Sunteți pe pagina 1din 117

Conf.dr.Liviu C. Andrei

ECONOMIE

suport de curs pentru Facultatea de AdministraŃie Publică a Şcolii NaŃionale de Studii Politice şi Administrative

2014

InformaŃii generale

Date de identificare a cursului Date de contact ale titularului de curs:

Nume: Liviu Cătălin Andrei Fax: 021.3122535 E-mail: liviucandrei@yahoo.com

Date de identificare curs şi contact tutori:

Economie europeană. Anul I. Sem. II Curs obligatoriu Tutori: Liviu C Andrei; Teodora Dinu

CondiŃionări şi cunoştinŃe prerechizite

Înscrierea şi parcurgerea cursului de faŃă nu presupune obligaŃia parcurgerii

prealabile a altor cursuri.

Descrierea cursului Cursul de faŃă are drept scop înzestrarea studentului cu noŃiunile de bază ale economiei moderne contemporane, respectiv cu cele despre micro- şi macro-economie. Cele două arii şi conceptele aferente sunt urmărite într-o ordine logică de percepere şi înŃelegere. Concret, studentul va învăŃa întâi despre funcŃiile de bază ale economiei – producŃia, costurile, cererea, utilitatea, oferta şi bunăstarea –, apoi planul studiului se va schimba cu economia la scară micro şi macroeconomia propriuzise.

Organizarea temelor în cadrul cursului Bibliografia necesară cursului poate fi procurată de la Biblioteca SNSPA, Biblioteca Centrală Universitară şi chiar Biblioteca Academiei de Studii Economice, Bucureşti. Cursul de Introducere în Economie şi Politici Economice este alcătuit din următoarele module:

Modulul I. LECłIE INTRODUCTIVĂ METODA GRAFICĂ ÎN STUDIUL ECONOMIEI Bibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

GogoneaŃă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.

1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Guyot, F: Elements de Macroeconomie. Société des Editions Technip. Ecole Supérieure du Pétrole et des Moteurs. Paris. Cvedex. 1979

2

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York.

1981

Koopmans, Tjalig C: Trois Essays sur la Science Economique Contemporaine. Centre d'Econometrie de la Faculte de Droit et des Sciences Economiques. Paris. Dunod. 1970

Laidler, David & Estrin, Saul : Introduction to Microeconomics, EdiŃia a III-a. Philip Allan. New-York, Toronto, Sidney 1981

Modulul II FUNCłIA DE PRODUCłIE. PRODUCłIA ŞI FACTORII DE PRODUCłIE Bibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Bannock, G&R.E. Baxter & R.Rees: A Dictionary of Economics. Peguin Blocks, Londra, 1973

Dolan, Edwin D & David E. Lindsay: Economics. The Dryden Press. Chicago.

1988

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

GogoneaŃă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi

Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.

1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York.

1981

Modulul III CEREREA DE CONSUM Bibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

GogoneaŃă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.

1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York.

1981

Modulul IV OFERTA ŞI ECHILIBRUL, VERSUS DEZECHILIBRUL PIEłEI Bibliografie

3

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

GogoneaŃă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.

1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York.

1981

Modulul V ECONOMIA BUNĂSTĂRII Bibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

GogoneaŃă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.

1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Guyot, F: Elements de Macroeconomie. Société des Editions Technip. Ecole Supérieure du Pétrole et des Moteurs. Paris. Cvedex. 1979

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York.

1981

Mossé, Robert L'Economie Collectiviste. Paris. Soufflot. 1939

Murell, P: Neoclassical Economics Underpan. The Reform of Centrally Planned Economies. în "Journal of Economic Perspectives", 5.4. 1991, p. 11

Modulul VI MICROECONOMIE.TEORIA FIRMEI Bibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

GogoneaŃă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.

1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Goldman Sachs. (1997): EMU: Does Real convergence Matter? European Economic Analyst. On line: www.euro-emu.co.uk/pubs/gs1realconvergence.shtml

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

4

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York.

1981

Laidler, David & Estrin, Saul : Introduction to Microeconomics, EdiŃia a III-a. Philip Allan. New-York, Toronto, Sidney 1981

Teilhac, E: Les Fondements Nouveaux de l'Economie. Ed. Riviere. 1932

Van Horne, James C: Financial Market Rates and Flows. EdiŃia a 3-a. Englewood Cliffs. NJ. Prentice Hall. 1990

Van Horne, James C& Wachowicz, John M: Fundamentals of Financial Management Prentice Hall. 1990. P. 24-29; 575-599; 614

Modulul VII INTRODUCERE ÎN MACROECONOMIE Bibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Faghiura, Georg Hanzi & Conf.dr.Marin Dumitru & Lect. Andrei Anca: Teoria Echilibrului Economic. ASE, Facultatea de Cibernetică. Bucureşti. 1993

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

GogoneaŃă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi

Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.

1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Guyot, F: Elements de Macroeconomie. Société des Editions Technip. Ecole Supérieure du Pétrole et des Moteurs. Paris. Cvedex. 1979

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York.

1981

Keynes, John Maynard: Théorie de l'Emploi, du Credit et de la Monnaie. Paris.

1936

Koopmans, Tjalig C: Trois Essays sur la Science Economique Contemporaine. Centre d'Econometrie de la Faculte de Droit et des Sciences Economiques. Paris. Dunod. 1970

Krugman P. & Obstfeld M. (1994): International economics, theory and policy. (3rd. Ed) New York: Harpercollins.

Manqiw, Gregory : Macroeconomics, Worth Publishers.EdiŃia a II-a. 2004

Murell, P: Neoclassical Economics Underpan. The Reform of Centrally Planned Economies. în "Journal of Economic Perspectives", 5.4. 1991, p. 11

Myrdal, Gunar: Against the Storm. Critical Essays on Economics. New York. Vintage. 1975

Perroux, Francois: L'Economie du XX-eme Siècle Presse Universitaire de France.

1964

Phelps, Edmund: The Golden Rule of Accumulation: A Fable of Growthmen"în "American Economic Review", Nr. 51, Sept. 1961, p. 639-643

Prahoveanu, Eugen & Ani Matei: Economie şi Politici Economice, Editura Economică 2004, EdiŃia a treia revizuită şi adăugită

5

Rueff, Jacques: L'Ordre Social. Ed. Sirey. Paris. 1945

Stepczyznski, Marian: Dollar. Actualité et avenir de la monnaie impériale, Ed.Favre 2002

Teilhac, E: Les Fondements Nouveaux de l'Economie. Ed. Riviere. 1932

Timbergen, Jan (1954) – International Economic Integration. Amsterdam. Elsevier (1954)

Tsoukalis, Loukas (2000) -- Noua economie europeană. Editura ABC, 2000. Traducere Irina Dogaru & Nicolae Negru

Tucker, James F: Essentials of Economics. Prentice Hall Inc. New Jersey. 1975

Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs În ciuda cotiturii de după RevoluŃie, economia este astăzi şi în România o disciplină matură, iar în cazul de faŃă se adresează studentului începător. Fapt pentru care respectarea calendarului disciplinei este condiŃia obligatorie. ObligaŃiile studentului se referă la (1) audierea conştiincioasă a cursurilor şi parcurgerea în paralel a bibliografiei; (2) prezenŃa activă la seminar (contribuŃia la rezolvarea aplicaŃiilor); (3) completarea Caietului de Seminar cu aplicaŃiile paarcurse şi rezolvate, plus prezentarea acestuia la cererea conducătorului de curs şi/sau de seminar; (4) prezentarea la examenul oral, cu bilete conŃinând subiecte atât din materia cursului, cât şi din cea a seminarului.

Materiale bibliografice obligatorii Materialele bibliografice de bază sunt accesibile, cel puŃin la Biblioteca SNSPA, Biblioteca ASE şi Biblioteca Centrală Universitară. La ora acestor rânduri, ele sunt

accesibile în marile librării şi în depozitul de carte al Editurii Economice din Bucureşti.

Principalele materiale bibliografice sunt:

(1) Andrei. Liviu C(2007): Economie, Editura Economică 2007; (2) Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992; (3) Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988 (4) Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York. 1981 (5) Laidler, David & Estrin, Saul : Introduction to Microeconomics, EdiŃia a III-a. Philip Allan. New-York, Toronto, Sidney 1981 (6) Manqiw, Gregory : Macroeconomics, Worth Publishers.EdiŃia a II-a. 1994

Primul oferă noŃiunile de bază ale disciplinei economiei, la care studentul poate reveni pentru clarificări detaliate. Al doilea excelează pe metoda grafică în studiul economiei. Al treilea revine cu o viziune conŃinând mai mult demers matematic. Cel de al patrulea conŃine cam aceleaşi elemente cu precedentele, dar într-o manieră uşor contrasă. Ultimele două lucrări indică despărŃirea studiului economiei, pe criteriul de scară deja menŃionat mai sus, referinŃa lor comună fiind economia SUA, încărcată de mari experienŃe, ca şi de cercetare de nivelul premiilor Nobel.

Materiale şi instrumente necesare pentru curs

6

Materialele folosite în procesul educaŃional şi asigurate, în acest sens de Facultate, sunt: (1) staŃie de sonorizare; (2) laptop; (3) videoproiector şi (4) suport de curs.

Calendar al cursului

interval

Curs (predare modul)

Seminar (aplicaŃii)*

(0)

(1)

(2)

Săptămânile I-II (- III)* Săptămânile III-IV (-V)* Săptămânile V-VI (-VI)*

Modulul I

AplicaŃii spre rezolvare.

Modulul II :

AplicaŃii spre rezolvare.

Modulul III

AplicaŃii spre rezolvare.

Săptămânile VII- VIII (-IX)* Săptămânile IX-X (-XI)*

Modulul IV

AplicaŃii spre rezolvare.

Modulul V

AplicaŃii spre rezolvare.

Săptămânile XI-

Modulul VI

AplicaŃii spre rezolvare.

XII (-XIII)*

Săptămânile XIII-

Modulul VII

AplicaŃii spre rezolvare.

XIV

* Săptămâna adăugată se referă la decalarea obligatorie a seminarului aferent conceptelor predate la curs. **Activitatea de seminar poate include teste şi scurte lucrări de control, la iniŃiativa donducătorului de seminar.

Politica de evaluare şi notare Evaluarea studenŃilor are loc după următoarele criterii ponderale:

(1) Prezentarea Caietului de seminar şi respectarea calendarului disciplinei (obligatorii, fără pondere în notare); (2) PrezenŃa la curs şi seminar: 40%; (3) ContribuŃia la rezolvarea aplicaŃiilor de seminar (prezenŃa „activă”): 40%; (4) Răspunsul la subiectele de pe biletul de examen: 20%.

CerinŃe minime pentru nota 5: prezenŃa aproape de 100% la curs şi seminar, prezentarea corespunzătoare a Caietului de seminar şi respectarea calendarului disciplinei.

CerinŃeminime pentru nota 10: cele de mai sus, plus contribuŃia la rezolvarea aplicaŃiilor de seminar („prezenŃa activă”) şi răspunsul corespunzător la subiectele de pe biletul de examen.

Elemente de deontologie academică

Fraudarea examenului se va pedepsi în conformitate cu prevederile Cartei

Universitare şi cu deciziile Catedrei şi Consiliului FacultăŃii.

StudenŃi cu dizabilităŃi

7

Suntem deschişi către astfel de situaŃii, după cerinŃele chiar ale normelor europene. Pot fi ajustate pretenŃiile noastre în ce priveşte prezenŃa la cursuri şi seminarii.

Strategii de studiu recomandate să se acorde toată atenŃia cursului şi noŃiunilor dezbăture la curs şi seminar; să fie conştientizat accentul pe activitatea în timpul semestrului, în locul învăŃării exclusiv în perioada sesiunii, să fie conştientizat locul disciplinei economiei în formarea viitorului funcŃionar public, în locul căutării unei afinităŃi (sau, dimpotrivă, a unei repulsii) speciale în materie; să fie audiat cu atenŃie fiecare curs, în scopul înŃelegerii atât pe de-a întregul, cât şi a detaliilor; să fie parcurs materialul bibliografic, în urma audierii cursului şi în prealabil participării la seminar; să se încerce cele înŃelese în materie de „prezenŃă activă” la seminar şi să se completeze corespunzător Caietul de Seminar; să fie astfel „bifată” activitatea la această disciplină, astfel disipând dintru început emoŃiile la examinarea finală.

Cuprins

Modulul I. LECłIE INTRODUCTIVĂ METODA GRAFICĂ ÎN STUDIUL ECONOMIEI

Modulul II FUNCłIA DE PRODUCłIE. PRODUCłIA ŞI FACTORII DE PRODUCłIE

Modulul III CEREREA DE CONSUM

Modulul IV OFERTA ŞI ECHILIBRUL, VERSUS DEZECHILIBRUL PIEłEI

Modulul V ECONOMIA BUNĂSTĂRII

Modulul VI MICROECONOMIE.TEORIA FIRMEI

Modulul VII INTRODUCERE ÎN MACROECONOMIE

8

Modulul I

LECłIE INTRODUCTIVĂ. METODA GRAFICĂ ÎN STUDIUL ECONOMIEI

UnităŃi învăŃământ:

1. FuncŃii. DefiniŃie

2. Grafice pe sistemul axelor rectangulare

În această lecŃie, Luăm cunoştinŃă de metoda de cercetare a economiei, proprie acestui suport de curs şi unei întregi categorii de manuale de economie actuale. Economia este văzută ca un context al corelaŃiilor dintre fenomene şi procese de o anumită categorie, iar modelul acestor corelaŃii este relaŃia de tip funcŃional. Scopul modulului: fundamentarea unui tip de înŃelegere a bazelor economiei, sugerând în subtext că există şi alte modalităŃi de abordare a obiectului de studiu. Obiective: (1) relaŃia de tip funcŃional în economie; (2) funcŃia şi graficul (de tip) rectangular; (3) funcŃia mataematică şi funcŃia economică; (4) varietăŃi şi caracteristici ale funcŃiilor.

Economia este înŃeleasă concomitent drept activitate, ştiinŃă şi politică. Evoluăm în domeniul ştiinŃei, în ce ne priveşte, mai precis al studiului economiei, iar criteriul fundamental sau obiectivul lucrării de faŃă este cel de a face înŃeles obiectul ştiinŃei noastre. Pe scurt, dar şi în maniera cea mai semnificativă, vedem economia ca un studiu al relaŃiei (relaŃiilor) între anume fenomene. Complexitatea relaŃiei creşte odată cu numărul fenomenelor şi nu numai. Presupunem astfel, ca în schema următoare, relaŃia între un fenomen socotit determinant (A) şi un număr de alte fenomene, notate cu majuscule de la (B) la (I). Pentru complexitatea aici redată a relaŃiilor între fenomene matematica a elaborat noŃiunea de funcŃie.

Unitatea învăŃământ 1. FuncŃii. DefiniŃie În definiŃie, funcŃia presupune însă numai două mulŃimi sau domenii în corelaŃie. O corelaŃie pentru care mulŃimea (A) (spre exemplu, ca în Figura I.1) este determinantă, astfel socotită domeniu de definiŃie – domeniul detrminant -- , vizavi de (B), care este domeniul în care funcŃia ia valori (co-domeniu) -- domeniul determinat. În stricteŃea acestei logici, pentru oricare element (a), component al domeniului (A), va exista un singur corespondent funcŃional, (b), component al domeniului (B).

un singur corespondent funcŃional , (b), component al domeniului (B). (B) (F) (A) (C) (D) (H)

(B)

un singur corespondent funcŃional , (b), component al domeniului (B). (B) (F) (A) (C) (D) (H)

(F)

(A)

un singur corespondent funcŃional , (b), component al domeniului (B). (B) (F) (A) (C) (D) (H)

(C)

un singur corespondent funcŃional , (b), component al domeniului (B). (B) (F) (A) (C) (D) (H)

(D)

un singur corespondent funcŃional , (b), component al domeniului (B). (B) (F) (A) (C) (D) (H)

(H)

(I)

(E)

(G)

Figura I.1

9

Se înŃelege astfel libertatea ca, pentru un anume (b) (B) să poată exista mai mulŃi corespondenŃi funcŃionali de partea domeniului (A). Totodată, dacă există, nu mai mulŃi, ci tot un singur corespondent (a) (A) al fiecărui (b) (B) apare ceea ce se numeşte caracteristica sau relaŃia de biunivocitate a aceleiaşi funcŃii, care corelează domeniile (A) şi (B) şi astfel corelaŃia devine şi una reciprocă. În ce priveşte studiul nostru, nevoile se limitează la aceste cunoştinŃe matematice despre mulŃimi – şi la aceste câteva rânduri, şi este bine că este aşa.

Unitatea învăŃământ: 2. Grafice pe sistemul axelor rectangulare Mai precis, putem adăuga la schiŃa de idei deja formulată în paragraful anterior, că domeniile pe care le considerăm deja funcŃionale, (A) şi (B), pot include mulŃimi de numere, iar aceste numere pot fi şi continui, aşa cum este mulŃimea numerelor reale (R), sau cea a numerelor reale pozitive (R+), cele mai uzitate domenii în studiul economiei. O primă observaŃie, care se ridică odată cu aplicarea funcŃiilor (matematice) în studiul economiei este (cum bine am văzut deja) reducerea corelaŃiilor fenomenologice specifice la numai două domenii, (A) şi (B), în alternativa cărei reduceri am putea considera corelaŃia între domeniul (A) şi restul domeniilor (fenomenelor, dacă discutăm pe Figura 1) (B-I). Metoda grafică – redusă astfel la graficul axelor rectangulare – va urma să considere:

(i)

cele două domenii, Ox (înlocuind pe A) şi Oy (înlocuind pe B) pe cele două dimensiuni ale planului;

(ii)

plus felul corelaŃiei, figurat grafic în acelaşi plan printr-o mulŃime de puncte, cu coordonate perechi, puncte regăsind astfel elemente (numere) corespondente între mulŃimile X (A) şi Y(B), ca în Figura I.2.

 

y

 

.

y A

 

.A(x A ;y A )

 

.

.

.

 

O

 

x A

x

.

.

Figura I.2

Şi am exemplificat aici punctul A, oarecare, ca semnificând numărul (x A ), inclus în muŃimea (X) şi corespunzător numărului (y A ), inclus în mulŃimea (Y). Altă observaŃie se leagă de faptul că, dacă considerăm lucrurile ca în Figura I.2 – şi astfel le vom considera de aici înainte --, mai apare detaliul după care cele două domenii funcŃionale nici măcar nu diferă literalmente între ele, ci ambele aparŃin mulŃimii numerelor reale (R). Faptul este însă şi unul necontradictoriu, contrar aparenŃelor, ca şi unul neesenŃial, în partea interesului studiului nostru. Iar aceasta pentru că vom regăsi, în spatele aceleiaşi mulŃimi numerice – desfăşurate pe două dimenisuni, adică pe abscisă

10

(Ox/orizontal) şi pe ordonată (Oy/vertical) – de cele mai multe ori mărimi fizice diferite, corespunzătoare unui fenomen sau altuia.

2.1 Grafice, funcŃii şi non-funcŃii Continuând însă şi ideea notată la prima observaŃie, metoda noastră grafică se vede suferindă vizavi de studiul economiei, odată ce ea face apel la funcŃiile şi graficele matematicilor analitice – şi este bine să Ńinem seama şi de acest lucru încă de la plecare. Totuşi, mai este bine să realizăm – aici rupându-ne de canoanele matematicilor şi matematicienilor – şi alte lucruri elementare, cum ar fi:

Faptul că în studiul nostru cele două mulŃimi, (X) şi (Y), pot fi văzute mai mult sau mai puŃin în raporturile de determinare de la (X) către (Y), şi nu invers. (Y) poate fi tot atât de bine, la rândul său, determinant pentru (X). Iar dacă, spre deosebire de cele arătate în Figura I.2, funcŃia apare sub forma curbelor (adică locurilor geometrice, calitate decurgând din continuitatea punctelor componente), studiile noastre pot viza şi ceea ce – plecând de la definiŃie – matematica înŃelege drept non-funcŃie de (X) – Figura I.3/c.

Oy

O

f(a)
f(a)
f(a)

(a)

Oy

Ox

Oy f(b) O Ox (b)
Oy
f(b)
O
Ox
(b)

Figura I.3

f(c) O Ox (c)
f(c)
O
Ox
(c)

Astfel, dacă şi studiul economiei conŃine rigoarea după care un fenomen este cel determinant, totuşi domeniul de definiŃie nu este totdeauna figurat pe abscisă, ci poate apare şi pe axa ordonatelor.

În următorul rând, aşa cum vom dezvolta şi în cele ce urmează, graficul din economie

mai păstrează şi alte resurse în favoaarea extinderii studiului de la relaŃia restrânsă între numai două mulŃimi de elemente:

(i) fie, prin calitatea sa de loc geometric, curba (funcŃia) poate corespunde unui singur număr, contabilizat într-o terŃă dimensiune (Z, alta decât X şi Y);

Exemplu: costurile de producŃie se exprimă, în ultimă instanŃă, în unităŃi fizice aparŃinând factorilor de producŃie – adică capitalului (k), prin care înŃelegem deocamdată dotarea tehnică a producŃiei, şi muncii (L), ca în Figura I.4. Ceea ce nu poate însă pierde din vedere expresia costurilor şi în unităŃi monetare, unificatoare şi făcând comparabile unităŃile fizice ale diferiŃilor factori între ele. Pe de altă parte, factorii de producŃie au în vedere şi inter-substituŃia lor (Modulul II), respectiv maniera în care o unitate de capital (k) este (poate fi) înlocuită de un număr de unităŃi

11

de muncă (L) pentru a lăsa invariabil nivelul aceluiaşi cost total (C) – vezi Figura I.4/a & b.

k (a) k1 k A A k B B (Z) O L A L B
k
(a)
k1
k
A
A
k
B
B
(Z)
O
L A
L B
L1

L

Figura I.4

C

(b) k1 k (Z) L1 L
(b)
k1
k
(Z)
L1
L

C1

O

(ii) fie, având în vedere întregul itinerar determinant din Figura I.1 (la care astfel revenim), o terŃă determinare asupra corelaŃiei între elementele lui (X) şi lui (Y) poate aduce “deplasarea” curbei – către stânga, respectiv dreapta, cu regăsirea unei curbe perfect paralele, pe care coordonatele (Ox) şi (Oy) sunt şi ele altele.

Exemplu: funcŃia cererii unui bun oarecare, (x), adică (Dx), Modulul III, este văzută ca o relaŃie descrescătoare între cantitatea (oferta) de bun (x), (Qx), şi preŃul aceluiaşi bun pe piaŃă, (Px). Economiştii văd, de fapt, determinarea preŃului asupra cantităŃii, în vreme ce uzanŃa face ca (Px) să fie notat pe ordonată, iar (Qx) pe abscisă. Cu toate acestea, indiferent care dimensiune variază, avem de a face cu mişcarea de-a lungul curbei cererii – vezi Figura 5/a – între punctele A(Qa;Pa) şi B(Qb;Pb). Dacă însă are loc iniŃial o creştere a venitului consumatorului (Y), iar venitul consumatorului, ca mărime, nu este inclus în dimensiunile (domeniile) graficului, vom regăsi deplasarea curbei cererii către dreapta – vezi Figura I.5/b – respectiv inducerea de creştere atât pentru cantitate cât şi pentru nivelul preŃului.

P P A A (D) P B B O Q A Q B Q O
P
P A
A
(D)
P B
B
O
Q A
Q B
Q
O
(a)
Figura I.5
2.2 Forma funcŃiei

12

P

P A’

P A

(D) (D’) A’ A Q A Q Q A’
(D)
(D’)
A’
A
Q A
Q
Q A’

(b)

Dacă, prin cele arătate, metoda grafică aplicată în economie se desparte de matematică atât pe calea simplificărilor, cât şi pe aceea a plusului de concreteŃe, totuşi să subliniem simplificările care rămân ale noastre. Lăsăm astfel să se confunde metoda grafică cu graficele rectangulare, ca şi funcŃia cu graficul care o reflectă pe planul axelor rectangulare. Graficul va reflecta, de aici încolo, puncte, curbe şi suprafeŃe semnificative – aceeaşi ordine şi pentru inter-determinarea acestor componente. Curbele, ca şi suprafeŃele, determinări ale punctelor componente, capătă forme, aşa cum vom dezvolta încontinuare.

2.2.1 Drepte şi non-drepte

Suntem în faŃa primei sub-împărŃiri, care apare drept una de bun simŃ vizionar – astfel, criteriul nici nu mai merită numit – iar mai apoi una de substrat matematic evident. Evident, în planul axelor rectangulare, orice dreaptă – în altă expresie, funcŃie rectilinie – apare ca o funcŃie explicită de felul:

y = ax + b

iar implicită de felul:

mx + ny +p = 0

StricteŃea funcŃiei rectilinii se vede, de cealaltă parte, adică de partea curbelor propriuzise – funcŃiilor non-rectilinii, în cealaltă exprimare – în faŃa unei liste mai lungi a tipurilor de funcŃii (matematice), tipologie care urmează firesc o lungă discuŃie matematică. Studiul grafic al economiei urmează însă o altă cale decât cea matematică. În cazul de faŃă, funcŃiile rectilinii (dreptele) şi non-rectilinii (curbele) sunt considerate pe picior de egalitate, despărŃirea între cele două categorii având loc pe cel puŃin trei criterii mai interesante pentru economie (Tabelul I.1).

Tabelul I.1

FuncŃii rectilinii şi non-rectilinii

NR.

CRITERIU

FUNCłIA

RECTILINIE

NON-RECTILINIE

1.

VariaŃia legăturii între variabile

Strânsă

Relaxată

2.

Panta (tangenta unghiului cu axele)

Fixă

Variabilă

3.

IntersecŃia cu axele

Obligatorie

Cazuală

13

y (f) α O (a) rectilinie x O (dreaptă)
y
(f)
α
O
(a) rectilinie
x
O
(dreaptă)

y

C (f) A B α 1 α 2 α 3 (b) non-rectilinie x (curbă propriuzisă)
C
(f)
A
B
α 1
α 2 α 3
(b) non-rectilinie
x
(curbă propriuzisă)

Figura I.6 Forma funcŃiilor

A pune pe picior de egalitate cele două tipuri de funcŃii reprezintă, fără doar şi poate, o simplificare colosală din punctul de vedere al matematicii. Odată cu acest lucru, esenŃa studiului economiei prin metoda grafică se fundamentează pe geometrie şi vizualizare, mai mult decât prin explicitare prin formule matematico-analitice. Cu toate acestea, am putea zăbovi puŃin asupra numai câtorva formalizări – cu atât mai mult cu cât o facem numai aici, vezi Figura I.7.

2.2.2 Alte aspecte legate de forma funcŃiilor În acest sub-paragraf discutăm despre ceea ce formează intimitatea studiului

grafic al curbelor – suplinind simplificarea faŃă de viziunea matematică. Mai întâi, forma funcŃiilor se conectează obligatoriu şi semnificativ la ceea ce se numeşte panta, respectiv tangenta la funcŃie. ÎnŃelegem aici ambele semnificaŃii ale tangentei (pantei): (i) valoric - - valoarea raportului între latura opusă şi cea alăturată, în cadrul triunghiului dreptunghic,

o valoare crescătoare, odată cu unghiul propriuzis; (ii) grafic -- dreapta care

intersectează curba (funcŃia), într-un punct anume, în speŃă, punerea în evidenŃă a

unghiului acesteia cu axa absciselor.

Panta apare:

(i)

crescătoare – punând în evidenŃă corelaŃia între mărimile (X) şi (Y) în creştere concomitentă – respectiv descrescătoare – aspect care sugerează creşterea uneia dintre mărimi pe seama descreşterii celeilalte;

(ii)

abruptă, respectiv lentă – indicând creşterea / descreşterea drept mai evidentă (aproape de verticală) sau mai lentă (aproape de orizontală).

În rândul următor, apare un aspect legat tot atât de pantă, cât de forma curbelor,

cel al consecvenŃei sau inconsecvenŃei în caracterul crescător sau descrescător al pantei,

în translaŃia acesteia de-a lungul (punctelor) curbei. Deosebim astfel curbele monotone

-- care rămân crescătoare sau descrescătoare în totalitate – de cele nemonotone care

14

prezintă, în puncte diferite, creşteri urmate de decreşteri şi-sau invers. Dreptele (funcŃiile rectilinii) formează chiar primul exemplu de curbe monotone, cu particularizarea că ele se prezintă nu numai monoton crescătoare sau descrescătoare, ci şi egal crescătoare- descrescătoare. Curbele propriuzise pot fi monotone, păstrânduşi creşterea sau descreşterea pe întregul parcurs, dar, spre deosebire de drepte, creşterea-descreşterea le este, la rândul ei, crescătoare sau descrescătoare.

Figura I.7 Diverse funcŃii non-rectilinii tipice

y (f/a) (f/b) O x O x
y
(f/a)
(f/b)
O
x
O
x

y

y

non-rectilinii tipice y (f/a) (f/b) O x O x y y (f/c) O x (a) (b)

(f/c)

O

tipice y (f/a) (f/b) O x O x y y (f/c) O x (a) (b)  

x

(a)

(b)

 

(c)

y

y

 
 
 

O

x

O

x

(d)

(e)

(a)

Parabole:

y = ax 2 +bx+c

(b)

Curbă polinomială de gradul trei:

y= ax 3 +bx 2 +cx+d

(c)

Hiperbolă dublă:

ax 2 +by 2 = 0

(d)

Curbă exponenŃială:

y= a x

(e)

Curbă logaritmică:

y=log x a

În distincŃia curbelor nemonotone de cele monotone operează de facto diferenŃierea formalizărilor matematice, surprinsă mai sus în Figura I.7. Respectiv, un singur tip de funcŃii se expune grafic crescător-(şi)-descrescător – am numit funcŃia

15

polinomială 1 . Specificul acestei funcŃii se leagă şi de aspecte ce urmează, deasemenea, să le discutăm 2 . Astfel, un al treilea aspect în ordine defineşte tot legătura dintre pantă şi formă, făcând-o într-un mod încă mai subtil – am numit aici convexitatea versus concavitatea funcŃiilor monotone. O curbă este convexă, când vârful (mai corect bombeul) ei este către origine, după cum este concavă când acelaşi bombeu se prezintă în partea opusă originii. Convexitatea şi concavitatea indică modul în care evoluează panta monoton crescătoare / descrescătoare de-a lungul curbei. Respectiv, aspectul este important atât prin accelerarea sau decelerarea creşterii, cât şi pentru funcŃiile care indică substituŃii între domenii. De observat din nou că aceleaşi funcŃii ne-monotone sunt – odată cu definiŃia care le face succesiv crescătoare şi descrescătoare – şi succesiv convexe şi concave – am numit din nou funcŃiile polinomiale.

2.3 Alte aspecte ale funcŃiilor

Discutăm despre alte două aspecte, anume punctele importante şi dinamica

grafică.

2.3.1 Punctele importante

Ordinea în care discutăm despre puncte importante Ńine din nou de diferenŃierea metodei grafice de matematica analitică. Pentru cea din urmă, fiecare punct al curbei este unul important. Pentru analiza pur grafică, dimpotrivă, interesează prioritar vizualizarea curbelor – sau ceea ce numim graficul abstract. Fapt pentru care operează şi a doua distincŃie, aceea între curbele monotone şi cele nemonotone, apoi aceea între curbele care intersectează şi cele care nu intersectează axele. Însfârşit, intersecŃiile se pot regăsi, nu numai cu axele, ci şi între curbe diferite. Ca atare, regăsim pe grafice distincŃia esenŃială a puŃinelor puncte importante, după cum prezenŃa punctelor importante este una facultativă, pe graficele rectangulare de studiu al economiei. În ce priveşte probelmele (aplicaŃiile) de construcŃie grafică, identificarea punctelor importante este prioritară trasării curbelor – ele vor funcŃiona drept “puncte de fixare” a acestora. Corespunzător, construcŃia curbelor date drept lipsite de puncte importante este una cu atât mai liberă de orice constrângere dimensională – cu excepŃia, bunînŃeles, a constrângerii date de forma curbei.

2.3.1.1 IntersecŃiile şi non-intersecŃiile IntersecŃiile sunt, aşa cum este deja sugerat, de două feluri. De o parte, intersectările axelor rectangulare, de cealaltă intersectările curbelor (funcŃiilor) între ele – pentru situaŃia curbelor multiple pe unul şi acelaşi grafic rectangular. Intersectările cu axele (Figura I.9) sunt obligatorii cel puŃin pentru drepte (curbe rectilinii), dar şi pentru alte curbe. Concomitent, este totuşi posibil ca dreapta să formeze două intersecŃii cu axele (cazurile uzuale), sau numai una, atunci când ea este paralelă la una dintre axe.

2.4 Alte aspecte ale funcŃiilor

1 În redactare matematică:

y (x) = a x n + bx (n-1) + …+ mx + n 2 Am numit aici, cel puŃin: convexitatea versus concavitatea şi punctele importante.

16

Discutăm despre alte două aspecte, anume punctele importante şi dinamica grafică.

2.4.1 Punctele importante

Ordinea în care discutăm despre puncte importante Ńine din nou de diferenŃierea metodei grafice de matematica analitică. Pentru cea din urmă, fiecare punct al curbei este unul important. Pentru analiza pur grafică, dimpotrivă, interesează prioritar vizualizarea curbelor – sau ceea ce numim graficul abstract. Fapt pentru care operează şi a doua distincŃie, aceea între curbele monotone şi cele nemonotone, apoi aceea între curbele care intersectează şi cele care nu intersectează axele. Însfârşit, intersecŃiile se pot regăsi, nu numai cu axele, ci şi între curbe diferite. Ca atare, regăsim pe grafice distincŃia esenŃială a puŃinelor puncte importante, după cum prezenŃa punctelor importante este una facultativă, pe graficele rectangulare de studiu al economiei. În ce priveşte probelmele (aplicaŃiile) de construcŃie grafică, identificarea punctelor importante este prioritară trasării curbelor – ele vor funcŃiona drept “puncte de fixare” a acestora. Corespunzător, construcŃia curbelor date drept lipsite de puncte importante este una cu atât mai liberă de orice constrângere dimensională – cu excepŃia, bunînŃeles, a constrângerii date de forma curbei.

2.4.1.1 IntersecŃiile şi non-intersecŃiile IntersecŃiile sunt, aşa cum este deja sugerat, de două feluri. De o parte, intersectările axelor rectangulare, de cealaltă intersectările curbelor (funcŃiilor) între ele – pentru situaŃia curbelor multiple pe unul şi acelaşi grafic rectangular.

Intersectările cu axele (Figura I.9) sunt obligatorii cel puŃin pentru drepte (curbe rectilinii), dar şi pentru alte curbe. Concomitent, este totuşi posibil ca dreapta să formeze două intersecŃii cu axele (cazurile uzuale), sau numai una, atunci când ea este paralelă la una dintre axe. Or, din nou, diferenŃa între dreptele ordinare şi cele paralele cu axele este deosebit de semnificativă – o dreaptă paralelă cu una dintre axe practic anjulează corelaŃia funcŃională între domeniile (X) şi (Y); în vreme ce, fireşte, dreptele ordinare păstrează corelaŃia cu specificul constanŃei valorii acesteia. Aspectul intersecŃiei simple versus duble, de care am vorbit aici, este însă unul specific dreptelor. În realitate, intersectarea axelor înseamnă altceva în termenii general semnificativi – termeni prioritari faŃă de forma curbelor în discuŃia intersecŃiei cu axele:

(i)

Intersectarea axei Ox este totuna cu anularea valorii de pe axa Oy(Y), respectiv cu soluŃiile ecuaŃiei (Y=0). Aceste intersecŃii se vor regăsi în puncte de coordonate (x) (soluŃiile lui Y=0) şi respectiv zero – exemplu: A (a;0).

(ii)

Dimpotrivă, intersectarea axei Oy echivalează anulării valorii de pe axa Ox (X), respectiv termenului (coeficientului) liber de (x) şi (y) din expresia matematică a curbei (funcŃiei). Aceste intersecŃii se vor regăsi în puncte de coordonate zero şi respectiv valoarea termenului (coeficientului) liber al funcŃiei – exemplu: A(0;a).

17

Figura I.8 Forme şi pante ale funcŃiilor

 

y

y

   

y

(a)

(a)        
     
(a)        
 
(a)        
 

O

x

O

x

O

x

 

(a1)

(a2)

(a3)

(b)

y

(b) y   y     y  
 

y

 
(b) y   y     y  
 

y

 
(b) y   y     y  

O

x

O

x

O

x

 

(b1)

(b2)

(b3)

 

Oy

 

(c)

O

 
(c) O     x
 

x

(a)

crescătoare

(a1) dreaptă

(a2)abruptă

(a3)încetinită

(b)

descrescătoare

(b1)dreaptă

(b2) abruptă

(b3) încetinită

(c) crescătoare - descrescătoare

SemnificaŃia grafică priveşte însă în altă parte. Dacă considerăm, ca în situaŃiile uzuale, domeniul (X) drept determinant (exogen) faŃă de (Y) determinat (endogen), atunci vom căuta în intersecŃia cu axa Ox valoarea exogenei care induce anularea endogenei, iar în intersecŃia cu Oy pe aceea a endogenei neinfluenŃate de exogenă.

18

Y O
Y
O
y y x O x O x
y
y
x
O
x
O
x

Figura I.9 IntersecŃii cu axele

Intersectările inter-funcŃii, la rândul lor, sunt atribuite exclusiv curbelor multiple, respectiv a două sau mai multe funcŃii reflectate pe acelaşi grafic. Punctele (importante) de intersectare a funcŃiilor se vor regăsi, fireşte, în coordonate (x;y) satisfăcând ambele funcŃii, practic egalând cele două expresii funcŃionale, atât pentru (x) cât şi pentru (y). Într-o astfel de ordine, intersectarea axelor devine un caz particular al intersecŃiilor inter- funcŃii, în sensul în care funcŃia dată (intersectată) este adusă la echivalenŃa cu curbele y = 0, sau x = 0, după caz. IntersecŃiile inter-funcŃii identifică, uzual, puncte – identificate prin perechi de coordonate – de echilibru sau eficienŃă. Non-intersecŃiile identifică situaŃiile de comportament asimptotic. Curbele, la extremităŃi, se pot apropia tendenŃial de o dreaptă oarecare, respectiv de una dintre axe. Pot fi asimptotice chiar de ambele axe, dovedind comportament asimptotic la ambele extremităŃi. Regăsim în comportamentul asimptotic funcŃii care tind către anume coordonate, respectiv valori, fără însă a (putea) fi definite exact pentru acestea. Exemplele cele mai la îndemână Ńin tot de raporturile faŃă de axe. O curbă asimptotică faŃă de Oy este, în ordinea logico-matematică în care am identificat intersectarea aceleiaşi axe, una a imposibilităŃii (matematice) a anulării valorii (x) exogenei; aceeaşi situaŃie pentru anularea valorii (y) la asimptotica faŃă de axa Ox. În limbaj matematic, funcŃia nu este definită pentru intersectarea axei (axelor), respectiv în limbaj mai concret intersecŃia (axei) nu are loc pentru valori finite ale acestei axe. În Figura I.10(a), curba izocuantă (izo-producŃie în materia factorilor capital /k şi muncă/L combinaŃi) este prin definiŃie asimptotică faŃă de ambele axe – intersectarea axelor ar fi însemnat ca o producŃie să poată fi, realmente, sau complet automatizată (Ok), sau complet manuală (OL). În cazul (b), curba cererii faŃă de preŃ a bunului (x) ar intersecta axa preŃului (OPx) pentru un nivel finit al preŃului care ar face bunul nevandabil, iar axa cantităŃii (OQx) pentru o ofertă a bunului (x) capabilă să anuleze acestuia valoarea (preŃul) pe piaŃă etc.

19

k

O

(Q) Figura I.10
(Q)
Figura I.10

L

Px (Dx) O Qx
Px
(Dx)
O
Qx

Non-intersecŃii cu axele

Acestea

aparŃin

2.4.1.2 Punctele de extrem (minim şi maxim) şi de inflexiune

funcŃiilor

ne-monotone

în

speŃă,

restrânse

la

expresia

polinomială (Figura I.11).

y O x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x Figura I.11
y
O
x1
x2
x3
x4
x5
x6
x7
x
Figura I.11

FuncŃie cu minime şi maxime (polinomială)

Care expresie conferă însă funcŃiei, aşa cum am descoperit mai sus, dubla calitate de crescătoare-descrescătoare şi convexă-concavă. Punctele de extrem sunt cele de maxim şi respectiv minim. Ceea ce identifică coordonate pentru care funcŃia îşi schimbă panta crescătoare în descrescătoare (maxim), respectiv panta descrescătoare în crescătoare (minim) 3 . Punctele de inflexiune, de cealaltă parte, aparŃin în exclusivitate aceleiaşi categorii de curbe, iar coordonatele lor alternează celor ale punctelor de extrem, atât pe dimensiunea Ox, cât şi pe cea Oy. Sunt acele puncte în care funcŃia devine din convexă concavă şi invers. Rudenia între cele două categorii de puncte importante este una care începe cu situarea lor pe una şi aceeaşi curbă şi continuă cu descoperirea lor drept soluŃii ale derivatelor funcŃiei – de ordinul întâi pentru punctele de extrem; de ordinul al dilea pentru

3 De observat, astfel, că maximele şi minimele:

(i)

nu identifică valori nedepăşite de aceeaşi funcŃie, atât în partea superioară cât şi în cea inferioară;

(ii)

valorile maxime şi minime se referă exclusiv la dimensiunea de pe ordonată, independent de faptul că aceasta identifică sau nu domeniul endogen.

20

de

polinomiale.

punctele

Tabelul I.2

inflexiune 4 .

Din

Tabelul

I.2

extragem

astfel

comportamentul

funcŃiei

Caracterizarea comportamentului funcŃiei cu maxime şi minime din Figura I.11

X

x1

x2

x3

x4

x5

x6

x7

y’(x)

+

+

0

-

0

+

0

y’’(x)

+

0

-

0

+

0

-

y(x)

(0)&

M(1)

m(1)

M(2)

y(x)

(0) & Cx

I(1)

Cv

I(2)

Cx

I(3)

Cv

Legendă:

-- funcŃie crescătoare

-- funcŃie descrescătoare

Cv – funcŃie concavă

Cx – funcŃie convexă

I(i) – puncte de inflexiune, în ordinea (i)

m – puncte de minim

M (i) – puncte de maximm în ordinea (i)

(0) – anularea valorii y(x) / intersecŃia cu axa Ox

2.4.2 Dinamica grafică

Este, în general, de două feluri:

(a) de-a lungul curbei date – dinamică indusă de variaŃia exogenă a uneia dintre dimensiunile date de axe. De o parte, dinamica pe una dintre dimensiuni induce automat pe aceea a celeilalte dimensiuni, de cealaltă, această (deja) dublă dinamică respectă regula dictată asupra configuraŃiei curbei (Figura I.12).

(b) a curbei în întregime – dinamică indusă de variaŃia unei terŃe variabile. Curba “se deplasează” în sensul în care ia naştere (pe direcŃia deplasării ei) o altă curbă, perfect paralelă şi astfel paralelă şi izomorfă cu cea dintâi. După modul în care s-a exercitat deplasarea curbei, astfel, fiecărui punct de pe curba iniŃială îi va corespunde altul, aflat pe noua curbă.

4 Pentru o funcŃie polinomială de forma:

y = ax n + bx (n-1) + …+ mx + n

derivata de ordinul întâi este de forma:

y’ = na x (n-1) + b(n-1) x (n-2) + …+ jx + m cu soluŃii (y’=0) indicând coordonatele (x) – coordonatele (y) vor rezulta din introducerea soluŃiilor (x) ale lui (y’=0) în expresia (y). Derivata de ordinul al doilea este de forma:

y’’ = an(n-1) x (n-2) + b(n-1)(n-2) x (n-3) + …+ix + j cu soluŃii de (x) indicând coordonatele pe abscisă ale punctelor de inflexiune – coordonatele (y) ale aceloraşi puncte vor necesita introducerea aceloraşi soluŃii (x) în expresia funcŃiei (y).

21

y A

y B

y A B O x A x B
y
A
B
O
x A
x B

x

Figura I.12 Dinamica de-a lungul curbei

Ceea ce necesită a adăuga faptul că funcŃia redată aici prin curbă cunoaşte şi alte exogene decât ceea ce indică dimensiunile axelor. Astfel, de o parte, dinamica prin deplasarea curbei se abate de la regulile deplasării de-a lungul curbei în materie de dinamică a coordonatelor punctelor, de cealaltă, metoda grafică dobândeşte aici calitatea redării unei dimensiuni adăugate celor două deja explicitate pe axele graficului (Figura

I.13).

O

y x
y
x

Figura I.13 Dinamica curbei în întregime

Concret, este deosebit de important ca, înspre exemplificare:

curba producŃiei pe termen scurt, redată în raport direct de factorii variabili (muncă sau capital variabil, Modulul II), să poată fi văzută concomitent în legătură cu capitalul constant;

curba producŃiei pe termen lung (izocuantă) să apară redată alături de dimensiunile factorilor muncă şi capital tot pe graficul cu numai două dimensiuni (Modulul II);

idem, nivelul costurilor să poată apărea şi el alături de reprezentarea sa directă în unităŃi ale celor doi factori de producŃie (curba izocost, Modulul II);

curba cererii, faŃă de preŃ, să poată fi studiată concomitent şi în raport de alte variabile (Modulul III) etc. Dinamica curbei în întregime se defineşte, în aceste condiŃii, în directă legătură cu ceea ce s-ar putea numi reprezentarea indirectă a terŃei dimensiuni pe graficul plan (de două dimensiuni).

2.5 Precizări finale, simplificări şi clarificări metodologice

22

În cele de mai sus am pus bazele metodologice ale abordării grafice a fenomenelor economice. Suntem, de aici încolo, capabili să înŃelegem un grafic deja construit şi să construim un grafic la indicaŃii literale, după care să tragem concluziile ce se impun. Am pornit de la premisele matematice ale chestiunii (metodei) noastre, apoi ne-am despărŃit de rigorile matematice. Această din urmă strategie – vezi aici:

(i)

despărŃirea de expresia matematică a funcŃiei;

(ii)

indiferenŃa de principiu în situarea mulŃimilor (X) şi (Y) în poziŃia de exogen/endogen;

(iii)

considerarea pe picior de egalitate a curbelor rectilinii (dreptelor) cu cele curbilinii propriuzise (toate funcŃiile matematice elementare);

(iv)

abstracŃia de caracterul polinomial al funcŃiilor cu puncte de extrem şi de

inflexiune a mers în favoarea a ceea ce oferă metodei grafice mai multă individualitate, rivalizând cu aceea a matematicii. Din perspectivă matematică, graficul se lasă calculat şi determinat, în vreme ce din perspectivă vizuală el se personalizează, “explică” şi se lasă citit, simplifică viziunea în favoarea observaŃiei ştiinŃifice, dar şi concrete şi astfel corecte. Ruperea de rigorile matematice îşi plăteşte preŃul, printre altele, şi cu descoperirea altor rigori, nu tocmai simple nici acestea. Iar lipsa rigorilor lasă să se descopere şi unele imperfecŃiuni, lipsuri şi limite, uneori inducând în eroare pe observator. Nicio metodă de studiu nu e perfectă, nici metoda grafică nu este. Dar o certitudine rămâne pe partea favorabilă a lucrurilor. Dacă cel ce studiază economia prezintă deficienŃe, sau chiar “alergie”, la dezvoltările matematice – lipsuri tot atât prezente la unii oameni de specialitate – el are totuşi o şansă. Am numit aici alternativa de a înŃelege această specialitate după rigori (totuşi) ştiinŃifice şi logice – respectiv altfel decât după expunerile tradiŃionale din manualele de economie. Iar virtuŃile metodei grafice au şi făcut-o pe aceasta deosebit de aplicabilă în universităŃile occidentale. Continuând însă ideea după care şi metoda grafică mai poate – fie şi prin capacitatea ei vizionară – complica lucrurile pe alocuri, puŃinele generalităŃi ce le mai avem de adăugat aici se vor referi mai întâi la câteva operaŃii simplificatoare, apoi la câteva silogisme de principiu nelipsite instrumentarului observatorului. După toate aceste clarificări finale nu ar mai putea urma decât aplicaŃiile propriuzise, cu particularităŃile fiecăreia.

2.5.1 Precizări şi simplificări metodologico-grafice

Ideea de la care pornim este aceea că un grafic expus corect este şi unul complet, ân sensul în care acesta să conŃină toate elementele, atât date (exogene) cât şi rezultate (endogene). Să facem însă o paralelă între acest studiu, destinat celor ce se iniŃiază, şi demersul ştiinŃei economice, în profunzimea cercetării ei. Din acest ultim punct de vedere, să ne amintim că economia ca ştiinŃă nu beneficiază de instrumentarul riguros şi nu o dată direct al ştiinŃelor exacte. Respectiv, îi rămâne apropierea de obiectul ei de cercetare prin teorii şi modele. Modelul este simplificarea unei realităŃi mult mai complicate ca principiu şi realitate. El lucrează astfel în favoarea explicitării sale şi înŃelegerii unei esenŃe fenomenologice.

23

Tot atât putem înŃelege metoda grafică simplificând, prin sine-însăşi, aceeaşi realitate pentru a o explica. După care, grafica se simplifică şi pe sine-însăşi, în absolut acelaşi scop şi aceeaşi ordine. În lipsa a astfel de simplificări avansate, graficele ar fi expuse să devină complicate, greu de descifrat şi riscând să îşi piardă chiar propriul principiu de concepere.

2.5.1.1 Graficul abstract

SubînŃelege o limită a studiului grafic, după care:

în loc de a porni vreodată de la puncte de referinŃă pentru a deduce forma şi felul funcŃiei – ceea ce face obiectul unei discipline separate şi bine individualizate, am numit econometria;

dimpotrivă, pornim de la funcŃii de formă cunoscută, de specificitate şi rigoare tot atât cunoscute în prealabil, şi suntem mai puŃin interesaŃi de dispunerea punctelor proprii curbei (coordonatelor exacte ale acestora). Acesta este principiul aplicabil până la limita existenŃei punctelor importante – vezi intersecŃii, non-intersecŃii, puncte de extrem şi de inflexiune, ca în subparagraful 3.3.1, de mai sus.

2.5.1.2 Graficul “nord-est”

A fost deja operată în cele mai multe dintre graficele exemplificative deja expuse până aici. Este o altă simplificare mergând în profunzimea definirii domeniilor (X/Y), pe aceeaşi mulŃime a numerelor reale (R). Apoi ea Ńine seama şi de situarea evaluărilor economice în valori pozitive, în partea lor covârşitoare, destul de rar negative. Tot în parte covârşitoare, deci, graficele noastre îşi vor defini axele pe mulŃimea numerelor reale pozitive (R+).

2.5.1.3 Abstragerea intersecŃiilor cu axele

Poate avea loc ori de câte ori aceste intersecŃii sunt lipsite de conŃinut şi semnificaŃie concrete, în contextul aplicaŃiei. Nu se confundă, bineînŃeles, cu comportamentul asimptotic, respectiv cu non-intersecŃia cu axele (Figura I.14), ci abstragerea operează asupra semnificaŃiei intersecŃiilor – a valorii endogenei neinfluenŃate de exogenă (Oy), respectiv a valorilor exogenei care o anulează pe cea a endogenei (vezi şi 3.3.1.1, de mai sus).

y

O

(fa) x (a)
(fa)
x
(a)
y (fb) O (b)
y
(fb)
O
(b)

x

Figura I.14 Intersectarea axelor (a) şi abstragerea intersecŃiei cu axele (b)

24

Implicit, această abstragere este înŃeleasă în sensul în care, în acelaşi context al aplicaŃiei, semnificaŃia vizează alte aspecte. Limita aplicării acestei simplificări este dată de funcŃiile pentru care intersecŃiile cu axele sunt caracteristica esenŃială – vezi exemplul hiperbolei concave pentru limita producŃiilor (Modulul V).

2.5.1.4 Înlocuirea curbei propriuzise prin dreaptă

Este posibilă pe acelaşi criteriu al eludării importanŃei formei curbe a funcŃiei – respectiv a relaxării legăturii dintre variabile, mai concret eludarea, ca neesenŃială, a situaŃiei în care o variabilă creşte /scade mai accentuat decât cealaltă (Figura I.15). Ideea este aceea că dreapta este mai lesne de observat şi de studiat atât grafic cât şi geometric şi numeric (matematic).

(fb) (b) x
(fb)
(b)
x

O

y (fa) O (a)
y
(fa)
O
(a)

y

x

Figura I.15 Înlocuirea curbei propriuzise (a) prin dreaptă (b)

Limitele şi ale acestui tip de simplificare se fac simŃite acolo unde, fireşte, convexitatea /concavitatea sau nemonotonia curbei, însoŃită de identitificarea obligatorie a punctelor de extrem şi de inflexiune, sunt esenŃiale.

2.5.1.5 ExcepŃii de la indiferenŃa (X/Y) asupra domeniilor

Plecând de la indiferenŃa asupra expunerii domeniului de definiŃie pe abscisă şi a

celui în care funcŃia ia valori pe ordonată – procedură obligatorie în partea matematică – economiştii s-au obişnuit să noteze:

(i)

cantităŃile, pe abscisă;

(ii)

preŃurile, pe ordonată;

(iii)

dimensiunea timpului pe graficele de timp, pe abscisă etc.

2.5.2 Câteva conexiuni şi corelaŃii descriptive obligatorii

Să vedem mai întâi Planşa I, recapitulativă pentru ceea ce am studiat în această

parte.

25

Planşa I SINTEZA studiului economiei cu ajutorul graficelor rectangulare

Nr.

BAZA

DETALII

COMENTARIU

Ordine

DESCRIPTIVĂ

I

Felul reflectării

curbe

individuale

 
 

multiple

reflectare

directă

se cere concretizare (inaplicabilă graficului abstract)

indirectă

matematic

funcŃii

nonfuncŃii

(x)

II

Forma

dreaptă

 
 

non-dreaptă

tipică

funcŃii elementare

atipică

 

III

Forma + panta

crescătoare

 

monotone

 

descrescătoare

mixtă

ne-monotone

IV

Puncte importante

intersecŃii

cu axele

 
 

inter-funcŃii

non-intersecŃii

asimptote

puncte extrem

 

minim-maxim

puncte inflexiune

numai pentru curbe mixte

După care putem însfârşit redacta conexiunile simple şi obligatorii, sub forma unui îndreptar elementar al studiului.

26

Planşa II Îndreptar elementar al studiului grafic al economiei

(i)

Curba rectilinie (dreaptă):

Obligatoriu monotonă şi prezintă pantă constantă

Intersectează obligatoriu axele, afară de situaŃia abstragerii intersecŃiilor:

Cu ambele axe – când funcŃia este descrescătoare în cadranul NE

Cu o singură axă – când funcŃia este crescăroare, perfect elastică sau perfect inelastică în cadranul NE

(ii)

Curbele (tipic) convexe (cadranul NE):

Un domeniu creşte în detrimentul celuilalt (curbă descrescătoare)

Curbe tipice relaŃiei de substituŃie

Domeniul care creşte prezintă creştere crescândă

Domeniul care descreşte descreşte încetinit

IntersecŃia cu axele este mai puŃin prezentă şi/sau relevantă

(iii)

Curbele (tipic) concave (cadranul NE):

Curbă descrescătoare – un domeniu creşte în detrimentul celuilalt

Curbe tipice relaŃiei de substituŃie

Caracteristici opuse curbeilor convexe, de-a lungul curbei, cu excepŃia pantei descrescătoare şi concretizărilor în substituŃii

IntersecŃia obligatorie şi relavantă cu axele rectangulare

(iv)

Curbe ne-monotone (mixte):

Derivă exclusiv din funcŃii polinomiale

Prezintă intersecŃii cu Ox, reale sau imaginare, după gradul polinomului

Prezintă puncte de extrem (minime plus maxime) după gradul polinomului minus unu

Prezintă puncte de inflexiune după gradul polinomului minus doi

Regulă importantă: un punct de inflexiune se asociază la două puncte de extrem şi se trasează pe curbă între cele două puncte de extrem succesive

Astfel, polinomul de gradul doi se redactează (parabolic) cu un singur punct de extrem şi fără puncte de inflexiune

27

Planşa III Câteva tipuri de grafice exemplificative

Oy

Oy

Oy

 
(a)
(a)
   
(b)
(b)
 
 

(c)

O

Ox

O

Ox

O

Ox

Oy

 

Oy

(e)
(e)
   

Oy

(f)

(d)

 
(f) (d)    
 

O

 

Ox

O

Ox

O

Ox

Oy

   

Oy

 

Oy

(i)

(g)
(g)
(h)
(h)
(i) (g) (h)

O

Ox

O

Ox O

Ox

28

Oy

O

(j)

Oy O (j) Ox Oy (k) O Oy (l) Ox O Ox Oy     (m)

Ox

Oy (k)
Oy
(k)
Oy O (j) Ox Oy (k) O Oy (l) Ox O Ox Oy     (m)

O

Oy (l)
Oy
(l)

Ox

O

Ox

Oy

   
(m)
(m)
 

O

Ox

(a)

Dreaptă crescătoare / intersecŃii cu axele abstrase

(b)

Dreaptă descrescătoare / intersecŃiile cu axele abstrase

(c)

Dreaptă perfect elastică (orizontală)

(d)

Dreaptă perfect inelastică (verticală)

(e)

Curbă accelerat descrescătoare

(f)

Curbă încetinit crescătoare

 

(g)

Curbă ăncetinit descrescătoare

(h)

Curbă descrescătoare-crescătoare

(i)

Curbă accelerat crescătoare

 

(j)

Curbă atipică, cu evoluŃie în spirală dreaptă, convergentă

(k)

Câmp de curbe tipic convexe (hiperbole) descrescătoare, paralele

(l)

Curbă tipic convexă (hiperbolă) descrescătoare, intersectată de două drepte descrescătoare, dintre care dreapta din stânga formează intersecŃie tangentă cu curba

(m)

Câmp de curbe atipice, rectangulare, dublu paralele cu ambele axe şi paralele între ele

Sumarul modulului : ÎnŃelesul conceptului de economie se desparte între : (1) activitate, (2) studiu (ştiinŃă) şi (3) politică. Pe partea studiiului economiei, găsim ca apropriată nivelului acestui curs metoda grafică, concret cu ajutorul graficului de tip rectangular.

29

Acesta realizează legătura între corelaŃia de tip funcŃional între fenomene, procese şi fapte de natură economică şi o redare abstractă, dar transparentă vizual a acesteia. Câteva noŃiuni matematice ajută la fundamentarea graficului, iar acesta din urmă capătă câteva caracteristici accesibile şi urmează, la rândul lui, să fundamenteze cele ce vor fi studiate în modulele următoare.

Chestiuni :

(1) Să recapitulăm diferenŃierea specifică între funcŃiile liniare şi cele non-liniare.

(2) Care sunt elementele fundamentale înŃelegerii (citirii) funcŃiei de tip liniar ?

(3) Ce are în comun funcŃia liniară cu cele non-liniare, în totalitate ?

(4) Care sunt diferenŃierile principale ale funcŃiilor non-liniare ?

(5) Ce este graficul « nord-est » şi ce indică el în materia diferenŃierilor specifice ?

(6) Ce fel de grafic(e) este (sunt) caracteristic(e) fenomenelor de tip substituŃie ?

(7) DetaliaŃi despre funcŃiile de tip polinomial, în economie.

Bibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

GogoneaŃă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Guyot, F: Elements de Macroeconomie. Société des Editions Technip. Ecole Supérieure du Pétrole et des Moteurs. Paris. Cvedex. 1979

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York. 1981

Koopmans, Tjalig C: Trois Essays sur la Science Economique Contemporaine. Centre d'Econometrie de la Faculte de Droit et des Sciences Economiques. Paris. Dunod. 1970

Laidler, David & Estrin, Saul : Introduction to Microeconomics, EdiŃia a III-a. Philip Allan. New-York, Toronto, Sidney 1981

30

Modulul II

FUNCłIA DE PRODUCłIE. PRODUCłIA ŞI FACTORII DE PRODUCłIE

UnităŃi învăŃământ::

1. FuncŃia şi factorii de producŃie

2. Combinarea factorilor

3. Problematica costurilor de producŃie

De revăzut, în prealabil: Metoda grafică în studiul economiei /Modulul I

În această lecŃie, Vom acumula, pe componente prima şi cea mai importantă funcŃie a economiei. Paralel, vom reŃine şablonul funcŃiilor economice fundamentale, o structură ă pentru care ne vom putea servi de aceea a funcŃiilor matematice. Ulterior, însă, şi producŃia, ca şi celelalte funcŃii ce vor fi abordate în lecŃiile următoare, revin la specificul propriu. Spre exemplu, tot producŃia se studiază atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, are exogene care interacŃionează între ele şi se studiază împreună cu o altă funcŃie, aceea a costurilor. Din lecŃie vor rezulta şi construcŃii grafice care vor servi şi altor lecŃii. Scopul modulului : se concretizează studiul prin metoda grafică pe activitatea cea mai importantă din economie, producŃia. Obiective : (1) de la activitate la funcŃia de producŃie ; (2) factori de producŃie şi timpi specifici ; (3) producŃia şi combinarea factorilor, ca specific al funcŃiei economice ; (4) producŃia şi bazele costurilor ; (5) costuri, randamente şi creştere economică.

Unitatea învăŃământ 1. FuncŃia şi factorii de producŃie ProducŃia exprimă o esenŃă a fenomenului economic – sau procesului, având în vedere aqici cel puŃin criteriul implicării conştiente a factorului uman, la nivel social. Economic şi matematic, funcŃia de producŃie îşi identifică variabilele exogene în factorii de producŃie – componente materiale determinate ale funcŃiei (procesului) de producŃie, din toate punctele de vedere, vezi aici în special pe cel cantitativ şi respectiv calitativ- funcŃional. Aşadar, putem exprima funcŃia de producŃie cel puŃin prin:

Qx = f (k, L, Ld) unde Qx este funcŃia propriu-zisă, exprimându-se în unităŃi specifice, pentru care indicele “x” poate face referire la un reper de bunuri (servicii), cu implicaŃia că, astfel, acelaşi Q poate lua forma unităŃilor materiale, dar şi valorice (monetare). Celelalte notaŃii identifică chiar factorii propriu-zişi şi unanim recunoscuŃi la care facem referire.

(1) Pământul (Ld de la “land”/engl.) a fost presupus, în primele scrieri de economie, drept unicul factor de producŃie, astfel purtător al substanŃei valorii

31

existente şi transmisibile noului produs. Până şi mîntr.o astfel de opinie, însă, s-a putut reflecta, de fapt, determinarea activităŃii asupra studiului, în economie, prin orgnizarea încă rudimentară a producŃiei şi prin nivelul tehnic rudimentar. În actualitate, rolul acestui factor nu este totuşi considerat perimat, cu amendamentul că studiile scientiste preferă să Ńină seamă mai mult de implicarea celorlalŃi factori, mai “calculabili”. Dimpotrivă, acest factor este considerat în sensul său larg, ceea ce înseamnă:

recunoşterea caracterului inepuizabil şi neconsumabil, dar şi nepurtător de costuri al factorului pământ, ca o caracteristică ce îl deosebeşte în special de factorul capital;

includerea, alături de ceea ce reprezintă terenul propriu-zis de desfăşurare a producŃiei, a bogăŃiilor solului şi subsolului, apoi tuturor resurselor naturale primare, prin extensie;

în fine, inepuizabilitatea fundamentală a pământului este asociată limitării resurselor naturale, de la care porneşte economia atât ca activitate, cât şi ca studiu şi politică.

(2) Munca şi forŃa de muncă (L/ de la “labour”/engl.) este un factor cu unele specificităŃi. Are caracter consumabil, dar un consumabil apaprte: munca, odată depusă, este totuşi presupusă a-şi reface automat propria resursă, pe termene scurte. Este, deasemenea, un factor supus unor controverse teoretice, după care ar exista sau nu o piaŃă specifică a muncii, parte a pieŃei derivate a factorilor de producŃie – o piaŃă neacceptată de şcoala keynesistă. Categoria de muncă este, însă, importantă în sens micro şi macro-economic, atât în ceea ce Ńine, cât şi în ceea ce nu Ńine de definirea sa ca factor, sau de existenŃa pieŃei proprii. Astfel, din punct de vedere macro-economic, categoria forŃei de muncă se leagă de aceea a şomajului, fenomen care, din nou, poate fi sau nu legat de existenŃa pieŃei muncii (LECłIA VII). Din nou ca factor de producŃie, apar aici nu numai conexiunile pe termen scurt şi respectiv lung – dezbătute ceva mai jos, în această lecŃie --, dar şi raporturi pe termene foarte lungi, cu nivelul şi progresul tehnic.

(3) Capitalul (k) este dezbătut, în LecŃia de faŃă, înŃelegându-se:

(a) înzestrarea tehnică (nivelul tehnic) a producŃiei; (b) subîmpărŃirea capitalului după criteriul timpului (timpilor) de implicare materială şi valorică în procesul de producŃie în:

(b1) capital variabil -- care îşi transferă întreaga valoare produsului (producŃiei) nou pe parcursul unui singur ciclu productiv; (b2) capital fix – care îşi transferă valoarea către noul produs:

parŃial – valoarea amortizării periodice specifice – pe termenul scurt, al unui singur ciclu de producŃie;

integral – pe termen lung, respectiv pe parcursul mai multor cicluri de producŃie, în condiŃii convenite asupra lungimii acestui termen.

Două sunt aspectele care reies din acest comportament aparte al factorului capital, în afara:

caracterului convenit al transferului de fcto al valorii capitalului fix asupra noului produs;

32

considerării şi a capitalului – ca şi, în cazul de mai sus, a forŃei de muncă – în sensul larg, micro- şi respectiv macro-economic – vezi piaŃa capitalului sau conectarea la procesul investiŃional. Acestea aspecte sunt:

(A) considerarea factorului timp, în procesul producŃiei – de care ne vom ocupa mai pe larg în paragraful următor; (B) asimiloarea parŃială a comportamentului muncii şi capitalului variabil pe acelaşi criteriu.

Unitatea învăŃământ 2. Combinarea factorilor

2.1 “Factorul” timp Primul lucru care se cere definit este, fără îndoială, chiar “factorul” timp. În cazul de faŃă, timpul se raportează şi se va exprima în unitatea specifică, atribuită ciclului de producŃie. La rândul lui, ciclul de producŃie este definit mod variabil:

avem de a face cu transformarea unui lot de factori de producŃie – considerat la capacitatea de prelucrare totală a unei unităŃi de producŃie într-o unitate dată de timp – în produs nou şi expunerea acestuia pe piaŃă; sau, la o scară extinsă, trecerea unui lot de factori de producŃie – extins la întreaga economie prin totalitatea fazelor de prelucrare – până la transformarea lui în bun de consum final. ObservaŃie: Din acest din urmă punct de vedere macro, avem în vedere nu numai extinderea lotului de factori (materii prime, energie etc.) la capacitatea întregii industrii, dar şi conectarea dinamică a unităŃilor de producŃie în sensul în care produsul final de consum al uneia constituie materia primă a alteia. După acelaşi principiu, factorul timp se atribuie nu numai producŃiei, ci şi altor activităŃi şi procese economice: investiŃiile, dezvoltarea, procesele monetare etc. Drept rezultat, se va departaja timpul scurt – atribuit ciclului individual de producŃie, indiferent de scara economică, căreia I se atribuie – de timpul lung – care, fireşte, consideră o succesiune de timpi scurŃi şi cicluri de producŃie.

2.2 Combinarea propriu-zisă Revenind însă la procesul şi funcŃia de producŃie – în speŃă, la distincŃia timpului specific producŃiei – o definire mai clară a implicării factorului timp rezultă în Diagrama

II.1.

Diagrama II.1

Factorul “timp” şi relaŃia dintre factorii de producŃie

în funcŃie de:

TIMPUL SCURT

TIMPUL LUNG

(1) creşterea producŃiei

măcar un singur factorde producŃie este fix & ceilalŃi factori sunt variabili

toŃi factorii de producŃie sunt variabili

(2) relaŃia: capital (k) - muncă (L)

complementaritate faŃă de capitalul fix & asociere: capital variabil-muncă

substituŃie (curbe izocuante)

33

2.2.1 Combinarea factorilor şi comportamentul producŃiei pe termen scurt Să lămurim, totuşi, mai întâi, ce înŃelegem prin producŃie, ca o funcŃie deja definită mai sus. Există funcŃia de producŃie în sens larg:

Qx = f (k, L, Ld) şi funcŃia de producŃie în sens restrâns, lipsită de factorul pământ:

Qx = f (k, L) Factorul pământ fiind nepurtător de costuri de producŃie. În următorul rând, timpul (termenul) scurt regăseşte definirea cantitativă a (nivelului ) producŃiei în trei mărimi de bază:

(a) producŃia totală (propriuzisă sau primară/Q) – cum menŃionam deja mai sus, comensurată în mărimi absolute, valorice (monedă) sau fizice (unităŃi naturale). La care mărime se adaugă cele două productivităŃi:

(b) productivitatea medie (QM) – raportul între producŃia primară şi mărimea absolută a factorului variabil (Fv). Qa = Q / Fv Valoarea ei se va măsura în unităŃi de producŃie / unităŃi de factor şi, fireşte, va indica două chestiuni separate ca productivitate a muncii şi respectiv a capitalului variabil şi/sau componentelor sale; (c) productivitatea marginală (QMG) – acelaşi raport între producŃia primară şi cantitatea de factori implicaŃi, de astădată, însă, în termenii variaŃiilor corespunzătoare. Cu alte cuvinte, productivitatea marginală măsoară “reacŃia” producŃiei (primare) la creşterea cu o unitate a factorului variabil. Qm = Q /∆∆∆∆ Fv Valoarea ei se va măsura, ca şi în cazul productivităŃii medii, tot în unităŃi de producŃie / unităŃi de factor şi, fireşte, va indica aceleaşi două chestiuni separate ca productivitate a muncii şi respectiv a capitalului variabil şi/sau componentelor sale. Comportamentul producŃiei pe termen scurt este definit de ceea de a fost numit legea creşterii-descreşterii randamentelor: creşterea cu o unitate a factorilor variabili (capitalul variabil & munca) poate determina creşterea, stagnarea sau descreşterea producŃiei şi productivităŃilor. O descriere relevantă a acestei legităŃi are loc în Graficul

II.1.

(Q; QMa; QMG)

B’ A’ (Q) A (QMG) B (QM) FV A FV B (FV)
B’
A’
(Q)
A
(QMG)
B
(QM)
FV A
FV B
(FV)

Q B

Q A

O

Graficul II.1 (legea creşterii-descreşterii randamentelor)

34

În concret, creşterea producŃiei poate fi dată de creşterea factorilor variabili – vezi aici angajarea unei cantităŃi mai mari de materii prime, materiale etc., dar şi a unui număr mai mare de unităŃi de forŃă de muncă (de lucrători direct angajaŃi) --, dar creşterea producŃiei pe această cale este una limitată: atât în mărimea producŃiei propriuzise, cât şi în termenii timpului scurt. Dacă nu ar fi aşa, atunci producŃia ar putea creşte constant sau accelerat, urmare implicării factorilor varaibili, aceşti factori ar fi unicii determinanŃi ai creşterii producŃiei, nelăsând loc altor factori – în speŃă factorului fix, care este capitalul fix. Dacă nu ar fi aşa – dacă acumularea materiilor prime şi angajaŃilor ar fi capabilă să aducă creşterea nelimitată a producŃiei – atunci creşterea producŃiilor şi creşterea economică totală (agregată) ar fi putut fi performată de firme care nu s-ar fi extins niciodată, neexistând nevoia unei astfel de extinderi. În realitate, o creştere a producŃiei care să depăşească randamentul descrescător al factorilor variabili este una care implică obligatoriu capitalul fix – în concret, investiŃiile în extinderea bazelor producŃiei. Graficul II.1 lasă nevăzute atât implicarea capitalului fix în creşterea nivelului producŃiei – în speŃă, consideră curba producŃiei corespunzătoare unuia şi aceluiaşi nivel al capitalului fix, respectiv corespunzătoare uneia şi aceleiaşi talii a firmei producătoare --, cât şi combinarea factorilor de tip asociere -- faptul că creşterea lotului materiilor prime de prelucrat are loc obligatoriu în legătură cu creşterea numerică a angajaŃilor. Rămâne însă loc pentru redarea implicării capitalului fix în creşterea producŃiei, în Graficul II.2.

(Q)

(Q3) (Q2) (Q1)
(Q3)
(Q2)
(Q1)

O

FVo

(FV)

Graficul II.2 Implicarea capitalului fix în creşterea producŃiei pe termen scurt

Complementaritatea – ca modalitate a combinării factorilor de producŃie pe teremnul scurt – este o relaŃie de creştere directă între variabile, se exercită între factorul fix (capitalul fix) şi fiecare dintre factorii variabili (capitalul variabil şi respectiv forŃa de muncă) şi este ceva mai complexă decât asocierea – care “asociază” simplu valori unice ale factorilor. Complementaritatea şi asocierea fiind cele două modalităŃi de combinare a factorilor de producŃie pe termen scurt, putem conclude aici deja o particularitate unică pe care o are tot producŃia, ca funcŃie economică fundamentală de exogenele-factori de producŃie:

producŃia este singura funcŃie economică fundamentală ale cărei variabile se combină între ele pentru a face să rezulte configuraŃia funcŃiei. Toate celelalte funcŃii (cererea,

35

utilitatea, oferta, bunăstarea şi chiar costurile 5 ) evoluează, în raport cu exogenele proprii, în mod separat. într-o altă expresie, funcŃia de producŃie este alcătuită din două părŃi (zone ) funcŃionale, respectiv (1) combinarea factorilor şi (2) relaŃia propriu-zisă între factori şi producŃie. Iar aceasta în sensul în care un anumit tip de combinare a factorilor determină un anumit comportament al producŃiei – iar acest fapt este valabil atât pe termenul scurt, cât şi pe termenul lung, despre care vorbim în paragraful următor. Deocamdată, am putut observa că:

asocierea se manifestă pe termen scurt, este o relaŃie simplă şi directă între factorii

variabili şi determină toate variaŃiile producŃiei;

complementaritatea se manifestă tot pe termen scurt, între factorul fix şi cei variabili,

este o relaŃie tot directă între factori, dar ceva mai complexă – între un nivel al factorului

fix şi un interval de variaŃie a fiecărui factor variabil în parte şi determină cel puŃin creşterea producŃiei în prelungirea termenului scurt – în realitate, va trebui să studiem şi situaŃia producŃiei pe termen lung pentru a putea descoperi evoluŃia completă a producŃiei, urmare complementarităŃii relaŃiei între factori.

2.2.2 Combinarea factorilor pe termen lung. Curbele izocuante Revenim la Diagrama I.1, de mai sus, care indică relaŃia de (inter) substituŃie dintre factorii de producŃie. La nivelul termenului lung, însă, toŃi factorii sunt – după comportament – consideraŃi variabili, factorul capital rămâne de considerat în întregimea sa, iar celălalt factor considerat rămâne totuşi munca (forŃa de muncă). La acelaşi nivel al termenului lung, producŃia îşi schimbă şi ea expresia – vorbim aici, nu de un nivel al producŃiei însumate pe o succesiune de perioade scurte, ci tot de o producŃie aferentă, ca şi pe termenul scurt, unei perioade (fie ea şi un ciclu de producŃie), dar este vorba de o valoare medie periodică, iar aceasta se face aferentă taliei firmei – creşterea producŃiei pe

termen lung echivalează, deci, creşterii taliei firmei, prin creşterea asociată a factorilor de producŃie (capital şi muncă) implicaŃi. Ajungem astfel şi la a treia modalitate de combinare a factorilor – substituŃia – diferit situată şi în sensul despărŃirii de asociere şi complementaritate, ca şi de termenul scurt, dar şi în acela că ea nu mai este aferentă variaŃiei (creşterii) producŃiei, ci unuia şi aceluiaşi nivel al producŃiei – în speŃă al taliei firmei. Dintru început, deci, relaŃia de substituŃie între (inter) factori nu mai este conectată la creşterea producŃiei şi, mai departe, substituŃia nu mai este o relaŃie directă, ci o relaŃie tipic descrescătoare: unul şi acelaşi nivel al taliei firmei echivalează unor niveluri asociate de capital şi muncă, în situaŃia în care:

(a)

abundenŃa factorului muncă corespunde predominanŃei aceluiaşi factor asupra capitalului (dotării tehnice);

(b)

gradul înalt de tehnicitate echivalează, dimpotrivă, reducerii corespunzătoare a numărului angajaŃilor;

(c)

rezultând un adevărat loc geometric al asocierilor cantitative capital muncă, al

raporturilor de substituŃie – ratelor marginale de substituŃie – între factori. Acestea sunt caracteristicile curbelor numite izocuante ( Q1 /Graficele II.3) – reprezentând unul şi acelaşi nivel al producŃiei (izo-producŃie, sau izo-cantitate) pentru asocieri diferite ale cantităŃilor de factori capital (k) şi muncă (L).

5 ParŃial studiate în acestă LecŃie; restul de studiat în Modulul VI.

36

k

k

O

Q (Q1) Q1 O L O (a) Graficele II.3 (Q1) (Q2) (Q3) L Graficul II.4
Q
(Q1)
Q1
O
L
O
(a)
Graficele II.3
(Q1)
(Q2)
(Q3)
L
Graficul II.4
k (Q1) L (b)
k
(Q1)
L
(b)

Unitatea învăŃământ 3. Problematica costurilor de producŃie

Urmare celor deja prezentate mai sus, costurile sau costul total(C) de producŃie se identifică valorii factorilor de producŃie consumaŃi – exclusiv factorul pământ -- pentru obŃinerea unei producŃii – unităŃi specifice acesteia (naturale) sau unităŃi valorice. C = (L)c + (k)c De astădată, fireşte, costurile pe factori diferiŃi se vor totaliza exclusiv în unităŃi monetare, adică în unitatea de măsură comună şi factorilor individuali, şi bunurilor produse. Comportamentul costurilor va Ńine însă seamă de aceeaşi individualizare a factorilor şi de raporturile care se nasc la combinarea lor, ca şi de ceea ce determină asupra “factorului” timp. Pentru termenul scurt, revenind la Graficul I.1, este lesne de înŃeles o simplărăsturnare poziŃională a categoriilor (curbelor) productivităŃilor medie şi marginală.

3.1 Curbele izocost Ne rămâne pentru studiul costurilor -- atât cât va avansa el în LecŃia de faŃă, a funcŃiei de producŃie – observarea comportamentului costului total (Ct), care, la rândul lui, face apel la viziunea producŃiei pe termen lung, mai precis, din nou, la Graficul II.4, al câmpului de izocuante.

37

Factorii muncă (L) şi capital (k) sunt văzuŃi în raport de inter-substituŃie, cu diferenŃierea specifică că avem de a face cu o altă categorie de curbe decât izocuanta. Iar aceasta pentru simplul motiv că practic şi teoretic este de imaginat, dar mai ales de verificat în mod simetric că:

(a)

unul şi acelaşi nivel al producŃiei (curba izocuantă) poate fi atribuit unei diversităŃi de niveluri ale costurilor – combinaŃii/asocieri de unităŃi de factori;

(b)

unul şi acelaşi nivel al costurilor – curba izocost – poate corespunde mai multor

niveluri ale producŃiei. Câtă vreme nivelul dat al producŃiei (poate şi chiar) corespunde unei diversităŃi de combinaŃii ale factorilor, tot astfel unul şi acelaşi nivel al costurilor poate fi atribuit unui număr tot atât de semnificativ de combinaŃii ale factorilor – este vorba de mulŃimea corespunzătoare de puncte de pe curbă. Măsura monetară unică poate fi atribuită tuturor factorilor, dar şi producŃiei. În următorul rând, nu numai că curbele izocuante şi izocost îşi pot găsi locul pe acelaşi grafic (Graficul I.5), dar în cazul izocost raportarea cantităŃilor de factori este şi ceva mai simplă decât în cazul convexităŃii izocuantelor. Curbele izocost:

sunt, la rândul lor, descrescătoare ( k→↓L &L→↓k);

dar, spre deosebire de izocuante, de formă dreaptă (rectilinie), ceea ce semnifică caracterul constant, ne-gradual şi omogen al subsituŃiei factorilor în contextul costurilor. În concretul economic, spre deosebire de raportarea substituŃiei factorilor la nivelul producŃiei, raportarea aceleiaşi substituŃii la costuri Ńine seamă de preŃul de piaŃă al fiecărui factor la unul şi acelaşi moment dat – la unul şi acelaşi moment dat, toate preŃurile sunt constante, iar această situaŃie de piaŃă rămâne şi total independentă de cele întâmplate în oricare producŃie individuală. Ca atare, pentru costuri una şi aceeaşi cantitate dintr-un factor va substitui una şi aceeaşi cantitate din celălalt factor – aceasta fiind traducerea literală a formei rectilinii a curbei.

(Q3) (Q2) (Q1) B C L
(Q3)
(Q2)
(Q1)
B C
L

(b)

k

k

B C L (a)
B C
L
(a)

A

A

O

O

Graficele II.5

În legătură cu concretizarea aceluiaşi Grafic II.5, dar revenind la comparaŃia cu titlu general între izocost şi izocuantă, forma rectilinie a izocostului mai spune ceva. La extremităŃile izocuantei, să ne amintim, comportamentul era asimptotic – în contextul substituŃiei neomogene, specifice hiperbolei convexe, nefiind de conceput producŃia dată de un singur factor (manualizarea sau mecanizarea completă), erau tot mai dificil de substituit ultimele unităŃi din factorul subsituit. Pentru extremităŃile

38

izocostului, cele întâmplate şi semnificaŃia lor sunt sensibil diferenŃiate: dreapta intersectează obligatoriu axele (sau măcare una dintre axe, în cazul în care este paralelă cu cealaltă axă). Aşadar, pentru o substituŃie perfect omogenă (proporŃională) nici nu se pune problema că nu se substituie şi ultima unitate din factorul substituit, iar aceasta în aceleaşi condiŃii cu precedentele unităŃi. IntersecŃia (punctul de intersecŃie al) izocostului cu axa fiecărui factor păstrează regula tuturor punctelor (locului geometric) izocostului, regulă după care costul rămâne constant, reprezentat fiind concomitent de coordonatele exprimate în unităŃi specifice celor doi factori. Oricare punct al izocostului: (a) are coordonate exprimate în factorii muncă (OL) şi capital (Ok); (b) exprimă unul şi acelaşi cost, în plan valoric. IntersecŃiile izocostului cu axele – vezi punctele A, B sau C – indică unul şi acelaşi cost, exprimat, însă, în unităŃile unui singur factor:

punctul A este reprezentativ, mai degrabă, prin segmentul OA şi reprezintă nivelul costului specific izocostului AB, exprimat exclusiv în utilaje sau unităŃi convenŃionale tehnice de utilaje; la fel, punctele B şi C reprezintă segmentle OB şi OC, indicând, pentru, respectiv, izocosturile AB şi AC, costurile exprimate exclusiv în costul specific unităŃii de muncă angajate (salarii etc.). O ultimă chestiune rezultând din cele de mai sus este, deci, variaŃia costurilor propriuzisă. Şi în concret (practică), costurile variază – cresc, respectiv scad – în două moduri:

(1) în unităŃi naturale adică în cantitatea factorilor. Pentru curba izocost, este vorba de deplasarea (către dreapta, pentru creştere; către stânga, pentru descreştere) paralelă (Graficul I.6 a); (2) urmare variaŃiei preŃurilor factorilor – mai corect, al modificării preŃului unui factor în raport cu preŃul celuilalt factor (Graficul II.6 b).

(3)

k

O

(Z2) (Z1) L (a)
(Z2)
(Z1)
L
(a)

k

O

(Z2) (Z1) L (b)
(Z2)
(Z1)
L
(b)

Graficele II.6

3.2 Minimizarea costurilor şi randamentul la scară Reflectarea producŃiei pe termen lung şi costurilor pe unul şi acelaşi grafic lasă loc studiului unei chestiuni cruciale pentru economia de totdeauna: concomitenŃa creşterii producŃiei cu minimizarea relativă a costurilor. Se implică aici conceptul de randament capacitatea de valorificare, în producŃie, a unităŃii de factori de producŃie. Cu alte cuvinte, imaginăm aici variaŃia performanŃei uneia şi aceleiaşi cantităŃi de factori.

39

Randamentul la scară (Rs):

Rs = Q / C este propriu situaŃiei pe termene prelungite a funcŃiei de producŃie, vizavi de cea a costurilor, şi analizează eficienŃa extinderii unităŃii de producŃie (Graficul I.7).

k

O

C B (Q1) A (Q2) (Q3) L Graficul II.7
C
B
(Q1)
A
(Q2)
(Q3)
L
Graficul II.7

ObservaŃie: Randamentul la scară (Rs) este de trei feluri (Diagrama II.2).

Diagrama II.2

Felul randamentului la scară (Rs)

Descrescător

<1

ProporŃional

=1

Crescător

>1

Sumarul modulului: ProducŃia dispune de funcŃia matematică – cea care o apropie de înŃelegerea comună şi celorlalte funcŃii de bază, după cum se va studia în modulele următoare --, darşi pe cea economică – cea care îi indică specificitatea. Are factori mai puŃini decâtalte fucŃii de bază, dar şi o caracteristică absolute specifică: interacŃiunea (combinarea) acestora. Aceasta din urmă determină (cazualizează) relaŃia producŃiei cu factorii proprii. Timpul de producŃie (scurt şi, respective, lung) revine, la rândul lui, în determinarea producŃiei prin combinarea factorilor. In fine, costurile de producŃie sunt studiate separat de producŃia propriuzisă, iar raportul producŃie-costuri determină felul randamentului la scară.

Chestiuni:

(1) Care este confuzia care se poate naşte în practică între factorii naturali (legaŃi de pământ) şi cei reprezentând capitalul variabil ? (2) De ce nu putem vorbi de de “uzura factorului pământ”, aidoma uzurii capitalului fix ? (3) Cu ce se identifică valoric noŃiunile de uzură şi respectiv amortizare ale capitalului fix şi care este diferenŃa specifică dintre acestea ? (4) Câte feluri de proceduri de amortizare cunoaşteŃi şi care sunt fundamentele conceperii lor (în moduri diferite) ? (5) ExplicaŃi cele două niveluri fenomenologice şi de valori rezultate din procesul de producŃie.

40

(6) ExplicaŃi contextul combinării factorilor de producŃie, începând cu caracteristicile acestei combinări, în materia următoare:

 

Felul combinării

Între factorii

Pe termen: scurt /lung

Pentru

nivelul

producŃiei

1

Asociere

     

2

Complementaritate

     

3

SubstituŃie

     

Bibliografie Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Bannock, G&R.E. Baxter & R.Rees: A Dictionary of Economics. Peguin Blocks, Londra,

1973

Dolan, Edwin D & David E. Lindsay: Economics. The Dryden Press. Chicago. 1988

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

GogoneaŃă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York. 1981

41

Modulul III

CEREREA DE CONSUM

UnităŃi învăŃământ:

1.DefiniŃia cererii de consum 2. FuncŃia cererii 3.Utilitate şi cerere

De revăzut, în prealabil:

Metoda grafică în studiul economiei / Modulul I

Curbele izocuante şi izocost /Modulul II

În această lecŃie, Vom păstra aceaşi structură funcŃională, ca în cazul producŃiei (cu exogene şi o singură endogenă), pentru a recepŃiona prima trecere din domeniul producŃiei şi producătorului în cel al consumului şi respectiv consumatorului. Determinările, conceptele, chiar jargonul se schimbă, revenind chiar într-o zonă de iraŃional, tot specifică consumatorului şi deosebindu-se de producător. ProducŃiei, costurilor şi, mai târziu, ofertei şi venitului îi vor corespunde aici cererea, utilitatea şi consumul. Teoria tilităŃii ocazionează şi un nou contact cu şcoala marginalistă a finelui secolului al XIX- lea. Cocomitent, lecŃia de faŃă pregăteşte terenul pentru înŃelegerea realităŃii complexe în care producătorul şi consumatorul coexistă – aici, deocamdată, ei sunt studiaŃi şi condiŃionaŃi separat. Scopul modulului : Se concretizează noŃiunile din Modulul I şi pe cererea de consum, care redevine la rândul ei o funcŃie economică. FuncŃia matematică dispune de mai mulŃi factori decât producŃia, dar cu acŃiuni individuale ale acestora aparent mai simple. Economic, cererea indică, aidoma producŃiei, endogena unei cantităŃi, dar, în contextul studiului economiei, ea desparte metodologic pe consumator de producŃie, producător şi ofertant, ca şi de costuri şi randamente – consumatorul dispune de comandamente diferite. Obiective : (1) factorii cererii şi individualitatea consumatorului; (2) cererea, ca funcŃie matematică (comuniunea cu producŃia şi celelalte funcŃii economice fundamentale) şi economică (specificitate); (3) caracteristici ale funcŃiei cererii ; (4) utilitatea, altă funcŃie din domeniiul consumatorului şi corelarea ei cu funcŃia cererii.

Unitatea învăŃământ 1. DefiniŃia cererii de consum

Se numeşte cerere de consum:

(i)

o cantitate de bun (serviciu) individual, pe care

(ii)

un individ, un grup sau o totalitate de indivizi

(iii)

doreşte şi poate să o achiziŃioneze (procure, cumpere)

42

(iv)

într-o periodă dată.

Se deosebeşte cererea de consum (1) individuală de cererea (2) de piaŃă, exclusiv după criteriul (ii) al definiŃiei, în sensul în care (2) cererea de piaŃă reprezintă

compunerea totalităŃii cererilor individuale gravitând pe aceeaşi piaŃă. Este la fel de important de observat situarea cererii -- ca funcŃie economică de bază – într-un domeniu restrâns la:

sfera consumatorului individual, final şi privat – distincŃia se va clarifica complet în

mi multe dintre lecŃiile viitoare;

respectiv drept numai o componentă – parŃial reprezentativă – a cererii agregate (LecŃia VI).

Unitatea învăŃământ 2. FuncŃia cererii

2.1 Caracteristici generale

În calitate de funcŃie economică fundamentală , cererea de consum se prezintă, cu

unele diferenŃieri specifice între (1) cererea individuală şi (2) cea de piaŃă. (1) Cererea individuală (dx) are drept variabile independente cel puŃin:

(1) preŃul bunului (Px); (2) preŃurile altor bunuri (Pa); (3) venitul consumatorului individual (y);

(4) preferinŃa specifică a consumatoruli pentru acelaşi bun “x” (Π); (5) aşteptările consumatorului faŃă de nivelul general al preŃurilor (E); (6) nivelul reclamei comerciale (A); (7) alŃi factori (Z):

d x = f (Px, Pa, y, Π, E, A, Z) (2) Cererea de piaŃă (Dx) prezintă, diferenŃiat faŃă de cererea individuală:

(3’) venitul total (Y) al consumatorilor, în locul celui individual (y), plus o funcŃie de distribuŃie a aceluiaşi venit total (G). Concret, gradul de egalitate-inegalitate a distribuŃiei venitului total conferă cererii de consum comportamente îndeajuns de diferite – între extremele distribuirii perfect egale şi, respectiv, însuşirii venitului total de către un singur consumator dintr-o totalitate. D x = f (Px, Pa, Y, G, Π, E, A, Z) În rândul următor, cele deja expuse aici se atribuie funcŃiei extinse a cererii – purtătoare a tuturor varaibilelor independente enumerate mai sus. Dimpotrivă, funcŃia restrânsă a cererii a rezultat din nevoile:

adaptării la posibilităŃile grafice (bi-dimensionale);

reflectării concomitente, pe acelaşi grafic, a cererii, împreună cu oferta, ca două funcŃii simple, în vedere studiului echilibrului cerere-ofertă, de semnificaŃie economică crucială. FuncŃia restrânsă a cererii exprimă dependenŃa negativă a nivelului ceererii de consum (cantităŃii cerute) de nivelul preŃului bunului (Px), “ceteris paribus”/celelalte variabile rămânând constante. Dx = f (Px) Practica indică acest fel de dependenŃă a cererii faŃă de preŃ pentru imensa majoritate a bunurilor (şi serviciilor):

Px→↓Qx // Px→↑Qx

43

ceea ce identifică funcŃia restrânsă cu termenul mai popularizat de legea cererii. ObservaŃie: Legea cererii exprimă regula dinamicii inverse a cantităŃii cerute, faŃă de nivelul preŃului, dar îngăduie o libertate de formă a curbei destul de mare – o rigurozitate formală mult redusă faŃă de cazurile curbelor producŃiei pe teremn scurt (obligatoriu crescătoare-descrescătoare), izocuante (hiperbolic-convexe) sau izocost (rectilinii). La această regulă, mai sunt identificate, în masa bunurilor, bunurile speciale

(excepŃionale):

“Giffen” – sau inferioare 6 -- (re)prezintă un consum important la nivelul

(a) bunurile

societăŃii, de aceea:

sunt percepute drept “barometru” pentru starea şi dinamica pe termen scurt a nivelului general al preŃurilor;

respectiv ca “indice al puterii de cumpărare”,

în fine, ca semnal al viitoarelor penurii de bunuri sau deteriorări ale nivelului de trai. Iar toate acestea reprezintă percepŃii, ca atare au mai puŃin legătură cu adevărul ştiinŃific.

(b) bunurile “Veblen” – sau de lux 7 -- sunt percepute ca semnal al deprecierii monedei autohtone. Creşterea preŃului lor poate atrage creşterea cererii, urmare nevoii de înlocuire a economiilor în monedă cu stocuri de valori mai stabile. Astfel, reflectarea grafică a funcŃiei restrânse a cererii se observă în Graficele III.1.

Px

(DX) O
(DX)
O

(a) bunuri ordinare

Px

(Dx)
(Dx)

Qx

O (b) bunuri speciale (Giffen & Veblen)

Graficele III.1

Qx

Dinamica grafică -- a curbei cererii -- este aspectul care lămureşte influenŃa

dinamică a fiecărei variabile independente (exogene) asupra funcŃiei restrânse – egal curba cererii. Rezultă, astfel, două feluri de dinamici:

(a)

de-a lungul curbei cererii – pentru variaŃia exclusivă a preŃului bunului;

(b)

a curbei cererii în totalitate – aceasta însemnând:

(b1) spre dreapta sau spre stânga; (b2) cu păstrarea formei (izomorfismul) curbei cererii originare.

6 După numele lui Sir Robert Giffen, economis britanic al secolului al XIX-lea. 7 După numele economistului american de origine suedeză Torsten Veblen.

44

Diagrama III.1 enumeră câteva variaŃii determinante pentru deplasarea curbei cererii (în întregime).

Diagrama III.1

Determinantele deplasării curbei cererii

Către stânga:

Către dreapta:

tendinŃele inverse ale factorilor din coloana dreaptă

creşterea venitului naŃional

creşterea preŃurilor la înlocuitorii bunului

 

schimbări ale gustului consumatorului, în favoarea bunului

scăderea preŃurilor bunurilor complementare

întărirea reclamei

aşteptări de creştere a preŃului bunului

2.2 Elasticitatea cererii Elasticitatea cererii este mişcarea de răspuns (reacŃia) cererii la mişcarea (fluctuarea) variabilelor independente ale funcŃiei. Este o mărime (cantitativă) caracterizează prin coeficientul de elasticitate:

ε i = (Q / Qo) / (i /i 0 ) unde ε i este coeficientul de elasticitate a cererii faŃă de mărimea (exogena) i; Q este variaŃia (indusă a) cantităŃii cerute; Qo cantitatea de la care are loc variaŃia

(detereminată); i 0 şi i sunt, respectiv, mărimea de bază a variabilei exogene şi, respectiv, variaŃia ei. ObservaŃie: Raportul între variaŃia cantităŃii cerute şi cantitatea iniŃială, ca şi raportul între variaŃia exogenei şi valoarea ei în acelaşi moment reuşesc să facă din mărimea elasticităŃii o mărime abstractă – se raportează între ele şi astfel se anulează unităŃile de măsură specifice endogenei şi exogenei. Elasticitatea cererii faŃă de preŃ (εεεε p ) capătă importanŃă deosebită pentru funcŃia restrânsă a cererii:

ε p = (Q / Qo) / (P /P 0 ) după cum rămân de reŃinut:

atât faptul că şi restul exogenelor funcŃiei extinse se caracterizează, fiecare, prin propria elasticitate, coeficient de elasticitate şi comportament al acestuia,

cât şi faptul că elasticitatea caracterizează şi alte funcŃii decât cererea de consum, astfel formula coeficientului de elasticitate de mai sus este una universală – iar elasticitatea este (asemeni indicilor) o mărime abstractă (fără unităŃi specifice de măsură). ObservaŃie: Cererea poate fi elastică în raport cu o variabilă, respectiv inelastică în raport cu altele. Elasticitatea cererii este strict legată de fiecare dintre exogene şi nu există elasticitate “coroborată” (între variabile) sau “agregată”, ca în cazul altor mărimi. Aici observăm cel mai bine diferenŃa între funcŃia cererii şi funcŃia producŃiei, spre cel mai bun exemplu: variabilele cererii nu se combină între ele şi nu îi deteremină funcŃia în mod corelat.

2.2.1 Elasticitate, versus inelasticitate În formula arătată, elasticitatea – respectiv coeficientul de elasiticitate ε i – ia valori între zero şi infinit – chestiunea semnului algebric negativ al elasticităŃii cererii este una

45

separată, în speŃă indică, pentru relaŃia cantitate cerută-preŃ, panta negativă a curbei, echivalentă enunŃului legii cererii.

(a)

ε p < 1 defineşte starea de inelasticitate – variaŃia exogenei (i) induce variaŃii inferioare ale endogenei;

(b)

ε p =1 defineşte starea de elasticitate unitară – variaŃiile exogenei şi endogenei sunt echivalente;

(c)

ε p >1 defineşte starea de elasticitate (propriuzisă) – exogena induce, prin variaŃiile ei, variaŃii mai mari (importante) ale endogenei.

2.2.2 Elasticitate, versus inelasticitate perfectă Revenim la funcŃia restrânsă – astfel la legea cererii şi respectiv la elasticitatea cererii faŃă de preŃ (ε p ), intervalul de variaŃie a elasticităŃii include cele două extremităŃi, care sunt şi importante:

Valoarea nulă a elasticităŃii faŃă de preŃ (ε p = 0) exprimă, de fapt, variaŃia de anvergură infinită a preŃului, vizavi de variaŃia nulă a cantităŃii cerute – inelasticitatea perfectă. După cum valoarea infinită a aceleiaşi elasticităŃi faŃă de preŃ (ε p = + ) exprimă variaŃia nulă a preŃului, vizavi de variaŃia de anvergură infinită a cantităŃii cerute -- elasticitatea perfectă. ObservaŃie: Spre deosebire de restul intervalului de valori (ordinare) pe care este definită elasticitatea cererii, aceste două valori – elasticităŃi – “extreme” exprimă, fiecare, în măsură egală sau simetrică, de facto, lipsa corelaŃiei – corelaŃia nulă – între preŃul bunului şi cantitatea cerută pe piaŃă (preŃul bunului nu influenŃează cantitatea cerută). Astfel, odată fixate şi capetele intervalului de variaŃie a elasticităŃii, Graficul III.2 vizualizează cele explicate în aceste ultime două subparagrafe.

Px Do (ε p < 1) inelasticitate elasticitate (ε p > 1) 45 0 elasticitate
Px
Do
(ε p < 1)
inelasticitate
elasticitate
(ε p > 1)
45 0
elasticitate perfectă D ∞
(ε p = + ∞)
(ε p =1)
elasticitate unitară
(ε p = 0)
inelasticitate perfectă
O
Qx
Graficul III.2

ObservaŃie: Dinamica grafică a curbei cererii – reprezentată până aici de (a) mişcarea de-a lungul curbei şi (b) deplasarea curbei în întregime, cu păstrarea formei şi pantei în cazul noii curbe – se completează aici cu (c) torsiunea – echivalentă variaŃiei elasticităŃii.

46

În afara definirii raportului de variaŃie între cerere (cantitatea cerută) şi exogenele sale funcŃionale, elasticitatea cererii are şi factori de influenŃă. În favoarea elasticităŃii operează: (din nou) (i) preŃul (propriuzis al) bunului, la ofertă, (ii) existenŃa (versus inexistenŃa) înlocuitorilor, (iii) venitul consumatorului (individual, total şi cheltuit pentru bunul “x” respectiv), respectiv (iv) timpul.

2.3 Surplusul consumatorului Surplusul consumatorului (Sc) reprezintă valoarea diferenŃei între:

(1) producŃia (utilitatea) totală a bunului “x”, oferit societăŃii – până la nivelul cantităŃii şi preŃului existene la momentul considerat; (2) valoarea corespunzătoare preŃului real al bunului “x” – la momentul considerat Grafic, surplusul consumatorului se identifică:

(i)

la stânga curbei cererii;

(ii)

deasupra preŃului la momentul considerat (Graficul III.3).

Px B (Sc) P A A (Dx) O Q A Qx Graficul III.3
Px
B
(Sc)
P A
A
(Dx)
O
Q A
Qx
Graficul III.3

ObservaŃie: Surplusul consumatorului este un concept cu valoare teoretică (teoretico- didactică). Importante sunt însă două lucruri. Mai întâi, faptul că motivul pentru care prezentăm acest concept este relaŃia sa directă cu bunăstarea consumatorului – poate fi considerat drept un adevărat indicator (indicativ) al bunăstării consumatorului, cel puŃin în lipsa altora, mai practici şi mai precişi. Astfe, vom avea mai multe aplicaŃii ale surplusului consumatorului în alte lecŃii. În al doilea rând, chiar şi pentru un concept cu valoare teoretică este nevoie de explicat semnificaŃia concretă – cantitatea Q A este aşteptată la nivelul unui preŃ al bunului “x”, P A , inferior preŃului primei unităŃi de bun cerute, aflat respectiv în vecinătatea preŃului P B . Multiplicarea (opŃiunilor) consumatorilor pentru bunul “x” se dezvăluie, prin intermediul acestui concept, realmente paradoxală: în loc să, sau înainte ca consumatorii să concure între ei la obŃinerea bunului de pe piaŃă, ia naştere un fel de “solidaritate” a lor care concură la reducerea preŃului de cerere (opŃiune).

Unitatea învăŃământ 3. Utilitatea şi cererea

În definiŃie, utilitatea este satisfacŃia obŃinută de către un consumator individual, urmare consumului unui anume bun.

47

Utilitatea alimentează cererea, tot atât cât producŃia alimentează oferta, la rândul ei – având în vedere, cel puŃin, perspectiva confruntării funcŃionale între cerere şi ofertă 8 . Utilitatea, asemeni producŃiei, ofertei sau cererii, este şi ea o funcŃie economică fundamentală complexă.

3.1 Aspectul istoric

În cazul utilităŃii, nu avem de a face cu un concept unanim acceptat în gândirea

economică. Acceptarea categoriei de utilitate este, mai întâi – înainte de aspectul economic şi de gândire economică --, o chestiune de principiu filozofic: echivalează cu acceptarea existenŃei autonome a nevoii specifice (individuale), în afara, absenŃa sau înaintea existenŃei bunului / bunurilor care o satisfac(e). Acceptând utilitatea, ca un concept valabil, înŃelegem, încă o dată, că există:

(a) utilităŃi individuale, de atribuit unuia sau mai multor bunuri, în mod concomitent – aceste bunuri urmează să fie substitute, în consum; (b) corespunzător, bunuri individuale, individual purtătoare a mai multor utilităŃi – numite şi niveluri de utilitate. Promotorul utilităŃii a fost curentul de gândire economică marginalist, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În opoziŃie cu marginalismul, marxismul – un curent de aceeaşi vârstă şi, oarecum, de aceeaşi origine în ceea ce a fost numit “Ideologia Germană” – neagă existenŃa utilităŃii, înlocuind-o cu “valoarea de întrebuinŃare”, atribuibilă fiecărui bun în parte -- ca unica dimensiune care individualizează bunul, în raport cu celelalte.

3.2 Teoria utilităŃii

De origine marginalistă, aşadar, gândirea asupra utilităŃii se sintetizează în teoria utilităŃii marginale, care conŃine două părŃi principale: (1) partea sau postulatele considerate de bază – respectiv, unanim acceptate în interiorul curentului marginalist; (2) dimpotrivă, partea care a reprezentat “sciziunea intra-marginalistă”.

(1) postulatele de bază unanim acceptate sunt, la rândul lor, două la număr:

(a) creşterea cantităŃii (ofertei) unui bun generează descreşterea utilităŃii sale

marginale; invers, în cazul descreşterii cantităŃii bunului.

A se deosebi aici cele două mărimi ale utilităŃii, de care vorbim: (i) utilitatea

marginală (Um), surprinsă ca descrescătoare, odată cu creşterea cantităŃii bunului, şi (ii) utilitatea totală (Ut), care se maximizează – respectiv indică acea cantitate integral necesară – în momentul în care utilitatea marginală scade până la anularea ei;

(b) pentru bunuri reciproc substitute (x, y, z, …) egalitatea multiplă de raporturi între cantităŃile oferite şi utilităŃile marginale corespunzătoare defineşte o stare normală şi de echilibru a economiei:

Um(x) / Px = Um(y) / Py = Um (z) /Pz = …

(2) sciziunea a avut loc între marginaliştii care s-au numit (a) cardinalişti şi (b) ordinalişti.

8 Modulul IV.

48

(a) Cardinaliştii

(Stanley

Jevons,

Alfred

Marshall,

…)

consideră

utilitatea

drept,

concomitent:

comensurabilă – atribuind astfel şi o unitate de măsură comună tuturor utilităŃilor;

iar pentru utilităŃile individuale, purtând un punctaj individual, respectiv o calificare (ordonare) cifrică notată 1, 2, … Într-un cuvânt, cardinaliştii consideră pe consumator suficient de riguros -- în opŃiunea sa faŃă de utilităŃi şi faŃă de bunurile corespunzătoare acestora – şi capabil, în final, a ordona toate bunurile într-o ierarhie opŃională unică. (b) Ordinaliştii (Vilfredo Pareto, John Hicks, I. Allen…) consideră, dimpotrivă că:

utilitatea nu poate primi o unitate de măsură unică – comună tuturor utilităŃilor individuale;

şi dacă o astfel de comensurare comună ar exista, ea ar rămâne neesenŃială teoriei. În aceeaşi înŃelegere curentă, ordinaliştii văd un consumator mai puŃin riguros sau capabil de a ordona totalitatea bunurilor care fac obiectul opŃiunilor sale în materie de utilitate – consumatorul raŃional se limitează la ierarhizarea utilităŃilor. ObservaŃie: Faptul că ierarhizarea utilităŃilor este ceva mai simplă şi la îndemână decât cea a bunurilor Ńine mai puŃin de raportul numeric dintre bunurile de pe piaŃă şi utilităŃile individuale, cât de faptul că ierarhizarea utilităŃilor (în vederea marginalistă) este prioritară -- ierarhizarea bunurilor este şi ea, prioritar, una a utilităŃilor.

O

U U A A U B B Q A Q B
U
U A
A
U B
B
Q A
Q B

Qx

Qy U A A U B B O Q A Q B Qx cardinalişti
Qy
U
A
A
U
B
B
O
Q A
Q B
Qx
cardinalişti

(a)

(b)

O

Graficele III.4

X

Qy (U3) (U2) (U1) Qx ordinalişti
Qy
(U3)
(U2)
(U1)
Qx
ordinalişti

Graficele II.4 vizualizează diferenŃa de viziune dintre cele două componente ale curentului marginalist, asupra conceptului de utilitate.

49

ObservaŃie: Toate curbele hiperbolic-convexe din aceste grafice – (a) sau (b); cardinalişti sau ordinalişti -- identifică utilitatea marginală – utilitatea totală rămâne invizibilă acestui demers.

În opoziŃie cu cardinaliştii, pentru ordinalişti nu există comensurarea utilităŃii bunului “x” (a) – există numai (b) substituŃia bunurilor în consum, care:

(1) face vizibile, de-a lungul curbelor (Ui), cele două postulate marginaliste, ca şi la cardinalişti; (2) dar, mai important, lasă să se individualizeze curbele (Ui) într-o manieră proprie (ordinalistă), cu câştigul conceptual a ceea ce numim de aici curbele de indiferenŃă (Ui).

Se numeşte curbă de indiferenŃă locul geometric al cantităŃilor de bunuri substitute (x, y…) care indică indiferenŃa consumatorului (în consumul unei cantităŃi de “x”, faŃă de

consumul celeilalte cantităŃi de “y”) în ce priveşte satisfacerea unei utilităŃi – unui nivel de utilitate. ObservaŃie: În condiŃiile în care toate curbele din Graficele III.4 sunt similare (izomorfe), putem vorbi şi de similaritatea între curba de indiferenŃă şi izocuantă. Deosebirea între cele două este una de semnificaŃie: alături de situările în zona utilitate- cerere (curba de indiferenŃă), respectiv producŃie-costuri (izocuanta):

(i)

punctele curbei de indiferenŃă indică indiferenŃa de tip: “sau cantitatea… din bunul “x”, sau cantitatea … din bunul “y”;

(ii)

în vreme ce punctele izocuantei indică asocierea de cantităŃi de factori de producŃie, una de tip: “numărul de … unităŃi de muncă (angajate), combinate cu numărul de … unităŃi convenŃionale de capital”. Corolar: Marginalismul şi marxismul, aparent contrazicându-se conceptual,

reuşesc să schiŃeze împreună conceptul de utilitate în gândirea economică contemporană. La două extreme:

(i)

marxismul neagă utilitatea, pe o bază filozofică strict materialistă;

(ii)

cardinalismul marginalist afirmă utilitatea până la unitatea de măsură comună tuturor bunurilor şi pâ a atribui fiecărui bun, prin intermediul ei, o valoare pe aceeaşi scală unică. Dimpotrivă, vizavi de acestea:

(iii)

ordinalismul marginalist afirmă utilitatea în mod limitat -- ca noŃiune abstractă sau ca satisfacŃie a consumatorului independentă de existenŃa bunului – apropiind- o atât de concretul bunurilor inter-substitute, cât şi de diversitatea materială a acestora care respinge orice scalarizare (apropie utilitatea marginalistă de valoarea de întrebuinŃare marxistă).

Câştigul teoretic de partea ordinaliştilor nu se opreşte, însă, la definirea şi reprezentarea curbelor de indiferenŃă, în maniera sintetic arătată până aici. CorespondenŃa principial-metodologică între curba de indiferenŃă şi izocuantă continuă cu “câmpurile” – de izocuante şi respectiv curbe de indiferenŃă, ca în aceleaşi Grafice II.4. Ca şi în cazul izocuantelor individuale, curba de indiferenŃă individuală observă mai îndeaproape cantităŃile asociate ale celor două bunuri, adică însăşi “indiferenŃa” emanând de la consumator.

50

Câmpul curbelor de indiferenŃă – curbe hiperbolic-convexe, izomorfe şi perfect paralele – mută accentul, de la indiferenŃa în consumul unei cantităŃi dintr-un bun sau altei cantităŃi din celălalt bun, pe diferenŃierea între curbe. În cazul izocuantelor de producŃie, erau individualizate nivelurile producŃiei pe termen lung (diferenŃierea de talie a producŃiei) – pentru curbele de indiferenŃă, diferenŃierea lor în cadrul câmpului pune în evidenŃă nivelurile de utilitate. Ordinaliştii, mai mult decât colegii lor cardinalişti şi decât alte curente care au studiat utilitatea, rămân în vizorul gândirii economice contemporane prin aceea că au lăsat aici loc acelor bunuri complexe şi multifuncŃionale, produse deliberat pentru a servi, nu o singură satisfacŃie a consumatorului, ci un adevărat set de utilităŃi. Se poate astfel întâmpla ca două sau mai multe bunuri să fie inter-substitute pe setul de utilităŃi dictat de consumator.

3.3 Constrângerea bugetară şi utilitatea Şi dată fiind aceeaşi corespondenŃă principial-metodologică între curba de indiferenŃă şi izocuantă, dusă mai departe la nivelul câmpurilor de curbe corespondente, putem gândi în continuare şi la complementaritatea izocuantă-izocost, ca pentru o presupusă corespondenŃă în planul utilităŃii.

3.3.1 Linia buget

Reprezintă, în mod raŃional-economic, maximul venitului (bugetului) individual al consumatorului, posibil de alocat satisfacerii unei utilităŃi (unui nivel de utilitate). Grafic, este vorba de o tangentă la curba de indiferenŃă, ca în Graficul III.5 (pct. A, pe a doua curbă de indiferenŃă, linia-buget (B)).

Qy

Qy A

O

(U3) (U2) A (B) (U1) Qx A Graficul III.5
(U3)
(U2)
A
(B)
(U1)
Qx A
Graficul III.5

Qx

ObservaŃie: Egalitatea între raportul variaŃiilor cantităŃilor şi raportul preŃurilor, la cele două bunuri, rezultă simplu din echivalenŃa valorilor (veniturilor) totale implicate, de o parte şi de cealaltă:

Qy /Qx = Px / Py ⇔ ∆Qy Py = Qx Px ⇔ ∆Vy = Vx

3.3.2 Determinantele venit şi preŃ

Luând rata marginală de substituŃie ca în definiŃia şi formula de mai sus, atunci ea -- în calitate de raportor al variaŃiei cantităŃilor de bunuri substitute – revine esenŃial la

51

influenŃa exogenelor (determinantelor): (1) venitul consumatorului şi respectiv (2) preŃurile de piaŃă ale bunurilor inter-substitute – practic, raportul între preŃuri. Cum se stabilesc aceste influenŃe, fiecare în parte ? (A) Efectul variaŃiei venitului (mai precis, al creşterii acestuia) îl observăm în Graficul

III.6. Qy (U3) (U1) (U2) C B (B3) A (B2) (B1) O Qx
III.6.
Qy
(U3)
(U1)
(U2)
C
B
(B3)
A
(B2)
(B1)
O
Qx

Graficul III.6

(B) Efectul variaŃiei preŃurilor (Graficul II.7) este ceva mai complex Graficele III.7).

Qy (U2) A B (B1) (U1) (B2) O Qx (a)
Qy
(U2)
A
B
(B1) (U1)
(B2)
O
Qx
(a)
Qy (U1) (U2) A B C (B1) (B’2) (B2) (b)
Qy
(U1)
(U2)
A
B
C
(B1) (B’2)
(B2)
(b)
O Qx (a) Qy (U1) (U2) A B C (B1) (B’2) (B2) (b) Graficele III.7 3.4

Graficele III.7

3.4 CorespondenŃa cerere-utilitate Graficele III.8 încearcă să stabilească o astfel de corespondenŃă prin procedeul numit compunere grafică.

52

Qy (U1) (U3) (U2) A B C (B1) (B2) (B3) O Q A Q B
Qy
(U1)
(U3)
(U2)
A
B
C
(B1)
(B2)
(B3)
O
Q A Q B
Q C
Qx

(a)

Px

O

A B C (Dx)
A
B
C
(Dx)

Q A

Q B

Q C

Qx

(b)

bunuri ordinare

Graficele III.8

Qy (B3) (U1) (U3) (B2) C (U2) (B1) B A O Qc Q B Q
Qy
(B3)
(U1)
(U3)
(B2)
C
(U2)
(B1)
B
A
O
Qc Q B Q A
Qx

Px

O

(Dx) A B C
(Dx)
A
B
C

Qc Q B Q A

Qx

bunuri “Giffen-Veblen”

Sumarul modulului: Cererea se prezintă în funcŃia sa matematică, cu mulŃimea de factori determinanŃi. Este specifică fiecărui bun în parte, aidoma producŃiei, şi determină un comportament de piaŃă individual. Timpul de exercitare se reduce aici la un singur reper, iar acesta chiar mai puŃin bine determinat, decât în cazul producŃiei. Studiul întreprinde însă şi o depaartajare în raport du factorul preŃ al bunului, pentru a apropia studiul cererii de cel al ofertei. Dintre caracteristicile funcŃiei economice se despreinde elasticitatea. Utilitatea revine în studiu alături de cerere, esenŃa legăturii dintre cele două identificându-se în constrângerea bugetară a consumatorului.

Chestiuni:

53

(1) Ce exprimă panta negativă a curbei cererii ? Dar cea pozitivă, pentru bunurile speciale ? (2) Care este diferenŃa de fond între forma rectilinie şi cea curbilinie a funcŃiei cererii ? (3) Care sunt raŃiunile restrângerii funcŃiei cererii la “legea” cererii (raportul cu preŃul bunului) ? (4) Dată fiind forma rectilinie a curbei cererii, studiaŃi valoarea elasticităŃii, pe exemplificări, de-a lungul curbei cererii.

Studiu de caz:

(5) Să trasăm şi să explicăm graficul funcŃiei elasticităŃii, faŃă de preŃ, a cererii de curbă rectilinie şi curbilinie propriuzisă.

Bibliografie Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

GogoneaŃă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York. 1981

54

Modulul IV

OFERTA ŞI ECHILIBRUL, VERSUS DEZECHILIBRUL PIEłEI

UnităŃi învăŃământ:

1.Oferta. DefiniŃie şi funcŃie 2.Alte explicaŃii asupra funcŃiei restrânse 3.Elasticitatea ofertei 4.Echilibrul cerere-ofertă De revăzut, în prealabil: FuncŃia cererii /Modulul III În această lecŃie, Revenim în zona producŃiei şi producătorului, deşi studiem mai întâi oferta tot pe elemente funcŃionale, dar mai ales în comparaŃie cu funcŃia cererii de consum, tot pe elemente funcŃionale. În partea a doua, lecŃia are referire la echilibrul cerere-ofertă, ca sinteză a cunoştinŃelor despre cerere şi ofertă, la definirea, dar şi la dinamica acestuia. Reies elemente care conduc atât la realizarea echilibrului cerere-ofertă (al consumului), cât şi la îndepărtarea de acesta, după cum este de admis că starea de echilibru nu este nici continuă, nici automat recâştigată. Scopul modulului: CunoştinŃele din Modului I şi celelalte concretizează aici asupra ofertei. Există şi aici funcŃia matematică, după înŃelesul comun, revenind tot în postura unei cantităŃi de bunuri (aidoma producŃiei şi cererii), iar funcŃia economică, de o parte, revine în domeniul producŃiei şi costurilor, de cealaltă, îl defineşte pe ofertant, cu locul acestuia în realizarea activităŃii economice, de la extragerea şi prelucrarea resurselor, la dispoziŃia consumatorului. Obiective: (1) funcŃia matematică a ofertei; (2) înŃelegerea ofertei în parallel cu funcŃia cererii; (3) caracterisiticile ofertei şi acŃiunii ofertantului; (4) echilibrul cerere-ofertă.

Într-o primă parte a expunerii de faŃă, putem considera oferta în simetrie cu elementele caracteristice funcŃiei cererii de consum.

Unitatea învăŃământ 1. Oferta. DefiniŃie şi funcŃie

Oferta este cantitatea dintr-un bun individual “x” pe care producătorii şi ofertanŃii doresc şi pot să o prezinte spre vânzare, într-o perioadă considerabilă. Astfel, spre deosebire de cererea de consum, oferta prezintă mai puŃină relevanŃă ca ofertă individuală, a ofertantului individual – cu alte cuvinte, ea se prezintă în mod relevant numai ca ofertă de piaŃă (totală sau cumulată). În schimb, ca şi în cazul cererii, se distinge la fel de bine şi în cazul ofertei (1) funcŃia extinsă şi (2) funcŃia restrânsă. (1) FuncŃia extinsă a ofertei prezintă variabilele exogene:

obiectivele producătorului (B) – inclusiv în sensul organizării acestor obiective pe scheletul unui obiectiv individual, considerat dominant, cu dominanŃă în luarea deciziei de ofertă;

55

preŃul bunului (Px) – cu influenŃă asupra ofertei de acelaşi calibru cu influenŃa asupra cererii;

preŃurile altor bunuri (Pg);

preŃuri ale factorilor de producŃie (Pf);

nivelul tehnic şi tehnologic al producŃiei (T);

alŃi factori (Z). Drept urmare, luăm în considerare o funcŃie a ofertei – de piaŃă -- de forma:

Sx = f (B, Px, Pg, Pf, T, Z) (2) FuncŃia restrânsă a ofertei exprimă – perfect similar cu cazul fncŃiei cererii – dependenŃa cantităŃii oferite de nivelul preŃului bunului (Px), “ceteris paribus”. Forma funcŃiei restrânse devine:

Sx = f (Px)

ObservaŃie: Mult căutata corespondenŃă cerere-ofertă – adică între cele două funcŃii fundamentale în economie – se regăseşte exclusiv la nivelul funcŃiei restrânse. În realitate, studiul economiei a forŃat conceptul funcŃiei restrânse, pentru ambele funcŃii, în acest sens – rezultatele studiului asupra echilibrului cerere-ofertă, în ultima parte a LecŃiei de faŃă, vor veni să justifice această opŃiune. Pe ce se fundamentează, însă, practic corespondenŃa cerere-ofertă, la nivelul funcŃiilor restrânse, de o parte (cererea) şi de cealaltă (oferta) ?

(i)

preŃul bunului (Px) este variabila exogenă comună cantităŃii cerute şi respectiv oferite;

(ii)

deşi cele două cantităŃi se individualizează astfel pentru cerere şi ofertă, sunt înlesnite şi analiza şi comportamentul interactiv al celor două funcŃii prin aducerea lor pe graficul comun cantitate (Qx) – preŃ (Px).

În fine, rezultă aici corespunzător legea ofertei – şi ea cu expresie perfect asemănătoare legeii cererii – oferta (cantitatea oferită) creşte, la creşterea preŃului bunului, în oricari condiŃii. Ceea ce înseamnă, pentru ofertă:

(i)

influenŃa preŃului (Px) asupra cantităŃii oferite (Qx) -- similară cu cazul cererii;

(ii)

coroborată, în schimb, cu aceeaşi libertate a formei curbei ofertei – ca în cazul cererii;

(iii)

lipsesc bunurile (considerate) speciale – care s-ar fi abătut de la legea specifică ofertei şi deci ar fi modificat panta curbei;

(iv)

curba ofertei este una crescătoare în toate cazurile (Graficul IV.1).

Px

Ox

(Sx)
(Sx)

Qx

Graficul IV.1

56

Unitatea învăŃământ 2. Alte explicaŃii asupra funcŃiei restrânse

2.1 Mişcări specifice

(i)

de-a lungul curbei ofertei este imaginată variaŃia cantităŃii oferite, urmare (exclusiv) variaŃiei preŃului bunului – similaritatea cu curba cererii este din nou una perfectă;

(ii)

mişcarea curbei ofertei, în întregime indică, corespunzător, influenŃa variaŃiei

altei / altor variabile, decât preŃul bunului (Px), asupra curbei ofertei / funcŃiei restrânse. Mişcarea (deplasarea) curbei ofertei în întregime semnifică, mai întâi, păstrarea formei curbei originare. În al doilea rând, şi pentru curba ofertei pot fi desprinse – din nou, ca şi în cazul curbei cererii – determinantele deplasării curbei (Diagrama IV.1).

Diagrama IV.1

Determină deplasarea curbei ofertei:

Către stânga:

Către dreapta:

tendinŃele inverse ale factorilor din coloana dreaptă

schimbarea de obiectiv a producătorului, de la maximizarea profitului la maximizarea vânzărilor

scăderea preŃurilor bunurilor substitute (înlocuitoare).

creşterea preŃurilor factorilor de producŃie aferenŃi bunului “x”

ameliorările tehnologice operate asupra bunului “x”

2.2 Surplusul producătorului Regăsim aici un alt concept-replică la altul specific curbei cererii. Surplusul producătorului (Sp) reprezintă, prin definiŃie economică, valoarea totală a bunului “x”, oferită de producător, de la preŃul primei unităŃi de bun oferite. Grafic, surplusul producătorului se regăseşte:

(i)

la stânga curbei ofertei;

(ii)

sub preŃul ofertei la momentul considerat (Graficele IV.2b).

Px B (Sc) P A A (Dx) O Q A Qx
Px
B
(Sc)
P A
A
(Dx)
O
Q A
Qx

O

Px (Sx) P A A’ (Sp) Qx Q A’
Px
(Sx)
P A
A’
(Sp)
Qx
Q A’

57

(a)

(b)

Graficele IV.2

Unitatea învăŃământ 3. Elasticitatea ofertei

Şi în cazul elasticităŃii, lucrurile sunt perfect similare în cazurile cererii şi ofertei -- elasticitatea ofertei este capacitatea de extindere-res