OMAGIILE

DRAGOSTEI

TE-AI DUS
Inchid al versului camara,

Si-aprind in tihna o tigara,

Gandindu-ma la viata noastra,

Ce-am aruncat-o pe fereastra.

Si-am alungat-o-n lumea mare

Pe-a infinitului carare

Ducand cu ea visele toate

Plangand,ca frunzele uscate.

Comoara tineretii noastre,

S-a dus spre zarile albastre,

Iubiri si doruri zbuciumate

Raman pe veci,nemangaiate.

Iar tu te-ai dus ca o cometa,

Cu mana stransa pe floret

Taind din calea amintirii

Coroana sfanta a iubirii.

22 ianuarie 1970 Botosani

ADIO
Nu pot sa te iubesc,copila!

De ce sa-ncerc ca sa te mint?

Caci alta dragoste ma-mpila

Si alte lacrimi de argint

Iar tu mi-ai disparut in noapte,

Ca o scanteie-n labirint.

Nu mai tresar la ale tale soapte,

De ce sa-ncerc ca sa te mint?

Si-acuma eu te parasesc

Dar nu ma blestema,Mario!

Caci n-am putut sa te iubesc

Si pentru asta-ti zic Adio!

20 august 1963 Botosani

SA NU ARUNCI

Sa nu arunci hartia

Ca nu ti-am scris de rau

Tu mi-ai aprins faclia

Si ard de dorul tau.

INDEMN

Hai,si-om fugi in lume!

Sa scapam de gura rea

Nimeni nu ne-o sti de nume,

Si apoi,zica tot ice-o vrea

TELEGRAMA

Afara ninge linistit

Zapada cade lin,pe geam,

Un gand in mine a rasarit

C-as vrea pe tine sa te am.

PRONOSTIC
Toata lumea minte,

Si toti spun minciuni

Vorba li-I fierbinte,

Dar ei sunt nebuni.

Dara noi aice,

Departe de lume,

Vom trai ferice,

Zile de minune

MA-NTREB CE SUNT

Ma-ntreb ce sunt pe acest pamant

In valul vietii spre mormant,

Un gand in palpairea vietii,

O floare-n pragul tineretii?

EPIGRAMA
Poet ratacitor prin lume,

Te zbati ca apele de stanci

Si construind basici de spume,

Ai vrea sa uric,dar cazi in branci.

PE DRUMUL LUNG

Pe drumul lung,cu gropi adanci

Eu vreau sa urc,dar cad in branci.

Si iarasi ma ridic cu greu

Dar asta este drumul meu.

INIMIOARA
Inimioara,inimioara,

Ce tot bati de asta vara

Si asa tot bati mereu,

Si te duci cu dorul meu

Si te duci,te duci departe,

Unde soarta ne desparte.

Si suspini si-alergi grabit,

Pana ajungi la infinit

Dar de mandra n-o sa dai,

Ca ea s-a mutat in rai.

EPIGRAF
Vremera trece,lasand urme

Picurand din amintiri,

Mangaierile nocturne

Patimasele iubiri.

13 iulie 1963,Botosani

DIN UMBRA
Din umbra mare,deasa,

A vechiului castel,

Apare o mireasa

Ce rasarea din el.

Un tanar mandru,falnic,

O mana i-a intins

Plecand in noapte tainic

Ea-n brate l-a cuprins.

Din umbra mare,deasa,

A zidului pierdut,

Un tanar c-o mireasa,

Pe veci au disparut

CAND IMI ADUC AMINTE

Doamne,cand mi-aduc aminte

De gurita ta de foc,

Eu nu mai gasesc cuvinte

Sa descriu asa noroc

Iara cand ma-ntorc in vreme

Si traiesc din amintiri,

Revad scumpele poiene

Cu zambiri si tresariri

Imi revad tovarasia

A parintilor iubiti,

Ma cuprinde duiosia

De atatea despartiri..

De paduri,de caprioare,

De casuta cu cerdac.

De fetite balaioare,

De batranul odobac

Toate imi revin in minte

Ca o dulce amintire,

Cu duioasele cuvinte

De sarut si de iubire

Vad pe mama langa soba

Si torcand dintr-un fuior,

Ea arunca cate-o vorba,

De o fata,de-un fecior

Apoi iar o vad tacuta,

Si lucreaza mai de zor,

Mii de ganduri o framanta

C-a ramas fara fecior.

A plecat la catanie

Ba s-o duce la razboi

Si se-ntreaba grijulie

Doamne,ce-o mai fi cu noi?

Si sta noaptea ingandurata,

Torcand firul amintirii,

Din viata-I zbuciumata,

Dulcea clipa a iubirii.

20 august 1963 Botosani

 INCERCARI

Multe-am-cercat in tinerete

In goana vietii spre mormant,

Doream sa fac lucruri marete

Ca amintire pe pamant

Sa las urmasilor la toti

Cate ceva ca amintire,

Precum se lasa la nepoti

O picatura de iubire

Dar nu m-a ajutat fortuna

Sa fac ceva dupa dorinta,

Putin din toate,macar una,

Degeaba am avut vointa

M-am jucat cu universul,

Cu fiecare zeu in parte

Pe toti i-am sagetat cu versul

Si greu i-am blestemat,nepoate.

M-am razboit cu anateme

Si cu stihiile naturii,

De-njuraturi si de blesteme,

Mi-i neagra limba-n cerul gurii!

Dar in zadar cuterier lumea

La milioane ani-lumina

Si farde rost pierdut-am vremea,

Norocul meu nu vrea sa vina!

M-am inchinat la Aphrodita,

Facandu-i jertfe si prinos,

Dar ea m-a izgonit,urata,

Spunand ca totu-i de prisos.

Atunci am alergat la Hera,

Zeita-mama,preacurata,

Rugand-o sa-mi reia himera,

Sa-mi faca calea luminata

Dar ea,din marea-i inaltime,

Privind c-o mutra suparata,

Uitandu-se chioras la mine,

Mi-a spus:Sa pleci acum,indata.

M-am dus la Hades innoptataul,

Sa-i cer si lui ceva putere,

El mormai,intunecatul,

Ca de la dansul n-am ce-i cere.

Urca-i la Zeus prea-cucernic,

Ca sa ma plang de nedreptate,

El s-a purtat ca un nemernic,

Tragandu-mi cu picioru-n spate

Spunanad ca asta nu se poate.

Atunci i-am dat pe toti la dracu

Pe zei,pe ceruri si comete,

Mi-am luat sagetile si arcul

Si-am coborat la Drohimete.

In piramida-ntunecata,

Printre unelte si armuri,

Vazu-i o racla fermecata,

Cu milioane de gravuri.

Si-am inceput sa strig in noapte

Cine-i eroul,Drohimete?

Ecoul se preschimba-n soapte,

Ce repeta pe indelete:

Cine-i eroul,Drohimete?

..

Deodata misca sacrofagul,

Si balamalele s-au frant.

Si-n loc de Drohimete,dracul,

Apare-n fata mea un sfant.

Privirea lui ma arde-n fata

Eu ma retrag urcand spre mal,

Aud o voce cum se-nalta:

Eu sunt batranul Decebal!

De ce plecai grabit spre mal?

Ce,tu nu ma cunosti baiete?

Eu sunt batranul Decebal

Si stranepot lui Drohimete

De vrei sa ma cunosti mai bine

Sa stii cum am luptat la oaste,

Ia pala asta de la mine,

Ca Dacia o va cunoaste.

Si-ar pune-n graba juramant

Si muntii toti si deal cu deal,

Ar spune toti intr-un cuvant:

E sabia lui Decebal!

Cu-aceasta sabie,nepoate,

In timpuri grele de urgie,

Adus-am glorie la Tapae

Salvand poporul de sclavie.

Iar tu n-o mai cunosti acuma,

Credeai ca-i roasa de rugina?

Chiar daca-a invelit-o huma

Ea straluceste de lumina.

Aceasta sabie batrana

De-aproape doua mii de ani,

Facut-a pulberi si tarana,

Mi de-mparati si de dusmani

Mii de cohorte legendare,

Cotropitori nerusinati

Veneau aici de peste mare

Sa-i jefuiasca pe-ai mei frati!

Dar n-au scapat nepedepsiti

Jefuitorii si dusmanii,

Caci au luptat nebiruiti:

Dacii,sarmatii si bastarnii.

La Tomis se luptau cu zmeii,

Cu hoardele cotropitioare,

Racneau dusmanii precum leii

Si se-aruncau de frica-n mare.

Si moartea secera ca vantul

Printre dusmanii-nfricosati,

Sagetile zburau ca vantul

De la bastarni,de la sarmati

Se-aprinse ceru-n fata portii

De focul luptelor incinse,

Ingroziti de frica mortii

Fugeau cohortele invinse.

Pentru pamantul stramosesc

Faceau minuni de vitejie;

Si pentr-aceasta-i pretuiesc

Si neuitati as vrea sa fie.

De valmasagu-atator lupte,

Cu mii de forte dusmanoase,

Mi-s jalele pe mine rupte

Iar jalea mi-a patruns in oase.

De-atatia frati care cazura

In lupte grele,cu romanii

Si-atatea visuri ce sunt zgura

Ce le-a ingropat praful cu anii

4 august 1966
AUTOBIOGRAFIE

Regret ca mi se scurge viata

Ca apa pe parau la vale,

Si mai visez sucind mustata

Sorbind la vinul din pocale.

Nimica n-am facut pe lume,

Ceva,sa-mi placa-ndeosebi

Privesc basicile de spume

Si-admir cirezile de cerbi.

Am inceput sa scriu romane,

Istorii vechi si tragedii,

Dar toate au ramas orfane

Uitate-n filele pustii.

M-am apucat de poezie

Sa urc pe muntele Parnas

Dar uite-asa din gelozie

M-a sabotat calul Pegas.

Am studiat filozofia

Sisteme tari si intelepte

Si-am descifrat cosmogonia

Catand norocul prin comete

Am scris la fete madrigale,

Dar nu le-am dat la publicat.

Sotia mea privea agale

La madrigalul dedicat

Am vrut sa plec la facultate,

Sotia insa,m-a oprit,

Ca lumea-i rea pe jumatate

Si-I scurta vremea de iubit

Copilul e marut,energic,

Si cum mai bun pentru prostii,

Arunca mingea-n mod strategic,

Ochind gramada de farfurii.

De cearta cu vecinii,zilnic,

Nu mai incep ca nu sfarsesc

Copilul este cam obraznic

Cu toate astea-l pretuiesc.

Ca e destept,si-i bun amic

Si-n vorba lui te poti baza,

Cu toate ca e inca mic,

Pe unul mare nu l-as da.

Si-acum traiesc cu amintirea

Acelor vremi de mult trecute,

Ce-mpartaseam din plin iubirea,

Ce-acuma sunt pe veci pierdute.

Dormind pe funduri de sicrie,

Sau descompuse in eter

Ori risipite pe campie,

 Sau ridicate catre cer.

15 iulie 1962
Botosani

INDEMN
Copil nascut sub stea fara noroc,

Degeaba tu murind aspiri la bine,

Si in zadar norocul ti-l invoc

Caci soarta este vitrega cu tine.

Dar nu te da si lupta cat mai mult!

Patrunde ochii tai in zari albastre,

Si prinde-te de-al lumii greu tumult,

Ca vei strapunge galaxii si astre.

19 iulie 1960 Botosani