neuniform si plangator indica absenta matcii.

Stuparul mai are o posibilitate de apreciere a starii familiilor de albine iarna, aceasta
numindu-se "foaia de control". Prin examinarea resturilor si albinelor moarte de pe
ea, ne putem da seama daca exista probleme. La stupii orizontali unde "foaia de
control" nu se poate instala, se examineaza resturile care sunt scoase prin urdinis cu
o sarma.

Zborurile de curatire iarna

Stiti inca din primavara cat de benefice sunt aceste "zboruri de curatire". Inainte de
inceputul iernii albinele fac zboruri de curatire, fapt care are influente pozitive in ce
priveste iernarea. Nu de putine ori in unii ani cand temperaturile depasesc 12 grade
C , in lunile decembrie, ianuarie februarie sunt conditii favorabile ca albinele sa iasa
din stup.

Stuparul - ca si in primavara - trebuie sa stimuleze aceste zboruri luand urmatoarele

masuri :
- curata urdinisurile, ridica capacele si saltelutele izolatoare, curata zapada,
imprastie paie. O practica des folosita este si "lovirea" usoara a stupilor pentru ca
albinele sa se agite si in acest fel sa iasa.

Un indemn : profitati de zilele calde si fiti prezenti in stupina pentru a supraveghea

zborurile de curatire, asa veti fi scutiti de multe necazuri ce ar putea sa apara daca
acestea nu se fac de toate familiile.

Indreptarea starilor nedorite

In viata unei familii ce ierneaza pot interveni diferite probleme care trebuie
rezolvate. Aceste cazuri speciale nu sunt de dorit sa apara, dar cateodata totusi se
intalnesc in practica apicola (cele mai multe fiind provocate chiar de noi).

- familiile au ramas fara hrana sau nu au acces la aceasta ; albinele aflate intr-o
astfel de situatie necesita o hranire suplimentara. Aprovizionarea se face cu faguri de
la rezerva. Dupa ce deschidem stupul, localizam ghemul de iernare. Introducem apoi
fagurele in locul in care lipseste hrana, nu inainte insa de a gauri fagurii de 2-3 ori,
pentru a inlesni circulatia albinelor. O alta metoda este hranirea cu miere cristalizata
fin, framantata cu zahar pudra. Din acest amestec se fac turte de 1,5 kg ambalate in
pungi gaurite sau hartie (deasemeni gaurita) si se administreaza albinelor deasupra
intervalelor gasite in suferinta. Cand nu avem miere indemna la boli, sau pur si
simplu aceasta lipseste, se foloseste serbetul de zahar administrat ca in cazul
precedent(turte). Se pot face si hraniri cu sirop de zahar dens, administrat in faguri,
dar asta numai catre sfarsitul iernii cand albinele il consuma cu placere.

- familia a ramas orfana: la controlul auditiv constatam ca albinele au ramas fara

matca. Ideal ar fi ca rezolvarea problemei sa se faca cu matci de rezerva. Iernarea
acestor matci fiind o chestiune destul de dificila, se ajunge in situatia in care acestea
lipsesc. De aceea practica cea mai des folosita este unirea familiei in suferinta cu o
alta (mai slaba dar care are o matca buna)

Toate aceste lucrari se fac intr-o incapere incalzita(aprox. 15 grade C) in care ferim
stupul de temperatura scazuta de afara. Aceste probleme ce apar trebuie neaparat
rezolvate pentru ca de ele depinde supravietuirea familiei in ansamblu.

Conditii generale de iernare

Cand alegem vatra de iernare pentru albinele noastre o facem cu grija. Ce trebuie sa
urmarim :
- sa poata fi protejata de vanturile reci.
- sa asigure linistea necesara albinelor;daca albinele vor fi deranjate de pasari sau
animale, sau de zgomote de alta natura, se vor agita, vor consuma multa miere si se
vor imbolnavi.
- sa poata fi curatata usor de zapada iar apa sa se scurga usor(sa nu balteasca)

Zapada care se depune pe stupi nu trebuie neaparat curatata decat in cazul cand
prinde o crusta de gheata ; cea afanata asigura o mai buna izolare termica. Atentie :
instalati si gratare la urdinis impotriva soarecilor (nu uitati cum am uitat eu acum sa
va spun).
Concluzii
La o prima vedere stuparii incepatori cred ca programul de iarna este mai lejer in ce
priveste lucrarile ce trebuie facute ; este un adevar, numai ca asta se intampla cand
lucrarile din toamna si de la inceputul iernii au fost bine facute. Deci mare atentie !

INMULTIREA ARTIFICIALA SI NATURALA A FAMILIILOR DE ALBINE

Stiinta si practica apicola au demonstrat faptul ca roitul este un fenomen biologic natural care corespunde unei
necesitati biologice menite sa contribuie la conservarea si perpetuarea speciei. In apicultura moderna roitul
natural nu este dorit iar conceptia unor apicultori care asteapta roirea naturala ca unicul mijloc de inmultire sau
repopulare a stupilor ar fi bine sa fie revizuita si inlocuita cu metodele stiintifice de inmultire artificiala care au
numeroase avantaje fiind executata cu usurinta la dorinta si interventia controlata a apicultorului.

ROIREA ARTIFICIALA
Roirea artificiala are menirea sa inlature toate
neajunsurile roirii naturale. Ea se efectueaza la
timpul potrivit si ne permite sa efectuam o
selectie a materialului biologic,evitand riscul
unor pierderi de roi pe care nu-i putem
supraveghea si recupera. Se poate afirma ca
evitarea completa a roirii este destul de
dificila,insa exista o serie intreaga de operatiuni
preventive care pot evita sau reduce mult roirea
naturala.
Pentru aceasta este necesar sa cunoastem temeinic cauzele care determina roirea si
masurile care urmeaza a fi luate pentru prevenirea roitului. In practicarea unei
apiculturi moderne se recomanda sa intretinem numai familii puternice cu matci
tinere si de mare productivitate.Pentru a evita roitul natural trebuie sa retinem faptul
ca este mai usor de prevenit decat de combatut acest instinct atunci cand familia de
albine intra in frigurile roitului.

Principalele cauze care determina roirea sunt: suprapopularea stupilor,deci

aglomerarea cuibului,ventilatia necorespunzatoare a acestora,expunerea lor la soare
si supraincalzirea acestora prin insolatie,aparitia unei necorespondente intre
cantitatea de albine tinere care pot hrani puietul si cantitatea de puiet pe care ele
trebuie sa-l hraneasca,glandele salivare ale acestor albine pot secreta laptisor, dar
nu au suficiente larve pe care sa le poata creste,faguri insuficienti sau
necorespunzatori pentru depunerea oualelor, lipsa de spatiu pentru cladirea
fagurilor,predispozitia ereditara si alti factori care constituie tot atatia excitanti
interni sau externi care favorizeaza roitul.

A stabili care dintre aceste cauze are cea mai mare importanta pentru manifestarea
instinctului de roire este foarte greu,putandu-se analiza numai fiecare in parte si
sintetiza corelatia care exista intre ele.

- Stupi de mare capacitate - Este necesar sa se asigure in primul rand folosirea de

stupi sistematici cu un spatiu corespunzator a caror volum poate fi marit dupa nevoie
astfel ca matcile sa aiba posibilitatea nelimitata de a depune oua evitandu-se
blocarea cuibului.In functie de cules se face largirea periodica a cuibului cu noi rame
si faguri artificiali.Daca primavara nu avem faguri suficienti se limiteaza ponta matcii
si aceasta lipsa duce si la diminuarea culesului.Calculele au aratat ca la un spor zilnic
de 1 kg a capacitatii de prelucrare si depozitare a nectarului sunt necesari 2-3
faguri,iar la un spor zilnic de 8 kg vor fi necesari 15-20 faguri.
- Amplasarea stupilor - Este indicat ca stupii sa fie amplasati la umbra in perioada de
maxima insolatie(orele 12-17)deoarece supraincalzirea favorizeaza instinctul de
roire.Este bine ca stupii sa fie vopsiti in nuante deschise la culoare pentru a nu
atrage caldura razelor de soare.

- Culesul nectarului si polenului - Sunt elemente care actioneaza ca

stimulenti,determinand o mai buna hranire a matcii,o mai buna depozitare a
nectarului si polenului care produc caldura in stup,contribuind la cresterea puterii
familiei.Un cules intensiv de rapita timpurie poate constitui cauza principala a roirii
daca apicultorul nu intervine la timp.De asemenea in perioadele lipsite de cules este
bine sa practicam stuparitul pastoral.

- Aglomeratia de albine tinere - Existenta unui numar excesiv de albine tinere

indeamna familia sa inceapa pregatirile de roire prin cladirea de botci pe faguri in
care matca depune oua din care vor ecluziona viitoarele matci.Familia respectiva
trece prin frigurile roitului mai ales in cazul unei perioade mai lungi de timp
nefavorabil.

- Lipsa de spatiu si ventilatie - Aglomeratia si caldura cuibului fac ca activitatea

albinelor ventilatoare sa nu mai fie intodeauna pozitive si suficient de
eficace,predispunand familia de albine la roire.In timpul culesului se recomanda
deschiderea mare a urdinisurilor si asigurarea ventilatiei.

- Blocarea cuibului cu miere si pastura - La un cules intensiv de nectar si polen cand

cuibul nu este corespunzator marit acesta se blocheaza iar matca nu mai are celule
goale pentru a depune oua diminuandu-se activitatea albinelor si favorizand roirea.

- Excesul de laptisor de matca - Producerea laptisorului de matca destinat hranirii

larvelor de albine in primele trei zile de viata daca este tulburat de prezenta unui
numar mare de albine lucratoare care nu pot sa transmita produsul lor
larvelor,acestea ajung sa cladeasca botci in care depoziteaza hrana glandulara
stimuland roirea.mentinerea unor familii puternice cu multe rame cu puiet necapacit
reprezinta o metoda eficienta de prevenire a roitului.

- Varsta matcii - S-a constatat ca matcile batrane au tendinta mai mare de roire de
unde concluzia de a detine cat mai multe matci tinere selectionate din cele mai bune
familii de albine.

- Carenta de feromoni a matcii - Se cunoaste faptul ca glandele mandibulare ale

matcii produc o secretie denumita "substanta de matca" dupa care albinele percep si
recunosc matca stupului.Cat timp albinele primesc o cantitate determinata din
aceasta substanta,totul este normal,cand aceasta cantitate insa se reduce,albinele
hotarasc inlocuirea matcii.acest fenomen se produce fie din cauza imbatranirii matcii
cand se diminueaza si secretia de feromoni fie si la unele matci tinere din cauza
suprapopularii stupului care determina reducerea cantitatii de feromoni
primiti.Rezultatul este acelasi:cladirea de botci.

Cum intrerupem roitul

Aparitia botcilor intr-un numar mare este un semn sigur a roirii si numai prin
distrugerea lor sistematica se poate impiedica roirea.Aceasta operatie este grea si
anevoioasa cerand un control atent al tuturor ramelor si o mare atentie in depistarea
si distrugerea botcilor deoarece daca ramane o botca ascunsa,neobservata,toata
operatiunea devine inutila.Operatia se repeta la 10 zile si apoi din nou la 7 zile
pentru distrugerea noilor botci cladite intre timp.Cand aceasta operatie se efectueaza
in ajunul recoltarii productia de miere scade mult,fiindca familia de albine este in
frigurile roitului iar metoda de intrerupere a roitului prin distrugerea botcilor
contribuie la prelungirea acestei stari,de unde concluzia ca este mai usor sa
prevenim decat sa combatem acest instinct puternic.

Metode de roire artificiala

Roirea artificiala inlatura toate neajunsurile roirii naturale care este mai complexa si
cere un volum mare de munca.Roirea artificiala usureaza munca si contribuie la
sporirea productiei de miere.In literatura de specialitate sunt descrise toate metodele
de formare a roilor artificiali.Aici insa vom descrie doar cateva(cele mai simple si
eficace),folosite atat in stupine de amatori cat si in stupine ale profesionistilor:

- Roirea artificiala prin divizare - Aceasta este cea mai simpla metoda de inmultire
artificiala a albinelor si se practica cu rezultate foarte bune in stupinele cu un numar
mic de familii.Cu aceasta metoda se obtine dublarea efectivului,apicultorul ajungand
intr-un timp relativ scurt sa-si formeze o stupina adevarata,dimensionata dupa
dorinta.In zona de stepa,divizarea se face dupa ce culesul la salcam a fost facut,iar
in zona de munte-deal in prima jumatate a lunii mai.In acest fel noile familii participa
la culesurile ce urmeaza si isi asigura o dezvoltare corespunzatoare.

Divizarea familiilor se executa in zilele calduroase cand albinele executa zboruri

intense.Cu scopul de a forma familia noua,se aduce langa familia ce urmeaza sa fie
divizata un stup gol in care se trec jumatate din fagurii cu albine,puiet si miere a
familiei de baza.Cu ocazia divizarii familiei se cauta matca pentru a se stabili in care
stup a ramas.Dupa aceasta operatie cei doi stupi se aseaza departati intre ei,de o
parte si de alta a locului in care a fost urdinisul familiei din care s-a format familia
noua.Albinele culegatoare,pe masura ce se inapoiaza de la cules,se impart aproape
egal in cei doi stupi.In cazul in care se constata ca albinele populeaza mai bine unul
din stupi,acesta se poate indeparta putin pentru ca repartizarea albinelor sa se faca
cat mai egal.

Spre seara,in familia orfana se introduce,intr-o colivie,o matca imperecheata sau

neimperecheata.In cazul in care lipsesc matcile de rezerva dupa 24 de ore,in
diviziunea ramasa orfana se introduce o botca matura.Dupa imperecherea matcii si
inceperea depunerii oualelor, familia nou-formata se dezvolta dupa tehnica obisnuita
in vederea valorificarii culesurilor.Folosind acest procedeu de inmultire a albinelor se
realizeaza un spor efectiv de 100%.

- Roirea artificiala prin stolonare colectiva - Presupune ridicarea a cate doi faguri cu
puiet si albina de la fiecare familie de baza.Aceasta face ca puterea familiilor
donatoare sa nu fie influentata.Cu cat roiurile se formeaza mai tarziu vor trebui sa fie
mai puternice. Pentru ca iernarea sa decurga in conditii bune se impune ca pana in
toamna sa atinga parametrii cantitativi ai unor familii de albine normale.

- Se scoate din fiecare familie donatoare cate una sau doua rame cu puiet capacit
bine acoperite de albine.Se va urmari sa nu se ridice din greseala si matca.Ramele se
aseaza in stupul ce va gazdui roiul. In timpul formarii roiului,urdinisul stupului se tine
inchis pentru a se evita depopularea.in general,roiul se formeaza din 4 rame bine
acoperite de albine,din care doua cu puiet si doua rame cu miere si pastura.Dupa
cateva ore,in roi,sub protectia coliviei,se introduce o matca tanara imperecheata.In
lipsa unui cules de intretinere se va hrani stimulent cu cate 300 g sirop de zahar in
concentratie de 1/1 sau 1/2.

ROIREA NATURALA
Prin roirea naturala a familiilor de albine se intelege actiunea prin care matca,o parte
din albine si trantori parasesc stupul si dau nastere la un roi natural.In functie de
ordinea in care ies din stup roiurile se impart in:roiuri primare,care se caracterizeaza
prin aceea ca albinele parasesc stupul cu matca varstnica si roiuri secundare si
tertiare cand albinele parasesc stupul cu matci tinere neimperecheate.Legat de data
cand parasesc stupul,roiurile se impart in : timpurii,atunci cand familiile roiesc la
inceputul lunii mai si roiuri tarzii,cand familiile roiesc in luna iulie.

Obisnuit,roiurile naturale parasesc stupul in zilele calduroase si cu timp frumos,intre

orele 11-15.Dupa ce matca iese din stup insotita de albine,roiul se invarteste in
apropierea stupinei si cauta un loc potrivit de care sa se prinda.Roiul primar cu
matca varstnica,spre deosebire de roiurile secundare si tertiare,nu se indeparteaza
prea mult de stupina si dupa ce se aseaza pe crengile unor copaci ramane linistit
timp de cateva ore.

Dupa prinderea roiului acesta se lasa sa se linisteasca intr-un loc racoros si spre
seara se scutura direct intr-un stup nou,pregatit in acest scop.Stupul in care se
introduce roiul se echipeaza cu faguri artificiali si i se asigura o hranire suficienta
pentru a putea incepe cresterea puietului. Dupa 2-3 zile roiul se controleaza,se
verifica prezenta matcii si se organizeaza cuibul urmarindu-se ca albinele sa
cladeasca in timp cat mai scurt fagurii artificiali introdusi pentru a asigura spatiul
necesar.

Fagurii familiei care a roit se verifica imediat dupa iesirea roiului si se distrug toate
botcile cu exceptia celei mai mari,iar cuibul se reorganizeaza lasandu-se in stup
numai fagurii ocupati de albine.Prin distrugerea botcilor se urmareste sa se impiedice
roirea in continuare a familiei si sa se evite in acest fel slabirea acesteia.Roirea
naturala a familiilor de albine in preajma culesului principal impiedica realizarea unor
productii corespunzatoare de miere marfa datorita slabirii familiilor care au roit.

Ingrijirea roiurilor
Dupa ce am format roiurile trebuie sa ne canalizam eforturile in doua directii:una
este aceea de asigurare a puterii acestora iar a doua de asigurare a rezervelor de
hrana.Pana la intrarea in iarna toate trebuie sa aiba cel putin 0,8-1kg albine si in
faguri rezerve de miere de 10-12 kg.In vederea ajungerii la acest deziderat se iau
urmatoarele masuri:
- La formarea roiurilor cu albine tinere(unde lipsesc culegatoarele)se administreaza
in faguri apa.
- Se urmareste ca roiurile formate cu matci neimperecheate(sau botci)sa aiba in cat
mai scurt timp matci imperecheate.
- Roiurile care se depopuleaza dar sunt dotate cu o matca valoroasa se ajuta periodic
cu puiet capacit.
- Se asigura matcilor fagurii necesari depunerii oualelor si dezvoltarii activitatii.
- Se asigura existenta de culesuri abundente,iar in perioadele dintre ele roiurile sa fie
hranite stimulent.

Respectarea termenelor prevazute pentru executarea lucrarilor si ingrijirea atenta a

roiurilor dupa formare,asigura dezvoltarea corespunzatoare a acestora in cursul
sezonului.Astfel acestea vor intra in iarna puternice urmand ca in sezonul urmator sa
fie incluse in grupa familiilor de baza.Roiurile care nu au ajuns la o dezvoltare
corespunzatoare se desfiinteaza,iar albinele,puietul si rezervele de hrana se folosesc
la intarirea celorlalte roiuri.

INTRETINEREA ALBINELOR IN DIFERITE TIPURI DE STUPI

In Romania sunt folosite cu precadere trei modele de stupi : orizontali, verticali cu magazine si multietajati.
Stuparul incepator dupa o atenta studiere a avantajelor si dezavantajelor fiecarui model se orienteaza la folosirea
unuia din ele. In cele ce urmeaza va vom prezenta tehnologia de intretinere a familiilor de albine asa cum este ea
descrisa in literatura de specialitate. Bineinteles toate tehnologiile au un caracter general, ele urmand sa fie
adaptate apoi in raport cu conditiile specifice zonei in care vreti sa amplasati stupina. Sa trecem la descrieri
concrete .

INTRETINEREA IN STUPI ORIZONTALI

Stupul orizontal este stupul cel mai usor de manuit, din acest motiv el fiind
recomandat incepatorilor. Dezvoltarea familiilor de albine se realizeaza pe linie
orizontala, apicultorul adaugand faguri pe masura ce creste puterea familiei de albine
sau cand apare un cules principal. Totul se poate compara cu o casa sistem vagon,
fara etaj si in care locuiesc mai multe generatii. Extinderea spatiului locuibil se face
prin adaugarea de noi camere,fiecare dotata cu utilitatile ei,totusi facand parte dintr-
un intreg. Cum veti proceda cu albinele dumneavoastra ? Nimic mai simplu daca
alegeti si aplicati sistemul ce vi se potriveste.

Intretinerea unei singure familii intr-un stup orizontal

Primavara cuibul familiilor se organizeaza astfel : spre fiecare perete lateral al
stupului se lasa cate un fagure cu miere si unul cu pastura, iar in mijloc se aseaza
fagurii cu puiet. Prin mentinerea caldurii necesare cresterii puietului se asigura o
dezvoltare rapida. In acest scop cuibul se stramtoreaza la numarul de faguri bine
acoperiti de albine, operatiune dublata de o impachetare cu materiale izolatoare. O
sa observati ca numarul de albine va creste si ca largirea cuibului trebuie facuta
periodic, prin introducerea de faguri claditi intre fagurele marginas si cel cu puiet.
Odata cu venirea timpului frumos, aceasta largire se poate face si prin introducerea
de faguri in mijlocul cuibului.

Atentie mare insa!Nu fortati dezvoltarea printr-o largire necontrolata a cuibului

pentru ca in acest caz veti obtine rezultate nefaste. Adaugati faguri numai cand
fagurii introdusi inainte sunt insamantati si bine acoperiti de albine. La aparitia unui
cules principal, cuiburile se completeaza cu faguri goi si faguri artificiali. In acesti
faguri, albinele vor depozita si prelucra nectarul florilor. Familiile de albine au
tendinta de a depozita mierea in fagurii din apropierea cuibului si chiar in cei din
cuib. De aceea, apicultorul trebuie sa introduca faguri direct in cuib (pentru a asigura
spatiul necesar matcii sa oua) si sa schimbe fagurii plini din vecinatatea cuibului, cu
cei goi de la extremitati.

Cand culesul inceteaza, mierea se extrage avand grija sa lasam pentru fiecare familie
7-8 kg miere ca rezerva de hrana. In luna iunie,familiile ajung la dezvoltarea
maxima. Pentru a preveni intrarea in frigurile roitului se practica ridicarea de faguri
cu puiet gata de eclozionare pentru formarea de noi familii. Odata cu terminarea
culesurilor de vara, se opreste in cuib hrana necesara iernarii, iar cuiburile se
stramtoreaza la numarul de faguri bine ocupati de albine. Fiecare rama cu hrana
trebuie sa contina coroane de miere pe 3/4 din suprafata ei. Toamna, fagurii
neacoperiti de albine se scot, cuibul se impacheteaza si se asigura o ventilatie
corespunzatoare a stupului. Iernarea se face pe vetre linistite cu un control minim
 din partea apicultorului, daca lucrarile din toamna au fost bine facute.

O alta metoda de intretinere a unei singure familii

Aceasta metoda de intretinere poarta denumire de "metoda Layens" si este creata
special pentru apicultorii ce nu au mult timp la dispozitie pentru a se ocupa de
albine. Metoda se bazeaza pe reducerea la minim a lucrarilor de sezon. Cum
procedam : de la inceputul primaverii cuibul se organizeaza la unul din urdinisuri. La
peretele stupului asezam doi faguri(unul cu miere si altul cu miere si pastura), apoi
fagurii care formeaza cuibul(purtatori de puiet), 2-3 faguri claditi, goi, alti 2-3 faguri
cu miere, urmati iarasi de faguri goi pana la completarea totala a cutiei.

In aceasta organizare familia se autoguverneaza, primul control fiind facut dupa

incheierea culesurilor. Metoda se preteaza foarte bine a fi aplicata cand folosim stupi
orizontali cu 16 rame. Pentru ca familiile sa ierneze in mod satisfacator, toamna
cuibul se restrange si se impacheteaza. Daca vrem sa inmultim familia de albine,
divizam stupul cu o diafragma etansa (avand grija ca sectiunea ramasa fara matca
sa aiba oua proaspete). Bineinteles pentru a preintampina frigurile roitului si in acest
caz se pot ridica faguri cu puiet gata de eclozionare. Metoda Layens este o metoda
usoara fiind apreciata mai ales de apicultorii care considera stuparitul un hobby.

Intretinerea unei familii de baza cu matca ajutatoare

O metoda mai complicata dar aducatoare de castiguri este folosirea matcilor
ajutatoare. Stuparii cu mai multa experienta isi propun in fiecare an sa obtina cat
mai multe matci ajutatoare pentru familiile de albine. Daca acest lucru se aplica la
50-60% din numarul total de familii din stupina si rezultatele vor fi pe masura,
traduse in importante sporuri de productie. Scopul metodei este acela de a valorifica
culesurile din vara si pentru a intari familiile de baza in vederea iernarii.

Familia ajutatoare se formeaza imediat dupa ce culesul la salcam se incheie. Din

familia de baza, se scot 3 faguri din care cel putin 1-2 cu puiet. Roiul stolon astfel
obtinut se aseaza in partea cu urdinisul mic. Aceasta familie(in formare) primeste o
matca valoroasa si imperecheata. Daca matca nu este imperecheata se asteapta
imperecherea ei. Familiile ajutatoare se vor imputernici periodic cu faguri cu puiet
gata de eclozionare, recoltati din familiile de baza. Cand familia ajunge sa ocupe 7-8
faguri se face o noua organizare. Se formeaza din nou un nucleu stolon pe 3 faguri
care cuprinde matca mai in varsta, iar restul de faguri cu albine se strang intr-o
familie puternica capabila sa valorifice culesurile tarzii. In toamna dupa ce culesurile
au incetat, familia ajutatoare se uneste cu familia de baza care ierneaza cu matca
tanara.

Procedeele de intretinere ce se aplica familiilor intretinute in stupi orizontali sunt

multe si se gasesc descrise in literatura de specialitate. Stuparii incepatori insa
trebuie sa si le insuseasca pe cele mai simple si odata cu trecerea timpului pot
incerca tehnici care acum par atat de complicate.

INTRETINEREA IN STUPI VERTICALI CU MAGAZINE

Alegand acest tip de stup, apicultorul nostru incepator face un pas direct si decisiv
spre practicarea unui stuparit profesionist. Acesti stupi pot fi folositi pentru a face
pastoral, pot fi instalati in pavilioane apicole sau pe vetre permanente. Trebuie sa va
ganditi ca puteti obtine cantitati insemnate de miere curata (in fagurii de recolta) si
mai ales miere pe sortimente. Bineinteles ca si stupul vertical cu magazine are
dezavantajele lui dar acestea pot fi mult atenuate prin aplicarea tehnologiilor
elaborate de-a lungul timpului. In orice caz daca l-ati ales, alegerea a fost
inspirata !!!

Cum se lucreaza cu acest stup? In principiu el este o combinatie intre stupul orizontal
si cel multietajat, mai bine spus preia tehnologii caracteristice ambelor. De aceea
intretinerea albinelor in perioada de primavara este identica cu cea aplicata la stupii
orizontali. Se fac restrangeri de cuib, impachetari, largiri ale cuibului prin adaugarea
de faguri claditi sau artificiali ,etc. Cand familia de albine ajunge sa ocupe cei 10
faguri ai cuibului, iar matca depune oua pe fetele interioare ale fagurilor marginasi,
stim ca a sosit momentul sa adaugam primul magazin. Acest lucru se intampla de
obicei in preajma primului cules la salcam. Magazinul este completat cu faguri claditi
si 2-3 faguri artificiali. Pentru a opri matca sa depuna oua in acesti faguri se lasa o
distanta mai mare intre ei, in acest fel albinele ingrosand fagurii de recolta.

Cand albinele au umplut cu miere majoritatea fagurilor din magazin si mai ales cand
se observa capacirea superioara a acestora, stim ca a venit momentul sa adaugam
un al doilea magazin. Acesta se aseaza deasupra cuibului, primind deasupra
magazinul cu miere unde bineinteles va continua procesul de capacire. Asezarea unui
magazin de recolta devine necesara uneori si pe timpul cand nu este cules, din cauza
multimii albinelor, care ocupa pana la refuz fagurii din cuib. Dupa terminarea
culesurilor mierea se recolteaza (asta daca nu a-ti facut-o deja) !!! La acest tip de
stup intervine o problema majora : mierea depozitata in fagurii din cuib nu asigura
cantitatea de provizii indestulatoare unei bune iernari(nu e insa o regula), si de
aceea la terminarea verii trebuie facute hraniri de completare. Odata cu venirea
timpului racoros, intretinerea albinelor se face din nou ca in cazul stupului orizontal.

INTRETINEREA IN STUPI MULTIETAJATI

Stupul multietajat este stupul care naste cele mai multe controverse. Unii il
considera ca fiind cel mai bun stup, altii ca nu ar fi potrivit pentru conditiile tarii
noastre.S igur este un lucru : este un stup pentru adevaratii profesionisti si care
impune ca apicultorul sa posede un bagaj vast de cunostinte apicole. Folosit in
zonele tarii in care clima permite ca familiile de albine sa ajunga la o dezvoltare
buna, succesul este asigurat.I ata cum se manuieste:

Familiile normale si puternice ierneaza in doua corpuri suprapuse, avand fagurii din
corpul superior plini cu miere capacita, de calitate superioara. Ghemul de iarna se
formeaza in partea superioara a fagurilor din corpul inferior si partea inferioara a
celor din corpul superior. Prin forma inalta a ramelor din cele doua corpuri, forma pe
care o dobandeste in urma suprapunerii, majoritatea proviziilor de hrana se gasesc in
corpul superior. Datorita acestui fapt populatia de albine din ghem are posibilitatea
de a se deplasa pe verticala, in functie si pe masura consumului proviziilor din
celulele fagurilor ocupate de ghem. Se asigura in acest mod o iernare din cele mai
corespunzatoare. La sfarsitul perioadei de iernare si inceputul primaverii familiile
ocupa, treptat, cu puiet fagurii din corpul de sus, unde sunt conditii mai bune pentru
mentinerea caldurii ! Cand corpul de sus este ocupat de puiet si in cel de jos exista
faguri cu celule goale, se trece la intensificarea cresterii de puiet prin simpla
inversare a corpurilor.

Aceasta schimbare de pozitie a corpurilor "indeamna" si "obliga" familiile sa creasca

puiet atat in corpurile de jos (care mai inainte se gaseau deasupra), cat si in fagurii
goi din corpurile superioare (care mai inainte se gaseau dedesubt, deasupra
fundurilor). Altfel fagurii din corpurile de jos ar fi ramas neocupati de puiet. Lucrarea
se face cand timpul frumos si caldura s-au statornicit, cel mai bine pe timpul infloririi
pomilor roditori, odata sau la scurt timp dupa transvazarea familiilor respective in
stupi curatati si dezinfectati. Cand familiile au matci tinere si prolifice, populatii
numeroase,provizii suficiente si pot valorifica economic culesurile de intretinere,
cantitatea de puiet creste de la o zi la alta si in curand se poate ajunge la o
aglomerare a celor doua corpuri cu albine tinere, inainte de inflorirea salcamului sau
- cel mai tarziu - inainte de aparitia culesurilor de productie de vara. De aceea pentru
a se preveni intrarea unei familii in frigurile roitului natural se recurge la o noua
restructurare a cuibului respectiv : intre cele doua corpuri se introduce al treilea
corp, care-in anii favorabili - poate fi si el ocupat cu puiet si albine.

Pe masura ce puietul eclozioneaza din fagurii aflati in corpul de jos, matca este
nevoita sa-si desfasoare, in continuare, activitatea de ouat pe acesti faguri, celulele
eliberate de puiet din corpul de sus fiind folosite pentru depozitarea mierii. Catre
sfarsitul perioadei de cules intens corpurile cu miere de extras se ridica incepand cu
cel de deasupra. La pregatirea familiei pentru iarna, peste corpul cu puiet de jos se
aseaza corpul cu provizii de miere si pastura de buna calitate.

Concluzii
Stuparii incepatori trebuie sa cantareasca bine ce tip de stup vor introduce in
exploatare. In privinta tehnicilor de intretinere, fiecare alege ce i se potriveste mai
bine, intr-un cuvant isi alege "stilul de lucru". Incepeti cu tehnici simple si pe masura
ce va acomodati si capatati experienta treceti la un nivel superior. Nu uitati :
progresul se obtine pas cu pas, nu sarind peste etape !

NARCOTIZAREA ALBINELOR

In stupina apar cazuri cand trebuie sa narcotizam familia de albine pentru o perioada scurta. Practic sunt mai
multe metode pentru a face acest lucru, insa dupa cum v-am obisnuit vom descrie metoda folosita de noi, fara a
avea insa pretentia ca este cea mai buna. Puteti fi insa convinsi ca este o metoda sigura si eficienta.

Substanta folosita la narcotizarea familiei de

albine este protoxidul de azot, aplicarea
facandu-se sub forma de fumigatii. O sa
intrebati : "de unde iau eu protoxid de azot".
Raspunsul este simplu si solutia cunoscuta
probabil de multa lume. Protoxidul de azot se obtine prin arderea in afumator a unei
mici cantitati de azotat de amoniu. Trebuie sa va atentionam ca o aplicare corecta
a substantei , presupune respectarea catorva pasi obligatorii, pentru a elimina
riscurile legate de protectia albinelor, protectia la contaminare si nu in ultimul rand
de protectia apicultorului.

Protoxidul de azot , este cunoscut ca un gaz ilariant din anul 1800. In cantitati mici
provoaca asupra omului o "buna dispozitie", insa odata doza marita are efectul
eterului si cloroformului. Mult timp a fost folosit in industria alimentara la prepararea
de frisca. Din punct de vedere a toxicitatii s-a constatat ca protoxidul de azot este o
substanta inofensiva.

Narcotizarea familiei de albine incepe cu cateva operatiuni de pregatire :

Pregatirea afumatorului - afumatorul se curata de gudroane si se incarca cu carbuni

incinsi (jar viu). Grosimea ideala a stratului de jar este de 3-4 cm . Este recomandat
sa nu se depaseasca aceasta grosime pentru, a se evita descompunerea in gaze
toxice (datorita temperaturii mari), a protoxidului de azot. In cazul in care avem de
narcotizat mai multe familii de albine trebuie sa avem pregatita o rezerva de "jar
viu". In prealabil ciocul afumatorului se doteaza cu un furtun, realizand cuplajul cu
ajutorul unei reductii.

Pregatirea azotatului de amoniu - azotatul folosit pentru producerea protoxidului de

amoniu este cel folosit ca ingrasamant in agricultura. Deoarece modul de prezentare
a acestuia este sub forma de praf sau granule si arderea directa in afumator s-ar
produce rapid,trebuie compactat. Compactarea se face introducand 2 g de azotat de
amoniu intr-o bucata de hartie,ce v-a fi rasucita ulterior.

O alta varianta de preparare a substantei (la fel de eficienta),este dizolvarea intr-un

litru de apa a unei cantitati de 215 g de azotat de amoniu. Cu solutia obtinuta se
impregneaza un material textil care dupa uscare poate fi ars in afumator.

ATENTIE : azotatul de amoniu (folosit ca ingrasamant),se poate gasi in combinatii cu

alte substante. Pentru uz apicol se foloseste numai azotatul de amoniu simplu!

Pregatirea stupului si narcotizarea albinelor - pentru o narcotizare eficienta cutia

stupului trebuie sa fie etansa. Se ridica capacul, ramele se distanteaza intre ele si
peste podisor se aseaza o panza deasa de sac. Furtunul atasat la afumator se
introduce prin urdinis si de dau 4-5 jeturi. Trebuie avut grija ca jetul cald sa nu
loveasca direct albinele. Dupa ce nu mai sesizam zgomote in stup, ridicam sacul si
podisorul, iar daca albinele nu sunt imobile, se mai dau 2-3 jeturi pe urdinis. Pentru
a executa lucrarea fara riscuri nu este recomandata marirea dozei !

Deoarece dupa narcotizare, albinele au o faza de dezorientare, este recomandat ca

operatiunea sa se faca spre seara iar urdinisul sa fie redus. In acest fel familia in
dificultate nu v-a fi atacata de alte albine.

Un sfat de final : dupa stiinta noastra folosirea protoxidului de azot in apicultura nu

este daunatoare familiei de albine. Totusi problema rezidurilor ramase in miere sau
ceara nu este pe deplin clarificata si de aceea recomandam ca narcotizarea sa fie
facuta cu prudenta, fara a depasi dozele si numai in caz de necesitate.
 CUM INMULTIM FAMILIILE DE ALBINE

Inmultirea familiilor de albine este o lucrare foarte importanta intr-o stupina. Vom prezenta in aceasta pagina
cateva metode de inmultire, care pot fi aplicate de orice apicultor in stupina proprie.

Roirea artificiala prin stolonare

Foarte simplu de realizat,ea consta in ridicarea din 4-5 familii puternice cu tendinta
de a intra in frigurile roitului, a cate 1-2 faguri cu puiet capacit cu albina
acoperitoare,iar de la alte familii a altor doi faguri cu provizii. Printre fagurii cu
provizii trebuie sa fie cel putin unul cu polen si cu pastura, absolut necesare roiului,
mai ales daca roii raman pe aceeasi vatra cu familiile din care s-au format. Trebuie
sa retinem ca ei raman 2-3 zile fara albina culegatoare .

Pana la refacerea acestei noi unitati biologice, albinele consuma din rezervele puse la
construirea roiului si din aceleasi considerente vor primi apa in hranitor. Cu cat roii
se fac mai devreme, cu atat este mai bine, pentru a avea cat mai mult timp la
dispozitie, necesar constituirii unor unitati biologice puternice, cu suficiente rezerve
de iernare in cele mai bune conditii. Roii odata constituiti, daca este posibil, se
deplaseaza la distanta (peste 3 km) de vatra din care provin unde trebuie sa existe
un cules de intretinere, stupii avand urdinisurile micsorate la 1-2 cm.

In lipsa culesului, roii se stimuleaza administrandu-se sirop de zahar in hranitor,

seara la fiecare 2-3 zile. Roiul astfel format primeste o matca imperecheata, in cusca
cu dop din serbet sau foaie de fagure artificial perforat ori se aplica o botca gata de
eclozionare, pe fagurii din centrul cuibului, imediat sub speteaza de sus a ramei. Este
necesara o atentie sporita atunci cand la formarea roiurilor se scot fagurii cu puiet,
pentru a nu se ridica din greseala una din matcile familiilor donatoare respective.

Metoda se preteaza a fi folosita foarte bine in primavara, inaintea culesului de la

salcam, cand familiile sunt foarte populate si in stupi exista 7-8 faguri cu puiet pe
rama mare. Spre a evita intrarea in frigurile roitului, se poate aplica aceasta metoda
pentru formarea de roi sau nuclee si introducerea in familia de baza a unor faguri
artificiali in locul celor cu puiet. Cand roii se formeaza spre toamna, dupa culesul de
la floarea-soarelui, trebuie sa aiba 6-8 rame cu puiet, ajungand astfel rapid la nivelul
de putere al familiilor de baza.

Comentarii : metoda expusa este una dintre cele mai simple , fiind la indemana
oricarui apicultor . Se poate aplica pe toata perioada sezonului activ . Cand o folosim
inaintea culesului la salcam , trebuie sa avem grija sa nu slabim prea mult familiile
de albine si de aceea se ridica o singura rama de puiet capacit , impreuna cu albina
tanara aferenta .

Indiferent de perioada aplicarii metodei , va recomandam sa formati roiuri pe 6 rame

cu puiet , pentru a obtine entitati viabile. O conditie de baza este aceea ca toate
familiile care participa la donarea de rame cu puiet capacit sa fie intr-o stare de
sanatate buna . O alta conditie este asigurarea cu matci tinere , imperecheate ,
pentru toate roiurile formate.

Roirea artificiala prin divizare

Consta in formarea unui roi artificial dintr-o familie puternica, sanatoasa si
productiva, prin divizare. Se aduc doi stupi goi de o parte si de alta a stupului in care
se afla familia ce urmeaza a fi divizata. Fagurii cu albine, puiet si provizii se impart
egal intre cei doi stupi, fara a tine seama in care a ramas matca.
Stupul golit in care a stat familia de baza se indeparteaza. Cei doi stupi cu
urdinisurile apropiate, unul la stanga, altul la dreapta, se
aseaza unul langa altul pe locul stupului golit, pentru ca
albina culegatoare sa se imparta egal intre cei doi stupi.
Familia ramasa fara matca va primi una imperecheata in
colivia cu dop de serbet, ori foaia de fagure artificial
perforat, sau o botca gata de eclozionare.

Treptat, cei doi stupi se departeaza zilnic cate putin, cam

20 cm/zi, pana ajung pe locul destinat fiecarei familii. Unii
apicultori , mai ales cei incepatori , folosesc o varianta simplificata a metodei , lasand
stupul fara matca sa-si creasca singur regina, din botci de salvare . Aceasta varianta
trebuie insa abandonata , datorita perioadei mari in care cresterea de puiet este
stopata (pana la imperecherea noii matci ).

Comentarii : metoda este buna si viabila , insa ea trebuie aplicata numai familiilor
puternice. Perioada de aplicare optima este dupa culesul de la salcam , un termen
maxim fiind 15 iunie .

Metoda are avantajul omogenitatii materialului si da posibilitatea apicultorului sa

echilibreze la ambele familii atat cantitatea de puiet cat si cea de albina
culegatoare ; din pacate nu poate fi generalizata la intregul efectiv din stupina,
pentru ca de obicei in fiecare stupina pe langa familii foarte bune exista si familii
slabe si foarte slabe.

Roirea artificiala prin golirea de puiet a familiei de baza

Este o metoda folosita cu reale avantaje in conditiile in care Varroa jacobsoni
afecteaza - alaturi de viroze - din ce in ce mai mult albinele, diminuand puterea si
capacitatea productiva a familiilor. Imediat ce culesul de la salcam s-a terminat, din
familia de baza se scoate tot puietul capacit si necapacit, lasand familia cu matca si
albina culegatoare.Daca familia de baza ramane prea slaba se pot lasa 1-2 faguri cu
puiet necapacit.

Sesizand absenta puietului, matca cauta sa modifice starea anormala si

insamanteaza rapid 3-5 faguri cu puiet, in functie de perioada calendaristica la care
ne aflam si de albina acoperitoare de care dispune familia. Ramele cu puiet si albina
acoperitoare care au fost scoase din famila de baza se aseaza in una sau mai multe
ladite in functie de numarul ramelor de puiet, formand noi unitati biologice (roi).
Roiurilor li se altoieste cate o botca gata de eclozionare astfel ca pana la
imperecherea tinerei matci, intreg puietul sa eclozioneze.

Astfel la familia de baza, cat si la roi cand nu mia exista puiet capacit se executa
rapid tratamentul cu Varachet conform prospectului, pentru a surprinde intreaga
populatie de Varroa jacobsoni libera pe faguri. La culesul urmator sau in toamna,
daca dezvoltarea separata a roiului si a familiei de baza nu a fost satisfacatoare, se
unifica formand astfel o familie foarte puternica, pentru un cules tarziu sau pentru
iernare fara pierderi.

Metoda dublarii efectivului familiilor de albine

Este o metoda expusa de Ioan Stancu si care are drept scop inmultirea familiilor de
albine prin dublarea efectivului, valorificand superior culesurile, in paralel cu
combaterea acarianului Varroa. Imediat ce s-a terminat recoltarea de miere la
 culesul de salcam , se procedeaza la impartirea familiilor de albine in
doua unitati biologice. Aceasta o realizam in scopul inmultirii, dezvoltarii
accelerate si efectuarii unor tratamente eficiente cu Varachet in perioada
de dezvoltare maxima a puietului in familie, deci si a parazitului.La stupul
multietajat, se ridica toate ramele cu puiet capacit si necapacit in corpul 2 sau 3,
dupa caz. Se lasa in corpul o matca stupului cu o rama cu puiet necapacit cat mai
tanar posibil.

Corpul 1 se separa de cele superioare cu ajutorul unui podisor cu urdinis lateral. La

corpul superior se da o botca. Se executa tratamentul cu Varachet la corpul 1 inferior
in care a ramas matca si aceasta cat mai repede posibil. Aici matca va cauta sa-si
refaca puietul in cel mai scurt timp, vietuind ca o familie de sine statatoare,
beneficiind si de toata albina culegatoare care se intoarce la vechiul urdinis. In corpul
superior, dupa ce albina culegatoare s-a intors in vechea familie, se strange cuibul pe
ramele cu puiet si albina acoperitoare. Matca tanara, dupa ce s-a imperecheat incepe
sa insamanteze fagurii din care a eclozionat puietul.

Cand intreg puietul a eclozionat si puietul matcii tinere nu a apucat sa fie capacit, se
executa tratamentul cu Varachet in corpul superior. Cu cel putin 10 zile inainte de
cules, se ridica podisorul dintre corpuri ce separa cele doua familii. Se ia una dintre
matci cu 1,2,3 rame de puiet necapacit si se aseaza intr-o lada noua sau intr-un corp
superior ca roi de sine statator. Se poate chiar valorifica una din matci scotandu-se
apoi podisorul dintre corpuri si formandu-se astfel o familie foarte puternica capabila
sa valorifice culesul urmator. Familia de baza ramane de obicei cu matca tanara si
intraga familie din corpul inferior la care se adauga puietul si albina culegatoare de la
familia din corpul superior de la care s-a scos matca cu 1,2,3 rame cu puiet si s-a
facut roiul de sine statator.

Acest roi se va dezvolta cat mai bine pana la intrarea in iarna prin valorificarea
culesurilor urmatoare si stimulare permanenta. In mod asemanator se procedeaza si
la familiile intretinute in stupi orizontali si verticali impartindu-se familia cu ajutorul
unei diafragme si practicarea unui urdinis lateral.

ROIURI DE ALBINE LA PACHET - FORMARE SI INSTALARE

Printre metodele de inmultire a familiilor de albine, exista o metoda care se detaseaza net prin avantajele aduse.
Metoda este cunoscuta sub numele de "roi la pachet" si practicata pe scara larga in toata lumea. Din pacate in
Romania, nu este indeajuns exploatata , lipsind apicultorii de o arma puternica in combaterea bolilor. Pagina se
doreste a fi o pledoarie in favoarea acestei metode de inmultire, care desi cunoscuta teoretic nu este utilizata
decat arareori.

Printre metodele de inmultire a familiilor de albine,exista o metoda care se detaseaza

net prin avantajele aduse. Metoda este cunoscuta sub numele de "roi la pachet" si
practicata pe scara larga in toata lumea.Din pacate in Romania, nu este indeajuns
exploatata , lipsind apicultorii de o arma puternica in combaterea bolilor. Pagina se
doreste a fi o pledoarie in favoarea acestei metode de inmultire,care desi cunoscuta
teoretic nu este utilizata decat arareori.

Echipamentul folosit - principalul echipament folosit

este o ladita de transport(pachet), de la care vine
practic si numele metodei.
 Dupa cum vedeti in imagine, acest pachet are o constructie simpla si
ieftina.Peretii frontali sunt din plasa de sarma , in scopul asigurarii unei bune
ventilatii. Sipca din interior este folosita pentru sprijinirea hranitorului.

Hranitorul este utilizat cand intre formarea roiului si instalare, trec mai mult de
12 ore.

Alte doua echipamente utilizate sunt colivia de transport a matcii (care devine si
colivie de introducere) si o palnie mare din carton. Cea mai utilizata colivie este cea
din fig.2. Palnia din carton are diametrul superior mare, iar cel inferior un pic mai mic
decat trapa de introducere a pachetului.

Matcile - pentru a reusi formarea de roiuri viabile,care sa aiba sanse maxime de

dezvoltare si transformare in familii puternice, acestea trebuie dotate cu matci tinere
si imperecheate. Noi recomandam ca procurarea acestora sa se faca de la apicultori
care stiu a creste matci si pot respecta termenul de livrare. Comanda matcilor se va
face din timp.Cei ce isi pot creste singuri matcile se pot considera niste fericiti.

Formarea roiurilor - este o operatiune la fel de importanta ca si instalarea. Este

foarte important ca perioada calendaristica sa fie cea optima,aceasta fiind cuprinsa
intre 20 mai si 15 iunie, pentru conditiile din Romania. Lucrarea incepe dimineata
(ora 10 - 11), cand albina batrana este la cules.Introducem in pachete coliviile cu
matci si pregatim hranitoarele.

Stupul vizat se deschide si identificam matca. Fagurele cu matca se ridica si il vom

depozita temporar intr-o cutie(corp de stup).De pe
fagurii cu puiet(acolo este albina tanara), scuturam cu o
perie moale, albinele in palnia pachetului.In aceasta
faza, pachetul cu palnia montata se afla instalat pe un
cantar. Scuturam atati faguri incat sa ajungem la
greutatea de 1,5 kg albina. Se pot forma si pachete cu 1
kg de albina, insa noi le recomandam pe cele de 1,5 kg,
care sunt mai performante.

Dupa ce am ajuns la cantitatea dorita fixam hranitorul si

mutam intr-un loc umbrit pachetul astfel pregatit.
Repetam operatiunile pentru fiecare pachet in parte.

Transportul pachetelor - dupa formare si depozitare,pachetele cu albine se

transporta, de preferinta noaptea, la noua vatra aflata la min. 3 km de cea veche.
Odata ajunse la noua destinatie se vor depozita intr-o camera racoroasa(sau pivnita)
pana in dimineata urmatoare.

Instalarea roiurilor - instalam roiurile formate in stupi noi sau vechi (dezinfectati
insa), dotati cu 5-6 faguri artificiali. Este interzisa folosirea fagurilor crescuti datorita
riscului de transmitere a bolilor. Se indeparteaza hranitorul(care are si rol de capac),
se scoate colivia cu matca si se fixeaza intre fagurii artificiali. In prealabil orificiul de
eliberare va fi infundat cu un dop de serbet. Tranzvazarea albinelor poate fi facuta
prin scuturarea directa a albinelor sau prin introducerea pachetului direct in stup. In
acest ultim caz albinele parasesc singure pachetul, urmand ca acesta sa fie recuperat
in ziua urmatoare. Albinelor li se va asigura un hranitor cu 1-2 kg de sirop de zahar
2/1. Nu se administreaza drept hrana miere !
Ingrijirea roiurilor - in zilele urmatoare se urmareste de catre apicultor eliberarea si
inceperea pontei matcii.La intervale de 3-4 zile se va administra sirop de zahar.In
maxim 4-6 zile de la instalare se face un tratament cu Varachet Forte,pentru
eliminarea acarianului Varroa.

Recomandari finale - producerea si transportul roiului , se poate face si in lipsa lazii-

pachet, aceasta putand fi inlocuita cu un sac,un cos de nuiele etc ! Respectati
intocmai fazele descrise ! Nu folositi miere drept hrana ! Nu folositi faguri claditi !
Executati un tratament antivarooa ! Desi "adversarii" acestei metode de inmultire
reproseaza lenta dezvoltare a roiului , nu este deloc asa , si daca vom proceda corect
vom obtine in toamna familii pe 6-8 faguri cu albina !

CALENDARUL APICULTORULUI

De multe ori stuparii fara prea multa experienta se intreaba ce au de facut in decursul anului apicol. Acesta fiind
faptul, am considerat necesar ca prezenta in paginile site-ului a calendarului apicol este justificata. Iata ce aveti
de facut :

Ianuarie
- asigurarea linistii familiilor de albine ;
pasarile,animalele pot provoca prin
zgomotele pe care le fac, o neliniste a
familiilor, determinandu-le sa consume
hrana suplimentara ; soarecii intrati in
stup creaza acelasi discomfort .
- supraveghem zborurile de curatire ;
asta in cazul in care avem noroc de o
vreme favorabila ; daca vremea
permite,albinele fac in aceasta perioada
zboruri de curatire care au un rol
benefic.
- supravegherea permanenta a stupilor, pentru prevenirea aparitiei starilor
anormale ; nu exagerati insa pentru ca daca v-ati facut treaba bine in toamna,va
pierdeti timpul de pomana.
- indepartarea zapezii de pe stupi ; tineti cont ca numai zapada inghetata(care are
crusta)dauneaza intr-o oarecare masura ; curatirea urdinisului stupilor pentru
asigurarea unei bune ventilatii.
- repararea, curatirea si dezinfectarea stupilor de rezerva, ramelor, utilajelor ;
insarmarea ramelor.
- pregatirea teoretica a stuparilor ; in aceasta perioada cand sunteti mai liberi, e
timpul sa faceti si un curs de stuparit la A.C.A ; o diploma nu o sa va strice.

Februarie
- continuam sa supraveghem zborul de curatire care poate avea loc si in aceasta luna
; curatam zapada, imprastiem paie ; pentru stimulare(in zilele favorabile)se inlatura
impachetajul superior al stupilor,eventual si capacele.
- completam rezervele de hrana la familiile aflate in dificultate ; completarea se va
face numai cu faguri de la rezerva, turte de miere si zahar pudra sau serbet ;
aplicam aceste turte(1-2 kg)in folie perforata, deasupra ramelor(in contact direct cu
ele).
- curatam urdinisul stupilor, supraveghem familiile facand controale auditive ;
reparam,curatam dezinfectam inventarul apicol ramas.
- in zonele mai calde ale tarii,matca incepe sa depuna primele oua ; stuparii
recolteaza si conditioneaza primele cantitati de polen de la alun si arin ; daca este
nevoie se pune in functiune adapatorul.

Martie
- in unele zone(mai reci), au loc zboruri de curatire ; stuparii iau masurile necesare.
- alimentam adapatorul cu apa calduta si putin sarata(5g/l) ; pentru cei ce vor sa
faca hraniri de stimulare acum este momentul de incepere a lor.
- executam controlul sumar al familiilor de albine ; indreptam starile anormale.
- in zilele favorabile facem revizia de primavara(atentie...foarte important) ;
stramtoram cuiburile ;impachetam suplimentar stupii ; uscam impachetajul
existent ; micsoram urdinisul dupa puterea fiecarei familii.
- continuam hranirile de stimulare ; executam controlul general si in amanunt la
toate familiile ; largim cuiburile acolo unde este nevoie ; largirea se face cu mare
prudenta.
- executam tratamente pentru a combate cele doua boli grave(varroza si
nosemoza) ; tratamentele se fac cu respectarea stricta a recomandarii producatorului
; executarea acestor tratamente este foarte importanta.

Aprilie
- acolo unde stuparii nu au putut sa faca controlul general de primavara, il fac
acum ; largirea cuibului la toate familiile devine absolut necesara ; adeptii "spargerii
cuibului" au cale libera.
- dezinfectam stupii, mutam familiile in casa noua ; imputernicim familiile slabe prin
completarea cu faguri cu puiet capacit, prelevati de la familiile puternice.
- demararea lucrarilor pregatitoare in vederea cresterii matcilor, formarea de familii
temporare etc.
- introducem primii faguri artificiali in vederea cladirii lor ; introducem rama
claditoare.
- deplasam familiile de albine la pomii fructiferi ; luam masuri pentru
preintampinarea furtisagului.

Mai
- continuam largirea cuiburilor , acum introducem si faguri artificiali ; instalam
topitorul solar pentru a prelucra primele loturi de ceara .
- mentinem in stare activa toate familiile, prin formarea de roi artificiali ; unim
familiile slabe pentru a forma entitati puternice in vederea valorificarii culesului la
salcam ; intarim familiile temporare cu puiet capacit ; continuam sa introducem
faguri artificiali la cladit.
- la stupii verticali cu magazine a sosit momentul adaugarii magazinelor de stransura
; la stupii orizontali se introduc faguri goi pentrui asigurarea depozitarii mierii ; la
stupii multietajati se procedeaza la inversarea si adaugarea de corpuri.
- extragem primele cantitati de miere ; se valorifica culesul la salcam ; soseste
vremea primelor deplasari la masivele melifere .
- face primele rezerve de faguri cu miere de calitate ; executam primele schimbari de
matci.

Iunie
- extragem mierea ; topim ceara obtinuta ; pregatim deplasarile la culesurile de vara
.
- formam un numar mare de roiuri ; deasemeni formam nuclee cu matci de rezerva
imperecheate sau neanperecheate ; aplicam o inmultire dirijata a familiilor de
albine ; aplicam lucrarile necesare prevenirii frigurilor roitului.
- alegem rame pline cu miere de calitate pentru a fi trecute la rezerva stupinei ;
extragem mierea de la culesurile de vara.
- crestem artificial matci aceasta perioada fiind una propice ; formam nuclee de
imperechere a matcilor.

Iulie
- continuam cresterea artificiala a matcilor, organizam imperecherea si introducerea
lor in familii ; recoltam mierea de la culesurile tarzii.
- egalizam ca putere familiile din stupina ; intarim roii artificiali formati in iunie.
- pentru a ne mari rezerva de polen, acum putem recolta polen de la porumb ;
valorificam culesurile tarzii, in urma carora putem obtine cantitati importante de
miere ; continuam masurile de prevenire a roitului si de mentinere in stare activa.
- executam lucrari de intensificare a cresterii noilor generatii de puiet ;
preintampinarea furtisagului care acum devine extrem de periculos.

August
- stimulam ouatul matcii pentru ca familiile sa intre puternice in iarna ; aceasta
operatiune se face prin deblocarea cuibului ; stimularea cu miere, sirop de zahar sau
faguri cu putina miere care ii descapacim dupa diafragma ; folosind culesurile tarzii
acolo unde este posibil .
- stramtoram cuibul la numarul de rame ocupate ; micsoram corespunzator
urdinisul ; inlocuim matcile necorespunzatoare ; extragem mierea de prisos.
- scoatem fagurii cu defecte si cei care nu corespund calitativ(celule de trantori etc.)
- controlam calitatea mierii pe care o lasam ca hrana pentru iarna ; facem hraniri de
completare acolo unde este nevoie(mai ales la stupii verticali cu magazine) .
- echilibram puterea familiilor, unim familiile slabe si roiurile necorespunzatoare.

Septembrie
- continuam deblocarea cuiburilor acolo unde este cazul ; echilibram si facem ultimile
completari cu hrana(numai cu miere) ; oprim hranirile de stimulare.
- unim familiile slabe ; pregatim matcile de rezerva pentru iernare ; selectam si
bagam in stupi cate 2 familii (cand vrem sa aplicam acest procedeu) ; conditionam
ceara si propolisul.
- stramtoram si organizam definitiv cuibul familiilor de albine in vederea
iernarii(atentie, lucrarea este foarte importanta).

Octombrie
- impachetam cuiburile cu materiale izolatoare ; se vor evita acele materiale care
provoaca condensul, gen polistiren ; nu impachetati exagerat cuiburile ; instalam
gratiile contra soarecilor.
- facem tratamentul contra varrozei ; 3 tratamente repetate la interval de 7 zile ;
ultimul tratament obligatoriu fara puiet.
- amenajam vatra stupinei ; construim perdele de protectie ; stimulam si
supraveghem zborurile de curatire ; sortam,curatam si tratam fagurii de la rezerva.

Noiembrie
- terminam ultimile lucrari de pregatire a iernarii ; continuam instalarea de gratii
impotriva soarecilor .
- supraveghem familiile de albine ; stimulam zborurile de curatire tarzii.
- introducem fasiile de Mavrirol (contra varrozei) daca albinele nu s-au strans in
ghemul de iernare.
- reparam stupi si in general executam orice lucrare este necesara pentru
mentinerea echipamentului in buna stare.
 Decembrie
- supraveghem cum ierneaza familiile de albine ; supraveghem zborurile
de curatire.
- indepartam zapada (numai cand are crusta) ; curatam urdinisul stupilor ; asiguram
o liniste deplina in stupina.
- reparam inventarul, insarmam ramele, ne pregatim teoretic.

Concluzii - acest calendar apicol are un caracter strict orientativ. Perioada de

executie a diferitelor lucrari poate sa difere de la o zona la alta.

INTRODUCEREA MATCILOR

In apicultura, operatiunea de introducere a matcilor in familiile de albine reprezinta o piatra de incercare pentru
stupari. Acestia trebuie sa decida asupra metodei pe care o folosesc pentru ca lucrarea sa fie incununata de
succes. Fara a insista asupra problematicii, trebuie sa stiti ca sunt trei perioade cand introducerea unei matci este
mult usurata. Acestea sunt primavara devreme, in timpul culesurilor intense, cat si toamna tarziu. In cele ce
urmeaza vom descrie 4 metode de succes, folosite de noi de-a lungul anilor de stuparit. Consideram ca acestea
sunt printre cele mai sigure si pot fi abordate de orice apicultor.

Metoda coliviei tip "capac" : acceptare 95 %

Din multitudinea de colivii care se folosesc la introducerea matcilor , o colivie de
separare s-a detasat net prin asigurarea unui procent mare de acceptare a matcilor.
Aceasta colivie este cunoscuta de mai mult timp si este colivia tip "capac". Colivia
capac o folosim in stupina pe tot parcursul sezonului activ si este favorita noastra. In
literatura de specialitate este mentionat un grad de acceptare a matcilor de 95 %.
Din punct de vedere practic nu am observat diferente mari de procentaj, decat in anii
nefavorabili apiculturii.

Aceasta colivie poate fi confectionata de orice apicultor din plasa de sarma cu ochiuri
de 3 mm . Ca forma aceasta este un capac patrat cu latura de 10 cm (suprafata
finala 100 cm patrati). In unul din peretii laterali se practica un orificiu care se
astupa cu pasta de miere si zahar. Acest orificiu poate fi inlocuit cu un tub , lung de
4-5 cm si diametru care sa permita iesirea matcii. Si acest tub se umple cu pasta.
Inaltimea coliviei trebuie sa asigure (infipta fiind in fagure) miscarea nestingherita a
matcii.

In principal metoda consta in izolarea matcii sub protectia coliviei pe un fagure din
mijlocul cuibului , dupa 4-6 ore de la orfanizare. Portiunea de fagure acoperita de
colivie trebuie sa cuprinda o suprafata cu puiet capacit si ceva miere. Izolarea matcii
se face fara albina insotitoare pentru ca in scurt timp vor ecloziona noile albine si o
vor ingriji. Matca, in cele mai multe cazuri , incepe sa depuna oua la 24-72 ore dupa
izolare. In acest timp albinele familiei vor inlatura dopul de pasta (miere+zahar) si
vor elibera matca. Familia nu se deranjeaza timp de 4-5 zile, dupa care putem
verifica acceptarea matcii. Atunci putem constata (in putine cazuri ) ca albinele nu au
eliberat matca, caz in care vom practica prin partea opusa a fagurelui o gaura.

Metoda descrisa are cateva variante care tin de conditiile locale. De pilda unii
apicultori prelungesc perioada de orfanizare a familiei pana la 6 zile, dupa care
distrug botcile aparute. Indiferent de varianta aleasa, ce trebuie sa retinem este
faptul ca aceasta metoda se numara printre cele mai sigure.
Introducerea cu alcool : acceptare 80 - 95 %
O alta metoda folosita de noi, mai rar insa,este introducerea matcii sub protectia
vaporilor de alcool. Istoric , metoda este pusa la punct de vecinii nostrii de peste
Tisa, apoi fiind preluata de intreaga Europa, inclusiv de romani. Noi o folosim in anii
cu clima mai constanta , fara mari variatii de temperatura si umiditate, factori care
pot influenta acceptarea. Explicatia este aceea ca in anumite conditii, viteza de
evaporare a alcoolului este diminuata sau marita si aceasta metoda poate avea mai
putin succes.

Alcoolul folosit este cel etilic de 95 grade , sau un rachiu de fructe dublu rafinat
(palinca) de 60 grade. Dozele de alcool 95 grade sunt de 5-7 ml pentru un nucleu si
15 ml pentru o familie, iar pentru rachiu se maresc cu 30%. Se ridica matca batrana
din familia vizata si se administreaza alcoolul pe o bucata de material textil.
Introducem rapid in preajma, cusca cu matca, cusca avand orificiul de eliberare
obturat cu un strat subtire de serbet de zahar. Stratul de serbet trebuie sa fie subtire
pentru ca albinele sa poata elibera matca pana nu dispare efectul narcotizarii cu
alcool. Este de preferat ca matca sa fie izolata pe fagurii cu puiet, acolo unde se
gaseste albina tanara din abundenta.

Metoda este eficienta,rapida,matca incepand cateodata sa depuna oua chiar in ziua

introducerii. Ca procent de acceptare este sub metoda "custii capac",insa per
ansamblu putem sa ne declaram multumiti de ea.

Metoda roiului artificial - acceptare 100 %

Cu aceasta metoda putem spune ca intram in zona de acceptare de 100 %. Este o
metoda simpla, dar care necesita ulterior o ingrijire adecvata a entitatii nou create
(roiului nou) si de aceea este considerata un pic mai greoaie. Din punctul nostru de
vedere,prin rezultatele obtinute ,nu putem decat sa o recomandam cu caldura
tuturor apicultorilor. Din pacate, ca in toate lucrurile bune, exista si un impediment,
anume cel legat de perioada limitata in care se poate folosi. Lunile mai si iunie
reprezinta intervalul ideal de aplicare.

Probabil ca multi dintre dv. care au format roi "la pachet" stiu care este procedura de
introducere a matcilor. In fapt metoda "roiului artificial" consta in formarea unei noi
familii folosind albina tanara si o matca performanta.Iata cum procedam noi pentru a
introduce matcile :

In jur de ora 11, cand majoritatea albinelor batrane sunt angrenate in cules,
introducem intr-o roinita(fara faguri), cusca cu matca tanara. In roinita, cu ajutorul
unei palnii mari din carton se scutura cca. 1 Kg de albina tanara. Pentru a ne asigura
ca albina este tanara se scutura doar ramele cu puiet, avand grija insa sa nu
scuturam si matca familiei de baza. Dotam roiul cu un hranitor ce contine 0,5-1 kg
de sirop si il ducem in pivnita pentru 48 de ore. La expirarea celor doua zile de
izolare se muta familia nou formata intr-un corp de stup curat, dotat cu 4 faguri
artificiali, un hranitor cu sirop si unul cu apa. Mentionam ca matca se scoate din
cusca si se introduce odata cu fluxul de albine fara a mai lua nici o masura de
precautie. Urdinisul se reduce la jumatate. In urmatoarele 14 zile avem grija sa mai
aprovizionam cu sirop,pentru ca fagurii artificiali sa fie crescuti.

Sa concluzionam : dupa doua saptamani avem o familie noua, cu o matca tanara

acceptata,cu fagurii claditi si insamantati. In aceasta faza avem posibilitatea de a
continua dezvoltarea entitatii nou formate sau de a o uni cu familia a carei matca
vrem sa o schimbam. Despre aceasta operatiune vom vorbi in alta pagina de sit.
In final trebuie sa retinem ca acceptarea se produce in 100% din cazuri si ca
folosirea acestei metode trebuie generalizata in stupina, mai ales cand avem de
introdus matci valoroase.

Metoda roiului artificial in aer liber - acceptare 100 %

Metoda roiului artificial format in aer liber este o varianta a celei descrise mai sus si
asigura acelasi procentaj de acceptare de 100%. Cum procedam : seara, izolam in
cusca matca vizata si o agatam pe o rama cu un fagure nou. Pe aceasta rama, aflata
in aer liber, scuturam albina de pe 5-6 rame cu puiet.Albina batrana se intoarce in
stupul de baza iar cea tanara se strange in jurul matcii, pe fagure. Roiul astfel
format, ramane peste noapte afara, urmand ca in dimineata urmatoare sa procedam
ca in varianta 1.

Trebuie mentionat si aici ca ambele variante au aceeasi valabilitate si ca din

observatiile noastre nu am sesizat nici o diferenta calitativa semnificativa. Folosirea
uneia sau alteia din variante este doar o chestiune optionala, care depinde de decizia
personala a stuparului.

TEHNOLOGIA OBTINERII MATCILOR

Pentru a trece dincolo de simpla enumerare a unor tehnologii, vom prezenta un exemplu practic de crestere si
imperechere al matcilor, care poate fi folosit de orice apicultor,fie el amator sau profesionist. Procedeele
enumerate au fost folosite de autorii acestui site in cele doua stupine propii, de 120 si respectiv 150 familii de
albine, putand asigura atat nevoile curente cat si obtinerea catorva sute de matci pentru comercializare. Dat fiind
faptul ca tehnologiile se bazeaza pe abordarea profesionista a domeniului, numarul matcilor imperecheate
obtinute poate fi dimensionat dupa dorinta si aspiratiile fiecarui apicultor, cu mentiunea ca scopul principal este
acela de a pune accentul in primul rand pe calitate.

Conditii generale
Stupinele sunt in stationar,amplasate pe mai multe vetre. Pastoralul si cresterea
matcilor fiind doua lucrari care nu se impaca si avand in vedere conditiile locale s-a
preferat aceasta formula. Singurele deplasari sunt cele de la salcam (ocazionale).

Locatia stupinelor este in zona central-subcarpatica a Moldovei si asigura un cules

lung si de intensitate mica (faneata), sursele de polen fiind asigurate constant.
Perioada de crestere a matcilor este cuprinsa intre 15 mai si 30 iulie.

Unelte si utilaje folosite

Stupi orizontali 16 rame ; izolatoare rama cu gratii Hanneman ; diafragme de
separare cu fereastra de 200 cm patrati, acoperita cu gratie Hanneman ; rame de
crestere cu hranitor si un leat ; sablon confectionat botci artificiale 1-5 capete ;
dopuri port-botci ; lanteta transvazare ; nuclee imperechere 2-3 faguri.

Tehnologii folosite
Obtinerea larvelor din familiile vizate ; pregatirea ramei de crestere ; acceptarea si
cresterea partiala in familii cu matca ; finalizarea cresterii in familii orfanizate ;
formarea nucleelor de imperechere, introducerea botcilor si imperecherea ;
valorificarea matcilor imperecheate.

Selectia si pregatirea familiilor

Selectiei ii dam o atentie deosebita. In acest sens familiile de albine donatoare de
 larve, deci cele ale caror matci sunt vizate pentru tragerea de urmase, sunt
urmarite pe o perioada de 2-3 ani. Grupa de elita este an de an schimbata
prin introducerea unor noi familii sau eliminarea altora. Principalele caractere
urmarite sunt cele arhicunoscute de toata lumea, cu mentiunea ca pe primul loc se
afla productia de miere.

Familiile doici sunt alese cu 1 an in urma, dintre cele cu o buna dezvoltare in toamna
si primavara. Ambele grupe sunt ingrijite in mod special, scopul principal fiind acela
de a avea populatii masive de albina in preajma demararii cresterii.

O mentiune pentru familiile doici : practicam metoda familiilor ajutatoare, iernand un

roi stolon langa familia de baza,in ideea obtinerii de familii puternice.

Obtinerea si transvazarea larvelor

Metoda aplicata de noi pentru obtinerea matcilor este transvazarea larvelor in varsta
de 1 1/2 zile. Obtinem aceste larve astfel : se ia un fagure cladit(culoarea nu
conteaza) si se separa matca pe o singura fata aplicand o gratie Hanneman. Pentru
ca matca sa nu treaca pe partea cealalta de fagure, deci pentru a limita spatiul de
ouat, toate fantele existente intre rama si fagure se infunda cu staniol(nu poate fi
ros).

Dupa 24 de ore avem suprafete de fagure insamantate si scoatem matca.Acest

fagure ramane in mijlocul cuibului inca 3-3 1/2 zile,timp in care materialul de
crestere o sa ajunga in stadiul de larva tanara, numai buna de transvazare.
Rama de crestere arata ca in fig.1, ea fiind dotata cu un hranitor in partea superioara
si cu un singur leat de crestere. Pe leatul de crestere sunt amplasate uniform un
numar de 14 botci artificiale, cu ajutorul dopurilor de fixare. Fixarea dopului de leat
si a botcilor de dop se face cu ceara topita.
In ceea ce priveste metoda de transvazare, practicam o transvazare simpla stiind
fiind faptul ca cea dubla nu aduce mari beneficii.

Acceptarea botcilor , cresterea primara

Rama de crestere o introducem intr-o familie gazduita in stup orizontal de 16 rame,
conditia de baza fiind aceea ca familia sa aiba cel putin 6 faguri cu puiet si o matca
tanara. Inainte de introducerea ramei cu botci, restructuram familia doica formand
doua entitati despartite de o diafragma cu fereastra acoperita cu gratie Hanneman
(aprox. 200 cm patrati).Organizarea cuibului este urmatoarea :

Compartimentul de crestere : 1) Fagure cu miere si polen proaspat ; 2) Fagure cu

puiet capacit ; 3) Rama de crestere cu hranitor ; 4) Rama cu puiet capacit gata de
eclozionare ; 5) Diafragma despartitoare cu fereastra acoperita;
Compartimentul cu matca : 6) - 16) restul de faguri existenti in stup cu mentiunea
ca imediat dupa diafragma se aseaza puietul si terminam cu fagurii cu miere si
pastura.

Astfel restructurata, lasam familia fara sa o deranjam, 24-36 de ore.La primul control
verificam rama de crestere si daca acceptarea merge bine vom avea un numar
variabil de botci acceptate(7-12 buc). Tot la primul control umplem hranitorul de pe
rama cu sirop de zahar, operatiune repetata peste 2 zile. Dupa 7-8 zile de la
transvazare scoatem rama de crestere si o introducem intr-o familie orfanizata.
Putem folosi familia doica , cu matca,pentru o crestere de matci pe tot sezonul,
practicand restructurari periodice.
Orfanizarea familiei crescatoare - finalizarea cresterii
Pentru a obtine o familie orfanizata, fara puiet necapacit si care sa asigure o
continuare favorabila a cresterii folosim "metoda Jordan". Aceasta metoda consta in
izolarea matcii cu ajutorul unei gratii Hanneman intr-un compartiment separat al
stupului. In compartiment mutam matca cu fagurele pe care o gasim si adaugam de
ambele parti cate un fagure gol.

Pe cei doi faguri goi matca continua sa depuna oua (desi spatiul este limitat) , iar in
compartimentul 2, albinele vor capaci puietul. In concluzie lucrarea de obtinere a
familiei orfanizate , fara puiet capacit trebuie sa demareze cu 9 zile inaintea
introducerii ramei de crestere. Pentru a orfaniza familia ridicam matca impreuna cu
cei 3 faguri(fara albina). Motivul pentru care nu ridicam si albina acoperitoare este
acela ca aceasta albina este tanara, deci apta pentru continuarea cresterii. Dupa un
control atent, rama cu rama, pentru a depista prezenta unor eventuale botci
naturale, putem introduce fara grija rama cu botci.

Recoltarea botcilor - imperecherea in nuclee

La 14-15 zile de la depunerea oualelor, recoltam botcile care vor fi introduse in
nucleele de imperechere. Aici matcile vor ecloziona si apoi se vor imperechea. Avand
in vedere faptul ca metoda aplicata de noi este una care asigura un aflux mic(dar
constant), de matci pentru imperechere am preferat sa formam nuclee pe 3 rame.
Acestea pot fi intretinute usor si facand completari periodice cu puiet capacit pot fi
folosite tot sezonul.

Nucleele se formeaza ridicand din diferite familii cate doi faguri, unul cu hrana, unul
cu puiet capacit, impreuna cu albina acoperitoare. In nucleu se mai adauga o rama
goala(in care punem si putina apa) si se mai scutura albina tanara de pe o alta. Dupa
24 de ore de la formarea lor se poate introduce botca.

In aceste nuclee matcile eclozioneaza din botci si se imperecheaza. Pentru a verifica

daca matca este imperecheata, asteptam sa apara primele oua pe fagure. Pentru a
simplifica fluxul de imperechere, matcile care nu depun oua in 15 zile de la
eclozionare sunt distruse. Totusi,daca conditiile meteo au fost proaste si matcile nu
au putut iesi pentru imperechere, distrugerea lor o amanam cu 3-4 zile.

Aprecieri finale
Acesta tehnologie de obtinere a matcilor este sigura si trateaza profesionist problema
, fiind folosita prin anii 80` de unul din marii producatori de matci ai Europei( Piana -
Italia).
Modificarile de ordin personal aduse tehnologiei sunt minime si au vizat doar
adaptarea la conditiile locale.
Numarul de matci obtinut poate fi dimensionat dupa nevoile fiecarui apicultor iar
pentru simplificare se pot elimina unele verigi (ex:continuarea si finalizarea cresterii
in familia doica pornitoare).

PASTRAREA SI IERNAREA MATCILOR DE REZERVA

In practica curenta apicultorii se intalnesc cu urmatoarea situatie : dupa ce au produs un numar anume de matci
imperecheate, trebuie sa gaseasca metode pentru a le stoca pentru o perioada determinata. Solutionarea acestor
probleme necesita aplicarea unor metode practice si sigure, care sa permita supravietuirea cat mai indelungata a
matcilor in afara familiilor. La fel si in cazul iernarii matcilor de rezerva intervine aceeasi situatie. Inainte de a
incepe sa expunem metodele pe care le aveti la dispozitie o sa ne permitem un sfat : atat apicultorii cu
experienta cat si cei incepatori trebuie sa abordeze si aceasta problematica....pentru ca la urma urmei nu
"lansam rachete", ci doar facem un pas spre a pune apicultura pe un fagas profesionist.
 Iernarea matcilor de rezerva
Necesarul de matci de rezerva intr-o stupina bine administrata este de 10-15% din
numarul de familii. O sa avem nevoie de aceste matci pentru a le inlocui pe cele care
au pierit din anumite motive sau pentru a forma in primavara familii temporare.

Iernarea in nuclee adapostite langa familia de baza

Aceasta metoda este poate cea mai facila si mai larg folosita de catre apicultorii
amatori.Iernarea se poate face atat intr-un stup orizontal cat si intr-un corp Dadant,
ambele sisteme fiind la fel de bune. In luna septembrie, sau chiar de la inceputul lui
octombrie daca conditiile ne permit, langa o familie de baza se aseaza un nucleu din
3-4 rame cu matca pe care dorim sa o iernam. Nucleul gazda contine o cantitate de
400-500 g albina si 5-6 kg miere de calitate. Familia de baza este despartita de
nucleu printr-o diafragma etansa (fig.1), iar la sosirea vremii nefavorabile se vor
impacheta cu materiale izolatoare. Pe tot parcursul iernii apicultorul trebuie sa faca
2-3 controale auditive, pentru a vedea cum se comporta albinele.

Pentru aceasta metoda simpla mai exista si varianta gazduirii nucleului cu matca de
rezerva intre doua familii de baza. Aceasta varianta (fig.2), se preteaza pentru stupul
orizontal, acolo unde spatiul mare permite gazduirea celor trei entitati. Conditiile de
iernare a nucleului sunt mult imbunatatite, procentul de matci pierdute scazand
simtitor.
In principiu la cele doua metode pierderea de matci nu depaseste 10-20 %, putand
scade pana la 5 % in anii cu ierni mai blande.

Iernarea matcilor in stupi compartimentati

Aceasta metoda se practica in stupinele amatorilor cand se doreste iernarea unui
numar mai mare de matci,fiind o metoda buna si sigura. Se pot folosi drept adapost
stupi orizontali, corpuri Dadant sau chiar magazine. Corpul respectiv se
compartimenteaza cu diafragme etanse in mai multe "camere". Intr-un stup orizontal
se pot gazdui 5 nuclee pe 3 rame, iar intr-un corp Dadant 3 nuclee pe 3 rame.
Fiecare compartiment contine 0,4-0,6 kg de albina si 4-6 kg de miere de calitate.
Nucleele le organizam perechi, in scopul mentinerii caldurii. Un impachetaj corect al
stupului este de dorit, la fel si controalele din timpul iernii. Primavara, matcile de
rezerva se folosesc acolo unde avem nevoie.

Aceasta metoda de iernare are si o alta varianta care consta in inlocuirea

diafragmelor de etansare normale cu diafragme prevazute cu mici fereste (200-300
cm patrati) acoperite de plasa.Plasa de sarma trebuie sa aiba ochiurile mici ,pentru a
impedica albinele si matcile sa treaca dintr-un compartiment in altul. Avantajul
metodei este acela ca se micsoreaza cantitatea de albina la 0,2-0,3 kg (1-2 faguri) si
de hrana la 2-3 kg pe compartiment. De multe ori insa (nu e obligatoriu), procentul
de matci care pier este mai mare (25 %) indeosebi la nucleii marginasi.

Aprecieri personale - Realizatorii acestui site au folosit aceste metode de iernare,

inclusiv variantele lor, in stupinele proprii si rezultatele au fost multumitoare. Totusi
diferentele de la un an la altul a procentului de marci pierdute au fost mari (5-25 %),
fapt pentru care trebuie sa mentionam ca succesul lucrarii depinde atat de conditiile
meteo specifice iernii, cat si de atentia cu care tratam problematica.

Iernarea matcilor in afara familiilor

In cele ce urmeaza vom expune o metoda de iernare a matcilor in afara familiilor,
metoda elaborata si experimentata de N. Foti, inca din 1952. Ca experienta
personala trebuie sa va spunem ca si noi am incercat metoda, insa rezultatele au
fost nesatisfacatoare. Probabil ca aceste rezultate au fost determinate de unele
greseli pe care le-am facut pe parcursul lucrarilor. Una dintre greseli a fost ca am
administrat mierea netratata cu un produs anti-nosema, in speta Fumidil B.

Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca in toata literatura

de specialitate aparuta din anul `52 pana in prezent,metoda
este descrisa ca una valabila si sigura.
Aceasta tehnologie poate fi folosita atat vara, cand dorim sa
depozitam fara cheltuieli substantiale un numar mai mare de
matci imperecheate (pentru vanzare sau nevoi proprii), cat si
iarna cand vrem sa iernam matci de rezerva.
In principiu metoda consta in introducerea matcii intr-o mica
cusca impreuna cu un numar de 40-50 de albine si hrana
necesara. Din cand in cand, albinele insotitoare se schimba si
se fac completari cu hrana. Pentru reusita lucrarii avem
nevoie de urmatoarele materiale :

Custi tip Foti : Cusca este construita din material plastic

(polistiren - soc) si are forma dreptunghiulara(vezi fig.4), cu
dimensiunile interioare 70/50/45 mm. Corpul custii se inchide
cu un capac glisant, in interior se monteaza un faguras de
60/50 mm. Cusca mai este prevazuta cu un hranitor montat in peretele superior,
transferul de hrana fiind facut printr-un orificiu de 2 mm.

Dulap depozitat custi : Pentru o mai buna protejare termica si fonica a matcilor si
albinelor, custile sunt tinute in dulapuri simple. Un dulap pentru 20 de matci, necesar
pentru iernarea matcilor la nivel de amator se confectioneaza din scandura de brad
(20 mm grosime). Acest dulap are dimensiunile interioare de 330/250/250 mm fiind
prevazut in interior cu sipci de sprijin.

Colivii de matca : Aceste colivii se folosesc pentru pastrarea provizorie a matcilor

cand se face schimbul de albine. In loc de colivii se pot folosi cu succes si cutii goale
de chibrituri.

Faguri pentru echiparea custilor : Se folosesc faguri vechi in care s-au crescut min. 3
generatii de puiet, cu sarmele scoase si taiati la dimensiunea custilor.

Hrana si albine insotitoare : Ca hrana se foloseste mierea de salcam fluida , fara

cristale, in cantitate de 200 g/matca (pentru intreaga perioada). Albinele de schimb,
cate 25-30 g(250-300 albine)/matca , in perfecta stare de sanatate, cantitate
necesara pentru intreaga iarna.

Cum procedam : Perioada propice pentru trecerea matcilor din nuclee este intre 10-
15 octombrie. Nu este un termen batut in cuie, lucrarea putand fi facuta si in
septembrie sau noiembrie. Inainte se deparaziteaza fagurii facand fumigatii cu acid
acetic industrial(3-5 zile), se aerisesc si se dimensioneaza.Custile se spala cu apa si
detergent, se clatesc si se usuca. Montam fagurasii dezinfectati cu ajutorul cerii
lichide, in acest fel cusca fiind apta sa-si primeasca oaspetii.

Popularea custilor se face in aer liber (daca avem un numar mic de matci). Ridicam
matca si o asezam provizoriu in colivie, prin prindere directa sau cu ajutorul unui tub
de sticla. Fagurele de pe care am ridicat matca, se aseaza in pozitie verticala si
prelevam direct cu cusca de iernare un numar de 40-50 de albine. Dupa ce
indepartam albinele agatate pe exterior ,introducem matca , umplem hranitoarele cu
miere(20 g) si transferam custile in dulap.

Saptamanal controlam modul de iernare operatiune ce consta in verificarea starii

matcii,a albinelor insotitoare, a hranei etc. Schimbul de albine insotitoare se face la
3-4 saptamani in perioada octombrie ianuarie si la 2-3 saptamani in februarie martie.
Cateva reguli care trebuie respectate obligatoriu :
1)Inlocuirea albinei insotitoare uzate, se face numai cu albine provenite din familii
puternice astfel avand garantia ca acestea vor supravetui si vor avea grija de matca.
2)Daca matcile provin din nuclee slabe, se folosesc inca de la prima populare albine
provenite din familii puternice.
3)Temperatura in spatiile unde iernam matcile sa nu scada sub 16 grade C, stiind ca
o temperatura optima este cuprinsa intre 20 - 23 grade C.
4)Cand facem schimbul de albine insotitoare,fiecare matca se va introduce in cusca
ei.Daca nu respectam aceasta regula ,naclairea matcii este obligatorie.
5)Mierea folosita trebuie sa fie de salcam , fara cristale si obligatoriu tratata cu 1 la
mie Fumidil B.

Chiar daca la iernare am obtinut rezultate slabe( repet, doar fiinca nu am respectat
tehnologia), lucrurile s-au schimbat cand am folosit aceasta metoda pentru a pastra
matci in perioada de vara. Astfel, cu o cheltuiala minima,depozitam 100-150 de
matci de vanzare (pentru 30-60 de zile),pana in momentul cand gasim cumparatori
pentru ele. Cand spunem 30-60 de zile asta nu inseamna ca o matca este tinuta in
cusca toata aceasta perioada. De obicei durata stocarii unei matci care a ouat in
nucleu nu depaseste 15 zile.
In concluzie recomandam aceasta metoda, iar pentru detalii mai recomandam si
consultarea "Manualului apicultorului", ed.4, 1979, acolo unde o sa gasiti tehnologia
mai amplu descrisa.

Pastrarea matcilor in perioada de vara

Pe langa metoda stocarii matcilor in afara familiilor, din anul 2001 am mai
experimentat o alta metoda care a dat rezultate favorabile. Este o metoda usoara si
sigura care o sa va ofere mari satisfactii.

Se ia un corp de Dadant si se imparte in 3 compartimente. Fiecare compartiment

este prevazut cu un urdinis, cel din mijloc pe peretele frontal, iar cele doua
marginase pe peretii laterali. Deasemeni, fiecare compartiment este prevazut cu
podisor propriu, avand grija ca podisoarele si diafragmele sa asigure o etanseizare
perfecta (foarte important). Pentru fiecare sectiune se asigura si un hranitor cu
capacitatea de 1,5 l sirop.

Nucleele sunt organizate pe trei rame si contin un fagure cu albina si puiet, un fagure
cu miere si un fagure gol, respectiv matca. Dupa o anumita perioada, cand matcile
incep sa oua si puietul sa eclozioneze, cele trei podisoare se pot inlocui cu gratii
Hanneman. Daca apare un cules, peste corpul de baza se aseaza un magazin, unde
albinele din nuclee (circuland liber prin gratiile Hanneman), depun mierea. Cand
folosim o matca, unificam nucleul orfan cu cel alaturat, operatiune pe care o repetam
si la extragerea matcii 2.
Trebuie sa mentionam ca in lipsa unui cules albinele din fiecare nucleu trebuie
hranite cu sirop de zahar. Dupa cum am mai spus, metoda este sigura si nu trebuie
sa va temeti ca o sa dati rateuri daca o sa respectati tehnologia descrisa.
 Conluzii finale
Aceste metode sunt descrise, mai bine sau nu, in toata literatura de
specialitate de la noi. Desigur ca mai sunt si multe altele, important
insa este sa le si aplicati....si sa nu ramaneti la stadiul de "cititor".

CRESTEREA MATCILOR CU METODA MILLER

Micul apicultor se loveste de o problema majora inca din anul doi de activitate.Aceasta problema este
reprezentata de procurarea matcilor necesare inmultirilor curente din stupina.Problema este multiplicata si de
lipsa de experienta pe care o resimte fiecare incepator.In aceste conditii asigurarea cu matci crescute in stupina
proprie devine o prioritate.

In paginile acestui site am expus mai multe metode de crestere,unele mai

simple,altele mai complicate.Pentru a veni in ajutorul apicultorului incepator o sa
aprofundam o metoda (deja expusa),care poate reprezenta un punct de
plecare.Aceasta metoda simpla este metoda Miller si poate asigura tot necesarul de
matci intr-o stupina de pana in 50 de familii de albine.Bineinteles numarul matcilor
obtinute poate fi mult mai mare insa se presupune ca odata cu cresterea numerica a
stupinei trebuie abordate alte cai. Alegem din stupina o familie cu performante
mari,a carei matca ne-a multumit.La inceput,pentru apicultorul cu un numar mic de
stupi,operatiunea nu poate da mari batai de cap.Din aceasta familie vom trage noi
matci. Pregatim familia in felul urmator : scoatem toate ramele cu puiet si le
distribuim in mai multi stupi , avand grija sa nu ridicam si matca odata cu
ramele.Trebuie sa avem mare grija ca albinele sa nu fie intrate in frigurile roitului si
sa aiba deja trase botci naturale. In familia astfel restructurata ,lasam toate ramele
cu hrana , doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele acoperitoare si matca.

Pregatim rama de crestere,fig. 1, astfel : pe o rama goala (fara fagure) lipim de

speteaza superioara 4-5 bucati de fagure artificial,triunghiulare cu baza de 5-6
cm.Lipirea fagurasilor artificiali o facem cu ceara topita ,in asa fel incat sa nu se
desprinda de stinghia superioara. Pregatim stupul ca in fig. 2, asezand ramele dupa
schema : de o parte si de alta a cuibului , faguri cu miere si polen ,in centru , fagure
cu puiet capacit , rama de crestere , fagure cu puiet capacit .Daca consideram ca
albina acoperitoare nu este indeajuns putem sa mai restrangem cuibul,scotand una
dintre ramele cu hrana.In principiu fagurii ramasi trebuie sa fie acoperiti din
abundenta cu albina.

Daca hranim stimulent cu 300-400 ml sirop pe zi,albinele vor incepe sa cladeasca

fagurasii din rama de crestere.Datorita conditiilor create in cuib,adica miere si polen
din abundenta,populatie numeroasa si compacta pe faguri,matca sesizeaza deficitul
de puiet si insamanteaza rapid fagurasii nou crescuti.Acest lucru se intampla in 3-5
zile de la introducerea ramei.

Cand cantitatea de oua este suficienta,ridicam aceasta rama si o introducem intr-o

familie orfanizata complet.Aceasta familie are ca principal scop sa ia in crestere un
numar cat mai mare de oua.Orfanizarea o facem astfel : identificam matca si
impreuna cu cu fagurii cu puiet (capacit sau nu), o mutam intr-un alt corp. Toti
fagurii ramasi in familia crescatoare vor fi scuturati de albine si controlati,pentru a nu
ramane nici o celula cu puiet.

Dupa formarea familiei crescatoare si introducerea ramei cu fagurasii insamantati,

 albinele ramase fara matca vor lua in crestere ouale existente. Hranite
suplimentar daca nu exista un cules de intretinere,vor trage mai multe
botci pe fiecare faguras din rama cu oua,fig 3.Botcile pot fi recoltate dupa 9 zile de la
introducerea fagurelui,avand grija ca intre depunerea oului si recoltare,sa nu treaca
mai mult de 14 zile. Cele doua familii,furnizoare de material de crestere si doica pot
fi folosite pentru producerea mai multor serii de botci prin adaugarea de albina
tanara si hranind suplimentar.

Botcile recoltate inainte de eclozionarea matcilor se folosesc direct in familii,cand

vrem sa schimbam matca,in roiurile nou formate sau mai bine le vom transfera in
nuclee ,unde dupa eclozionare, matcile se pot imperechea.

Dupa cum vedeti,cu aceasta metoda se obtin matci destul de usor,fara a fi nevoie ca
apicultorul sa aiba un bagaj consistent de experienta. Calitativ matcile obtinute prin
metoda Miller sunt bune,fara a depasi prin performanta insa pe cele obtinute prin
tranzvazare simpla sau dubla. Satisfactia de a produce aceste matci cu forte
proprii,inca din anul doi de apicultura este insa asa mare,incat micile diferente nici
nu mai sunt bagate in seama.

CRESTEREA MATCILOR FARA TRANSVAZARE

Necesitatea tratarii pe larg a acestui subiect, la nivel de amatori, deriva din complexitatea problematicii aparute
odata cu demararea operatiunilor de crestere. Aceste pagini cuprind informatii cu caracter practic, referitoare la
cresterea matcilor fara transvazare.

Albinele sunt puse in situatia de a creste matci in trei cazuri :

- Roirea naturala. Este unica cale prin care familiile de albine se inmultesc in mod
natural. Acest fapt duce nu numai la o simpla crestere de matci, ci si la o divizare a
lor in 2,3,4 noi familii(roiuri). Se poate ajunge ca prin roirea consecutiva, familia de
baza sa dispara. In urma pregatirii procesului de roire naturala, rezulta un numar
variabil de botci (30-50 buc.), functie de puterea familiei si de apetitul acesteia
pentru crestere, botci care sunt pozitionate pe extremitatile fagurilor.

- Schimbarea linistita a matcii. Sunt o serie de familii de albine la care instinctul de

roire este mult atenuat. Aceste familii se comporta un pic ciudat daca se ia in
considerare comportamentul celorlalte. Puse in situatii favorabile roirii, acestea se
vor multumi sa-si schimbe linistit matca, cele doua matci convietuind chiar impreuna
cateodata, insa divizarea ulterioara(roirea)nu se produce. Pentru schimbarea linistita
a matcii, albinele cladesc un numar mic de botci(3-5 buc.), pe marginile fagurilor.

- Cresteri de salvare. Din diferite cauze accidentale, albinele pot ramane fara matca.
Pentru a creste o noua matca, ele transforma in botci, celule ce contin larve de
lucratoare, larvele primind drept hrana laptisor de matca. Numarul botcilor de
salvare este de 20-30 buc., aceste botci fiind pozitionate pe suprafata interioara a
fagurelui,acolo unde se gasesc si larvele.

METODE DE CRESTERE FARA TRANSVAZARE

Pentru a nu plictisi cititorii acestor pagini, vom trece la abordarea directa a metodelor
de crestere, urmand sa expunem intreaga problematica legata de obtinerea matcilor,
ulterior. Metodele expuse sunt multe si diverse, iar intrebarea "de ce nu se expune o
singura metoda, care este considerata cea mai buna", apare in mintea oricui. Motivul
este foarte simplu : o singura metoda nu este niciodata potrivita tuturor apicultorilor
si mai ales pentru toate conditiile de intretinere, climatice etc.

Apoi intervine si factorul legat de numarul de matci ce se urmareste a se obtine, de

calificarea apicultorului. In orice caz fiecare apicultor va avea si o versiune proprie a
metodei puse in discutie. Pentru o mai buna intelegere, vom prezenta avantajele si
dezavantajele fiecarei metode in parte, urmand ca dv. sa alegeti.

Metoda "matcilor de salvare"

In Romania (si nu numai), aceasta metoda este mult indragita de apicultorii
incepatori.S implitatea si usurinta cu care se obtin matci, numarul mic de interventii
in cuib, fac ca aceasta sa fie agreata, cu toate ca matcile obtinute au o calitate
indoielnica.

Iata pe scurt care sunt pasii de urmat : cand apicultorul doreste sa inmulteasca o
familie de albine, si implicit sa obtina un numar de matci, divizeaza acea familie in
doua. O diviziune ramane cu matca batrana, urmand ca cealalta sa-si creasca matca.
Diviziunea fara matca, asezata intr-o cutie noua, sesizeaza lipsa reginei si incepe sa-
si cladeasca botci. Botcile vor fi construite prin modificarea celulelor cu larve de
lucratoare.
Apicultorul nu are de facut decat sa astepte eclozionarea primei matci, care evident o
sa-si ucida suratele. Daca se urmareste si recoltarea unor botci pentru a fi folosite in
alte familii, acestea se vor recolta dupa capacire si vor fi introduse in stupii vizati.

O alta varianta este obtinerea directa a matcilor, fara a diviza familia. In principiu
este vorba numai de suprimarea matcii batrane, lasand restul sa decurga de la sine.
Din nou dupa capacirea botcilor, acestea se vor recolta si folosi unde este nevoie.
Avantaje : metoda este simpla si usoara, si nu cere decat o calificare minima a
stuparului.
Dezavantaje : Se obtin matci mici si de o calitate indoielnica.

Motivele care influenteaza slaba calitate a matcilor obtinute sunt :

- albinele iau in crestere larve de varste diferite, iar o selectie ulterioara a botcilor nu
poate fi facuta.
- albinele construiesc botci mici pentru ca nu reusesc sa largeasca cat trebuie
celulele de lucratoare ; in aceste celule s-a mai crescut puiet iar "camasile"
generatiilor trecute, consolideaza prea tare peretii acestor celule.
- recoltarea botcilor este greoaie datorita pozitiei pe fagure si implica riscuri mari
vizavi de distrugerea matcilor ce le gazduiesc.
Aceasta metoda nu este recomandata apicultorilor, decat ocazional, cand acestia
sunt lipsiti de experienta (anul 1,anul 2), urmand ca pe masura ce se se
familiarizeaza cu problematica apicola, sa adopte alte variante de crestere a
matcilor.

Metoda "decuparea fagurelui"

Pentru obtinerea de matci mai mari, de calitate, metoda expusa mai sus a fost
perfectionata. Cate din cauzele ce duc la cresterea de matci necorespunzatoare au
fost eliminate, urmeaza sa ne lamurim. Sigur este ca "decuparea fagurelui" are
variante care se aplica atat in Romania cat si in Occident.
 - Taietura in arc (varianta occidentala) : A reprezentat mult timp principala
metoda recomandata incepatorilor. Se alege un fagure insamantat, deschis la
culoare, in care nu s-a depus pentru prima oara puiet. Pe acest fagure situatia sta
cam asa : in partea superioara se gaseste coronita de miere, puietul necapacit(de
toate varstele) fiind asezat concentric pe restul suprafetei.

Pe acest fagure se practica o taietura in lungul zonei cu larvele cele mai tinere,
tinand seama ca in mijloc se afla larve mai batrane. Taietura sub forma de arc(vezi
fig.1), se face cu ajutorul unui cutit cu lama subtire si incalzita in apa clocotita. Se
are grija ca taietura efectuata sa nu distruga larvele vizate, iar daca fagurele este
insarmat, bucatile taiate se scot cu mare atentie.

Dupa indepartarea bucatii inferioare, urmeaza rarirea larvelor, in scopul impiedicarii

aparitiei botcilor lipite. Rarirea se face cu ajutorul unei spatule de lemn(betigas),
urmarind ca larvele ramase de pe o parte sau alta a fagurelui, sa fie fata in fata,
daca este posibil. Cand spunem ca rarim larvele, ne referim bineinteles la celulele de
pe conturul "taieturii in arc", albinele preferand sa construiasca acolo botcile.

Avand fagurele astfel pregatit, trebuie sa ne ocupam si de familia de albine. Aceasta

se va restructura inlaturand toti fagurii care contin puiet necapacit, pentru a obliga
albinele sa ia in crestere larvele din fagurele introdus. Fagurii scosi se vor da altor
familii de albine, insa fara albina de acoperire. Cu matca batrana se poate forma un
roi, sau putem sa o omoram. Astfel pregatite albinele, vor lua in crestere larvele de
pe conturul taieturii, construind un numar mare de botci.

- Decuparea fagurelui (varianta romaneasca) : Stim deja ca taierea fagurelui

are ca principal scop selectarea larvelor tinere si facilitarea construirii botcilor de
catre albine. In varianta folosita la noi, aceasta taiere are un alt scop si anume acela
de a inchide lantul de crestere. Astfel albinele doici se vor regasi in numar mai mare
in preajma larvelor de luat in crestere.

Dupa incetarea culesului la salcam procedam astfel : In mijlocul cuibului familiei de

albine, introducem un fagure gol in care nu s-a mai crescut puiet si care este stropit
cu sirop de zahar. Dupa 4-5 zile, daca avem noroc,matca o sa umple fagurele cu
oua. Pentru siguranta putem introduce fagurele si matca intr-un izolator cu gratie
Hanneman, pentru a o obliga sa oua numai acolo. In tot acest timp(4-5 zile), hranim
stimulent albinele cu sirop sau serbet de zahar. La expirarea perioadei, scoatem
fagurele insamantat si il ducem in cabana, dupa ce in prealabil l-am scuturat de
albina de acoperire. Aici,cu ajutorul unui cutit cu lama subtire(cater), incalzit in apa
clocotita, decupam jumatatea inferioara.

Pe jumatatea superioara, alegem 15 celule cu oua pe o fata si 15 pe cealalta, avand

grija ca aceste celule sa nu se afle dispuse simetric fata de vecina corespunzatoare
fetei celelalte. Cu acelasi cutit, radem toate celelalte celule in afara de cele 30 alese
pentru crestere.
O precizare : pentru a trece dincolo de expunerea literara a metodei, trebuie
mentionat ca ordinea fireasca si practica a etapelor este aceea in care prima oara se
face restructurarea si orfanizarea si apoi pregatirea fagurelui.

Din familia de baza ridicam matca, formam un roi, daca vrem sa o pastram, sau o
omoram. Apoi vom lua fiecare fagure in parte si scuturat de albine il vom cerceta
vizual. In principiu este vorba despre inlaturarea tuturor fagurilor care contin puiet
necapacit sau oua. In stup vor ramane numai fagurii cu puiet capacit, miere sau
pastura. Fagurii cu puiet necapacit sau oua se vor da altor familii de albine. Este
foarte important ca in familia crescatoare sa nu ramana nici o celula cu ou sau larva.

O alta precizare : pentru a mari sansele ca ouale sa fie luate in crestere, mai exista
si varianta ridicarii tuturor fagurilor ce contin puiet, familia de albine ramanand
numai pe fagurii de hrana, care se vor putea controla mai usor.

Astfel pregatita familia de albine, orfanizata si fara oua sau larve(sau numai cu puiet
capacit), primeste in mijlocul cuibului fagurele cu cele 30 de oua. Dupa 10-11 zile,
timp in care familia nu va fi deranjata decat pentru 1-2 controale a acceptarii, vom
avea botci capacite gata de recoltare, pentru a fi introduse in nucleele de
imperechere.
- Avantaje : folosind aceasta metoda relativ simpla, calitatea matcilor se
imbunatateste considerabil (mai ales in varianta romaneasca).
- Dezavantaje : metoda nu elimina toate inconvenientele si limitarile legate de
crestere.

MATCI FARA TRANSVAZARE

(part. 2)

Alte metode de crestere a matcilor fara transvazare , in stupina proprie , ce pot fi folosite de micul apicultor ,
sunt :

Metoda fasiilor de fagure, celulelor taiate sau stantate

Imbunatatirea metodelor de crestere a matcilor, presupune si practicarea de noi
procedee, mai complexe si performante. In aceasta categorie se incadreaza si
metoda fasiilor de fagure sau diferitele ei variante. Fagurele in care nu s-a mai
crescut puiet si insamantat de matca captiva intre cele doua gratii Hanneman, se
aseaza pe o suprafata plana. Cu ajutorul unui cater incalzit se taie fasii de fagure,
care trebuie sa cuprinda larve tinere, cu varsta cunoscuta. Procedeul presupune si
folosirea ramei de crestere,care este de fapt o rama normala, prevazuta cu sipci(2
buc.), de lungimea luminii interioare a fagurelui. Pe acestea se vor fixa fasiile de
fagure cu larvele selectate in vederea cresterii.

Fixarea se face prin lipirea in 3-4 puncte cu ceara topita, sau cu ajutorul unor bride
de sarma. Pe toata lungimea fasiei de fagure, de pe fiecare leat, se raresc larvele
astfel ca in final larvele ramase sa aiba o distanta de 1-2 cm intre ele. Aceste fasii se
mai pot fragmenta in 2-3 buc.,urmand ca fiecare fasie sa fie prinsa separat pe leat,
operatie urmata de aceeasi rarire a larvelor. In final rama de crestere,cu cele doua
leaturi pe care au fost fixate fasiile de faguri cu larve rarite, se introduce in familia
doica, dupa o orfanizare prealabila a acesteia. Metoda este cunoscuta sub denumirea
de "metoda Alley". O alta varianta este aceea in care nu se folosesc fasii de fagure,
ci doar celule taiate cu un cater sau cu o stanta. La taierea sau stantarea celulelor cu
larve se urmareste decuparea unei singure celule, asfel incat aceasta sa contina si
cate un sfert din celulele vecine.

Pentru stantare K.Weiss recomanda stanta elvetiana,aceasta fiind un tub de tabla

despicat in doua, cele doua jumatati fiind prinse cu un elastic si avand la un capat
marginea foarte bine ascutita. Decupand o celula, stanta strapunge fagurele, partea
opusa care cuprinde celula simetrica fiind apoi modelata ca baza pentru suport.
Celulele stantate se vor prinde pe cele doua sipci ale ramei de crestere, la 2 cm una
de alta cu ajutorul unor tablite sau dopuri despicate. Rama cu cele 20-30 de celule se
introduce intr-o familie doica, orfanizata de 2-6 ore si fara puiet.
- Avantaje : albinele iau in crestere un procent mai mare de larve, calitatea matcilor
fiind mai buna.
- Dezavantaje : metoda necesita o manopera mare, iar matcile nu ajung la greutatea
celor obtinute prin transvazare.

Metoda Erlnagen : cresterea din ou cu cuiburi de celule

Aceasta metoda poarta denumirea de Erlangen si are la baza cresterea din ou.
Etapele care trebuie urmate sunt :

Obtinerea materialului de pornire se face introducand un fagure in care nu s-a mai

crescut puiet, intr-un izolator cu gratie Hanneman, impreuna cu matca din care vrem
sa tragem descendenti. Dupa 2 zile ridicam fagurele cu oua si eliberam matca. Din
acest fagure se taie cu un cater incalzit fasii orizontale care sa cuprinda pe latime 2
celule intregi si de lungimea fagurelui. Aceste fasii se sectioneaza in bucati de 5-6
celule intregi.

Dupa ce am obtinut aceste cuiburi de celule, urmeaza sa le prelucram pentru a le

putea fixa pe leatul de crestere. In acest scop partea opusa se modeleaza intre
degete pentru a forma un dinte. Cu o scobitoare se distrug apoi toate ouale, in afara
de unul, urmand sa executam operatiunea pentru fiecare cuib in parte.

Fixam fiecare cuib,care practic contine un ou, cu ajutorul dopurilor. Aceste dopuri vor
fi despicate si prevazute cu un elastic pentru a putea fi unite cele doua parti. Se ia un
dop, si intre cele doua parti se v-a introduce dintele cuibului, dupa care aplicam
elasticul de fixare. Dopurile ce contin cuiburile se lipesc pe leat cu ceara la 2 cm unul
de altul(masurat de la centru la centru).

De avut in vedere : oul de 1 1/2 zi rezista in afara coloniei 2 ore, deci pregatirea
cuiburilor nu trebuie sa depaseasca aceast interval de timp ; se vor prefera oua mai
batrane 2-2 1/2 zile daca dorim sa depasim aceste 2 ore ; celulele cuibului se pot
scurta la jumatate.

Rama cu cuiburile ce contin fiecare cate un ou se introduce in mijlocul unei familii

orfanizate de 2-6 ore, al carui puiet necapacit a fost ridicat(inclusiv ouale). Conform
tehnologiei nu este recomandata acceptarea si cresterea in colonie cu matca, nici
chiar in varianta separarii prin diafragma cu gratie.

- Avantaje : metoda poate fi o alternativa la transvazare, calitatea matcilor fiind

buna.
- Dezavantaje : matcile sunt putin mai mici decat cele obtinute prin transvazarea
larvelor.

Metoda Miller
Alegem din stupina o familie cu performante mari, a carei matca ne-a multumit. Din
aceasta familie scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai multi stupi,
avand grija sa nu ridicam si matca odata cu ramele. In familia astfel restructurata,
lasam toate ramele cu hrana, doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele
acoperitoare si matca.

Pregatim o rama de crestere astfel: pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza
superioara 5 bucati de fagure artificial, triunghiulare cu baza de 5 cm. In stup
asezam ramele dupa schema : de o parte si de alta a cuibului, faguri cu miere si
polen, in centru, fagure cu puiet capacit, rama de crestere, fagure cu puiet capacit.

Daca hranim stimulent cu 300 ml sirop pe zi, albinele vor incepe sa cladeasca
fagurele din rama de crestere, iar matca depune oua. Cand cantitatea de oua este
suficienta, ridicam aceasta rama si o introducem intr-o familie orfanizata complet
(ridicand puietul si matca). Toti fagurii din familia orfanizata vor fi scuturati de albine
si controlati, pentru a nu ramane nici o celula cu puiet.

In acest timp, familia crescatoare, hranita suplimentar, trage botci pe fagurele cu

oua, care botci pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui. Cele doua
familii, furnizoare de material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea
mai multor serii de botci prin adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar.

- Avantaje : metoda este la indemana oricarui apicultor, fiind si o metoda sigura.

- Dezavantaje : aceleasi ca si la celelalte metode ce nu folosesc transvazarea.

Matci de schimbare linistita

Cu toate ca practic nu reprezinta o metoda in care apicultorul intervine decisiv (se
limiteaza numai la recoltarea botcilor) trebuie neaparat mentionata.

Familiile care isi schimba linistit matca, construiesc cateva botci de calitate, care
botci pot fi recoltate, introduse intr-un nucleu de 2-3 faguri fara puiet, iar dupa
imperecherea matcii nucleul se uneste cu familia a carei matca vrem sa o schimbam
(dupa orfanizarea prealabila).

- Avantaje : se obtin matci de calitate, cu un instinct minim de roire.

- Dezavantaje : numarul mic de botci si implicit de familii care au acest instinct.

CRESTEREA SI IMPERECHEREA MATCILOR IN STUPINA

Daca o sa intrebati orice stupar "batran" care e cheia apiculturii o sa va raspunda "matcile taica , matcile".
Afirmatia e perfect adevarata daca stam sa ne gandim ca viitorul unei familii este strans legat de matca. O matca
valoroasa asigura o descendenta de calitate si de aici rezulta toate : productia de miere, blandetea albinelor,
apetitul mai mare sau mai mic pentru roit, starea sanatatii si toate celelalte insusiri biologice mostenite genetic.

Exista diferite criterii de apreciere a unei familii

de albine (parca am mai vorbit de ele) si de
aceea o selectie intinsa pe 3-4 ani da rezultate
foarte bune, dar din pacate nu toti apicultorii o
pot face. O treaba buna se obtine insa si tintind
spre obiective mai mici, cum ar fi producerea
matcilor in stupina propie dupa un plan bine
stabilit si folosind tehnologii sigure.

Vom trata urmatoarele subiecte : - cresterea

controlata a matcilor de calitate ; imperecherea
matcilor in nuclee ; introducerea matcilor in familiile de albine. In acest scop o sa va
expunem tehnologiile cele mai simple si mai sigure pentru ca dv. sa aveti o idee
despre ce aveti de facut in aceasta directie.

Producerea matcilor - conditii generale

De obicei stuparii amana cu un numar bun de ani aceasta lucrare, considerand ca
este prea complicata si ca necesita un mare volum de munca. Ei se multumesc cu
procurarea de matci din "comert" sau in cel mai bun caz le folosesc pe cele rezultate
din roirea naturala. E perfect si asa !!! Se poate face si apicultura din bucati, insa nici
o satisfactie nu e mai mare, decat aceea de a produce regine (poate doar obtinerea
unei productii apicole mari).

Producerea matcilor incepe odata cu venirea timpului frumos, cand in natura exista
un cules bun si albinele pot hrani abundent puietul. Se considera ca aceasta perioada
este cuprinsa intre mijlocul lunii mai si se prelungeste pe toata durata lunii iunie. In
unele cazuri si prima jumatatea a lunii iulie este favorabila asta si functie de locatia
geografica a stupinei. In toate cazurile (indiferent de metoda aleasa), stupii trebuie
sa indeplineasca urmatoarele criterii:
- in familii sa se gaseasca un numar mare de albine tinere si cate 7-8 faguri cu
puiet ; sa aiba cuiburile bine impachetate ; sa fie familii care corespund criteriilor de
performanta cerute. Stuparul trebuie sa asigure din timp toate materialele care sunt
cerute pentru finalizarea lucrarii. Se v-a respecta strict aplicarea tehnologiilor fara a
incerca sa introducem si elemente "novatoare".

Producerea matcilor - provocarea frigurilor roitului

Cele mai bune matci pe care le produce apicultorul, sunt cele obtinute cand familia
roieste natural. Roirea naturala are doua dezavantaje : unul ar fi acela ca nu putem
planifica ca timp lucrarea, totul decurgand de la sine in mod natural. Alt dezavantaj
scos in evidenta de literatura de specialitate, este faptul ca matcile obtinute prin
roire naturala sunt matci care transmit genetic aceasta tendinta. Interesul
apicultorului este ca stupii sa fie dotati cu matci neroitoare, numai ca dezideratul
este greu de atins, daca nu imposibil. Natural, procentul familiilor neroitoare se
situeaza la 4-5 % din totalul familiilor pe care le avem, asa ca a insista in acest sens
este o greseala. Momentul producerii de matci prin roire naturala se poate controla
daca se aplica metoda provocarii intrarii in frigurile roitului.

Ce avem de facut : inca din primavara familia vizata (cea mai buna din stupina) se
hraneste stimulent pentru a fi adusa la un nivel de dezvoltare optim. Cand numarul
de rame cu puiet ajunge la 7-8 buc. si exista un numar mare de albine tinere,
imputernicim de cateva ori cu rame cu puiet capacit, prelevate din alti stupi.
Operatiunea trebuie dublata de o impachetare laterala si superioara, cat si de o
stramtorare a cuibului. In scurt timp, prin aparitia noilor generatii, populatia de
albina tanara creste si in stup se creaza conditiile de roire.

La momentul critic familia ajunge sa intre in frigurile roitului si incepe sa-si traga un
numar mare de botci. In tot acest timp in natura trebuie sa existe un bun cules de
nectar si polen. Cand botcile sunt capacite si ajung la maturitate, se recolteaza cele
mai frumoase, cu ajutorul unui cutit cu lama ingusta si bine ascutita. Inainte de a
taia, lama se incalzeste la o lampa cu spirt. Botcile recoltate se aseaza intr-o cutie cu
vata, avand grija sa nu le turtim. In final acestea se folosesc imediat, fie formand
nuclee de imperechere, fie date direct in stupii unde dorim sa schimbam matca.

Producerea matcilor - metoda fara transvazare

Un procedeu aproape profesionist care nu o sa dea niciodata gres, recomandat
apicultorilor incepatori cat si celor experimentati este procedeul "crestere fara
transvazare". Tehnologia descrisa si folosita de reputatul apicultor Zaharia Voiculescu
este o imbunatatire a uneia mai vechi( cunoscuta in anii 50). Iata cum se procedeaza
:

- alegem din stupina stupul cel mai performant, cu o buna dezvoltare de primavara.
Cu circa 15-20 zile inainte de culesul la salcam - momentul difera de la o zona la
alta, cat si in functie de dorinta apicultorului - introducem un fagure cu puiet capacit.
- peste 10 zile familia crescatoare va mai primi 2 faguri ; unul cu puiet capacit si un
altul gol. Fagurele gol trebuie sa fie nou construit si se va introduce in mijlocul
cuibului. Albinele se vor stimula zilnic.
- peste 4-5 zile se verifica fagurele nou crescut, care intre timp a fost insamantat de
matca.
- acest fagure insamantat cu oua pentru crestere, impreuna cu un fagure de hrana si
altul cu puiet pe care se afla matca si albina de acoperire, se ridica din familia de
baza si se aseaza in alt stup formand un roi. Roiul se va strange cu o diafragma si
reducem urdinisul.

- dupa aceste operatiuni trecem la familia orfanizata. Din aceasta se scot toti fagurii
cu puiet necapacit, care se vor da altor familii (dupa ce periem albina de acoperire).
Trebuie sa acordam maxima atentie acestei lucrari si sa facem un control amanuntit
ramelor. Acestea se scutura de albine cu maxima atentie, urmarind sa nu mai
ramana nici un ou sau larve necapacite. Atentie, se vor verifica toti fagurii, inclusiv
cei cu hrana.
- in urmatoarea etapa ne vom ocupa de fagurele insamantat. Acesta se va scoate din
roi si se duce in cabana.Aici se vor marca 15 celule cu ou, pe o fata si 15 pe cealalta,
avand grija ca celulele sa se afle in jumatatea superioara a fagurelui si nu in acelasi
loc pe ambele fete. Fagurele se scurteaza la jumatate, indepartand jumatatea
inferioara. Toate celulele, in afara de cele 30 alese, se distrug cu ajutorul unui cutitas
ascutit.
- familia orfanizata, in tot acest timp, sesizeaza lipsa matcii si intra in alerta. Acum
este momentul sa introducem fagurele, pregatit, cu oua pentru crestere. In cateva
minute familia se linisteste si incepe sa fasoneze botcile. Este recomandat ca in
natura sa fie un bun cules. Putem stimula albinele si cu zahar candi sau tos, umectat
cu apa sau miere si livrat in hranitor.
- peste 10-12 zile decupam botcile si le introducem in nuclee de imperechere.
Atentie, nu intarziati scoaterea botcilor din familia crescatoare pentru ca prima matca
care eclozioneaza le va distruge.

Introducerea matcilor
Se stie ca albinele au un comportament dusmanos fata de matcile care se introduc
pentru inlocuirea matcilor batrane sau la formarea de roi artificiali. Comportarea
albinelor fata de aceste matci noi este influentata decisiv de urmatoarele situatii :

- existenta sau lipsa culesului ; primirea matcii este favorizata de existenta unui
cules bun. In perioadele fara cules sau cu un cules insuficient trebuie facute hraniri
stimulente inainte cu 3-4 zile,cu sirop de zahar.
- introducand matcile seara procentul de acceptare este mult mai mare, decat in
cazul celor introduse ziua.
- o matca imperecheata, care incepe imediat sa oua, este primita mai bine decat una
neimperecheata sau una care a intrerupt ouatul pentru o perioada mai lunga (aviz
celor ce cumpara matci).
- primavara timpuriu si toamna matcile sunt mai usor primite, decat in perioada ce
corespunde roirii naturale.
- lipsa totala puietului este o situatie favorizanta ; in cazul prezentei celui capacit se
face mai greu ; prezenta botcilor face introducerea imposibila.
- albinele tinere accepta mai bine matcile, decat cele batrane.

In privinta tehnicilor de introducere a acestor matci, trebuie sa remarcam din nou ca

exista mai multe metode, apicultorii incepatori trebuind sa aleaga 1-2 care sunt
considerate mai sigure. Cea mai sigura metoda este introducerea indirecta a matcii
(in colivie). Cum se procedeaza :

- in cazul in care familia nu este orfana , se identifica matca si se scoate din stup.
Daca matca mai prezinta valoare biologica se da unui roi nou format sau unei familii
ajutatoare.
- dupa 4-5 ore de la orfanizare, se introduce noua matca in colivie, asezand si lipind
colivia intre fagurii cu puiet din mijlocul cuibului, pe o suprafata cu miere necapacita,
pentru ca matca sa se poata hrani.
- la 1-2 zile,se deschide din nou cuibul si urmarim cum reactioneaza albinele. Daca
acestea nu mai sunt agresive, inlocuim partea de jos a coliviei cu o bucatica de
fagure artificial gaurita in mai multe locuri. Acum urmeaza momentul cel mai
important : albinele trebuie lasate in liniste 3-4 zile, apicultorul trebuind sa-si invinga
curiozitatea de a deschide stupul. In acest timp albinele rod bucatica de fagure si
elibereaza matca.
- la expirarea celor 4 zile se mai deschide odata stupul, se verifica daca matca a fost
eliberata si daca a inceput sa depuna oua.
- urmatoarele interventii sunt facute la 7 zile (calculate dupa cele 4), introducand un
fagure pentru ouat si una la 21 de zile pentru o verificare si organizare finala.

Pentru introducerea botcilor, trebuie sa mentionam ca acestea se introduc fie direct,

sub un capacel protector(ca un degetar) sau folie de aluminiu, pentru mai multa
siguranta.

Imperecherea matcilor - formarea nucleelor

Dupa 10-11 zile de la introducerea fagurelui cu oua in familia crescatore, botcile pot
fi recoltate pentru a fi introduse in nucleele de imperechere. Bineinteles ca
imperecherea poate fi facuta si in familiile beneficiare, dar aceasta este o metoda
neproductiva si paguboasa.

Formarea nucleelor - albinele se adapostesc in cutii speciale numite "nuclee de

imperechere", sau in corpuri de stup, compartimentate cu diafragme etanse si cu
urdinisuri separate. Cea mai usoara metoda este impartirea unui corp de cuib a unui
stup vertical sau a unuia multietajat. La fiecare compartiment se face cate un urdinis
separat, pozitionat astfel : doua la un perete, pe capete si un al treilea pe peretele
opus,in mijloc. Se populeaza aceste compartimente cu 1-2 faguri cu puiet capacit si
albina acoperitoare si un fagure cu hrana. Popularea se face cand albinele in varsta
sunt plecate la cules, pentru ca nucleele sa aiba numai albina tanara (va amintiti
desigur ca albina tanara e mai toleranta). Seara in fiecare nucleu se introduce cate o
botca protejata de colivie, pentru a impedica albinele sa o nimiceasca. Dupa ce
matca se imperecheaza nucleul se poate refolosi, introducand o alta botca. Ce avem
de facut dupa ce introducem botca :
- la 3 zile dupa eclozionarea matcii se verifica acceptarea ei de catre albine, si daca
lucrurile merg bine matca se elibereaza.
- nucleele se hranesc stimulent si li se asigura apa ; se verifica din nou prezenta
matcii.
- dupa alte 7-8 zile se mai face o noua verificare care vizeaza sa constate
imperecherea matcii.
- daca matca nu s-a imperecheat, din diferite motive vom mai face verificari zilnice
pana in ziua a 16-a de la introducerea botcilor.
- matcile imperecheate se pastreaza in nuclee sau se folosesc in stupii care necesita
schimbarea matcii. Apicultorii trebuie sa creasca un numar mai mare de matci cu 15-
20% luand in calcul pierderile inerente.
- nucleele de imperechere se ajuta periodic cu faguri cu puiet capacit pentru a evita
bezmeticirea lor (numai cele in care se imperecheaza mai multe matci)

Concluzii
Obtinerea matcilor imperecheate este un proces laborios si de lunga durata. Stuparii
incepatori ,insa,trebuie sa-si formeze propia tehnica si sa nu ocoleasca problema.
Daca inca din primii ani deprindem tehnicile corect, cu timpul totul o sa vi se para
mai usor. Abordand curajos domeniul, veti deveni adevarati apicultori....de succes.

POLENUL - RECOLTARE, CONDITIONARE, PASTRARE

Pentru a avea cantitati suficiente de polen, necesar prepararii amestecurilor si pastelor proteice, folosite in
hranirea artificiala a albinelor, stuparul trebuie sa se ingrijeasca din timp de recoltarea, conditionarea si
conservarea acestuia.

Recoltarea polenului de catre albine

Se face de catre albine, prin instalarea de catre
apicultor a colectorului de polen. Conform
recomandarilor, instalarea se face primavara,
cand avem cel putin 4 faguri cu puiet de
marimea 415/270 sau 6 faguri de marimea
415/205. Se stie ca prin folosirea colectorului,
se retine max. 20% din cantitatea totala
recoltata de albine. Asezarea colectoarelor se
face seara, pentru ca dimineata albinele sa faca
o recunoastere sumara.

In timpul culesurilor mari, colectoarele de polen nu se folosesc, pentru ca stanjenesc

albinele culegatoare de nectar. La intervale de 7-8 zile, colectoarele se ridica, pentru
a lasa liber zborul trantorilor.

Incepand cu data de 1 august, folosirea acestora inceteaza, pentru ca in aceasta

perioada albinele au nevoie de cantitati mari de polen, necesar formarii corpului
gras.

Recoltarea polenului de catre apicultor

Un polen sigur, necontaminat, este cel pe care il recoltam manual. Vara cand
porumbul este in spic (in preajma polenizarii stiuletelui), se pot strange cantitati
importante de polen, aplecand si scuturand aceste spice, intr-un sac usor de panza
subtire sau deasupra unui sort cu care suntem legati. La fel si primavara de la alun,
arin, salcie se pot recolta cantitati mari.

Conditionarea polenului
Indiferent de modul colectarii polenului, acesta trebuie conditionat (cernut, uscat).
Polenul recoltat de albine se intinde pe coli mari de hartie in straturi de 1 cm, se
cerne, se alege de corpuri straine mari si se usuca in curent de aer.Temperatura
incintei trebuie sa depaseasca 25 grade C, iar umiditatea sa fie cat mai scazuta. De
2-3 ori pe zi rascolim polenul pentru a grabi evaporarea apei.

Granulele de polen sunt bine uscate (8% apa), cand trecand polenul dintr-o mana in
alta se aude un sunet metalic. O alta modalitate de constatare a uscarii este aceea
de a freca cateva granule intre degete. Daca sfaramaturile nu se omogenizeaza si
 raman independente, totul este in ordine. Dupa uscare, se va
mai face o cernere pentru o mai buna separare. Polenul recoltat
manual se usuca in acelasi mod, necesitand insa o mai mare
atentie, datorita faptului ca este foarte fin. Bineinteles cei care
au un uscator de polen, vor executa uscarea mult mai rapid. Un
principiu de baza este acela ca temperatura de uscare sa nu
depaseasca 45 grade C, indiferent de modalitatea uscarii.

Conservarea polenului
Dupa ce stuparul si-a uscat polenul, trebuie sa-l conserve
pentru a rezista pana in momentul folosirii. In aeasta directie,
se cunosc mai multe metode:

O conservare buna si simpla se poate face prin ambalarea

polenului bine uscat in pungi de polietilena,etanse si bine sigilate. Deoarece polenul
este un produs hidroscopic, depozitarea acestor pungi se face in incaperi racoroase si
lipsite de umiditate excesiva.

O alta metoda cu un grad mai mare de siguranta este amestecarea polenului cu

zahar pudra. Fiecare kg de polen se amesteca cu 1/2 kg zahar pudra si se ambaleaza
in recipiente ermetic inchise, avand un strat suplimentar de zahar la fund si
deasupra.

Conservarea polenului in miere lichida, este o metoda larg folosita. Un kg de polen se

amesteca bine cu 0,4 kg miere lichida si usor incalzita si se ambaleaza in borcane cu
capac. Deasupra amestecului se mai pune un strat de miere pentru protectie.
Borcanele se tin la frigider pana la folosire.

Exista pentru conservarea polenului si doua metode chimice. Una consta in

introducerea unui anume volum de CO2 in sacul cu polen si sigilarea ulterioara.
Inainte vreme se goleau doua capsule de autosifon, acum se impune deplasarea la
un centru de sifoane care poseda butelii de CO2.

Cealalta modalitate este introducerea in sacul cu polen a catorva bucati de vata

impregnate cu teraclorura de carbon. Doza uzitata este 20 picaturi la kg de polen.
Tetraclorura de carbon se gaseste in farmacii, unde se foloseste ca reactiv.

PASTE SI AMESTECURI PROTEICE PENTRU ALBINE

Amestecurile proteice sunt folosite des in practica apicola. Pe langa administrarea diferitelor produse glucidice, in
perioadele de crestere a puietului (cand nu exista polen suficient in natura), folosirea lor este foarte indicata. Asa
vom avea generatii tinere de albine, bine hranite si dezvoltate. In cele ce urmeaza va vom prezenta retete de
amestecuri proteice in care igredientele sunt diferite :

Pasta de polen si miere

Pasta se prepara din 1 parte polen si 1,25 parti miere, framantand cele doua
ingrediente. Polenul strans de albine, conditionat si conservat se macina fin. Atat
mierea cat si polenul trebuie sa provina de la familii de albine sanatoase. Corectia
consistentei se face adaugand polen sau miere dupa nevoie. Se administreaza in
turtite pe folie sau tifon, deasupra ramelor.
Pasta de miere, zahar pudra si drojdie de bere
In practica apicola polenul poate fi inlocuit cu drojdia de bere inactivata. Amestecul
se face din 3 parti zahar pudra, 1 parte miere lichida, 1/2 parte drojdie de bere. Se
framanta toate ingredientele, si se corecteaza consistenta prin adaugarea de zahar
pudra sau miere. Se administreaza sub forma de turtite de 200-250 g, primavara sau
vara.

Pasta de miere, zahar pudra si lapte praf

Un alt inlocuitor al polenului este laptele praf degresat. Turtitele se prepara din 1/2
parte lapte praf degresat, 2 parti zahar pudra si 1,5 kg. miere. Se corecteaza
consistenta adaugand zahar pudra sau miere.

Amestec de sirop, polen, faina de soia

Siropul de zahar poate fi folosit si el ca baza in amestecurile proteice. La 6 litri de
sirop de zahar, se adauga 0,5 kg polen macinat fin si 1,5 kg faina de soia degresata.
Componentele se amesteca bine, pentru a nu face cocolosi si se administreaza
familiilor de albine in cantitate de 500 g la cateva zile.

Amestec miere, sirop, faina de soia, lapte praf, drojdie

Se realizeaza un amestec din urmatoarele ingrediente: 3 parti faina de soia
degresata, 1 parte lapte praf degresat, 1 parte drojdie de bere uscata (instant).
Peste aceste componente se toarna miere sau sirop de zahar dens pana se ajunge la
consistenta dorita. Se livreaza albinelor sub forma de turtite.

Amestec zahar tos si lapte praf

Se amesteca 1 kg zahar tos cu 50 grame de lapte praf degresat. Se administreaza
vara in hranitor, la intervale de 1-2 saptamani. Pentru a creste interesul albinelor
pentru amestec, se poate umezi usor cu putina apa sau miere, deasupra.

Amestecuri proteice pentru "roiurile la pachet"

Sunt special concepute pentru hranirea acestor roiuri. Principiul de baza este acela
de a nu se folosi miere sau polen recoltat de albine. Respectand acest principiu
,putem avea familii sanatoase in anul urmator formarii acestor roiuri. Amestecurile
se obtin astfel : se framanta sau se amesteca sirop de zahar sau serbet cu o
cantitate de polen de porumb, alun etc, recoltat manual de catre apicultor, prelucrat
si conservat.

In locul polenului se poate folosi drojdia de bere sau alti inlocuitori ai acestuia.
Cantitatea de polen sau inlocuitori nu trebuie sa depaseasca 10-15% din cantitatea
zaharului sau siropului.

Pasta de miere si pastura

O reteta mai veche, dar totusi de actualitate este pasta de miere si pastura. Cum se
procedeaza : in luna ianuarie se expun fagurii cu pastura la ger. Inainte de a ingheta
pastura (atentie, se depreciaza) si cand devin casanti, se taie in fasii prin mijlocul
celulelor, care fasii se freaca intre palme.

Pastura astfel obtinuta se amesteca cu o cantitate egala de miere lichefiata si se

pune in borcane. Cand borcanul este aproape plin, se toarna deasupra inca un strat
de miere. Spre sfarsitul iernii, cand vrem sa hranim albinele, trecem amestecul de
miere si pastura prin masina de tocat. La 2 kg. de pasta, se toarna picurand si
amestecand, 1 litru apa calda, in care am dizolvat 20 g sare de bucatarie.
Se fac turtite de 0,5 kg. si se administreaza deasupra ramelor. Administrarea poate
dura pana la aparitia polenului in natura, din 10 in 10 zile. Pentru prevenirea aparitiei
nosemozei, o parte din apa se poate inlocui cu ceai medicinal sau Protofil.

De avut in vedere
Cea mai buna hrana proteica este pastura in faguri (de la rezerva stupinei) ;
amestecurile si pastele cu adaos de drojdie de bere sau alti inlocuitori, se prepara in
ziua hranirii si se livreaza albinelor in doze mici ; mierea folosita in amestecuri
trebuie lichefiata ; polenul recoltat de albine se macina fin cu o rasnita ; pastura nu
trebuie sa fie veche(max. 1 an) sau inghetata ; prin folosirea amestecurilor proteice,
primavara se pot activa sporii de nosema, in acest sens trebuind luate masuri de
preventie ; cel mai sigur polen(din punct de vedere sanitar) este cel recoltat manual
de catre apicultor ; inlocuitorii de polen se folosesc in ultima instanta, cand nu
dispunem de polen sau pastura.

PREPARAREA SIROPULUI DE ZAHAR PENTRU ALBINE

Este un inlocuitor al mierii. Perioada de folosire este cuprinsa intre debutul primaverii (1-10 martie) si inceputul
toamnei(maxim 15 septembrie). Siropul de zahar se prepara in urmatoarele concentratii : 1/1 , 3/2, 2/1.La 1/1,
adica 1 litru apa si 1 kg zahar rezulta 1,6 l sirop de zahar; la 3/2, adica 3 kg zahar si 2 litri apa rezulta 3,8 litri
sirop de zahar; la 2/1,adica 2 kg zahar si 1 litru apa rezulta 2,2 litri sirop de zahar.

Apare intrebarea : ce concentratie folosim ? Costica Antonescu recomanda :"cat

priveste concentratia siropului , subliniez faptul ca sunt mai avantajoase atat pentru
albina cat si pentru crescator, concentratiile 2/1 sau 3/2. Acest lucru se impune prin
aceea ca la concentratiile mai reduse albinele consuma mai mult zahar pentru
prelucrarea siropului "mierea" (20% zahar in cazul concentratiei 1/1 si numai 10% in
cazul concentratiei 2/1). In schimb la completarea rezervelor de hrana in decursul
primaverii sau in cazul hranirilor medicamentoase se foloseste siropul in concentratie
de 1/1."

Mod de preparare
Siropul de zahar se prepara la rece sau la cald. Cand preparam siropul la rece,
punem in vas apa necesara si apoi turnam zaharul in reprize, amestecand continutul
pana la dizolvarea totala. Insistam asupra faptului ca zaharul trebuie dizolvat total,
in caz contrar aparand cristalizarea "mierii". Prepararea siropului la cald se face
incalzind apa necesara pana la fierbere, dupa care se ia vasul de pe foc si se
inglobeaza in reprize prin amestecare zaharul. Aceasta metoda este mai practica si
mai rapida. O indicatie care trebuie respectata intotdeauna : nu fierbeti siropul
pentru ca aveti toate sansele sa cristalizeze.

Mod de folosire
Completarea rezervelor pentru iernat : aceasta lucrare incepe pe 1-5 august si are ca
termen de finalizare data de maxim 20-25 august(cu cat mai repede cu atat mai
bine). Se folosesc doze de 2-2,5 litri de sirop 2/1 sau 3/1 sau doze mai mari daca
albinele reusesc sa preia cantitatea. Completarea cu sirop se face dupa ce s-a
reorganizat cuibul urmarindu-se in special capacirea mierii depozitate.

Hraniri de salvare, stimulare in primavara

Cu sirop 1/1, concomitent cu reducerea cuibului si impachetarea de primavara.
Hranirea si stimularea roiurilor : in doze zilnice de 200 g sirop/zi pana la aparitia unui
cules natural. Hraniri medicamentoase de primavara, vara sau toamna ; concentratie
1/1 conform prospectului. Hraniri de stimulare la sfarsitul verii (august) ;
concentratie 2/1 in doze mici, zilnice. Alte situatii de urgenta aparute in stupina.

De retinut
Cea mai avantajoasa concentratie este 2/1 sau 3/2. Siropul nu se fierbe sub nici un
motiv. Adaugati 2 g sare de lamaie/litru sirop pentru o buna invertire a zaharului. Se
administreaza dupa nevoi, insa trebuie stiut ca in ce priveste calitatea este sub
miere.

SERBET DE ZAHAR CU MIERE, PENTRU ALBINE

Dupa ce ati invatat cum se prepara serbetul, a venit timpul sa pregatiti un serbet mai pe gustul albinelor dv.
Acest serbet contine pe langa zahar si o anumita cantitate de miere ,ceea ce face ca albinele sa-l consume cu o
placere mare. Iata reteta de preparare:

Mod de preparare
Se amesteca 5kg zahar tos, apa 0,850 litri intr-un vas de 10 litrii. Vasul se aseaza pe
foc si fierbem 20-30 min. la fel cum am procedat in cazul serbetului simplu.
Spumuirea amestecului si stergerea peretilor vasului este obligatorie.

Verificarea concentratiei se face tot cu lingurita si paharul cu apa rece, numai ca de

data asta suspensia trebuie sa formeze o boaba care se poate modela intre degete
(de consistenta medie). In acest moment se adauga 800 g miere si se mai clocoteste
inca 3 min.(in tot acest timp amestecam ingloband mierea).

Mierea folosita trebuie sa nu fie zaharisita sau daca este, se lichefiaza in prealabil.
Dupa ridicarea vasului de pe foc, racim amestecul pana la 40-50 grade C si
amestecam cu o lingura mare de lemn pana la formarea serbetului. Produsul final se
toarna in tavite captusite cu hartie cerata, pergament, etc. Grosimea placilor nu
trebuie sa depaseasca 1-1,5 cm.

Administrarea si depozitarea serbetului

Serbetul obtinut prin aceste doua metode se poate folosi ca atare, sau putem
incorpora prin framantare energica diferite adaosuri de polen, inlocuitori de polen,
acizi pentru corectarea ph-ului, medicamente, etc.

Folosirea serbetului de zahar, sau zahar cu miere, este recomandata tot timpul
anului, in toate cazurile, cu exceptia hranirilor de completare. Se poate "fabrica" o
cantitate mai mare de serbet care se depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12
grade C, impachetat in pungi, sau in recipiente etanse.

SERBET DE ZAHAR PENTRU ALBINE

Unul din cele mai folosite produse in hranirea artificiala a albinelor este serbetul de zahar. Usor de administrat,
destul de usor de pregatit este preferatul multor apicultori.

Mod de preparare
In cele ce urmeaza va vom descrie modul de preparare , dar trebuie sa va prevenim
ca primele incercari s-ar putea transforma in esecuri. Nu disperati pentru ca odata
insusita tehnologia, nu o sa mai aveti probleme. De aceea incepeti cu prepararea
unei cantitati mici de zahar.

Se amesteca intr-un vas emailat sau din inox, 1 kg. zahar si 0,2 litri apa.
Amestecand cele doua produse se constata ca zaharul este bine umezit iar apa nu
balteste. Vasul cu amestecul rezultat se aseaza pe aragaz si se ferbe la foc moale.
Nu trebuie sa grabiti fierberea ; spuma rezultata(la inceput) se indeparteaza. O
operatiune foarte importanta este indepartarea cristalelor de zahar (cu o carpa uda si
stoarsa) ce se depun pe peretii vasului. Durata fierberii este de 15-30 min., functie
de taria focului.

Cam dupa 15-20 min. se controleaza concentratia siropului. Se ia cu o lingurita sirop

si se introduce intr-un pahar cu apa rece. Vom sti ca amestecul ajunge la
concentratia optima, cand acesta ramane inchegat pe lingurita. In acest moment se
ia vasul de pe foc si se introduce in apa sa se raceasca usor (70-80 grade C).

Cu ajutorul unei linguri mari, de lemn, solutia de zahar apa se amesteca continu.
Odata cu trecerea timpului se constata ca solutia devine opaca,apoi se albeste. Ne
oprim din amestecat cand serbetul ajunge la consistenta si granulatia dorita. Daca
prima incercare a insemnat un esec, se adauga apa din nou si o luam de la capat.

De retinut
Nu preparati cantitati mari de serbet decat dupa ce v-ati insusit tehnologia de
preparare. Nu preparati doze mai mari de 5 kg, pentru ca sunt greu de
manevrat(amestecat); pentru aceasta cantitate oala trebuie sa fie de 10 litri.
Spumuiti amestecul, stergeti permanent peretii vasului, iar focul trebuie sa fie
domol. Dupa fierbere si o oarecare racire, amestecati energic crescand ritmul spre
final(sensul nu conteaza). Daca serbetul este prea tare, inglobati cateva picaturi de
apa si framantati. In caz de esec, nu retopiti amestecul mai mult de 3 ori.

Administrarea si depozitarea serbetului

Serbetul se poate folosi ca atare, sau putem incorpora prin framantare energica
diferite adaosuri de polen, inlocuitori de polen, acizi pentru corectarea ph-ului,
medicamente, etc.

Folosirea serbetului de zahar, sau zahar cu miere, este recomandata tot timpul
anului, in toate cazurile, cu exceptia hranirilor de completare. Se poate "fabrica" o
cantitate mai mare de serbet care se depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12
grade C, impachetat in pungi, sau in recipiente etanse.

PASTA DE ZAHAR PUDRA SI MIERE PENTRU ALBINE

Un alt produs cu o eficienta mare, consumat cu placere de albine, usor de preparat si administrat este pasta de
zahar pudra si miere.

Mod de preparare
La preparare se vor avea in vedere urmatoarele : folosirea unui zahar pudra de
calitate;mierea sa provina de la familii sanatoase ; mierea sa nu fie cristalizata (sau
cristalizata fin, de consistenta untului).

In principiu se procedeaza amestecand la rece 4 parti de zahar pudra si o parte

miere (mierea usor incalzita). Framantarea se face energic, trebuind sa rezulte un
produs de consistenta aluatului.

Corectia produsului se face prin adaugare de miere, daca este prea tare sau de zahar
pudra daca este prea moale. Este recomandat ca pentru o mai buna invertire a
zaharului sa se aduge si 1-2 g sare de lamaie pe kg.

Mod de administrare
Pasta se administreaza sub forma de turtite a 0,2-1 kg, asezate pe folii de plastic
gaurit, tifon, etc., deasupra ramelor, unde albinele au acces direct.

Se poate folosi in tot timpul anului, in toate cazurile, mai putin la hranirea de
completare. In aceasta pasta se pot ingloba polen, inlocuitori de polen, ceaiuri
medicinale, Protofil, medicamente ,etc.

Este ideala pentru hranirile de stimulare sau de salvare a familiilor ramase fara
provizii in timpul iernii sau primaverii.

ZAHAR CANDI SIMPLU SAU CU MIERE , PENTRU ALBINE

Intr-o anumita perioada acest produs era des folosit de catre apicultorii romani, datorita usurintei in administrare
si pentru ca se gasea de vanzare la magazinele ACA. Dincolo de toate, placile de zahar candi raman in topul
preferintelor, insa exista o problema. Prepararea necesita un instrumentar mai divers si o mai mare atentie din
partea apicultorului.

Ustensilele necesare "fabricarii" sunt : oala smaltuita sau de inox 10 litri, termometru
industrial +120/+150 grade C, tavi 150/250/10 mm, coli hartie pergament, lingura
de lemn sau paleta.

Mod de preparare
Se amesteca in oala, 5 kg de zahar tos si 1 litru de apa. Pana incepe fierberea mai
amestecam cu lingura, din cand in cand, pentru a nu se prinde de fundul vasului.
Dupa topire, se fierbe continutul 15 min, spumuim si stergem cu carpa uda peretii
oalei, dupa care se masoara temperatura lichidului. Cand termometrul arata 116
grade C, vasul se ia de pe foc si se lasa la racit.

Dupa 5-8 minute se incepe amestecatul. Cand compozitia devine mai deschisa(catre
crem) si opune rezistenta marita, se toarna in tavi. Tavile trebuie in prealabil
pregatite astfel : se umezesc usor si se tapeteaza cu hartie pergament. Odata
turnata compozitia in tavi, aceasta se lasa nemiscata pana ce cristalizeaza. Dupa
racirea totala a placilor de zahar, se scot prin ridicarea de hartia pergament si se
depoziteaza in locuri uscate si racoroase.

Mod de preparare,zahar candi cu miere

Ca si la serbet, exista varianta adaugarii unei cantitati de miere,pentru a face mai
atractiv produsul. Pentru obtinerea acestor placi de zahar candi cu miere, se
procedeaza ca si in varianta simpla. In momentul cand amestecul ajunge la
temperatura de 116 grade C, se adauga 5-600 g miere in clocot. Obtinem aceasta
miere cu ajutorul unui vas cu fundul gros (tuci, inox etc.) si amestecand continu sa
nu se prinda. Dupa ce am adaugat mierea, amestecam timp de 1 min., si luam de pe
foc. In continuare procedam ca pentru reteta fara miere.

Mod de administrare
Aceste placi de zahar candi se pot da albinelor in iarna (la familiile ramase fara
provizii) si in stimularea de primavara si sfarsit de vara.
 PREPARATE PENTRU ALBINE
Zaharul pudra, ceaiurile medicinale, lichefierea
mierii zaharisite

Obtinerea zaharului pudra

In diferitele retete, zaharul pudra este un component de baza. Obtinerea lui se face
prin prelucrarea zaharului tos, care se poate macina cu o rasnita
universala(manuala). Deoarece macinarea este destul de dificila, recomandam
procurarea unei rasnite mari, care poate fi actionata manual sau de un motor.

In literatura de specialitate se recomanda maruntirea zaharului pe o placa dura, cu

ajutorul unei merdenele. Din fericire, pentru stuparii care nu au timp pentru aceasta
lucrare, exista in comert zahar pudra gata preparat, care in ciuda faptului ca este
mai scump, elimina "bataile de cap".

Ceaiuri medicinale
Dupa cum ati observat, in toate preparatele, indiferent de consistenta lor se poate
ingloba si o anumita cantitate de ceai medicinal. Acest ceai este benefic albinelor,
catre sfarsitul iernii sau in primavara, combatand cu succes nosemoza.

Ceaiul medicinal se obtine prin infuzie din urmatoarele plante : sunatoare, cimbrisor,
isma, musetel, coada soricelului, roinita, etc. Obtinem ceaiul folosind 3-4 g din
fiecare planta uscata. In prealabil plantele se umezesc cu 0,150 l apa si dupa 10-15
minute turnam apa clocotita in cantitate de 0,850 l.

Din acest ceai folosim dozele necesare, cu mentiunea ca pastrarea lui la frigider nu
trebuie sa depaseasca 48 ore.

Lichefierea mierii
Mierea cristalizata(zaharisita), folosita in diferitele retete trebuie lichefiata, pentru ca
altfel albinele nu consuma cristalele mari si se inregistreaza o mare risipa de hrana.

Doua sunt regulile de baza in aceasta lucrare : nu incalzim mierea mai mult de 45
grade C ; nu lichefiem mierea la flacara directa, ci doar cu vasul introdus intr-un alt
vas cu apa care fierbe. In rest....nimic mai simplu.

COMBATEREA DAUNATORILOR IN APICULTURA

Fiecare dintre noi apicultorii a avut probleme mai mari sau mai mici cauzate de atacurile daunatorilor. Fie ca
acestia sunt molii, furnici, viespi, prigorii etc, atacul lor reprezinta o problema care trebuie rezolvata.Trebuie sa
va atragem atentia insa ca solutionarea neajunsurilor create de daunatori, nu este intotdeauna chiar simpla, iar
rezultatul final depinde mult de seriozitatea cu care abordati problematica. In orice caz nu va limitati la aplicarea
unei singure metode si mai ales nu abandonati lupta. Iata ce posibilitati de aparare aveti :

Molia de ceara (gaselnita)

Este un parazit care nu ataca direct albinele, acestea fiind atacate numai in stadiul
de larva. Molia se remarca insa prin pagubele pe care le produce fagurilor de ceara,
atat din stupii populati cat si celor de la rezerva, cantitatilor de ceara provenite din
fagurii reformati, precum si a puietului de albine.

Combaterea moliei in stupii populati : Nu poate fi facuta prin procedee chimice

deoarece substantele folosite sunt daunatoare pentru albine. Putem insa ajuta
albinele sa se apere singure, daca adoptam cateva masuri simple : fagurii atacati se
curata manual de larvele si gogosile parazitului, restrangem cuibul pentru a crea o
densitate mare de albine pe faguri, intarim familiile slabe atacate de molie cu albine
din alti stupi.

Protejarea fagurilor de rezerva : Conservarea fagurilor de rezerva se face cu ajutorul

substantelor chimice. In acest scop apicultorul trebuie sa-si construiasca un dulap
pentru depozitare, prevazut cu rastele. Daca nu dispuneti de un dulap, tratarea si
depozitarea fagurilor se face in corpuri de stupi. Substantele chimice folosite sunt :

Anhidrida sulfuroasa(batoane de sulf) : Sulful este o substanta eficienta in

combaterea moliei. Trebuie insa sa stim ca fumigatiile cu sulf omoara numai molia
adulta, aplicarea tratamentului trebuind repetata la trei saptamani. Fagurii se aseaza
in dulap sau in 2-3-4 corpuri de stup stivuite, din care primul trebuie lasat gol.
Batonul de sulf se aprinde, se aseaza pe o cutie metalica, gaurita si prevazuta cu un
grilaj, doza fiind de 50 g sulf la 1m cub volum. Partea superioara a stivei de corpuri
se astupa cu o panza de sac. Apicultorul trebuie sa se protejeze si sa nu inspire
fumul toxic.
Batoanele de sulf le gasiti in magazinele metalo-chimice, magazinele cu produse
chimice de combaterea daunatorilor in agricultura, acestea fiind folosite si la
dezinfectarea butoaielor pentru vin.

Acid acetic industrial : Se poate folosi cu succes in combaterea daunatorului. Se

aseaza tavite cu acid acetic industrial in concentratie de 65-95%, cate 2 ml acid la
litru de volum, in partea de jos a dulapului sau a stivei de corpuri. Aplicarea unui
numar mare de tratamente cu acid acetic industrial poate duce insa la corodarea
sarmei de fixare a fagurilor.

Dibromura de etilena : Cei ce pot procura aceasta substanta au la dispozitie un

tratament foarte eficient. Fagurii se depoziteaza in stive de corpuri de stup. Peste
deschiderea din partea de sus a stivei se pune o panza de sac, iar pe aceasta panza
substanta activa. Dozajul ideal este de 30-50 cm cubi/un m cub ocupat cu faguri.
Atentie mare pentru ca substanta este foarte toxica, camera trebuind a fi bine
ventilata.

In incheiere trebuie sa va mai dam doua informatii utile :

- Dupa executarea unui tratament contra gaselnitei, fagurii se aerisesc 48 de ore
inainte de a fi introdusi in stupi.
- La temperatura de 0 grade C, larva, nimfa si molia adulta mor asa ca iarna nu mai
sunt necesare tratamente.

Viespea(viespea comuna , etc.)

Nu vom insista cu o clasificare a viespilor pentru ca toate pot crea pagube in stupina.
Cea mai eficienta metoda de combatere a lor este depistarea si distrugerea
cuiburilor. Distrugerea cuiburilor se face prin pulverizarea cu un spray insecticid,
operatiune care daca este facuta primavara are o eficienta marita. O alta metoda de
combatere destul de eficienta este instalarea in stupine sau pavilioanele apicole a
unor capcane. Construiti aceste capcane folosind sticle de plastic(peturi), in care se
introduce un sirop aromatizat. Acest sirop se prepara din apa, miere sau zahar 5-8%
si 1% otet pentru aromatizare. Se umplu 20% sticlele cu acest sirop si fara capac se
agata in stupina. Viespile atrase de aroma siropului intra in capcana si se inneaca.
Pentru a spori eficienta capcanei, sticla se agita de 2-3 ori pe zi astfel ca peretii
interiori sa fie umezi.
Furnicile
Sunt situatii in care si furnicile pot cauza mari prejudicii in stupina. Cand atacul lor
devine suparator si pagubos, apicultorul incepe combaterea. Se desfac musuroaiele
de furnici, se prafuiesc cu substante insecticide si apoi se acopera. Ideal este sa
avem fiecare stup asezat pe un suport , astfel incat picioarele sa poata fi unse la
nevoie. Ca substante de ungere putem folosi fenolul, naftalina, floarea de sulf.
Pentru o mai buna fixare in prealabil se aplica un strat subtire de ulei ars sau orice
substanta lipicioasa.

Prigoria
Prigoria este o mare consumatoare de albine. Incercarea distrugerii acestor pasari
prin amplasarea de diferite capcane este o masura fantezista si fara eficienta.
Singura metoda buna pentru a scapa de atacul pasarilor este amplasarea de
sperietori.In acest scop agatam de prajini inalte pasari moarte cu aripile
desfacute,iar daca avem chiar prigorii moarte(impuscate), e chiar mai bine.

Soarecii
Atacul soarecilor este periculos mai ales iarna cand familia de albine este stransa in
ghemul de iernare si nu se poate apara. O masura de precautie pentru a opri
patrunderea in stup a soarecilor este instalarea banalei gratii antisoareci la urdinis.
Pentru o buna eficienta se are in vedere ca instalarea sa se faca la timp. Daca atacul
este puternic se trece la starpirea sistematica a rozatoarelor prin instalarea de
capcane cu momeli otravite. O posibila capcana se construieste asezand pe o
caramida o bucata de tigla. Sub cutele tiglei se aseaza(pana se obisnuiesc soarecii),
grau curat, iar dupa 7-8 zile acest grau se inlocuieste cu grau otravit. Tigla este
folosita pentru a evita ca alte animale sa ajunga la otrava.

VARROZA ALBINELOR

Despre varroza s-au scris teancuri de carti si articole. Aparuta pe la noi , la sfarsitul deceniului 7, este poate cea
mai raspandita boala si din pacate nu se intrevede o raza de speranta pentru eradicarea ei. Boala este produsa
de un acarian , Varroa Jacobsoni , care ataca albinele in toate fazele vietii. Infestarea coloniilor are loc treptat, pe
o perioada de 2-3 ani , ducand in final la distrugerea acestora. In apicultura varroza a devenit prioritatea nr 1,
fiind imaginate tot felul de tratamente pentru a-i limita efectele nefaste.

Manifestarea clinica
Albinele si trantorii prezinta malformatii, puietul
este pestrit, larvele mor in pozitii nefiresti,
albinele nu se mai ocupa de puiet si chiar
parasesc stupul, mortalitate mare in faze
avansate. Raspandirea bolii se face prin
ratacirea albinelor infestate, furtisag,
patrunderea in stupina a materialului genetic
fara certificat sanitar etc.

Depistarea bolii
La inceputul infestarii prezenta acarianului nu se
face remarcata. Pentru a depista la timp boala si a stabili gradul de infestare
procedam in mai multe feluri: o metoda ar fi examinarea foii de control si
constatarea numarului de acarieni morti si cazuti pe ea; daca in lunile iunie si iulie
cad intre 5-10 bucati/zi, trebuie sa stim ca albinele sunt in suferinta. O alta metoda
este examinarea celulelor ce contin puiet de trantor ; acarianul are o predilectie
pentru acest puiet si apicultorul desfacand cateva celule poate constata cu usurinta
cat de grava e situatia. In ultima faza de infestare, acarienii pot fi observati si cu
ochiul liber pe albine si trantori daca privim cu atentie.

Un lucru trebuie inteles de la inceput : cand ne tratam albinele obtinem numai o

reducere masiva a numarului de acarieni, aflata la limita inlaturarii pericolului. In
principiu,stupina ar trebui sa fie un "spatiu inchis", insa circulatia facila a albinelor
(pastoral, vecinatati) nu favorizeaza aceasta stare.

Tratament Varroza cu Varachet

Substanta activa, raspandita prin fumigatii, actioneaza asupra parazitilor prin contact
molecular. Este un medicament de sinteza, cu un bun randament, care administrat
corect duce la reducerea masiva a parazitilor. Un dezavantaj : prin modul de
administrare(fumigatii), nu actioneaza si asupra puietului capacit. De aceea cele mai
eficiente tratamente sunt cele de toamna, cand in stupi nu mai exista acest puiet
capacit. Retineti acest lucru pentru ca este foarte important.

Modul de administrare
Toamna, la sfarsit de septembrie (sau functie de vreme), cand puietul capacit a
disparut se fac 3 tratamente. Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la
primele doua tratamente, insa cel de-al treilea se face neaparat fara prezenta
acestuia. Intervalul intre tratamente este de 7 zile, iar temperatura exterioara sa fie
peste 12 grade C.

Prin urdinis, asezata pe o tablita, se introduce o banda speciala, aprinsa, pe care

picuram substanta activa : 2 picaturi pentru un corp multietajat, 3 picaturi pentru un
corp Dadant si 4 picaturi pentru un stup orizontal. Atentie la aprinderea benzii : nu
inhalati fumul si mai ales supravegheati stupii, pentru ca este pericol de incendiu.
Tratamentele se fac dimineata devreme sau seara cand majoritatea albinelor sunt in
stup. Nu mariti doza de substanta activa pentru a nu intoxica albinele.

Astfel tratate si scapate de majoritatea acarienilor familiile vor ierna in bune conditii.
In primavara se mai face un tratament(o singura administrare), profitand de faptul
ca puietul este putin extins. Unii autori mai indica si un al treilea tratament dupa
extragerea mierii de salcam, insa avand in vedere eficienta scazuta, si pericolul mare
de contaminare, ramane la latitudinea fiecaruia daca e bine sau nu.

Tratament Varroza cu Mavrirol

Mavrirolul este destinat combaterii varozei cat si a braulozei la albine. Substanta
activa este "mavrik" si se administreaza sub forma de benzi textile impregnate,
actionand prin contact. Prezentarea este in role de 5 m, o cutie fiind folosita la 10
familii.

Dupa terminarea tratamentului cu Varachet si inainte de strangerea albinelor in

ghemul de iernare, se introduc fasii de Mavrirol in mijlocul cuibului si avand grija ca
acestea sa nu intre in contact cu fagurii(pe cat posibil). Acestea vor ramane 3-4 luni
in cuib, actionand latent prin contact.Mare atentie insa la inceputul primaverii sa
scoateti benzile (si pe cele cazute pe fundul stupului), pentru ca riscati sa
contaminati mierea. Se poate afirma ca tratamentul cu Mavrirol este o prelungire
fericita a celui cu Varachet, astfel fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat in
toamna.

Tratament Varroza cu Acid Formic

In Occident pentru a limita cat mai mult efectul nefast al medicamentelor de sinteza
asupra produselor stupului se practica asa numita "chimie biologica".Acidul formic
fiind o componenta care se gaseste in multe alimente a devenit un produs preferat.
Folosirea lui de catre stuparii romani este insa la scara redusa. Tratamentul cu acid
formic nu se face inainte sau in timpul culesului, cea mai buna perioada de aplicare
fiind la sfarsitul verii dupa ce ridicam mierea din stupi. Conform literaturii de
specialitate si tratamentele de primavara duc la cresterea procentului de reziduri din
miere si ceara.

Modul de administrare
O placuta de carton de 20/30 cm si 1,5 mm grosime, se imbiba cu acid formic in
concentratie de 60%. Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat,
deci pentru un corp Dadant aprox. 20 ml. Este recomandat ca placuta de carton sa
fie asezata pe fundul stupului si acoperita cu o plasa de sarma cu ochiuri mici, pentru
ca albinele sa nu intre in contact cu substanta activa.Tinem placuta in stup 5-7 zile,
facem o pauza de alte 7 zile, si apoi repetam operatiunea de 3 ori, in total fiind
facute 4 tratamente. Temperatura la care se face tratamentul este de 12-25 grade
C.

Ca o recomandare suplimentara ; restrangeti pe cat posibil cuibul pentru a mari

efectul si fiti atenti la manevrarea acidului pentru ca este puternic coroziv. In urma
folosirii acestui tratament se obtin rezultate bune fiind distrusi chiar si parazitii din
celulele capacite. Asezarea placutei pe fundul stupului si nu pe partea superioara a
ramelor protejeaza matca.

Tratament Varroza cu metode bio

Am mai vorbit ca acarianul varooa are o mare preferinta, puietul de trantor ;
apicultorii trebuie sa profite de aceasta "slabiciune" a parazitului si sa procedeze
astfel pentru a-l inlatura ; o prima varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe
tot parcursul anului si dupa ce fagurii cu celule de trantor sunt construiti, insamantati
si capaciti sa fie recoltati. Cealalta varianta consta in introducerea unei rame cu
celule de trantor in toamna, la marginea cuibului si ridicarea acesteia in primavara
dupa ce a fost insamantata si capacita. Trebuie spus ca aceste metode nu ne scapa
de acarieni insa pot fi un mijloc eficient de a mai reduce din ei.

Concluzii
Lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata. Bineinteles ca mijloacele
de combatere in Romania si in lume, sunt mult mai largi. Sunt o serie de
medicamente si metode de care romanii doar au citit. Simpla lor enumerare nu ar
ajuta cu nimic. Ceea ce trebuie sa stim este ca aplicand cu discernamant si la timp
ceea ce avem, putem obtine rezultate bune.

OSEMOZA ALBINELOR

Denumita de multi si "boala mizeriei", este o boala parazitara care apare in urma existentei factorilor favorizanti
in stup :lipsa zborurilor de curatire in timpul iernii ; rezerve de hrana slab calitativa (miere de
mana,necapacita) ;adaosuri proteice necorespunzatoare ; lipsa curateniei si nedezinfectarea stupilor ; umiditatea
crescuta ; iernarea grea si neconfortabila.Boala este cauzata de un protozoar care se gaseste in toti stupii in
stare latenta si se activeaza la aparitia conditiilor prielnice.

La o infestare incipienta cu nosema, semnele

clinice sunt mascate, fiind vizibile numai cand
incarcatura per individ de paraziti ajunge la o
anumita limita. Practic nosemoza netratata la
timp scurteaza viata albinelor, reduce drastic capacitatea de productie. In final se
ajunge pana la disparitia definitiva a familiilor, printr-o decimare rapida.

Semnele clinice
Urdinisul si interiorul stupului sunt murdarite cu pete diareice de forma unor mici
cordoane intrerupte ; albinele prezinta abdomenul umflat ; o stare de slabiciune a
intregii familii ; neingrijirea adecvata a puietului.

Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si la alte boli(vezi diareea),

punerea unui diagnostic sigur este mai complicata, necesitand examinarea probelor
de catre un laborator specializat. Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune
un diagnostic corect, prin cercetarea catorva albine moarte.

Se procedeaza in felul urmator : se ia albina, separam capul de corp si cu o penseta

fina, scoatem intestinele. La albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu, pe
cand la cea bolnava culoarea este alb-laptoasa.

Masuri igienico-sanitare de preventie si combatere a nosemozei

- inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi ; exista metode de inlocuire
anuala a fagurilor, dar daca macar la 3 ani albinele stau pe un cuib nou, este perfect.
- distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ; si ramele vechi care
nu mai pot fi dezinfectate corect, se distrug.
- colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata.
- in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile, indiferent de varsta si
calitati.
- curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv), sau de cate ori este
nevoie(dupa constatarea bolii) ; la utilajele si uneltele metalice, se fac fumigatii cu
formol 3% ; aceste dezinfectii vor fi urmate de o clatire abundenta cu apa.
- supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara
intarzieri sau amanari.
- folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau
pastura in miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului
si miere.

Tratament Nosemoza cu Protofil

In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul "Protofil". Este un extract din
ingrediente naturale care nu creaza prejudicii, nici albinelor, nici produselor stupului.
Prin continutul de principii active (vitamine si microelemente), stimuleaza secretia
enzimatica digestiva a albinelor si larvelor, inhiband parazitul.

Mod de administrare :
Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar, miere si zahar,
cate 34 ml/kg. Se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completare
sau primavara in pasta sau siropul de stimulare. Tratamentul se executa de cate ori
este nevoie, cu o singura conditie : cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80
ml/familie/an. Pentru o reusita deplina cititi cu atentie prospectul producatorului si
respectati dozele de administrare.

Tratament Nosemoza cu FumidilB

Un alt preparat, mai vechi, adus din import si din pacate nu prea folosit de stuparii
romani este Fumidil B. In tarile U.E este singurul preparat folosit pentru tratamentul
nosemozei. Ca principiu activ, Fumidil B, are la baza antibioticul fumagilina.
Administrare :
Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o colonie mare 25 g principiu activ la
1litru sirop, la una medie 18 g/0,750 litri sirop, iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop.
Aceste cantitati se administreaza saptamanal. Sunt doua moduri de administrare : in
hrana albinelor, cu preparatul livrat in hranitor ; prin pulverizarea pe rame si peretii
stupului iar siropul ramas , livrat ca hrana. In total se fac 8 administrari la interval
de 7 zile,intre administrare. Dupa cum vedeti tratamentul este de durata, iar prin
faptul ca principiul activ este un antibiotic, exista riscul de contaminare a mierii daca
este facut in plin sezon activ. Recomandam mare precautie.

Tratament Nosemoza - Neconventional

Unii stupari romani mai folosesc un ceai de plante (cimbru, coada soricelului etc) la
care adauga o mica cantitate de macerat de usturoi.Componentele se amesteca cu
750 g sirop de zahar si se da albinelor in portii de 200 g. Conform celor spuse in
multe cazuri s-au obtinut rezultate bune.

Concluzii
Orice tratament folositi, respectati dozele ,modul de administrare recomandat,
perioada etc. Dublati tratamentele medicamentoase cu masuri igienico-sanitare
draconice, pentru ca altfel rezultatele vor fi minime.

O NOUA AMENINTARE PENTRU COLONIA DE ALBINE

Este gandacul mic de stup un nou parazit ce ameninta coloniile de albine din Romania.Daca da,ce este de facut?
Articolul raspunde la unele din intrebarile dumneavoastra :

Gandacul mic de stup - Aethina Tumida

Autor : Drd.biolog expert Chioveanu Gabriela

Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala - Bucuresti

Aethina tumida (Murray) gandacul mic de stup, face parte din fam. Nitidulidae,
ord. Coleoptera, clasa Insecta. Este originar din Africa de Sud si initial traia numai n
zonele cu climat subtropical. n 1998 a fost identificat si pe continentul american, n
SUA, unde pana in prezent s-a raspandit cu repeziciune n 8 state. S-a observat ca s-
a adaptat foarte usor la conditii climaterice noi, deci este posibil sa apara si n alte
tari. Consideram oportun cunoasterea unor
elemente de identificare pentru a impiedica
intrarea accidentala si raspandirea n tara noastra
a parazitului, precum si posibilitatea alertarii
specialistilor n cazul semnalarii acestuia.

Gandacul mic de stup apare n urma unei

metamorfoze complete: ou larva - pupa si
stadiul adult.

Oul de Aethina tumida este alb sidefiu, de 1,4 mm

lungime si 0,26 mm latime similar ca aspect cu oul de albina dar de dimensiuni mai
mici. Ouale sunt depuse sub forma unor mici gramezi de dimensiuni variabile si cu
aspect neregulat. Femela prefera sa depuna ouale n mici excavatii, deci pot exista
oriunde n interiorul unui stup atat pe inventarul apicol ct si fagure. Perioada de
incubatie dureaza de la 1 zi pana la 6 zile, functie de conditiile de microclimat.
Larva , este stadiul din dezvoltarea insectei care provoaca cele mai grave daune
unei colonii de albine. Este de culoare alb-galbuie , cu aspect sidefiu si are aprox.
1cm. lungime. Poate fi usor confundat cu larva de gaselnita mare (molia de ceara)
Galleria melonella, dar se deosebeste de aceasta prin cele 3 perechi de picioare
anterioare, proeminente, cu care este prevazuta larva gandacului mic de stup.
Stadiul larvar dureaza de la 10 la 14 zile, dar poate dura chiar mai mult. Se
nregistreaza mortalitate naturala crescuta n stadiul n care larva ajunge la
maturitate si se transforma n pupa. Deci, n stup la un moment dat, fara o cauza
determinata se pot observa multe larve moarte. Acest aspect trebuie sa alerteze
apicultorul. n perioada de tranzitie de la larva la pupa, insecta este foarte
vulnerabila. Larva intra n pamntul din fata stupului, isi formeaza o galerie, care se
termina printr-o celula, unde se va transforma n pupa.

Pupa este la nceput de culoare alba, dupa aceea ncepe si se pigmenteze. Stadiul de
pupa dureaza ntre 15 si 60 de zile, dar majoritatea gandacilor ies din sol dupa 4
saptamni. Acesta, este un argument n plus pentru a se ntelege de ce trebuie ca
oglinda stupului sa fie permanent curatata si dezinfectata.

Adultii nou iesiti au o culoare galben maronie, aspect luminos, pentru ca n scurt
timp chitina devine maro nchis si n final neagra. In primele doua zile dupa ce au
iesit din pamant, adultii sunt foarte activi, si iau zborul foarte repede si se
orienteaza dupa lumina, pana intalnesc o colonie de albine. Dupa ce patrund n
colonia de albine, treptat activitatea lor se reduce si se localizeaza initial in zonele
mai putin luminate, cum ar fi fundul stupilor sau la mbinarile peretilor acestora.
Femelele ncep sa depuna oua numai la o saptamna dupa propria emergenza din
sol. Deci, adultul paraziteaza colonia de albine, are la maturitate aprox. 0,5 cm.
lungime si 0, 25 cm latime, aripi chitinoase care nu acopera ntregul abdomen,
chitina de culoare neagra si acoperita de peri fini, care face dificila apucarea lor cu
mana. n functie de conditiile de mediu traiesc de la cteva zile (1-2 saptamani)
pna la 6 luni.

Gandacul mic de stup nu este considerat o problema majora pentru coloniile de

albine din Africa de Sud, dar a devenit o problema pentru cele din America.
Identificarea acestuia n multe state din SUA a fost facuta concomitent cu
semnalarea unor depopulari masive nregistrate de catre apicultorii, la stupinele din
aceleasi regiuni. Apicultorii relatau faptul ca desi luau masuri pentru combaterea
gaselnitei, un numar foarte mare de larve de culoare alb-galbuie persista in stupi si
n magazia de faguri. Aceste larve ca urmare a metabolismului foarte intens, se
hraneau cu rezervele din stup, iar excrementele lor provocau fermentarea si
alterarea mierii. Depopularea coloniilor de albine se accelera pna la disparitia totala
a acestora. Ulterior s-a dovedit ca larvele apartin acestui gandac mic de stup si nu
gaselnitei.

Se stie cu certitudine ca gandacul mic de stup traieste ca parazit n cadrul coloniei de

albine. Se considera ca stupinele care nu practica pastoralul si stau pe vatra
permanenta, sunt mai susceptibile de a fi parazitate. De asemenea s-a dovedit ca
insecta prefera uneori habitatul pajistilor si crengile copacilor. Parazitul sapa galerii
prin fagurii din interiorul stupului si provoaca distrugerea puietului de albine si a
rezervei de hrana (miere si polen). Cnd infestatia este puternica albinele mpreuna
cu matca parasesc stupul. Aethina tumida cauzeaza alterarea si fermentarea mierii
datorita produsilor de excretie rezultati n urma metabolismului intens al larvelor si
adultilor, ducnd n final la distrugerea totala a coloniei de albine. Parazitarea
coloniei determina stoparea depunerii pontei de catre matci si parasirea stupului.

In urma unor studii proprii facute n colaborare cu specialistii de la Institutul de

Agronomie Bucuresti si Facultatea de Biologie, la solicitarea Institutului de Cercetare
- Dezvoltare pentru Apicultura, s-a dovedit ca aceasta insecta nu face parte din
entomofauna Romniei. Desi Comisiile de specialitate din Uniunea Europeana au
alertat statele membre de pericolul pe care l reprezinta acest parazit si a interzis
importul de material biologic (matci, roiuri, familii) din tari terte, acesta nu a fost
semnalat pna n prezent n nici o tara din Europa. In tarile n care a fost semnalat
(tari din Africa si America de Nord), eradicarea este posibila numai prin distrugerea
stupilor infestati si arderea acestora sau congelarea inventarului apicol. Nu sunt
autorizate pna n prezent folosirea pesticidelor sub forma unor medicamente
specifice de combatere.

Consideram ca acest articol contine elementele minime de identificare, de aceea

orice suspiciune de existenta a unui astfel de parazit ntr-o stupina din Romania, se
sesizeaza autoritatile sanitare veterinare, la Institutul de Diagnostic si Sanatate
Animala direct sau la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultura
Bucuresti, laboratorul de Patologie apicola. Atragem atentia si pe aceasta cale despre
necesitatea de a nu : introduce n stupina material biologic (matci, roiuri, colonii de
albine) necontrolat de catre autoritatea sanitara veterinara, sau alt specialist
autorizat n domeniu, importa material biologic, indiferent de tara de provenienta,
fara certificat sanitar veterinar care sa ateste starea de sanatate a acestuia. Este
dovedit faptul ca, schimburile comerciale de matci si roiuri, sau familii de albine, pe
baza de "troc" care ies de sub monitorizarea autoritatilor sanitare veterinare sunt
cele mai frecvente surse pentru agentii etiologici ai bolilor parazitare si infectioase,
existente.