Sunteți pe pagina 1din 18

Dărâmăturile Ierusalimului 02

(transcriere după o prezentare a fratelui Duane Dewey din 21.11.2011)

Să îngenunchem pentru rugăciune:

Tată iubitor, î ți mul țumim din nou Doamne drag pentru că ai venit aici că să ne aju ți să studiem aceste lucruri; î ți mul țumim pentru dragostea Ta fa ță de biserică, pentru că aceasta înseamnă că mă iube ști Doamne; dacă nu ar fi fost dragostea ta, ce speran ță mai aveam? Și suntem recunoscători Doamne drag azi pentru că de și în țelegem istoria lui Neemia a șa cum trebuie s-o în țelegem, Neemia a primit încurajare și a fost omul trimis de Tine; el a încheiat lucrarea și aceea a fost o lucrare bună. Ne rugăm Doamne drag ca prin tine, noi să fim acel popor care v-a sfâr și lucrarea astfel încât să putem pleca acasă. Binecuvintează-ne până la sfâr șit te rugăm, dă-ne în țelegere (a Cuvântului) pentru că avem nevoie de ea, și dă-ne inimi care să fie dispuse să primească cuvântul tău. Ne rugăm în numele lui Isus, Amin.

Vreau să vă citesc ceva din Solii alese înainte ca să intrăm în unele aspecte mai profunde legate de felul în care Cottrell în țelege hermeneutica biblică. Fratele Jeff Pippenger mi-a scris un mail legat de acest material (legat de cartea lui Cottrell) pe care eu îl prezint și care este foarte liberal în ceea ce cuprinde, și vreau să re-accentuez faptul că trebuie să fim aten ți la orice gând din care ar putea să reiasă faptul că noi am fi de acord cu vreunul din aspectele liberale care vor fi men ționate în aceste prezentări. Nu suntem de acord cu ele. Ci dorim să accentuăm faptul că noi suntem în acord cu Biblia și Spiritul Profetic cu privire la corecta în țelegere a hermeneuticii biblice și a modului de a interpreta Biblia.

Există un pasaj minunat în Solii alese volumul 2, paginile 101-118, dar nu îl vom citi pe tot. Se intitulează „Cei trei îngeri și un alt înger”, și sunt de părere că este un titlu potrivit deoarece noi trăim acum în timpul judecă ții celor vii și în timpul acelui „alt înger”.

Un amestec de adevăr și eroare

„Nu am mai putut să dorm după ora unui și jumătate. Scriam o solie către fratele T, o solie pe care Domnul mi-a dat-o pentru el. Ideile ciudate pe care el le sus ține sunt un amestec de adevăr și eroare. Dacă el ar fi trecut prin acele experien țe prin care a trecut poporul lui Dumnezeu, acele experien țe prin care i-a condus El în ultimii patruzeci de ani, el ar fi mai bine pregătit pentru a face o ”

aplicare corectă a Scripturii

Ea spune că îi scrie unui frate care sus ține un amestec de adevăr și eroare, și îi spune că dacă el ar fi trecut prin această experien ță, el ar fi mai bine pregătit pentru a face o aplica ție corectă a Scripturilor (pentru a interpreta corect Scripturile). Ea spune că în această istorie găsi ți aplicarea corectă a Scripturii. În experien ța pe care au avut-o acei oameni din acea istorie, ei au fost în stare să în țeleagă Biblia în mod corect și să facă corect aplicarea ei.

„Marile pietre de hotar ale adevărului, care ne arată direc ția

(în care ne îndreptăm) în istoria profetică, trebuie păzite cu grijă, altfel ele vor fi dărâmate și înlocuite cu teorii care vor aduce mai de grabă confuzie decât lumină autentică. Mi-au fost citate acela și teorii eronate care mi-au fost prezentate iar și iar. Acei care sus țineau aceste teorii prezentau citate din Biblie, însă le foloseau (le aplicau) și le interpretau gre șit. Teoriile despre care se

Continuă

presupunea că erau corecte, erau incorecte să fi fost în șelat, nu-i a șa?)

ș i totu și mul ți credeau că acestea erau teoriile care trebuiau

să fie prezentate înaintea poporului ( și a ș sugera faptul că acest lucru se face în biserica de azi, și încă de multă, multă vreme încoace). Profe țiile din cartea lui Daniel și a lui Ioan trebuie să fie studiate cu aten ție.” (Solii alese, vol. 2, pag.

101)

(Asta înseamnă că cineva trebuia

Continuă

Ea zice că era un grup de persoane care erau gre și ți, și ace știa prezentau înaintea oamenilor ceea ce ei credeau că era adevăr, și acum ea zice, în lumina acestui lucru, că profe țiile lui Daniel și Ioan trebuie studiate cu aten ție. Există ceva în legătură cu studierea profe țiilor lui Daniel și Ioan care ne va a șeza pe o temelie sigură (fermă). Ceva care ne va despăr ți de gre șeala de a face interpretări gre șite și de a face specula ții pe baza Bibliei.

„Sunt unii din cei care trăiesc în zilele noastre care atunci când au studiat profe țiile lui Daniel și Ioan, au primit o mare lumină de la Dumnezeu pe măsură ce au avansat pe acel teren unde profe ții speciale s-au împlinit una după alta în ordinea lor. (aceasta înseamnă că în acea istorie, erau anumite profe ții speciale care se aflau în curs de împlinire în ordinea lor specifică, a șa că aceasta înseamnă că acea istorie nu trebuie aruncată la co șul de gunoi al istoriei adventiste ci este o istorie vie și este aplicabilă pentru noi azi!)

„Ei au dus lumii solia legată de timp. Adevărul a

strălucit atunci cu claritate asemenea soarelui la amiază. Evenimentele istorice care arătau spre împlinirea clară a profe ției au fost prezentate în fa ța oamenilor,

iar profe ția a fost privită ca fiind o în șiruire (aliniere) schematică a evenimentelor care conduc spre încheierea istoriei acestui pământ.” Solii alese, vol. 2, pag.

102.

Aceasta (harta) a dus lumii o solie legată de timp, observa ți în partea de sus 2520, apoi cele 2300 de zile, acestea sunt solii legate de timp; până vor trece 2300 de seri și dimine ți apoi Sfântul Loca ș va fi cură țit. Există o diferen ță între întuneric și lumina da la miezul zilei, nu-i a șa?

„Dacă el ar fi trecut prin acele experien țe prin care a trecut poporul lui Dumnezeu, acele experien țe prin care i-a condus El în ultimii patruzeci de ani, el ar fi mai bine pregătit pentru a face o aplicare corectă a Scripturii (pentru a folosi corect Scriptura).” Solii alese, vol. 2, pag. 101

(aliniere)

schematică a evenimentelor care conduc spre încheierea istoriei acestui pământ”.

„Scenele care au de-a face cu lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele detalii care ne sunt descoperite foarte clar în istoria acestui pământ. (Aș sugera că ceea ce noi studiem acum face parte din aceste ultime detalii ale planului „omului nelegiuirii” ). Poporul are acum o solie specială pe care trebuie să o

Continuă

Ș i

ea

descrie

folosirea

corectă

a

Scripturilor

ca

fiind

„o

în șiruire

ducă lumii, solia îngerului al treilea.

Aceia care, în experien ța lor, au umblat prin

acel loc, și care și-au avut partea lor în proclamarea primei, a celei de

-

a doua și

a celei de-a treia soli

i

îngere ș ti, nu pot fi atât de u șor condu și pe cărări gre șite

după cum sunt aceia care nu au cunoscut din experien ță ce înseamnă să faci

parte din poporul lui Dumnezeu.” Solii alese, vol. 2, pag. 102

 

Aceasta înseamnă că dacă iei aceste lucruri și le arunci la co șul de gunoi al istoriei adventiste, vei fi dus în eroare (în șelat) de „omul fărădelegii”. Și motivul pentru care ea face acea legătură (cu omul fărădelegii) la începutul acestei afirma ții, este faptul că el se

folose ște de o în țelegere gre șită sau de o metodă de interpretare eronată a Scripturii. Aceasta este modalitatea prin care „omul fărădelegii” î și va duce la îndeplinire planurile.

„Au existat mereu unii sau al ții care atunci când studiau Biblia credeau că au descoperit o mare lumină și teorii noi, dar ace știa erau gre și ți. (cineva ar

trebui să zică Amin!) Toată Scriptura este adevărată, dar printr-o folosire gre șită

a ei oamenii pot ajunge la concluzii eronate. Noi suntem angaja ți într-un conflict

măre ț, și acesta va deveni din ce în ce mai strâns și mai hotărât, pe măsură ce ne apropiem de lupta finală. Avem un adversar care nu doarme și care ac ționează mereu asupra min ților acelor persoane care care nu au experimentat personal învă țăturile poporului lui Dumnezeu pentru ultimii cincizeci de ani. Unii iau adevărul care se aplică pentru timpul lor ( și acesta este argumentul lui Cottrell, observa ți ce zice ea) și îl plasează undeva în viitor. (A auzit cineva de futurism în Adventism?) Evenimentele din lan țul profe țiilor care și-au avut împlinirea în trecut sunt plasate în viitor, și astfel prin aceste teorii credin ța unora este slăbită.” Solii alese, vol. 2, pag. 102

A șa că am dorit ca să observa ți faptul că sora White era con știentă de faptul că folosirea gre șită sau interpretarea gre șită a Scripturii este produsul lucrării omului nelegiuirii, a șa că vă rog să ține ți minte acest lucru pe măsură ce continuăm studiul nostru. De asemenea ea insistă asupra faptului că această istorie (istoria primilor adventi ști) a produs în via ța celor care au trecut prin acele evenimente o experien ță care i-a întărit. Care le-a a șezat picioarele pe o temelie solidă și aceasta a fost o solie bazată pe timp (profe ții legate de un anumit timp). A fost o solie bazată pe o în șiruire de evenimente. Da ți-mi voie să v-o citesc din nou.

„Ei au dus lumii solia legată de timp. Adevărul a strălucit atunci cu claritate asemenea soarelui la amiază. Evenimentele istorice care arătau spre împlinirea clară a profe ției au fost prezentate în fa ța oamenilor, iar profe ția a fost privită ca fiind o în șiruire (aliniere) schematică a evenimentelor care conduc spre încheierea istoriei acestui pământ. Scenele care au de-a face cu lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele detalii care ne sunt descoperite foarte clar în istoria acestui pământ. Poporul are acum o solie specială pe care trebuie să o

ducă lumii, solia îngerului al treilea.

Aceia care, în experien ța lor, au umblat prin

acel loc, și care și-au avut partea lor în proclamarea primei, a celei de a doua și

treia solie îngerească, nu pot fi atât de u șor condu și pe cărări gre șite după cum sunt aceia care nu au cunoscut din experien ță ce înseamnă să faci parte

a

din poporul lui Dumnezeu.

Solii alese, vol. 2, pag. 102

Legat de cartea „Rolul hermeneuticii biblice în păstrarea unită ții în cadrul bisericii” am rămas la tema despre unitate și traducerile Bibliei. Discutam despre cele două metode de studiere a Bibliei. Una este metoda dovezilor textuale, și cealaltă este numită metoda istorică. Una se bazează pe – conform spuselor lui Raymond Cottrell – se bazează pe ideea că noi trebuie să comparăm Scriptura cu timpurile noastre și experien ța propriei noastre culturi și apoi să interpretăm scripturile având în minte acest fapt. Și el zice că acesta este un mod gre șit de a studia Biblia. Apoi el zice că metoda corectă de a studia Biblia este să mergi înapoi în trecut și să aplici metoda istorică, iar aceasta compară contextul istoric și literar original și îl aplică direct pentru vremurile acelea și zice că face acest lucru cu scopul de a în țelege cum anume să aplice, pentru timpul și circumstan țele actuale, principiile și instruc țiunile observate. Permite ți-mi să va citesc următoarele:

„Prima din cele două metode de citire și studiere a Bibliei, este cunoscută în mod obi șnuit sub numele de metoda dovezilor textuale (verset cu verset), care scoate adesea afirma ții și pasaje biblice din contextul lor original, istoric și

literar, și le aplică direct pentru timpul nostru, adesea în circumstan țe foarte diferite cărora acestea nu se aplică. Ce-a de-a doua metodă este cunoscută în mod obi șnuit sub numele de metoda istorică, deoarece acesta studiază Biblia în propriul ei context literar și istoric, având ca ultimă țintă să în țeleagă cum anume să aplice principiile și instruc țiunile cuprinse în ea pentru timpurile și circumstan țele actuale.” Rolul hermeneuticii biblice în păstrarea unită ții în cadrul bisericii, pag. 5

Observa ți cum formulează această afirma ție „este cunoscută în mod obi șnuit sub numele”, de și, după cum ve ți afla aici în scurt timp, Raymond Cottrell însă și este cel care a conceput această expresie „metoda istorică”. Această metodă nu este folosită de nimeni altcineva în rândurile protestan ților sau a catolicilor ci este un termen inventat de Raymond însu și. Nu ști ți asta dar am citit la început, și vă voi arăta din nou. El zice:

„Ce-a de-a doua metodă este cunoscută în mod obi șnuit sub numele de metoda istorică, deoarece acesta studiază Biblia în propriul ei context literar și istoric, având ca ultimă țintă să în țeleagă cum anume să aplice principiile și instruc țiunile cuprinse în ea pentru timpurile și circumstan țele actuale.” Idem, pag. 5

„Marele avantaj al metodei dovezilor textuale, dacă are vreunul, este acela că nu necesită nici o instruire specială sau vreo calificare anume. Pentru

cele mai multe persoane marele dezavantaj al metodei istorice este acela că aceasta într-adevăr necesită instruire și calificare (trebuie să fi învă țat). Totu și, din fericire, aceia care nu au avut privilegiul de a avea parte de acea calificare

ș i instruire pot totu și să urmeze metoda istorică prin folosirea informa țiilor puse la dispozi ție de către cei care au avut parte de instruire. Vom prezenta mai multe despre aceasta mai târziu.” Idem, pag. 5

„Doi factori sunt implica ți în ob ținerea unei în țelegeri corecte a în țelesului pe care Duhul Sfânt și scriitorul biblic au inten ționat să-l transmită printr-o afirma ție sau un pasaj din Scriptură: Biblia în sine și o persoană care să o studieze. Să cercetăm pe scurt ambele rechizite esen țiale pentru o în țelegere corectă a Bibliei.” Idem, pag. 6

Nu vom parcurge tot ceea ce acoperă el în această carte, vorbe ște despre obiectivitate, umilin ță, deschidere; el încearcă să vă convingă că dacă doar a ți avea o

minte deschisă, dacă a ți fi obiectivi, a ți putea folosi metoda lui de studiere a Bibliei, și el vă va putea apoi convinge de corectitudinea lui. El vă dă o mică lec ție despre cum anume trebuie să fi- ți deschi și, să ave ți o minte deschisă. Vreau să vă spun că acest fel de a

gândi

fel de hipnoză. Acest bărbat este condus de un spirit pe care el nu-l cunoa ște. Ști ți că în culturile orientale, când cineva meditează, acele persoane doresc să î și deschidă atât de mult mintea încât să o golească total, a șa că lucrurile despre care vorbe ște acest om sunt foarte periculoase. Trebuie să ne apropiem cu reveren ță (respect) de Cuvântul lui Dumnezeu, având în minte faptul că numai El este Cel care poate interpreta Cuvântul Său. Mintea omenească nu ar trebui folosită pentru a interpreta deschis al Cuvântului lui Dumnezeu. Foarte periculos. Este de origine catolică – cu adevărat de origine satanică. Înal ță omul mai presus de Cuvânt, și ne a șează pe un teren care din punct de vedere omenesc poate părea avantajos, însă în realitate este dezavantajos deoarece a șează omenescul deasupra Divinului. Doar atât voi spune despre aceasta.

Apoi el continuă cu principiul „sola Scriptura” (numai Biblia). Toată lumea știe că trebuie să fie Biblia și numai Biblia a șa că nu e nevoie să mai discutăm aceasta în detaliu, nu-i a șa?

psihologii au folosit acest tip de ra ționament de mai mul ți ani în coace, și este un

„Biblia de și a fost inspirată, nu a fost inspirată în mod verbal. Duhul Sfânt a impresionat min țile scriitorilor biblici cu anumite principii și învă țături pe care ace știa le-au rostit poporului care se afla într-o rela ție de legământ cu Dumnezeu, în circumstan țe istorice specifice. (El se întoarce mereu la acele circumstanțe istorice specifice, vreau să observa ți acest lucru. El spune, că ceea ce trebuie să face ți pentru a explica sau interpreta corect Biblia, este să în țelege ți partea istorică, istoria, contextul și perspectiva asupra mântuirii din vremurile în care acea afirma ție a fost scrisă, înainte de a putea explica în mod corect Biblia). Ei au aplicat aceste principii și aceste învă țături la probleme din timpurile în care au trăit ei, într-un limbaj și într-o formă potrivită pentru contemporanii lor cărora le scriau – le fel cum face un pastor în predica lui din Sabat diminea ță. Este esen țial pentru a avea o în țelegere corectă a Bibliei să facem diferen ța între (să fi ți aten ți aici) aspectele ei divine și cele omene ști (am citit mai devreme că omenescul și divinul s-au contopit în Cuvântul lui Dumnezeu, ele nu sunt deloc două aspecte separate) ca nu cumva să interpretăm că fiind omene ști anumite principii și învă țături divine (aceasta este ceva foarte, foarte subtil), sau să facem din aplica ția lor pentru o situa ție locală, un principiu universal valabil aplicabil pentru orice timp și în orice circumstan țe. Este esen țial să citim Biblia într-un mod receptiv.” Idem, pag. 8

Eu consider că aceasta este doar filozofie omenească. El continuă mai departe zicând:

„Aspectele omene ști ale Bibliei. Aspectele omene ști ale Bibliei includ lucruri ca: limbajul în care aceasta a fost scrisă, forma literară, expresiile lingvistice și deosebirile; perspectiva persoanei despre istoria mântuirii (face

mereu referire la acest lucru numit „perspectiva asupra istoriei mântuirii), felul în care Noul Testament se folose ște de Vechiul Testament, faptul că totul a fost scris pentru un popor anume în contextul unor circumstan țe istorice specifice și natura și scopul profe țiilor predictive. Să privim mai îndeaproape unele din aceste aspecte omene ști ale Bibliei, fiecare din ele fiind inseparabile de Biblia însă și. Perspectiva ei despre istoria mântuirii. Un studiu exhaustiv.” Idem, pag.

9

El înlătură de fapt orice ra ționament care ar conduce spre în țelegerea lui William Miller. Apoi continuă, și în prima fază ne spune perspectiva lui asupra istoriei mântuirii. Vreau să parcurgem pe scurt aceasta și apoi vom aborda și alte lucruri pe care vreau să le abordăm.

„Perspectiva ei (a Bibliei) asupra istoriei mântuirii. Un studiu complet despre tot ceea ce scriitorii Vechiului Testament au spus despre scopul lui Dumnezeu cu Israelul antic ne oferă dovezi concludente că ini țial El a dorit ca ei să rămână poporul legământului și instrumentul ales de El pentru salvarea (mântuirea) lumii pe parcursul întregii istorii. Vechiul Testament nu știe nimic despre faptul că Israelul ar putea să fie scos din rela ția de legământ, despre tranzi ția spre un alt popor al legământului, sau orice altceva dincolo de încheierea vremurilor vechi testamentare. ” Idem, pag. 9

Deci oricine a citit în mod corect Vechiul Testament nu poate fi de acord cu această afirma ție, cu nimic din ea. Însă el trebuie să facă aceste afirma ții pentru a vă convinge că metoda propusă de el este corectă.

„Cât prive ște perspectiva Noului Testament despre istoria mântuirii, Isus le-a spus în mod explicit ucenicilor Săi că El urma să se întoarcă în timpul genera ției lor (observa ți ce face el acum și cum distruge în țelegerea noastră cu

privire la istoria mântuirii), și timp de aproape patruzeci de ani scriitorii Noului Testament au vestit despre și au a șteptat revenirea lui Isus cam pe la sfâr șitul vremurilor nou testamentare. Nu este nici un indiciu că timpul s-ar mai derula pentru încă 2000 de ani. Perspectiva pe care Biblia însă și o are asupra istoriei mântuirii, perspectivă care atinge punctul culminant spre sfâr șitul vremurilor biblice este un indiciu valoros și important pentru interpretarea ei.” Idem, pag. 9

Ceea ce el spune de fapt este că nu există nimic profetizat în Biblie care să se încheie cu 2300 de ani mai târziu, bazându-ne pe perspectiva istoriei Bibliei, bazându-ne pe cultura în care Biblia a fost scrisă. El de fapt folose ște ceea ce ei numesc „metoda istorico critică” de interpretare a bibliei. Raymond Cottrell a inventat termenul de „metoda istorică” pentru a ascunde cea de-a doua parte a expresiei – „critică”. Vom vedea imediat din cartea lui Dr.Pippim cât de adevărat este acest lucru. Pe măsură ce am început să citesc această carte și i-am spus despre ea și lui Jeff (Pippenger), el mi-a zis că Daniel citea o carte intitulată „Receiving the Word” (Primirea Cuvântului), pe care eu o aveam în biblioteca mea de mul ți ani dar nu mi-a trezit până acum apetitul să o citesc. A șa că atunci când el mi-a zis că tu o citeai (către Daniel), mi-a zis: „Este ceva ce trebuie să vezi și care te va înfiora atunci când vei vorbi despre acest subiect.” Am deschis cartea și am găsit un capitol pe care îl vom citit, un capitol care vorbe ște exact despre această carte pe care o citim acum. Vorbe ște despre metoda istorică.

A șa că, apoi el (Raymond Cottrell) vorbe ște despre tipologie, că aceasta ar fi ceva diferit de profe țiile predictive, și ce vrea el să spună prin aceasta este faptul că tipologiile (tipurile) nu sunt profe ții predictive. Ceea ce el sus ține este faptul că nu există profe ții prezise în Biblie. Că Dumnezeu nu a scris niciodată o profe ție pentru a prezice vreun eveniment, ci, în unele cazuri, El folose ște tipologiile (tipurile), „pentru a încurca pu țin lucrurile”, vorba vine. (Am multiplicate aceste căr ți și ele sunt disponibile acolo de unde a ți procurat acest document.) A șa că unele din lucrurile pe care le discutăm, ve ți putea să le în țelege ți mai bine când ve ți citi această carte pentru voi în șivă. Eu nu o pot cuprinde toată în aceste prezentări, nu am destul de mult timp. Ș i atunci când o ve ți citi voi în șivă și vă ve ți gândi la această discu ție pe care am avut-o azi, vreau să analiza ți voi în șivă lucrurile pe care acest bărbat le-a introdus în biserică timp de aproape 70 de ani. Este ceva foarte periculos. Acum el zice, și acesta este un rezumat al concluziilor sale:

„1. O hermeneutică biblică de încredere este esen țială pentru a în țelege corect Biblia. Un consens cu privire la o astfel de metodă hermeneutică, și cu privire la felul în care ne raportăm unul la altul în probleme în care hermeneutica este implicată, este esen țial pentru a continua să existe unitate în biserica mondială.” Idem, pag. 11

Ceea ce el încearcă să facă este o îndoctrinare a poporului cu privire la perspectiva sa asupra hermeneuticii biblice pentru ca astfel ei să poată fi uni ți. Din punctul lui de vedere nu poate exista unitate, dacă nu folosesc cu to ții metoda sa de hermeneutică biblică.

„2. Hermeneutica biblică a fost la baza fiecărei controverse teologice legate de doctrină în cadrul bisericii, cum ar fi dezbaterea despre neprihănirea prin credin ță din 1888, diferen țele de opinie cu privire la „necurmata din Daniel 8:11 din primul deceniu al secolului douăzeci, provocările repetate cu privire la interpretarea tradi țională a versetului din Daniel 8:14 din ultima parte a secolului trecut, atingând punctul culminant la Glacier View în 1980 (dezbaterea cu privire la Sanctuar, problema cu Desmond Ford – n.tr.) și dezbaterea actuală cu privire la hirotonirea femeii în lucrarea de vestire a evangheliei.” Idem, pag.

Observa ți cum ajunge la subiectele care ne interesează pe noi. A început cu problema legată de hirotonirea femeii, dar acum ne spune că hermeneutica biblică corectă va vindeca și restul problemelor care există în cadrul bisericii, le fel cum va face și cu problema legată de hirotonirea femeilor. Crede ți-mă că acum lucrurile vor părea că sunt în favoarea lui legat de această chestiune dar pentru aceia dintre noi care nu suntem de acord cu el, în ciuda celor prezentate, vom continua să fim în dezacord cu principiilor sale de hermeneutică. Dar el ne spune că toate celelalte probleme pot fi rezolvate prin acela și tip de principii de hermeneutică pe care el le propune pentru a avea parte de unitate în cadrul bisericii.

„3. Dovada principală pentru faptul că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu pentru umanitate stă în perspectiva oferită de ea asupra originii, asupra naturii și asupra destinului universului și a rasei umane, în analiza ei asupra răută ții umane și a solu ției oferite de ea la această problemă și în formula oferită de ea pentru rela ții interumane armonioase. Aplicarea acestor principii ar avea ca urmare un adevărat rai pe pământ.” Idem, pag. 12

Acestea sunt o mul țime de sentimente frumoase și înflorituri de cuvinte dar care nu au nici o legătură cu adevărul. Dacă am vesti a treia solie îngerească a șa cum ne-a cerut Dumnezeu să facem pe 22 octombrie 1844, atunci ar fi un adevărat rai pe pământ, dar fără această solie, a șa ceva nu poate avea loc. A șa că nu sunt de acord cu afirma ția sa. Afirma ția sa este foarte înflorită, sună bine, dar nu este cea de-a treia solie îngerească.

„4. Controversele legate de în țelegerea Bibliei sunt rezultatul folosirii unor metode hermeneutice diferite.” Idem, pag. 12

Cu acest lucru sunt de acord.

„5. Pentru aceia care acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, există două metode fundamental diferite de a o studia și a o în țelege. Una din metode constă în a în țelege Biblia din perspectiva cititorului modern asupra vie ții, societă ții, culturii, istoriei, istoriei mântuirii ș i asupra universului. (El include chiar și universul. Nu cred că William Miller a privit universul din acea perspectivă, dar cu toate acestea, el include și universul). Cealaltă metodă constă în a în țelege ceea ce Duhul Sfânt și scriitorii biblici au vrut să transmită, din perspectiva timpului lor asupra vie ții, societă ții, culturii, istoriei, istoriei mântuirii și asupra universului. Aceste două metode de abordare a Biblie sunt tot așa de incompatibile una cu cealaltă precum e materia cu antimateria. Unul studiază Biblia din afara contextului ei literar și istoric original (referindu-se la metoda dovezilor textuale), cealaltă (metoda istorică) studiază Biblia în contextul ei literar și istoric original. Una constă într-o în țelegere brută (simplă) a cuvintelor; cealaltă constă în a identifica în țelesul – principiile explicite și implicite din Biblie – cu scopul de a le în țelege și a le aplica în mod corect și cu în țelepciune în cadrul vie ții moderne.” Idem, pag. 12

Trebui să în țelege ți această parte. Ceea ce el spune de fapt este că singura cale de a în țelege corect lucrurile este aceea de a vă întoarce înapoi în timpul lor, înapoi la destinul lor omenesc, la în țelegerea lor asupra istoriei mântuirii, la societatea lor, la cultura, via ța și perspectiva lor, și atunci ve ți putea în țelege corect Biblia.

„6. Prima metodă (metoda dovezilor textuale) nu necesită nici o instruire sau calificare anterioară; cea de-a doua necesită fie 1) instruire sau calificare în privin ța limbilor biblice, a istoriei biblice și a analizei textuale sau fie 2) folosirea discriminatorie a informa țiilor puse la dispozi ție de cei care au avut parte de această instruire și calificare.” Idem, pag. 12

A șa că dacă nu ave ți aceste calificări vă pute ți baza pe Raymond Cottrell și pe al ții câ ț iva pentru ca ei să vi le împrumute astfel ca și dvs să pute ți fi un student al Bibliei. To ți doresc să devină învă ța ți în cunoa șterea Bibliei, nu-i a șa? A șa că dacă nu ave ți instruirea necesară, o pute ți primi chiar de aici.

Sărim peste numărul 8 și mergem la numărul 9.

„9. Un studiu temeinic al Bibliei necesită aten ție la însemnătatea cuvintelor cheie din limba originală, la gramatică și sintaxă, la context, la circumstan țele culturale și istorice în cadrul cărora scriitorii î și adresează soliile lor (aceasta este formula prin care ei ajung să nege cele 2300 de seri și dimine ți din Daniel 8:14), și perspectiva asupra istoriei mântuirii a acelui timp, totul având ca țintă stabilirea în țelesului pe care Duhul Sfânt și scriitorii inspira ți au inten ționat să-l transmită prin cuvintele lor.” Idem, pag. 12

Având această perspectivă asupra timpului în minte, legată de istoria mântuirii, Raymond Cottrell a scris o carte intitulată Escatologia lui Daniel (The Eschatology of Daniel), pe care nu am citit-o încă, dam am citit pasaje din ea; el ia profe țiile din Daniel 8 și 9 și le plasează în perioada vie ții lui Daniel și nu merge mai departe de atât. Și înlocuie ște în țelegerea noastră legată de anul 457 î. Hr. care ne conduce 2300 de ani mai târziu la data de 22 octombrie 1844, și ne oferă o interpretare literală – 1150 de zile ale jertfei necurmate, și apoi merge înapoi la Antioh Epifanul, folosind metoda lui istorică, care a fost de fapt ceea ce a făcut și Desmond Ford. Acest om a fost prezent la întâlnirea de la Glacier View în apărarea lui Desmond Ford. Da, într-adevăr a făcut acest lucru!

„10. Scopul final pentru care se face un studiu obiectiv al Bibliei este acela de a identifica principiile și învă țăturile divine, pentru ca apoi să le putem folosi în mod corect ca o călăuză divină pentru timpul nostru.”

Apoi scrie un discurs pe care trebuie să-l citi ți intitulat „Ce face un student ( învă țat) al Bibliei?” ș i define ște toate micile lucruri pe care el e capabil să le facă, iar numărul 7 din lista lui zice:

„Să examineze contextul imediat în care are loc acel pasaj, ca fiind metoda principală prin care ne putem da seama de semnifica ția pe care scriitorul a inten ționat să o transmită.” Idem

Cu alte cuvinte el zice că atunci când cite ști în Daniel „până vor trece 2300 de seri și dimine ți, atunci Sfântul Loca ș va fi cură țit” nu po ți să sco ți versetul din contextul în care a fost scris.

Și apoi să coreleze toate aceste date (după ce ai luat profe ția lui Daniel și ai aplicat-o la perioada de timp în care a trăit Daniel), să adune toate datele și să- ș i bazeze concluziile pe greutatea dovezilor.”

A șa că dacă face ți acest lucru atunci pute ți arunca la gunoi cele 2300 de zile că sfâr șindu-se în 22 octombrie 1844, și o pute ți face cu u șurin ță. Trebuie doar să folose ști hermeneutica potrivită și uite-a șa po ți distruge Adventismul, într-o clipă.

Interpretarea din vremurile biblice

El vorbe ște în acest capitol despre inspira ția Bibliei. Ne aduce din nou în aten ție cele două metode:

„Prima din cele două metode, folosită în general de-a lungul secolelor din vremurile biblice în coace, interpretează Biblia din perspectiva cititorului asupra vie ții, a circumstan țelor contemporane și a istoriei mântuirii. (metoda dovezilor

textuale, cea pe care a folosit-o William Miller, Ellen White, James White, Josiah Litch, Fitch și to ți ceilal ți). Folosind această metodă, el sau ea interpretează adesea cuvintele Scripturii sco țându-le din contextul lor original, literar și istoric, și pierde din vedere în țelesul pe care scriitorul inspirat a inten ționat să-l transmită sub influen ța Duhului Sfânt. Astfel el în țelege din acel pasaj propriile sale păreri. ” Idem, pag. 23

Deci ceea ce zice el de fapt este că Miller spunea doar părerile lui personale, și Ellen White de asemenea.

„Cea de-a doua metodă abordează Biblia încercând să afle ce au vrut să transmită scriitorii inspira ți, din perspectiva lor asupra vie ții, asupra circumstan țelor istorice și asupra istoriei mântuirii. Obiectivul ei este să ob țină o în țelegere clară a principiilor divine expuse, având în vedere aplicarea lor corectă și în țeleaptă pentru vremurile și circumstan țele vie ții cititorului.” Idem, pag. 23

Ține ți minte ce am citit mai devreme din Solii alese? Ea ne-a avertizat despre oameni care vor veni cu toată această lumină.

„Să vă dau o ilustra ție. În cele patru volume clasice ale sale, Credin ța profetică a părin ților no ștri (Prophetic Faith of Our Fathers), Le Roy Edwin Froom a identificat mai mult de 350 de savan ți ai Bibliei care de-a lungul a doisprezece secole înainte de 1844 au pus date pentru împlinirea profe țiilor de timp din Daniel. Ei au făcut acest lucru folosind prima metodă (metoda dovezilor textuale), într-o sfor țare de a face profe țiile din Daniel să fie relevante pentru vremea lor. Evident ei erau cu to ții gre și ți.” Idem, pag. 24

To ț i a u fost gre ș i ți, to ți. Conform lui Raymond Cottrell, el este singurul care este corect, el și to ți colegii lui care sunt de aceia și părere ca el.

„În secolul al nouălea un savant biblic evreu, cu numele Nahawendi a inventat principiul zi-an într-o încercare de a face profe țiile din Daniel relevante pentru vremurile noastre (Acuma atacă principiul zi-an fra ților!), acesta cu peste o mie de ani de la data în care au fost scrise. Cu trei sute de ani mai târziu, teologii bisericii catolice au adoptat aceste principii. În cele din urmă, unii din ei au aplicat antihristul din Apocalipsa, prin care Ioan făcea referire la Roma imperială, la Roma papală. Atunci când protestan ții din cadrul reforma țiunii au început să-l identifice pe Papa ca fiind antihristul, pe baza acestui principiu, biserica catolică a început a dezaproba principiul zi-an (vă pute ți da seama din ce motive, nu-i a șa?) și, evident, a renun țat să-l mai folosească.” Idem, pag. 24

„În secolul șaisprezece era un lucru obi șnuit să crezi faptul că Pământul este centrul fix al universului. (Observa ți logica sa aici). Apoi a venit Copiernicus cu ideea că soarele și nu pământul este de fapt centrul sistemului solar. La începutul secolului șaptesprezece Galileo a confirmat modelul sistemului solar propus de Copiernicus. Teologii catolici, folosind prima metodă de interpretare a Bibliei care era atunci cea mai comună (mă bucur să aflu că cel pu țin omul fărădelegii folose ște metoda dovezilor textuale), i-au etichetat atât pe Copiernicus cât și pe Galileo ca fiind eretici. O interpretare eronată a Bibliei a condus astfel la marea ruptură dintre știin ță și religie, ruptură care a rămas până în zilele noastre.” Idem, pag. 24

Chiar dacă acesta este un fapt istoric adevărat, nu este un adevăr formal care să arate că metoda lui de interpretare a Bibliei este astfel garantată de aceasta istorie

nefericită. Ci el o folose ște ca pe un exemplu, dar cu toate acestea continuă:

„În secolul al nouăsprezecelea, Charles Darwin a studiat ini țial teologia. Folosind prima metodă de interpretare a Bibliei, care era cea mai folosită, el a în țeles expresia „după soiul lor” din Geneza 1 că ar însemna faptul că fiecare genera ție succesivă de animale urma să se reproducă în mod identic cu părin ții lor. Când el a observat diversele specii de cintezoi și de țestoase de pe insulele Galapagos, a descoperit că aceste date (informa ții) ce puteau fi observate îi dovedeau faptul că Biblia (așa cum a în țeles-o el) era gre șită. Însă bineîn țeles că nu Biblia, ci felul lui gre șit de a o interpreta, a dat na ștere la teoria evolu ționismului.” Idem, pag. 24

Astfel Cottrell încearcă să construiască ideea că dacă folose ști metoda corectă vei ajunge la concluzia corectă, și dacă folose ști metoda gre șită, dacă în țelegi gre șit Biblia, atunci vei ajunge la concluzia gre șită. La modul general vorbind, acest lucru este adevărat, dar el încearcă să folosească această metodă ca un instrument prin care să ne convingă și să ne dovedească că metoda lui este cea care trebuie folosită. Totu și există o diferen ță, și trebuie să fi ți mai în țelep ți decât omul acesta care vă scrie. Apoi el continuă, observa ți acest lucru, trebuie să vă împărtă șesc aceste lucruri pentru ca să pute ți în țelege. El urmează să ne descopere un pic mai încolo în cartea sa, de ce a făcut această afirma ție, dar mai întâi trebuie să v-o arăt apoi o sa va zic de ce a făcut-o.

Restaurarea trecutului antic

Astfel s-a ajuns că aproximativ pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, to ți, sau aproape to ți, studiau (citeau) Biblia mai mult sau mai pu țin ca pe o carte modernă (cu alte cuvinte, foloseau metoda dovezilor textuale). Se oferea pu țină aten ție circumstan țelor istorice în care scriitorii și-au rostit soliile și în țelesului pe care ei au dorit să-l transmită prin cuvintele lor poporului din vremea lor, pentru simplul motiv că se cuno ștea relativ pu țin despre trecutul antic.” Idem, pag. 24

Observa ți această expresie „circumstan țe istorice”. Termenul „metoda istorico-critică” a fost introdus de iluminismul umanist în secolul XVIII și XIX, și mai exact prin iluminismul german, în Germania. Nu am adus cu mine cartea în această diminea ță, dar o am, și vreau să va zic despre ea. Este o carte pe care noi o avem în cadrul denomina țiunii noastre, intitulată „Living Faountains or Broken Cisterns” (Fântâni vii sau pu țuri sparte) și în această carte există o discu ție despre sistemul educa țional din cadrul protestantismului și de asemenea despre sistemul educa țional care ar fi trebuit preluat, înfiat și perpetuat în cadrul denomina țiunii noastre, sistem care este contrar sistemului educa țional pe care îl folose ște Babilonul căzut. Sistemul Babilonului căzut fiind bazat pe concep țiile iluminismului, concep ții care provin de la școlile protestante germane care au fost infiltrate de principii iezuite. În cartea respectivă există un capitol pe această temă.

A șa că dincolo de ce se vede la suprafa ță, ceea ce el vă spune, aceste idei pe care el le exprimă, vin de la iluminismul german din secolele XVIII și XIX, și reprezintă o analiză critică și umanistă a Scripturii. Și unul din modurile prin care ei neagă crea țiunea este prin folosirea a ceea ce ei numesc „metoda istorico-critică” , sau circumstan țele istorice, cuvintele transmise pentru poporul din vremea lor. „ Și pentru simplul motiv că se cuno ștea relativ pu țin despre trecutul antic”. De fapt noi trebuie să studiem trecutul antic pentru a putea să avem vreo idee despre ceea ce încercă de fapt să ne transmită Biblia. Aceasta este concluzia lui.

„Evenimentele din secolul al XIX au început să remedieze acest defect. Arheologia modernă a luat na ștere odată cu descoperirea și descifrarea pietrei

de la Rosetta în anul 1799 și respectiv în anul 1832. Descoperirea unor manuscrise antice ale Bibliei care sunt doar la câteva secole distan ță de manuscrisele originale, cum ar fi manuscrisul Codex Sinaiticus din 1844, papirusul „Chester Beatty” în primele decenii ale secolului al XIX-lea, și sulurile de la Marea moartă 1947, a oferit pentru studiu un text mult mai acurat. Recuperarea a mii de documente din librăriile antice a făcut ca cei din trecutul antic, către care a fost adresată solia scriitorilor biblici, să prindă via ță ca niciodată mai-nainte. Dar cel mai important este faptul că aceste descoperiri au făcut posibil un mod mult mai acurat de studiere și în țelegere a Bibliei.” Idem, pag. 24

A șa că toate aceste persoane pe care el le-a men ționat, au folosit timp de 300 de ani metoda dovezilor textuale și principiul zi-an, dar lucrul de care aveau ei de fapt nevoie erau aceste informa ții care au fost descoperite în secolul XIX, și aceste informa ții nou descoperite urmau să îndrepte (să repare) pentru ei, toate problemele pe care ei le aveau. Și ce informa ție crede ți că era aceasta? Are cineva o părere? Avem o altă persoană în rândurile noastre (adică din cadrul denomina țiunii) care nu mai este printre noi, a cărei nume este B. G. Wilkinson, și care a scris o carte intitulată „Our Authorized Biblie Vindicated” (Revendicarea versiunii autorizate a Bibliei noastre) referindu-se la versiunea King James a Bibliei. Și a mai scris o carte intitulată „Truth Triumphant” (Triumful adevărului). El a în țeles chestiunile implicate în ceea ce urmează să men ționeze aici fratele Cottrell. Și acest frate vă va spune să sta ți departe de lucrurile despre care Cottrell zice că reprezintă o avansare în în țelegerea noastră legată de trecutul antic. Fratele Wilkinson, în cartea lui „Truth Triumphant” spune că, nu, aceasta nu a fost o avansare, ci a fost ceva introdus de către catolici. Și are de-a face cu traducerile Bibliei și cu manuscrisele care au fost folosite pentru traducerile moderne ale Bibliei. Atunci ei credeau că îmbunătă țesc versiunea King James. Observa ți ce zice Cottrell mai departe:

„Evenimentele din secolul al XIX au început să remedieze acest defect. Arheologia modernă (despre care sora White zice că nu ar trebui să ne implicăm în a șa ceva) a luat na ștere odată cu descoperirea și descifrarea pietrei de la Rosetta în anul 1799 și respectiv în anul 1832 ( și ține ți minte că v-am zis că noile concep ții veneau din secolele XVIII și XIX). Descoperirea unor manuscrise antice ale Bibliei care sunt doar la câteva secole distan ță de manuscrisele originale, cum ar fi manuscrisul Sinaiticus din 1844, papirusul „Chester Beatty” în primele decenii ale secolului al XIX-lea, și sulurile de la Marea moartă 1947, a oferit pentru studiu un text mult mai acurat. Recuperarea a mii de documente din librăriile antice a făcut ca cei din trecutul antic, către care a fost adresată solia scriitorilor biblici, să prindă via ță ca niciodată mai-nainte. Dar cel mai important este faptul că aceste descoperiri au făcut posibil un mod mult mai acurat de studiere și în țelegere a Bibliei.” Idem, pag. 24

Manuscrisul Codex Sinaiticus este unul sus ținut de către papalitate ca fiind cel mai acurat din toate timpurile. Fratele Wilkinson nu este de aceia și părere cu ei, și el sus ține că trăducătorii Bibliei King James au folosit Textul Receptus și că acesta este manuscrisul Biblic cel mai demn de încredere. Și noi sărbătorim 400 de ani de la folosirea Textului Receptus pentru traducerea Bibliei King James, și nu manuscrisul Codex Sinaiticus din 1844. Observa ți anul în care a fost descoperit – 1844. Și acum, chiar urmează să vă îndrepte. Problema lui aici este ob ținerea unită ții prin folosirea hermeneuticii biblice corecte, acesta este problema pe care el o vede în cadrul Adventismului. Acum urmează să atingă punctul central legat de ceea ce dorim noi să în țelegem de fapt. Restul lucrurilor pe care le-am studiat până acum au fost doar ca să vă pregătească pentru aceasta.

Metodologia hermeneutică a Adventismului istoric

„Asemenea celor mai mul ți dintre predecesorii și contemporanii săi, William Miller a urmat metoda dovezilor textuale de interpretare profetică. O persoană informată care cite ște azi scrierile lui este de-a dreptul înspăimântată de felul în care el a folosit în mod gre șit Scriptura. Pe măsură ce pionierii credin ței adventiste de ziua a șaptea se luptau din greu să în țeleagă Biblia după acea trezire tulburătoare de după marea dezamăgire din 22 octombrie 1844 (iată din nou această dată, în care au găsit acel manuscris), ei, de asemenea, au urmat metoda dovezilor textuale și uneori au ajuns astfel la concluzii gre șite, pe care ei, sau alte persoane, au găsit că era necesar să le revizuiască în anii care au urmat ”

Aceasta este o denaturare a istoriei Adventiste. Au fost într-adevăr unele corecturi făcute, ș i da, Miller nu a în țeles corect evenimentul care urma să aibă loc, au existat anumite lucruri care necesitau ceva studiu Biblic suplimentar, lucru pe care știm că l-au și făcut, și și-au dat seama că sanctuarul (Sfântul Loca ș) nu era pământul ci templul din cer, Sfânta Sfintelor care trebuia să fie cură țată și Hristos a intrat acolo la nuntă - Ospă țul

nun ții Mielului. Și El a primit o împără ție și a sunat trâmbi ța a șaptea. Acestea au fost

lucrurile care au fost corectate, dar Cottrell sugerează altceva

observa ți ce zice:

Continuare

„De exemplu, Dr. Desmond Ford a identificat 22 de

modificări pe care biserica le-a făcut de la pionieri încoace, în în țelegerea ei legată de doctrina Sanctuarului ”

A șa că ceea ce zice el este că milleri ții, pionierii, ei pur și simplu nu aveau suficientă

informa ție. De aceasta aveau ei nevoie

calea cea bună. A șa că dacă vre ți să vă uita ți în jur în adventism azi, a șa cum a făcut-o Neemia, pentru a vedea voi în șivă dărâmăturile Ierusalimului, tocmai v-am citit de ce ne aflăm în starea în care suntem azi. Aceasta descrie dărâmăturile Ierusalimului.

Pu țină informa ție în plus și atunci ar fi fost pe

Continuă

„Uriah Smith a urmat tot acelea și principii și procedee în

expunerea pe care a făcut-o cu privire la profe țiile din Daniel și Apocalipsa, și

deja de mai bine de un jumătate de secol biserica consideră cartea sa Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, ca find una depă șită.” Idem, pag. 24

Ș ti ți cine a implementat această concep ție că Uriah Smith ar fi depă șit? Nu a fost Raymond, nu nu. W. W. Prescott a dus o luptă împotriva căr ții lui Uriah Smith ca nimeni altul din această biserică. A șa că fratele Cottrell nu este singurul care face parte din această istorie. Da ți-mi voie să fiu cât se poate de direct (sincer, deschis) pentru ca să nu fac vreo acuza ție pe care apoi s-o regret. Să ști ți că există și alte instrumente care fac parte din această istorie și care merg împreună (au legătură) cu partea pe care el o are în această istorie. Prescott face parte din această istorie și este un efect de domino (o continuitate).

A început cu Uriah Smith în anul 1884, când Smith a respins scrierile lui Ellen White, zicând că unele sunt inspirate și altele nu. Apoi lucrurile au mers mai departe cu fratele Butler care a respins unele por țiuni ale Scripturii și a sus ținut că nu ar fi inspirate. Și el a scris 10 articole în revista Review, despre studiul său care arăta care păr ți sunt inspirate și care nu. Ș i de aici înainte, scena a fost pregătită (s-au pus bazele). Conducătorii bisericii au citit acele materiale, scrise de pre ședintele și de editorul de la revista Review, Uriah Smith era atunci editorul de la Review, George Butler era pre ședintele Conferin ței Generale. Influen ța acestor oameni a fost văzută la sesiunea Conferin ței Generale de la Minneapolis din 1888, și ca urmare, solia care ar fi trebuit să fie primită - neprihănirea lui Hristos în solia îngerului al treilea, nu separat de ea - a fost respinsă, din pricina criticii lor cu privire la inspira ția divină a Spiritului Profetic și cu privire la inspira ția divină a Cuvântului lui Dumnezeu.

Derulând înainte spre zilele lui W.W. Prescott, vedem că el continuă acest proces și ajunge la concluzia că toate căr țile ar trebui rescrise. Vă voi arăta pe parcursul acestei săptămâni că el a ajuns de asemenea la concluzia că majoritatea din căr țile sorei White ar

trebui corectate. Și apoi pe când ajungem la anii 1930, zarurile au fost deja aruncate, și apare în scenă ”Societatea de cercetări biblice” (The Biblical Research Fellowship) condusă de nimeni altul decât Raymond Cottrell. A șa că istoria este acum completă. Dar ceea ce trebuie să facem acum este să analizăm dovezile pentru noi în șine, ceea ce vom și face, și ve ți vedea voi în șivă la ce mă refer prin titlul acesta „dărâmăturile Ierusalimului”.

El

continuă mai departe și zice:

„Uriah Smith a urmat tot acelea și principii și procedee în expunerea pe care a făcut-o cu privire la profe țiile din Daniel și Apocalipsa, și deja de mai bine de un jumătate de secol biserica consideră cartea sa Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, ca find una depă șită. În mai multe puncte (privin țe) pionierii s-ar sim ți destul de inconfortabil în ce prive ște cele 27 de doctrine fundamentale pe care le avem acum.” Idem, pag. 24

A ș zice că probabil ei nu ar mai fi de acord cu nici una din ele:

„Toate aceste lucruri sunt o reflectare a faptului că, de-a lungul timpului, continuarea studiului (el sugerează aici că dacă studiezi Biblia folosind metoda corectă de studiu atunci îi vei putea îndrepta/corecta pe to ți) a condus la o tot mai clară și tot mai acurată în țelegere o Cuvântului divin. Am fi mai mult decât doar pu țin naivi să credem că nu mai avem nimic de învă țat.” Idem pag. 24

Ș i acum are îndrăzneala să o citeze în mod gre șit pe Ellen White legat de afirma țiile

ei

despre „o nouă lumină”, ca o reflectare a ceea ce a prezentat el până acum, ca și cum

lumina lui este noua lumină care trebuie să fie la modul cel mai serios luată în considerare. Dar nu mă voi opri acum asupra acestor citate ale lui Ellen White deoarece voi sunte ți familiariza ți cu ele, sunt convins că fiecare din voi le- ți citit pentru voi în șivă. El le folose ște ca pe un mijloc prin care să- și sus țină ideile.

Astfel, unde vrem să ajungem de fapt cu asta, cred că deja v-am trezit apetitul și a ți dori să citi ți voi în șivă acest document (cartea lui Cottrell), nu-i a șa? Dar nu vi-l pot citi tot,

ci voi citi doar acele por țiuni care dezvăluie cu adevărat ce cutie a pandorei (sursă de

probleme) este acest document pe care îl studiem. Ce am văzut de fapt până acum este faptul că fratele Cottrell a ajuns la concluzia că pentru a exista unitate în biserică, aceasta

s-ar putea realiza doar dacă forma corectă de hermeneutică biblică ar fi aplicată – și anume metoda istorică – care ar fi atunci răspunsul la toate dilemele noastre, inclusiv doctrina Sanctuarului, natura lui Hristos – și tot a șa mai departe pe această listă – dacă s-ar folosi hermeneutica biblică corectă, toată lumea ar fi în unitate.

Ș i prin urmare, problema cu fra ții de acolo din America de Sud, țările din lumea a

treia care refuză Americii de Nord sistemul cultural prin care le-ar oferi femeilor dreptul lor de a fi hirotonite, ar fi rezolvată. Orice problemă ar putea apărea s-ar putea rezolva.

Da ți-mi voie să vă citesc o anumită parte. Ține ți minte că v-am spus că aceasta are de-a

face cu iluminismul german; el zice că a apărut odată cu noua descoperire a manuscrisului Codex Sinaiticus din Egypt – apropo, acesta se află în biblioteca Vaticanului, acest document este de ținut de catolici. Acesta este manuscrisul lor; ei îl au acolo sub sticlă în biblioteca Vaticanului.

(Codex Sinaiticus a ajuns în aten ția cercetătorilor în secolul al XIX-lea la o mănăstire Greacă-Ortodoxă de pe Muntele Sinai, urmând ca mai multe materiale să fie descoperite ulterior în secolele XX și XXI. De și păr ți din acest Codex sunt răspândite la patru biblioteci în jurul lumii, cea mai mare parte a acestui manuscris se găse ște azi la

Biblioteca Britanică. De la descoperirea lui, studiul manuscrisului Codex Sinaiticus s-a dovedit a fi extrem de util pentru cercetători, pentru diferitele traduceri ale Bibliei.) Wikipedia

„Primii care au reac ționat (răspuns) la această descoperire au fost

cercetătorii biblici germani de orientare modernistă, cum ar fi Julius Wellhausen

ș i Ernest Troeltsch, care au elaborat (dezvoltat) metoda istorico-critică.” Idem, pag. 24

Ace știa sunt părin ții metodei istorico-critice. Din Germania, despre care știm că a fost punctul de plecare al Contrareformei din cartea despre care v-am zis mai devreme - „Fântâni vii sau pu țuri sparte”, știm și că iezui ții au pătruns în sistemul educa țional al protestantismului pentru a distruge Reforma protestantă. Și acum Raymond Cottrell este atât de naiv încât să creadă că poate urma metodele acestor oameni și astfel să salveze Adventismul! Gândi ți-vă pu țin la aceste lucruri! În această istorie, Protestantismul a avut o cădere morală care a avut la bază metoda istorico-critică a lui Julius Wellhausen și Ernest Troeltsch. Astfel au căzut ei atunci când au fost chema ți afară din Babilon, deoarece în starea lor omenească au retradus Biblia în conformitate cu perspectivele și ra ționamentele omene ști, care se bazau pe deismul din care a ie șit William Miller pentru a studia Biblia King James. Toată această istorie îi scapă fratelui Cottrell dintr-un motiv oarecare.

Acum ajungem mai aproape de zilele noastre, dacă nu am ajuns deja. Ști ți, la

început, când am devenit adventist, îmi plăcea foarte mult să studiez o mică carte pe care o aveam - „Bible Readings for the Home Circle” (Lecturi biblice pentru cercul familiei) – pur și simplu iubeam acea cărticică. Când am devenit adventist, aveam o cutie mică de carton și în ea aveam cărticica mea cu Lecturi biblice pentru cercul familiei, aveam o altă carte intitulată „Love unlimited” (Dragoste fără limite) care era o combina ție dintre „Calea către Hristosși „Cugetări de pe Muntele Fericirilor”, nu știu dacă a ți văzut-o vreodată, avea o copertă foarte frumoasă cu Isus care stătea în camera de zi alături de o familie, cu bra țul

în jurul tatălui și citeau Biblia împreună – Harry Anderson a creat acea imagine. Este

(imaginea) cea mai bună calitate oferită de Adventism. Și cărticica mea cu Lecturi biblice avea astfel de imagini prin ea, tot de la Anderson. Nu vreau să spun nimic rău despre asta,

ci doar vreau să scot în eviden ță faptul că mi-a atins inima. Apoi am avut propria mea

carte Tragedia veacurilor și Daniel și Apocalipsa de Uriah Smith. Dar habar nu aveam atunci despre lucrurile pe care le știu acum. Nu știam că majoritatea cercetătorilor biblici adventi ști aruncaseră cartea lui Uriah Smith la co șul de gunoi, atunci nu știam aceste lucruri. Aceasta era prin 1971, și nu știau acest lucru mul ți al ți adventi ști care au fost crescu ți în biserică. Iar eu pre țuiam aceste căr ți și le purtam peste tot cu mine, de la un studiu biblic la altul și oamenii credeau că eram pu țin ciudat cum căram a șa peste tot cutiu ța mea cu căr ți. Dar iată – aceasta este istoria la care am a șteptat să ajungem:

Teologii adventi ști adoptă metoda istorică

„Înainte de anul 1935 comentatorii biblici adventi ști urmăreau, cel pu țin în linii mari, metoda dovezilor textuale de studiere a Bibliei. Doua evenimente din acel deceniu, aparent fără legătură între ele, au condus spre o tranzi ție gradată spre metoda istorică (ați știut acest lucru? A ți știut că au existat două evenimente în cadrul istoriei advente care au condus de la metoda dovezilor textuale care a fost folosită de to ți pionierii, și că aceste două evenimente au făcut trecerea spre folosirea metodei istorice? Ei bine, el știe acest lucru pentru că el este ini țiatorul metodei istorice și acum urmează să vă spună cum a reu șit acest lucru) având ca și rezultat faptul că până prin jurul anului 1960 cei mai mul ți teologi adventi ști au adoptat acea metodă.” Idem, pag. 26

Vreau să observa ți faptul că din 1816 până în 1935, fra ții au folosit metoda

dovezilor textuale, și aceasta i-a ajutat mult. I-a scos afară din Babilon? Da, i-a scos. I-a ajutat să în țeleagă marea judecată de cercetare? Da, i-a ajutat. Și toate celelalte adevăruri. Adevărul despre Sabat a fost descoperit cu ajutorul metodei dovezilor textuale, și viziunile sorei White, fie că vre ți sau nu să recunoa ște ți, au fost date având la bază metoda dovezilor textuale.

A șa că din 1935 până la 1960, se aprinde vreun becule ț la cineva? S-a întâmplat ceva între anii 1935 și 1960? Poate ghici cineva? Ce s-a întâmplat în anul 1957? Cartea „Întrebări despre doctrină” nu-i a șa? În regulă, vom ajunge și la aceasta. Până prin anul 1960 majoritatea teologilor no ștri au adoptat metoda istorică, și au aruncat afară metoda dovezilor textuale. A șa că atunci când mă bucuram fericit de noua mea religie adventistă, pre țuind cărticica mea cu „Lecturi biblice pentru cercul familiei”, nu aveam habar că acestea nu se bazau pe metoda dovezilor textuale, cu excep ția căr ții lui Uriah Smith și a celor de la Ellen White. Ci cartea „Lecturi biblice pentru cercul familiei” se baza pe metoda istorică. Nu știam acest lucru până acum 8 săptămâni, și eu sunt adventist din 1971. Și cum crede ți că m-am sim țit când am aflat toate acestea? Mi-am zis în sinea mea: fie ca adevăra ții adventi ști să se ridice în picioare (să stea tari pentru adevăr).

Deci până prin 1960 to ți au adoptat această metodă, și acum

urmează să vă descrie aceste două evenimente care au realizat această schimbare în

cadrul bisericii.

„În 1932 Conferin ța Generală a ajuns la concluzia că era necesar să actualizeze instruirea și calificarea persoanelor care urmau să lucreze pentru biserică și a votat să înfiin țeze o școală de teologie. Aceasta a condus la înfiin țarea Colegiului Pacific Union în 1934, care a fost numit înainte Școala pentru Studiu Biblic Avansat, și care în 1937 s-a mutat la Washington, D.C., unde a primit apoi numele de Seminarul Teologic Adventist de Ziua a Șaptea (nume pe care îl are până și azi).” Idem pag. 26

În acela și timp în această istorie, avea loc și lupta pentru mo ștenirea profetică (vezi cartea Lupta pentru mo ștenirea profetică de Gilbert M. Valentine – n.tr.). În acela și timp când metoda istorică era introdusă în biserică, A. G. Daniels și fratele Watson din Australia, care era pre ședintele Conferin ței Generale, au manipulat lucrurile în a șa fel încât să preia de la Willy White controlul asupra Funda ției White. A șa că toată această istorie a avut loc în acela și deceniu al anilor 1930. Ei introduc metoda istorică și Conferin ța Generală preia controlul asupra Funda ției White. V-am spus de la început că aceasta nu vrea să fie o vânătoare de vrăjitoare, însă eu doar vă voi spune istoria și apoi voi pute ți trage propriile concluzii. Aceasta este o stare de fapt foarte tristă și cei mai mul ți dintre noi vrem să o negăm. Dar atunci când Raymond Cottrell zice că trebuie să privim istoria drept în fa ță, propun să o facem, și când o vom face, vom afla unele lucruri pe care nu le cuno șteam și pe care avem nevoie să le cunoa ștem. A șa că la sesiunea Conferin ței Generale, avem deja Seminarul Teologic Adventist, și conform cu în țelegerea lor asupra lucrurilor, era nevoie să-i re-instruiască pe studen ții de la pastora ție, și acesta era primul eveniment.

„Cel de-al doilea eveniment a fost o cerin ță impusă Colegiului Evangheli știlor Medicali (acum Universitatea Loma Linda) ca acei studen ți care sunt accepta ți pentru cursurile medicale să fie cei care au absolvit colegii acreditate.” Idem, pag. 26

„Aceste două evenimente evident că au făcut să fie necesar ca colegiile să- și actualizeze cursurile inclusiv, profesorii de religie. Pe măsură ce colegiile au trimis profesorii de la cursurile de religie pentru a ob ține o instruire mai avansată, cum ar fi instruirea în limbile biblice, istorie antică și cronologie

Astfel el continuă

(cronologie = disciplină auxiliară a istoriei care are ca obiect de studiu stabilirea epocilor, datelor istorice și succesiunea lor în timp – n.tr.), arheologie și vechi manuscrise biblice, ei au început treptat să- și dea seama de importan ța principiilor și procedurilor metodei istorice în formarea unei în țelegeri corecte a Bibliei.” Idem, pag. 27

Această istorie vă spune următoarele: dacă cineva dorea să termine cursurile Universită ții Loma Linda având diplomă medicală acreditată, pentru a putea face medicina în statul California în anii 1930, statul cerea ca să acea persoană să fie acreditată. Acel eveniment, și dorin ța lor de a re-instrui pastorii, care par a fi două evenimente distincte, au avut loc împreună în California. Și făcând acest lucru, cei care urmau să îi re-instruiască acum pe profesorii care urmau să predea în școlile medicale, au trebuit la rândul lor să fie mai întâi instrui ți la alte universită ți acreditate pentru a putea instrui la rândul lor studen ți care să poată absolvi având o diplomă acreditată. A șa că bineîn țeles că teologii no ștri au avut nevoie de nimic mai pu țin decât cea mai bună pregătire, a șa că a trebuit să ne actualizăm cursurile astfel încât studen ții de la teologie pastorală să poată absolvi cu aceia și acreditare ca și cei de la medicină. A șa este logic să fie. Și aceasta zice Cottrell că aduce metoda istorică în rândurile Adventismului. Acum spune ți-mi dvs., ce fel de istorie ne spune aceasta nouă, în lumina lucrurilor cu care avem de-a face acum la sfâr șitul lumii în Adventism, când tot felul de vânturi de doctrină suflă prin biserică. Iar oameni ca Jeff Pippenger sunt acuza ți ca fiind fanatici atunci când încearcă să rea șeze poporul pe temelia Adventismului. El zice:

„Pe măsură ce colegiile au trimis profesorii de la cursurile de religie pentru a ob ține o instruire mai avansată (observa ți cel fel de instruire li se oferă, Cottrell a mai men ționat acest lucru mai devreme), cum ar fi instruirea în limbile biblice, istorie antică și cronologie, arheologie și vechi manuscrise biblice, ei au început treptat să- și dea seama de importan ța principiilor și procedeelor metodei istorice în formarea unei în țelegeri corecte a Bibliei.” Idem, pag. 27

În primul rând, ei urmau să fie re-instrui ți în limbi biblice și în al doilea rând, în istorie

antică. Știa ți că istoria antică este motivul pentru care Prescott

cele petrecute în anii 1840, el s-a stins din via ță în anii 1930, a șa că el nu a fost în mod direct implicat în această istorie – însă studierea istoriei antice a fost ce aceea care l-a determinat pe Prescott să considere că trebuie să schimbăm toate căr țile denomina țiunii. Ne aflăm în anii 1930, la sfâr șitul vie ții lui Prescott. Și ne trimitem tinerii pentru a fi reinstrui ți pentru a în țelege în mod corect istoria antică. Istorie care ne oferă o priveli ște a vremurilor în care a trăit Daniel, văzută cu al ți ochi, și acum vedem lucrurile într-un mod diferit fa ță de felul în care le-a văzut William Miller. Și ei vor fi reinstrui ți în în țelegerea corectă a istoriei, nu este bine gândit? Dacă vrei să modifici anul 457 și cele 2300 de zile, este destul de bine gândit. Apoi ei ar fi de asemenea reinstrui ți în arheologia biblică, despre care Ellen White scrie în scrierile ei că nu ar trebui să ne ducem la Ierusalim pentru a dezgropa cetă țile ascunse. Și vor fi reinstrui ți în ce prive ște manuscrisele biblice antice. Și astfel se pun bazele pentru introducerea metodei istorice în adventism.

- el nu a fost implicat în

„ei au început treptat să- și dea seama de importan ța

principiilor și procedeelor metodei istorice în formarea unei în țelegeri corecte a Bibliei.” Idem, pag. 27

Continuă

Aceasta este moartea Adventismului.

„Printre primii care au participat în acest program au fost persoane ca Edwin R. Thiele (personal, am avut de-a face cu el), Siegfried Horn, Richard Hammill (pe care l-am cunoscut), Lynn Wood, E. E. Heppenstall, și I. I. Caviness – to ți în afară de unul a șteaptă acum revenirea Dătătorului Vie ții. A

fost privilegiul meu să mă familiarizez cu metoda istorică la începutul anilor 1940, în timp ce predam religie la Colegiul Pacific Union.” Idem, pag. 27

Aceasta era în 1996: azi ei a șteaptă cu to ții venirea Dătătorului Vie ții însă vreau să vă spun, că vor avea o trezire dură, foarte dură. Nu sunt eu judecătorul, însă știu că ceea ce au făcut ace ști oameni nu a fost bine. Ei au negat validitatea Spiritului Profetic și

validitatea temeliei pe care am fost zidi ți noi, ca popor, știu acest lucru. Dar cât de bine au

stat în ce prive ște rela ția lor cu Isus, vom afla. El continuă să spunând Caviness este important, să-l ține ți minte.

Felul în care am dat peste Edwin Thiele este următorul: în cercetările mele, într-o zi, pe când studiam profe ția de 2520 de ani pentru Randy Moeller, un prieten. Căutam ceva legat de istoria profe ției de 2520 de ani pe internet și aveam un dialog legat de asta cu Randy și am dat peste foarte multe materiale. Printre altele am dat și peste un articol al unei persoane cu numele Edwin R. Thiele. Nu știam cine era, și aceasta avusese loc acum doi ani, iar cartea aceasta (cartea lui Cottrell) am citit-o cu opt săptămâni în urmă. Și acum dau iar peste numele lui. Dar atunci când am dat prima oară peste numele lui acum doi ani, m-am gândit în sinea mea, cine o fi tipul acesta? Nu știam cine era, nu auzisem niciodată de el, dar articolul lui era destul de bun. Era la subiect. Și ca urmare, pentru a afla cine e, am mers la Wikipedia, și am aflat că el era cel care în anii 1840 era expertul în istorie în cadrul bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Și această pentru că el a fost reinstruit în folosirea metodei istorice. A șa că am dat peste el înainte ca să citesc despre el aici. Am documentul acasă salvat pe hard-disk. A șa că mi se pare interesant faptul că numele lui apare primul pe lista celor care au fost instrui ți în folosirea metodei istorice.

Richard Hammill a fost prezbiterul bisericii în care am fost botezat eu în 1973. El a fost profesorul de la Loma Linda, de la școala teologică. E.E. Heppenstall a predat mu ți ani la LaSierra. To ț i ace ș tia au fost îndoctrina ți să folosească această metodă și să o predea mai departe tuturor studen ților care au absolvit din 1950 și până azi. De aceea auzim predicile pe care le auzi ți de la amvoanele noastre, pentru că acestea se bazează pe metoda istorico-critică.

Mi s-a terminat timpul, haide- ți să încheiem cu o rugăciune și apoi vom continua în următoarea întâlnire.

Tată iubitor care e ști în ceruri,

Îți suntem atât de recunoscători pentru grija ta iubitoare! Suntem atât de recunoscători Doamne că Tu ne descoperi aceste lucruri acum, la sfâr șitul timpului. Doamne sperăm să nu îi descurajăm pe al ții; nu dorim să vorbim de rău caracterele nimănui; ci dragă Doamne, vrem în mod special să ajungem la to ți aceia care trebuie să audă solia primului, a celui de-al doilea și al treilea înger, incluzându-mă și pe mine.

Doamne, Biserica Adventistă este a Ta, nu apar ține vreunui om, nu este proprietatea Conferin ței Generale, însă totu și Tu ai stabilit o anumită ordine în biserică, a șa că Doamne, vrem să ne rugăm azi, în această diminea ță, acum când suntem la sfâr șitul acestei prezentări, pentru conducerea de la Conferin ța Generală, pentru laici, pentru to ți cei care pot să citească Biblia pentru ei în și și asemenea lui William Miller, a șa cum au făcut și pionierii, astfel ca to ți să ajungem la aceia și concluzi la care a u ajuns ei, folosind metoda dovezilor textuale. Isus a zis, că dacă nu ve ți deveni ca ni ște copila și nu ve ți intra în împără ția lui Dumnezeu.

Doamne te rog ajută-ne să avem inimi dispuse să înve țe, dispuse să accepte acea lumină nouă care nu o contrazice pe cea veche. Și ajută-ne dragă Doamne, ca noi, ca și adventi ști de ziua a șaptea, să proclamăm prima, a doua și a treia solie îngerească a șa

acest nume,

cum ne-au fost date la începuturile bisericii noastre, și fie ca să vedem în ele dragostea lui Hristos așa cum nu am mai văzut-o vreodată, că aceasta este Evanghelia ve șnică și că în ea avem, dragă Doamne, cea mai mare speran ță – apropiata Ta revenire. A șa că te rugăm dragă Doamne ca să vi cât mai curând, ca Tu să aduci acea atmosferă care va permite ca Efraim și Iuda să se unească și astfel să fie unitate în biserică, unitate bazată pe măre țele adevăruri pe care Tu nu le-ai dat în trecut, temelia care a fost pusă în timpul Strigătului de la miezul nop ții și speran ța că vei reveni cât mai curând. Ne rugăm și î ți cerem aceste binecuvântări în numele lui Isus, Amin!