Apr

17
2008
PSIHOLOGIE PRACTICA / COMUNICARE

Comunicam sau ne prefacem? Exprimarea autentica

O pledoarie pentru EXPRIMAREA AUTENTICA expresie a maturitatii si
inteligentei emotionale in orice tip de relationare, profesionala sau
personala

La ce ma ajuta exprimarea autentica in profesia mea sau in viata mea

personala?

Imi foloseste, oare, sa renunt la eficientul meu mod de a comunica

inautentic, simulat, speculativ si duplicitar? De ce sa incetez a ma stradui
sa te manipulez, sa te controlez sau sa obtin de la tine ce vreau indiferent
de ceea ce-ti doresti sau simti tu?

Raspunsul desi aparatent dramatizat, este in esenta foarte adevarat:

pentru ca daca nu incetez exprimarea inautentica, risc sa nu te
intalnesc realmente niciodata, pe tine cel din fata mea!

Dar, cine esti TU?! Poate ca TU esti seful meu, subalternul meu, sau poate ca TU esti clientul sau colegul
meu de birou. Intersectandu-ne, poate, zilnic, in aceeasi organizatie, pe acelasi palier, sau chiar in acelasi
birou, EU si TU continuam sa fim atat de aproape spatial si, totusi, la ani lumina distanta relational.
Intrucat fara exprimare autentica nu exista contact real, iar fara contact real nu exista intalnire si
cunoastere interpersonala.

Atunci cand TU te exprimi simplu si deschis, indiferent ca imi comunici lucruri placute sau
neplacute, imi oferi ceva din tine insuti si ma faci partas la lumea ta. Atentie! Iti asumi fie riscul de
a fi pedepsit sau respins, fie pe cel de a fi recompensat sau iubit.

Iar cand EU aleg sa ma exprim autentic ma expun riscului de a fi exact ceea ce sunt, ca semn al
maturitatii si inteligentei mele emotionale. Astfel, exprimarea autentica se contureaza ca un act
de profunda incredere in Sine.

Nu de putine ori, evit sa-ti spun ce ma supara sau ma deranjeaza la comportamentul tau, de teama sa nu
stric falsa si iluzoria pace din relatia noastra. De pilda, ma enerveaza cumplit cand fumezi in birou si lasi
scrumiera plina cu mucuri de tigara, dar nu-ti spun de frica sa nu te supar.

In adancul fiintei mele, insa pe nesimtite, incep sa te detest. Si, pe masura ce pledez mai mult in afara
pentru pacea din relatia noastra, in interiorul meu, fara sa-mi dau seama, pregatesc trupele de razboi,
care vor tasni spre lupta, intr-o buna zi, cand iti aprinzi relaxat o tigara, intr-o pauza de cafea.

Esti naucit si nimicit pentru moment, iar relatia noastra este rupta agresiv, deoarece, in loc sa fie fortificata
de exprimarea autentica a trairilor mele, a fost fragilizata de iluzia intelegerii perfecte. Daca aleg, insa,
construirea si consolidarea relatiei mele cu tine pe baza exprimarii autentice, cinci repere ma pot ghida in
directia comunicarii emotionale mature:
1. EXPRIMAREA AUTENTICA ESTE NONEVALUTIVA / NECRITICA

Cand iti spun:

Ma simt iritat cand imi vorbesti pe un ton ridicat!
relatez despre mine si, mai exact, despre ceea ce EU simt in contexul in care imi vorbesti pe un ton
ridicat; implicit imi asum responsabilitatea propriei trairi, fara a adopta o atitudine critica sau evalutiva in
raport cu tine.

Cand iti spun:

Ma iriti ca tipi la mine!
Ma faci sa ma simt iritat cand tipi la mine!
te responsabilizez pentru ceea ce eu simt si, intrucat, ceea ce eu simt este o traire neplacuta, iti
comunic implicit, ca asta te face un magar insensibil.

Ba mai mult decat atat, uneori, sar peste a-ti mai spune ce simt si te critic aspru si direct:
Esti un nesimtit! Dobitocule!

Ajung, in cele din urma, sa nu mai stiu exact nici ce simt, nici cine este adevaratul responsabil pentru
trairile mele. Dar, ma transform intr-un expert evalutor critic al TAU pentru tot ce mi se intampla. Culmea
este ca, desi uneori aceste evaluari sunt corecte (adica, tu chiar esti o persoana egoista, egocentrica sau
dominatoare, agresiv) intre tine si trairile mele, pur si simplu, nu exista o relatie de cauzalitate. Eu
sunt adevaratul si unicul responsabil al trairilor mele.

Asa se explica de ce persoane diferite pot experimenta trairi diferite in raport cu unul si acelsi tip de
individ; asa cum una si aceeasi persoana poate experimenta trairi diferite in momente diferite ale vietii
sale fata de acelasi tip de individ. De pilda, in relatie cu un coleg egocentric, narcisic, EU ma pot simti
amuzat de spectacolul la care asist, cineva se poate simti iritat, inconfortabil, nedreptatit, iar altcineva
plin de compasiune pentru vulnearbilitatea reala ce se ascunde sub mirajul superioritatii.

In concluzie, reactia mea emotionala fata de tine tine de istoria mea existentiala si de configuratia
unica a personalitatii mele. Tu esti doar un catalizator care activeaza ceea ce eu deja contin si in
raport cu care as putea fi recunoscator pentru ma ajuti sa ma descopar.

2. EMOTIILE SUNT NONVALORICE

Asta inseamna ca trairile mele, indiferent ca sunt placute (iubire, bucurie, admiratie, entuziasm) sau
neplacute (ura, tristete, dispret, apatie) nu sunt bune sau rele, corecte sau gresite. Ele au rolul de a
indica locul si directia pe drumul vietii. A le desconsidera si a le nega pe motivul ca sunt rele, ar fi
echivalentul situatiei in care capitanul unui vas arunca busola care ii semnaleaza locul in care se
afla, pe motivul ca nu e buna.

Si totusi, atat in viata profesionala, cat si in cea personala, evaluarea critica a emotiilor ne limiteaza
considerabil actiunile: cred despre mine ca sunt un sef puternic si consider rusinos sa-mi fie frica de un
subaltern inteligent care ar putea aspira la postul meu; atunci imi reprim frica si imi construesc o filozofie
de viata, conform careia subalternii nu trebuie tratati cu prea multa caldura si incredere sau sunt o
femeie manager, dinamica, energica, exploziva si temperamentala, dar imi ascund pulsiunea agresiva
despre care am invatat ca nu da bine cu statutul meu; in consecinta, sunt expusa riscului de a dezvolta o
apatica depresie.
Atentie! Exista o foarte mare diferenta intre a pemite emotiilor sa ajunga in constiinta si a pemite emotiilor
sa se manifeste in comportamente. Imi pot da voie sa traiesc furie, tristete sau frica. Dupa ce am devenit
constient de ele, optez pentru a actiona intr-o directie sau alta. A-mi respinge sau nega emotiile,
indiferent de natura lor, inseamna sa imi limitez semnificativ sansa de a ma descoperi si de a ma exprima
liber si autentic.