Sunteți pe pagina 1din 51

C9.

ASPECTE PARTICULARE ALE

FABRICATIEI REMEDIILOR

HOMEOPATICE LA NIVEL INDUSTRIAL

Conf. Dr. Olah Neli - Kinga

C9. ASPECTE PARTICULARE ALE FABRICATIEI REMEDIILOR HOMEOPATICE LA NIVEL INDUSTRIAL Conf. Dr. Olah Neli - Kinga
GENERALITĂŢI  Remediile homeopatice sunt medicamente care conţin cantităţi foarte mici de principii active
GENERALITĂŢI  Remediile homeopatice sunt medicamente care conţin cantităţi foarte mici de principii active

GENERALITĂŢI

Remediile homeopatice sunt medicamente care

conţin cantităţi foarte mici de principii active

(cantităţi infinitezimale) obţinute prin diluări succesive şi potenţare. Datorită cantităţilor mici de compus activ practic în medicament rămâne doar amprenta energetică a acestuia, preluat de către solvent, şi din această cauză produsele finite nu pot fi analizate prin metode analitice.

forme farmaceutice clasice pentru remedii

homeopatice

soluţii

granule

comprimate (obţinute prin impregnare)

trituraţii

forme farmaceutice noi

practic există medicamente homeopatice în orice formă farmaceutică

soluţii injectabile

comprimate obţinute prin metode clasice de comprimare

unguente

supozitoare

picături pentru ochi

picături pentru nas, etc.

după numărul de suşe din compoziţie

remedii homeopatice unitare

remedii homeopatice complexe

după scala de potenţare

remedii decimale D, DH sau X

remedii centezimale C, CH (hahnemannian) sau

FARMACOPEEI  Farmacopeea Homeopată Germană – peste 600 monografii, peste 50 de metode generale 
FARMACOPEEI  Farmacopeea Homeopată Germană – peste 600 monografii, peste 50 de metode generale 

FARMACOPEEI

Farmacopeea Homeopată Germană – peste 600 monografii, peste 50 de metode generale

Farmacopeea Franceză – peste 150 monografii

Farmacopeea Herbală a Marii Britanii

La introducerea capitolului de Preparate homeopatice în Ph. Eur. s-au preluat cele mai importante metode şi forme farmaceutice din Farmacopeea Homeopată Germană.

MONOGRAFII DIN PH.EUR.  Există 4 monografii generale şi mai multe monografii individuale reunite în
MONOGRAFII DIN PH.EUR.  Există 4 monografii generale şi mai multe monografii individuale reunite în

MONOGRAFII DIN PH.EUR.

Există 4 monografii generale şi mai multe monografii individuale reunite în capitolul Preparate homeopatice din Ph. Eur. Monografiile generale se referă la:

plante pentru remedii homeopatice

tincturi mamă homeopatice

preparate homeopatice

metode de preparare a suşelor şi diluţiilor homeopatice

Suşele sunt extractele primare care constituie materii prime pentru obţinerea diluţiilor homeopatice.

PLANTELE  pot fi plante întregi, fragmentate sau mărunţite, părţi de plante, alge, fungi, licheni,
PLANTELE  pot fi plante întregi, fragmentate sau mărunţite, părţi de plante, alge, fungi, licheni,

PLANTELE

pot fi plante întregi, fragmentate sau mărunţite, părţi de plante, alge, fungi, licheni, în general sub formă proaspătă, dar unele şi sub formă uscată.

Partea de plantă şi starea ei sunt definite în monografiile individuale. Ph.Eur. are în jur de 20 de monografii individuale de remedii homeopatice din care doar cca 10 sunt pentru suşe din plante, restul fiind suşe de origine animală sau chimică.

Plantele pentru remedii homeopatice pot proveni din culturi sau mai ales din flora spontană.

Trebuie, pe cât posibil, să fie libere de orice impuritate: sol, praf, contaminanţi fungici, provenite de la insecte sau animale şi nu trebuie să fie ofilite sau degradate.

Dacă trebuie utilizat o decontaminare acesta nu trebuie să afecteze planta sau să lase reziduu. Oxidul de etilenă nu poate fi folosit ca decontaminant.

Modul de păstrare a plantelor până la prelucrare va influenţa în mod direct calitatea suşelor.

Plantele proaspete trebuie prelucrate cât mai repede posibil pentru a nu se ofili. Se recomandă conservarea lor în alcool etilic 96 % vol. până se termină verificările şi produsul poate intra la prelucrare.

Trebuie luate măsuri pentru a proteja calitatea microbiologică a preparatelor homeopatice obţinute din plante.

PLANTELE  Teste obligatorii:  identitatea botanică (macro - şi microscopie, analize CSS)  material
PLANTELE  Teste obligatorii:  identitatea botanică (macro - şi microscopie, analize CSS)  material

PLANTELE

Teste obligatorii:

identitatea botanică (macro- şi microscopie, analize CSS)

material străin

cenuşa (plante uscate)

indice de amăreală

pierdere la uscare

reziduu de pesticide

metale grele

aflatoxine

contaminare radioactivă

dozare principii active

Plantele uscate se păstrează ferit de lumină.

TINCTURILE MAMĂ  sunt extracte lichide obţinute de obicei din plante proaspete cu un solvent
TINCTURILE MAMĂ  sunt extracte lichide obţinute de obicei din plante proaspete cu un solvent

TINCTURILE MAMĂ

sunt extracte lichide obţinute de obicei din plante proaspete cu un solvent adecvat.

Prepararea se poate realiza prin macerare, digestie, infuzie, decocţie sau fermentaţie folosind un alcool de concentraţie determinată.

De obicei se foloseşte un raport plantă – solvent influenţat de umiditatea

plantei.

Tincturile mamă pot prezenta depuneri care se acceptă, dacă compoziţia extractului nu este modificată.

Cea mai utilizată metodă de obţinere a tincturilor mamă este macerarea

care se realizează prin amestecarea plantei cu solventul, menţinerea acestora în contact un timp definit sub agitare periodică, urmat de presare şi filtrare.

Dacă este necesar se poate adăuga solvent sau altă tinctură mamă din

aceeaşi plantă pentru a aduce extractul la concentraţia necesară (= reglaj).

TINCTURILE MAMĂ  Teste obligatorii:  identitatea CSS  densitatea relativă  conţinut de etanol
TINCTURILE MAMĂ  Teste obligatorii:  identitatea CSS  densitatea relativă  conţinut de etanol

TINCTURILE MAMĂ

Teste obligatorii:

identitatea CSS

densitatea relativă

conţinut de etanol

conţinut de metanol şi izopropanol

reziduu la uscare

reziduu de pesticide

dozarea principiilor active

Se păstrează ferit de lumină.

Pe etichetă se marchează faptul că extractul este

tinctură mamă prin TM sau Ø.

PREPARATE HOMEOPATICE  sunt produse obţinute din suşe printr - o metodă de obţinere homeopatică.
PREPARATE HOMEOPATICE  sunt produse obţinute din suşe printr - o metodă de obţinere homeopatică.

PREPARATE HOMEOPATICE

sunt produse obţinute din suşe printr-o metodă

de obţinere homeopatică. Etapele de obţinere a

unui medicament homeopatic respectă etapele formei farmaceutice respective.

Etapele specifice preparării homeopate sunt:

prepararea suşei

prepararea diluţiei homeopatice sau a

seriei de diluţii din suşă şi solvent

potenţarea, 100 x succusare

impregnarea (dacă este vorba de granule sau comprimate)

Potenţarea este procesul de diluare sau

triturare succesivă şi succusare prin care din

suşe se obţin diluţiile sau trituraţiile.

Există următoarele scale de potenţare:

decimală = 1 parte suşă + 9 părţi solvent, se notează cu D, X sau DH

centezimală = 1 parte suşă + 99 părţi solvent, se notează cu C sau CH

cincizecimilezimale, notate LM

Materiile prime pot fi de origine:

chimică

animală

agenţi infecţioşi

organe şi lichide din organism

ţesuturi

exudate şi organe afectate patologic

vegetală

Solventul poate fi:

apă purificată

alcool etilic de diferite concentraţii

glicerină

lactoză

Suşele pot fi:

tincturi mamă

macerate glicerinice

materii prime de origine animală

materii prime de origine chimică

PREPARATE HOMEOPATICE  Forme dozate de remedii homeopatice:  soluţii  granule – granulele pot
PREPARATE HOMEOPATICE  Forme dozate de remedii homeopatice:  soluţii  granule – granulele pot

PREPARATE HOMEOPATICE

Forme dozate de remedii homeopatice:

soluţii

granule – granulele pot fi obţinute din zahăr, lactoză sau

amestecul lor şi devin granule homeopatice prin impregnare

cu diluţie homeopatică, se administrază oral sau sublingual

tablete – pot fi obţinute prin comprimare sau impregnare, iar tabletele inerte pot fi obţinute din zaharoză, lactoză sau

alt excipienţi, se administrează oral sau sublingual.

În Farmacopeea Homeopată Germană există şi alte forme farmaceutice de remedii homeopatice.

SUŞE DE ORIGINE VEGETALĂ  plante întregi sau părţi de plantă (rădăcină, herba, frunze, flori,
SUŞE DE ORIGINE VEGETALĂ  plante întregi sau părţi de plantă (rădăcină, herba, frunze, flori,

SUŞE DE ORIGINE VEGETALĂ

plante întregi sau părţi de plantă (rădăcină, herba, frunze, flori, fructe, seminţe). Din acestea se pot obţine tincturi mamă sau trituraţii.

ex.: Valeriana officinalis (rădăcină),Calendula

officinalis, Arnica montana (herba înflorită), Betula

alba (frunze), Rosa canina (flori), Crataegus

oxyacantha (fructe), Foeniculum (seminţe), etc.

Există aproximativ 1500 suşe de origine vegetală, folosite până în prezent, cu o patogenezie mai mult

sau mai puţin studiată.

TINCTURILE MAMĂ VEGETALE  Se pot folosi plante proaspete sau uscate, întregi sau părţi de
TINCTURILE MAMĂ VEGETALE  Se pot folosi plante proaspete sau uscate, întregi sau părţi de

TINCTURILE MAMĂ VEGETALE

Se pot folosi plante proaspete sau uscate, întregi

sau părţi de plante. Acestea trebuie să conţină

cât mai puţini contaminanţi: murdărie, sol, praf, etc. Plantele trebuie să fie sănătoase, fără insecte, fungi, etc. Dacă este necesar plantele se spală cu o cantitate minimă de apă. Plantele proaspete pot fi conservate în etanol până la prelucrare, dar această cantitate va trebui scăzută din cantitatea necesară prelucrării.

Perioada de recoltare a diferitelor părţi de

plante:

- plante întregi sau herba – la înflorire;

- frunze şi tulpină – după dezvoltarea plantei;

- flori – imediat după deschidere;

- scoarţe – tot anul;

- rădăcinile, rizomii plantelor anuale – la maturarea seminţelor;

- rădăcinile, rizomii plantelor perene – primăvara;

- fructe şi seminţe – la maturare (coacere);

- ciuperci – după dezvoltarea completă a corpului ciupercii.

Plantele proaspete se pot conserva fără

mărunţire sau după o mărunţire parţială

sau o mărunţire corespunzătoare prelucrării. Dacă din plante trebuie obţinut suc atunci acestea trebuie prelucrate imediat.

Conservarea plantelor în alcool se realizează cu etanol 90 % vol., la 1 parte plantă – 0,5 părţi de alcool etilic 90 % vol. Această conservare se poate realiza maxim 180 zile, în containere bine închise şi la temperatura camerei.

Plantele uscate trebuie, în general, să corespundă unei monografii.

Tincturile mamă din plante proaspete şi uscate se obţin, în general, prin macerare, cu agitări periodice, timp de 10 – 30 zile, urmat de decantare şi presare, stabilizare (repaus) şi filtrare.

MACERATELE GLICERINICE

Din această clasă fac parte şi maceratele glicerinice obţinute din ţesuturi tinere de plante (muguri, mlădiţe,

etc.) şi care se extrag în

raport 1 parte plantă uscată la 20 părţi amestec glicerină – etanol. Aceste părţi de plante

se prelucrează proaspete.

1 parte plantă uscată la 20 părţi amestec glicerină – etanol. Aceste părţi de plante se
SUŞE DE ORIGINE ANIMALĂ  - animale întregi: Apis (albină), Tarentula (păianjen), Formica rufa (furnica
SUŞE DE ORIGINE ANIMALĂ  - animale întregi: Apis (albină), Tarentula (păianjen), Formica rufa (furnica

SUŞE DE ORIGINE ANIMALĂ

- animale întregi: Apis (albină), Tarentula (păianjen), Formica rufa (furnica roşie);

- părţi de animal: Lapis cancri (ochi de crab);

- excreţii: Mephitis putorius (excreţia dihorului);

- secreţii: Sepia (cerneala de sepie). Bufo rana (serozitatea galbenă din pustulele

de pe broasca râioasă când animalul este supus la şocuri electrice);

- veninuri de şerpi: Naja, Lachesis, Vipera;

- Ambra grisea: produs morbid al caşalotului (probabil un calcul biliar).

Există şi materii prime de origine animală din care se obţin tincturi mamă.

Aceste materii prime trebuie să fie atent verificate pentru a nu fi

contaminate cu agenţi patogeni. Lipsa acestora trebuie documentată. Dacă este necesară folosirea de insecte sau animale vii acestea se tratează înainte

cu dioxid de carbon. Se evită folosirea de eter etilic sau cloroform.

SUŞE DE ORIGINE CHIMICĂ  Substanţe chimice: organice, anorganice:  - Arsenicum album (anhidrida arsenioasă);
SUŞE DE ORIGINE CHIMICĂ  Substanţe chimice: organice, anorganice:  - Arsenicum album (anhidrida arsenioasă);

SUŞE DE ORIGINE CHIMICĂ

Substanţe chimice: organice,

anorganice:

- Arsenicum album (anhidrida arsenioasă);

- Mercurius vivus (mercur);

- metale: Ferrum metallicum, Cuprum

metallicum, Aurum metallicum,

Zincum metallicum;

- săruri ale metalelor: Cuprum arsenicosum, Zincum valerianicum, Aurum muriaticum.

Acestea trebuie să corespundă unor monografii.

Minerale (homeopatie de orientare antropozofică): Apatit, Argentit, Quarz, Pyrit, Fluorit, etc.

Substanţe nedefinite chimic:

- Calcarea carbonica (ostrearum) sau

Calcium carbonicum Hahnemannii triturat din cochilie de stridie;

- Causticum hahnemanni – se obţine din hidroxid de calciu (apă de var preparată extempore) şi bisulfit de

potasiu prin distilare;

- Hepar sulfuris – calcinarea în părţi egale de floare de sulf şi cochilie de stridie.

Substanţe farmaceutice: patologii

declanşate de medicament sau cu un

tablou asemănător: Diazepam, Haloperidol, Fenilbutazonă, etc.

BIOTERAPICE ŞI NOSODE  – produse nedefinite chimic (secreţii, excreţii patologice sau nu, produse de
BIOTERAPICE ŞI NOSODE  – produse nedefinite chimic (secreţii, excreţii patologice sau nu, produse de

BIOTERAPICE ŞI NOSODE

– produse nedefinite chimic (secreţii, excreţii

patologice sau nu, produse de origine

microbiană. Se împart în trei categorii:

- bioterapice “clasice” – obţinute din seruri, vaccinuri, toxine, anatoxine

ex. Vaccinotoxinum vaccin antivariolic, Staphylotoxinum – anatoxină

stafilococică,

toxină difterică, Influenzinum –

vaccin antigripal

Diphterotoxinum –

- bioterapice simple – obţinute din culturi microbiene pure

ex. Enterococcinum lizat de culturi de Streptococcus fecalis, Streptococcinum lizat de culturi de Streptococcus pyogenes, Staphylococcinum lizat de culturi de Staphylococcus aureus, Colibacillinum - lizat de culturi de Escherichia coli

- bioterapice complexe (Nosode) -

obţinute plecând de la

secreţii sau excreţii patologice. Dintre acestea esenţiale sunt

cele patru nosode care definesc miasmele sau diatezele homeopatice:

Luesinum – lizat de serozităţi de Treponema pallida

Medorrhinum – lizat de secreţii uretrale blenoragice

Psorinum - lizat de serozităţi din leziuni de râie

Tuberculinum K – tuberculină brută (culturi de

Mycobacterium tub. de origine bovină sau umană)

Un alt nosod foarte studiat din punct de vedere homeopatic: Carcinozinum – ţesut canceros mamar

Alte ex.:

- Pertussinum – lizat de expectorat de tuse convulsivă

Morbillinum lizat de exudat buco-faringian de la om bolnav de rujeolă

Anthracinum – lizat de ficat de iepure cãrbunos

Tuberculinum Aviare – tuberculină brută de origine aviare

Tuberculinum R (residum) – soluţie glicerinică cu care

se extrag principiile insolubile în apă ale bacilului Koch

Pyrogenium – autolizat brut de carne de vacă, porc

BIOTERAPICE ŞI NOSODE  Tot în grupa bioterapicelor intrã produsele patologice sau nepatologice (sânge, urinã)
BIOTERAPICE ŞI NOSODE  Tot în grupa bioterapicelor intrã produsele patologice sau nepatologice (sânge, urinã)

BIOTERAPICE ŞI NOSODE

Tot în grupa bioterapicelor intrã produsele patologice sau nepatologice (sânge, urinã) recoltate de la bolnav pentru a i se administra lui însusi. Aceste preparate se numesc isoterapice. Prepararea isoterapicelor presupune conditii deosebite de asepsie si o filtrare aseptică a dilutiei homeopatice la un anumit grad de deconcentrare pentru ca remediul ce se

obtine să nu fie toxic.

Nosodele sunt obţinute din secreţii patologice sau organe patologice de la om sau animale.

Prelucrarea acestora trebuie realizată în condiţii de igienă corespunzătoare, astfel încât să nu se producă infectare.

Culturile de microorganisme care se prelucrează trebuie să fie inactivate înainte.

De obicei solventul folosit la aceste produse este glicerina 85 %, iar tincturile mamă se sterilizează la autoclav timp de 20 minute la 133 grade C.

ORGANOTERAPICE  organe, tesuturi, glande (realizează în homeopatie o terapie de substitutie).
ORGANOTERAPICE  organe, tesuturi, glande (realizează în homeopatie o terapie de substitutie).

ORGANOTERAPICE

organe, tesuturi, glande (realizează în homeopatie o terapie de substitutie).

SOLVENŢI ŞI SUBSTANŢE AUXILIARE  alcool etilic de diferite concentraţii,  glicerina,  celuloza
SOLVENŢI ŞI SUBSTANŢE AUXILIARE  alcool etilic de diferite concentraţii,  glicerina,  celuloza

SOLVENŢI ŞI SUBSTANŢE AUXILIARE

alcool etilic de diferite concentraţii,

glicerina,

celuloza microcristalină

drojdie

lactoza

clorura de sodiu

parafina lichidă

uleiuri

zaharoza

dioxid de siliciu

amidon

apă purificată

apă purificată pentru produse injectabile

lanolina sau alcooli de lână

CERINŢE LEGATE DE PERSONAL  Instruit  Echipat cu halat, bonetă, mască, încălţăminte de interior
CERINŢE LEGATE DE PERSONAL  Instruit  Echipat cu halat, bonetă, mască, încălţăminte de interior

CERINŢE LEGATE DE PERSONAL

Instruit

Echipat cu halat, bonetă, mască, încălţăminte de interior

Nefumător

Fără cosmetice parfumate

CERINŢE LEGATE DE ECHIPAMENTE ŞI ZONE  Preparatele de uz oral şi extern – clase
CERINŢE LEGATE DE ECHIPAMENTE ŞI ZONE  Preparatele de uz oral şi extern – clase

CERINŢE LEGATE DE ECHIPAMENTE ŞI ZONE

Preparatele de uz oral şi extern – clase D sau C

Preparatele parenterale clase B sau A

Lipsa cuenţilor de aer şi miros

Temperatură constantă

Detergenţi neparfumaţi avizaţi de MS

Mobilier uşo şi zilnic dezinfectat

Echipamente din sticlă neutră sau inox, dedicate

Distrugerea urmelor de produs anterior la etuvă – 30

min, 180 grade

Dezinfectare la autoclav 20 min, 121 grade

PRODUCŢIA  Prepararea seriilor de diluţii – diluteca  Flacoane etichetate pe corp şi capac
PRODUCŢIA  Prepararea seriilor de diluţii – diluteca  Flacoane etichetate pe corp şi capac

PRODUCŢIA

Prepararea seriilor de diluţii – diluteca

Flacoane etichetate pe corp şi capac

Primele diluţii , până la D4, au valabilitatea dată de suşă

Materiile prime de puritate înaltă, calitate farmaceutică

Impregnarea trebuie să asigure acoperire uniformă şi penetrare în profunzime

Ambalajele folosite de uz farmaceutic

CERINŢE GENERALE LEGATE DE PRODUCEREA TINCTURILOR MAMĂ  La obţinerea tincturilor mamă macerarea durează minim
CERINŢE GENERALE LEGATE DE PRODUCEREA TINCTURILOR MAMĂ  La obţinerea tincturilor mamă macerarea durează minim

CERINŢE GENERALE LEGATE DE PRODUCEREA TINCTURILOR MAMĂ

La obţinerea tincturilor mamă macerarea durează minim 10 zile şi maxim 30 zile, dar poate fi prelungit de conservare la 60 respectiv 180 zile.

Tincturile mamă din plante proaspete se obţin în general prin metodele 1, 2 şi 3, iar cele din plante uscate prin metoda 4a. Metoda 4b este metoda de

obţinere a tincturilor din animale.

Pentru o extracţie bună plantele uscate trebuie mărunţite astfel:

- frunzele, florile, herba – mai grosier, la granualţie de sub 4000 microni;

- lemnul, scoarţele şi rădăcinile – mai grosier, la granulaţie de sub 2800 microni;

- fructele şi seminţele – mai fin, la granulaţie de sub 2000 microni;

- plantele care conţin alcaloizi – foarte fin, pulbere, la granulaţie de sub 710 microni.

Potenţarea se realizează prin agitare puternică de minim 10 ori. Potenţarea se repetă la fiecare etapă de diluare. Metoda de diluare este cea a

flacoanelor multiple sau metoda hahnemanniană.

METODE CONFORM PH.HOM.GERM.  Metoda 1a. Tincturi mamă din sucuri de plante  Metoda 1b.
METODE CONFORM PH.HOM.GERM.  Metoda 1a. Tincturi mamă din sucuri de plante  Metoda 1b.

METODE CONFORM PH.HOM.GERM.

Metoda 1a. Tincturi mamă din sucuri de plante

Metoda 1b. Tincturi mamă din latex

Metodele 2 3 Tincturi mamă din plante proaspete

Metoda 4a.Tincturi mamă din plante uscate

Metoda 4b.Tincturi mamă din materiale de origine animală

Metoda 5 Soluţii

Metodele 6 7 Trituraţii

Metoda 8 Soluţii din trituraţii

Metoda 9 Comprimate

Metoda 10 Granule

Metoda 11 Produse parenterale, soluţii injectabile

Metoda 12 Soluţii de uz extern

Metoda 13 Unguente

Metoda 14 Supozitoare

Metoda 15 Picături de ochi

Metoda 16 Amestecuri

Metoda 17 Diluţiile LM

Metodele 41 42 Organoterapice

Metodele 43 44 Nosodele

Metoda 45 Picături de nas

METODA 1 - SUŞA  1a. Se foloseşte în cazul plantelor care conţin cel puţin
METODA 1 - SUŞA  1a. Se foloseşte în cazul plantelor care conţin cel puţin

METODA 1 - SUŞA

1a. Se foloseşte în cazul plantelor care conţin cel puţin 70 % suc extractibil şi nu conţin ulei volatil, mucilagii sau răşini.

Metoda constă în presarea plantei proaspete şi amestecarea sucului obţinut cu alcool etilic 90 % vol. în raport 1 parte suc la 1 parte solvent. Amestecarea trebuie realizat imediat după presarea plantei pentru a se împiedica fermentarea sucului.

Amestecul obţinut se păstrează în containere închise, la maxim 200C, minim 5 zile apoi se

filtrează.

Dacă este cazul concentraţia de principii active sau reziduul la evaporare se poate aduce în parametrii prin diluarea (=reglaj). Acest reglaj se realizează după determinarea dozajului sau a reziduului la evaporare folosind următoarea formulă:

Cantitatea de alcool 50 % vol. = masa de tinctură mamă filtrată x (Nr – N0)/N0

După reglaj tinctura mamă diluată se lasă în repaus timp de minim 5 zile la maxim 20 grade C apoi, dacă este necesar, se mai filtrează.

1b. Dacă planta conţine latex, atunci se procedează la fel ca în cazul metodei 1a, dar la 1 parte latex proaspăt se adaugă 2 părţi de alcool etilic 36 % vol. Reglajul se efectuează la fel, dar folosind alcool etilic 36 % vol.

METODA 1 - DILUŢIILE  2 părţi TM + 8 părţi alcool etilic 50 %
METODA 1 - DILUŢIILE  2 părţi TM + 8 părţi alcool etilic 50 %

METODA 1 - DILUŢIILE

2 părţi TM + 8 părţi alcool etilic 50 % vol.

1 parte D1 + 9 părţi alcool etilic 50 % vol.

1 parte D2 + 9 părţi alcool etilic 50 % vol., şi se procedează la fel în

D1:

D2:

D3:

cazul diluţiilor următoare.

CH1: 2 părţi TM + 98 părţi alcool etilic 50 % vol.

CH2: 1 parte CH1 + 99 părţi alcool etilic 50 % vol.

CH3: 1 parte CH2 + 99 părţi alcool etilic 50 % vol., şi se procedează la fel în

cazul diluţiilor următoare.

În cazul diluţiilor obţinute pornind de la TM conform metodei 1b se

foloseşte alcool etilic 36 % vol.

Fiecare etapă de diluare este urmată de o etapă de potenţare.

METODA 2 - SUŞA  2a. Se foloseşte pentru plante care conţin maxim 70 %
METODA 2 - SUŞA  2a. Se foloseşte pentru plante care conţin maxim 70 %

METODA 2 - SUŞA

2a. Se foloseşte pentru plante care conţin maxim 70 % suc extractibil şi minim 60 % umiditate, dar nu conţin ulei volatil sau răşini.

TM se prepară prin macerare care poate dura minim 10 zile până la maxim 30 zile. Macerarea poate fi prelungită la 60 respectiv 180 zile, dacă se demonstrează că proprietăţile TM nu se vor modifica. Macerarea se desfăşoară la maxim 250C. Macerarea

se desfăşoară sub agitare periodică.

Planta mărunţită, la care s-a determinat umiditatea la etuvă – 2-5 g la 100-105 grade C timp de 2 ore, se amestecă cu alcool etilic 90 % vol. Cantitatea de alcool folosit e în funcţie de umiditate şi se determină cu relaţia:

Cantitatea de solvent = masa plantei x Umiditatea [%]/ 100

După perioada de macerare se presează planta, iar după minim 5 zile de repaus TM obţinut se filtrează. Eventualul reglaj se poate realiza în mod identic cum s-a descris la metoda 1a, solventul folosit fiind alcool etilic 50 % vol.

2b. Se foloseşte pentru plante care conţin maxim 70 % suc extractibil şi minim 60 % umiditate, dar nu conţin ulei volatil sau răşini.

TM se obţine tot prin macerare, dar solventul folosit este alcool etilic 70 % vol. La

eventualul reglaj se foloseşte alcool etilic 36 % vol.

METODA 2 - DILUŢIILE  2 părţi TM + 8 părţi alcool etilic 50 %
METODA 2 - DILUŢIILE  2 părţi TM + 8 părţi alcool etilic 50 %

METODA 2 - DILUŢIILE

2 părţi TM + 8 părţi alcool etilic 50 % vol.

1 parte D1 + 9 părţi alcool etilic 50 % vol.

1 parte D2 + 9 părţi alcool etilic 50 % vol., şi se procedează la fel în

D1:

D2:

D3:

cazul diluţiilor următoare.

CH1: 2 părţi TM + 98 părţi alcool etilic 50 % vol.

CH2: 1 parte CH1 + 99 părţi alcool etilic 50 % vol.

CH3: 1 parte CH2 + 99 părţi alcool etilic 50 % vol., şi se procedează la fel în

cazul diluţiilor următoare.

În cazul diluţiilor obţinute pornind de la TM conform metodei 2b se

foloseşte alcool etilic 36 % vol.

Fiecare etapă de diluare este urmată de o etapă de potenţare.

METODA 3 - SUŞA  3a. Se foloseşte pentru plante care conţin maxim 60 %
METODA 3 - SUŞA  3a. Se foloseşte pentru plante care conţin maxim 60 %

METODA 3 - SUŞA

3a. Se foloseşte pentru plante care conţin maxim 60 % umiditate şi pot conţine ulei volatil sau răşini.

TM se prepară prin macerare la fel ca la metoda 2.

Planta mărunţită, la care s-a determinat umiditatea la etuvă – 2-5 g la 100-105 grade C timp de 2 ore, se amestecă cu alcool etilic 90 % vol. Cantitatea de alcool folosit e în funcţie

de umiditate şi se determină cu relaţia:

Cantitatea de solvent = 2 x masa plantei x Umiditatea [%]/ 100

După perioada de macerare se presează planta, iar după minim 5 zile de repaus TM obţinut se filtrează. Eventualul reglaj se poate realiza în mod identic cum s-a descris la metoda 1a, solventul folosit fiind alcool etilic 70 % vol.

3b. Se foloseşte pentru plante care conţin maxim 60 % umiditate şi pot conţine ulei

volatil sau răşini.

TM se obţine tot prin macerare, dar solventul folosit este alcool etilic 80 % vol. La eventualul reglaj se foloseşte alcool etilic 50 % vol.

3c. Se foloseşte pentru plante care conţin maxim 60 % umiditate.

TM se obţine tot prin macerare, dar solventul folosit este alcool etilic 50 % vol. La

eventualul reglaj se foloseşte alcool etilic 36 % vol.

METODA 3 - DILUŢIILE  Diluţiile homeopatice 3a:  3 părţi TM + 7 părţi
METODA 3 - DILUŢIILE  Diluţiile homeopatice 3a:  3 părţi TM + 7 părţi

METODA 3 - DILUŢIILE

Diluţiile homeopatice 3a:

3 părţi TM + 7 părţi alcool etilic 70 % vol.

1 parte D1 + 9 părţi alcool etilic 70 % vol.

1 parte D2 + 9 părţi alcool etilic 70 % vol.

1 parte D3 + 9 părţi alcool etilic 50 % vol., şi se procedează la fel în cazul diluţiilor următoare.

3 părţi TM + 97 părţi alcool etilic 70 % vol.

1 parte CH1 + 99 părţi alcool etilic 50 % vol.

1 parte CH2 + 99 părţi alcool etilic 50 % vol., şi se procedează la fel în cazul diluţiilor următoare.

Diluţiile homeopatice 3b:

3 părţi TM + 7 părţi alcool etilic 50 % vol.

1 parte D1 + 9 părţi alcool etilic 36 % vol.

D1:

D2:

D3:

D4:

CH1:

CH2:

CH3:

D1:

D2:

1 parte D2 + 9 părţi alcool etilic 18 % vol., şi se procedează la fel în cazul diluţiilor următoare.

Diluţiile homeopatice 3c:

3 părţi TM + 7 părţi alcool etilic 36 % vol.

1 parte D1 + 9 părţi alcool etilic 18 % vol., şi se procedează la fel în cazul diluţiilor următoare.

Fiecare etapă de diluare este urmată de o etapă de potenţare.

D3:

D1:

D2:

METODA 4 - SUŞA  4a. Se foloseşte pentru plante uscate. TM se poate obţine
METODA 4 - SUŞA  4a. Se foloseşte pentru plante uscate. TM se poate obţine

METODA 4 - SUŞA

4a. Se foloseşte pentru plante uscate. TM se poate obţine prin macerare sau percolare folosind 1 parte plantă cu 10 părţi solvent care poate fi: alcool etilic 96 % vol., 90 % vol., 80 % vol., 70 % vol., 50 % vol., 36 % vol. sau 18 % vol.

La TM preparat prin macerare se procedează la fel ca la metoda 2 sau 3.

În cazul percolării se respectă etapele de proces: umectare, macerare, percolare propriu-zisă.

Eventualul reglaj se poate realiza în mod identic cum s-a descris la metoda 1a, solventul folosit fiind

alcool etilic de concentraţia prevăzută la metoda de preparare.

4b. Se foloseşte pentru materii prime de origine animală. TM se poate obţine prin macerare sau percolare folosind 1 parte plantă cu 10 părţi solvent care poate fi: alcool etilic 96 % vol., 90 % vol., 80 % vol., 70 % vol., 50 % vol., 36 % vol. sau 18 % vol.

La TM preparat prin macerare se procedează la fel ca la metoda 2 sau 3.

În cazul percolării se respectă etapele de proces: umectare, macerare, percolare propriu-zisă.

Eventualul reglaj se poate realiza în mod identic cum s-a descris la metoda 1a, solventul folosit fiind alcool etilic de concentraţia prevăzută la metoda de preparare.

4c. Se foloseşte pentru plante, în stare uscată sau proaspătă. TM se obţine prin macerare. Alcoolul etilic poate fi de diferite concentraţii şi trebuie astfel calculat încât să se obţină un raport planta – TM de 1 la 10. Filtrarea se realizează după un repaus de 48 ore.

4d. Se foloseşte în general la materii prime de origine animală. TM se obţine prin macerare şi solventul

trebuie astfel calculat încât să se obţină din 1 parte materie primă 20 părţi TM. Filtrarea se realizează după un repaus de 48 ore.

METODA 4 - DILUŢIILE  Diluţiile homeopatice 4a, 4b:  este chiar TM=D1  1
METODA 4 - DILUŢIILE  Diluţiile homeopatice 4a, 4b:  este chiar TM=D1  1

METODA 4 - DILUŢIILE

Diluţiile homeopatice 4a, 4b:

este chiar TM=D1

1 parte D1 + 9 părţi alcool etilic de concentraţia prevăzută la preparare

1 parte D2 + 9 părţi alcool etilic de concentraţia prevăzută la preparare

1 parte D3 + 9 părţi alcool etilic 50 % vol., şi se procedează la fel în cazul diluţiilor

D1:

D2:

D3:

D4:

următoare.

10 părţi TM + 90 părţi alcool etilic de concentraţia prevăzută la preparare

1 parte CH1 + 99 părţi alcool etilic 50 % vol., şi se procedează la fel în cazul diluţiilor

CH1:

CH2:

următoare.

Diluţiile homeopatice 4c, 4d:

1 parte TM + 9 părţi alcool etilic de concentraţia prevăzută la preparare

1 parte D1 + 9 părţi alcool etilic de concentraţia prevăzută la preparare, şi se procedează

D1:

D2:

la fel în cazul diluţiilor următoare.

1 parte TM + 99 părţi alcool etilic de concentraţia prevăzută la preparare

1 parte CH1 + 99 părţi alcool etilic de concentraţia prevăzută la preparare, şi se

CH1:

CH2:

procedează la fel în cazul diluţiilor următoare.

Fiecare etapă de diluare este urmată de o etapă de potenţare.

METODA 5 - SOLUŢIILE  Se referă la soluţii obţinute prin dizolvarea unor substanţe chimice
METODA 5 - SOLUŢIILE  Se referă la soluţii obţinute prin dizolvarea unor substanţe chimice

METODA 5 - SOLUŢIILE

Se referă la soluţii obţinute prin dizolvarea unor substanţe chimice solubile. Ca şi solvent se poate

folosi alcool etilic, apă purificată sau glicerină. Dacă

este necesar se poate aduce soluţia la un pH care să îi

confere stabilitate.

În general dacă e nevoie de alcool etilic 18 % vol. acesta se prepară “ex tempore”.

Soluţiile apoase nu se pot conserva, trebuie trecute

imediat în diluţii alcoolice.

Diluţiile se obţin astfel:

D2: 1 parte D1 + 9 părţi alcool etilic 50 % vol.

CH2: 1 parte CH1 + 99 părţi alcool etilic 50 % vol.

METODA HAHNEMANNIANĂ

metoda prin cântărire sau metoda flacoanelor multiple

este cea mai mult folosită metodă

este o metodă precisă deoarece se realizează prin cântărire

se foloseşte pentru scala D şi C

practic se cântăreşte solventul, apoi diluţia anterioară celei pe care se doreşte să se prepare. Se adaugă diluţia anterioară peste solvent şi nu invers. După adăugare urmează etapa de succusare (potenţare)

care constă în agitări repetate, de 100 ori, în ritmul natural al inimii. Agitarea se realizează prin bătăi pe

o suprafaţă tare, dar şi puţin elastică.

Etapa de cântărire, adăugare diluţie anterioară peste solvent şi succusare se repetă pentru fiecare diluţie în parte. Fiecare diluţie se prepară în flacon separat.

peste solvent şi succusare se repetă pentru fiecare diluţie în parte. Fiecare diluţie se prepară în

METODA KORSAKOVIANĂ

metoda flaconului unic

metodă mai simplă, care nu necesită cântărire

este mai puţin precisă

se aplică doar la scala C, diluţiile fiind notate cu CK

practic se aruncă soluţia din flaconul în care există diluţia anterioară şi acesta se reumple cu solvent. Etapa de reumplere se continuă cu o etapă de succusare, în mod identic ca la metoda hahnemanniană.

Pentru fiecare diluţie se repetă aruncarea soluţiei anterioare, reumplerea cu solvent şi succusarea.

Diluţiile repetate se obţin în aceeaşi flacon. Operaţia se poate efectua manual sau automatizat.

şi succusarea. Diluţiile repetate se obţin în aceeaşi flacon. Operaţia se poate efectua manual sau automatizat.
şi succusarea. Diluţiile repetate se obţin în aceeaşi flacon. Operaţia se poate efectua manual sau automatizat.

POTENŢAREA

Potenţarea se poate realiza

manual sau automatizat, existând aparate de dinamizare (sin. Potenţare).

La potenţarea manuală

succusarea se realizează de 100 ori. Pentru o potenţare corectă flacoanele trebuie să

fie umplute 2/3.

manuală succusarea se realizează de 100 ori. Pentru o potenţare corectă flacoanele trebuie să fie umplute
METODA 6 - TRITURAŢIILE  Prepararea de trituraţii se aplică în general substanţelor insolubile în
METODA 6 - TRITURAŢIILE  Prepararea de trituraţii se aplică în general substanţelor insolubile în

METODA 6 - TRITURAŢIILE

Prepararea de trituraţii se aplică în general substanţelor insolubile în apă şi etanol.

Triturarea se poate realiza manual sau la maşină, dar principiul este acelaşi.

Solventul de triturare este lactoza. Raportul materie primă – solvent va fi dictat de scala de diluţie: 1 + 9 pentru decimale sau 1 + 99 pentru centezimale.

Metoda:

Lactoza cântărită este împărţită în 3 părţi egale.

Prima cantitate de lactoză se triturează în mojar (dacă se poate de agat) astfel încât să umple porii mojarului.

Se adaugă apoi materia primă mărunţită şi se triturează totul 6 minute, apoi se rade amestecul de pe pistil cca 4 minute. Se repetă triturarea de 6 minute urmat de răzuire 4 minute.

Se adaugă a doua cantitate de lactoză şi repetă trituraţiile ca la etapa anterioară.

Se adaugă şi a treia cantitate de lactoză şi se repetă trituraţiile.

Timpul total de triturare pentru o diluţie este de minim 1 oră. Triturarea repetată fiind considerată potenţarea diluţiilor.

Se repetă diluarea / triturarea cu lactoză în raport 1 la 9 sau 1 la 99 până la obţinerea diluţiei dorite.

Substanţele insolubile trebuie trecute în trituraţie până la diluţiile D4 sau CH4.

METODELE 7 şi 8  Metoda 7. Trituraţii obţinute din tincturi mamă  Trituraţiile pot
METODELE 7 şi 8  Metoda 7. Trituraţii obţinute din tincturi mamă  Trituraţiile pot

METODELE 7 şi 8

Metoda 7. Trituraţii obţinute din tincturi mamă

Trituraţiile pot fi folosite pentru a umple capsule sau a obţine comprimate şi uneori este necesar să se treacă tincturi în formă de trituraţie.

Metoda se realizează ca la metoda 6, dar după adăugarea şi triturarea tincturii

mame cu prima cantitate de lactoză acesta trebuie lăsat să se usuce.

Metoda 8. Soluţii din trituraţii

Substanţele insolubile pot fi trecute în soluţie trecând prin trituraţii. Astfel se pot obţine diluţii stabile D6 pornind de la trituraţii D4.

D6: 1 parte D4 trituraţie + 9 părţi apă purificată + potenţare = D5

1 parte D5 + 9 părţi alcool etilic 36 % vol. + potenţare = D6

La fel se poate trece de la trituraţie D6 la soluţie D8 sau în scară centezimală de la CH4 la CH6 respectiv CH6 la CH8.

Diluţiile în soluţie D9 şi CH9 se prepară cu alcool etilic 50 % vol.

COMPRIMATELE  Comprimatele homeopatice se pot obţine prin impregnare cu diluţii preparate cu alcool etilic
COMPRIMATELE  Comprimatele homeopatice se pot obţine prin impregnare cu diluţii preparate cu alcool etilic

COMPRIMATELE

Comprimatele homeopatice se pot obţine prin impregnare cu diluţii preparate cu alcool etilic 70 % vol. sau prin comprimare. Impregnarea se realizează pe comprimate inerte de lactoză.

Comprimatele pot conţine:

amidon max. 10 %

behenat de calciu sau stearat de magneziu max. 2 %

celuloză microcristalină – max. 7,5 %

dioxid de siliciu max. 3 %

Dacă comprimarea trebuie realizat prin granulare atunci se foloseşte

lactoză, amidon şi alcool etilic.

Comprimatele uzuale sunt de 100 mg sau 250 mg.

Diluţiile din comprimate se obţin prin triturare, iar gradul de diluţie trebuie

să corespundă scalei decimale sau centezimale.

GRANULELE  Impregnare  Granulele sunt de obicei din zaharoză (Farmacopeea Homeopată Germană) sau amestec
GRANULELE  Impregnare  Granulele sunt de obicei din zaharoză (Farmacopeea Homeopată Germană) sau amestec

GRANULELE

Impregnare

Granulele sunt de obicei din zaharoză (Farmacopeea Homeopată Germană) sau amestec de zaharoză – lactoză (Farmacopeea Franceză) obţinute prin granulare umedă, în mai multe straturi.

Conform Farmacopeei Homeopate Germane se folosesc granule de zahăr

având mărimea între 1 şi 10, cel mai adesea cele nr. 3 (cca 100-110 buc./g) sau nr. 6 (cca 22 26 buc. /g).

Impregnarea se realizează cu diluţia corespunzătoare preparată cu alcool etilic 70 % vol. în raport de minim 1 % faţă de cantitatea de granule.

Granulele se ususcă astfel că alcoolul etilic din diluţie este eliminat în procesul de impregnare.

Impregnarea se realizează prin pulverizarea repetată a diluţiei peste granulele care se învârt într-un vas de sticlă, vas care este încălzit slab cu

ajutorul unei suflante de aer cald (max. 35-40 grade C).

Se poate realiza manual sau automatizat

PRODUSE PARENTERALE  Aceste produse se obţin în ser fiziologic, la pH de stabilitate. 
PRODUSE PARENTERALE  Aceste produse se obţin în ser fiziologic, la pH de stabilitate. 

PRODUSE PARENTERALE

Aceste produse se obţin în ser fiziologic, la pH de stabilitate.

Practic diluţiile alcoolice se potenţează şi se amestecă

cu apă pentru preparare injectabile. Se adaugă apoi

clorură de sodiu pentru a se izotoniza soluţia.

Se pot prepara diluţii decimale sau centezimale.

Pentru substanţe insolubile se poate adăuga glicerină

85 % până la o concentraţie de 30 %.

Soluţiile injectabile se ambalează în fiole de sticlă

UNGUENTE şi SUPOZITOARE  Metoda 13. Unguente  Baza de unguente poate conţine antioxidanţi şi
UNGUENTE şi SUPOZITOARE  Metoda 13. Unguente  Baza de unguente poate conţine antioxidanţi şi

UNGUENTE şi SUPOZITOARE

Metoda 13. Unguente

Baza de unguente poate conţine antioxidanţi şi stabilizatori. Hidrogelurile şi cremele hidrofile nu pot conţine conservanţi.

Practic se încorporează în baza de unguent tinctura mamă sau diluţia 1

parte la 10 părţi pentru scala decimală şi 1 parte la 100 părţi pentru scala

centezimală.

Metoda 14. Supozitoare

Se pot folosi ca şi substanţe auxiliare: celuloză, dioxid de siliciu, miere. Nu se

pot folosi conservanţi sau coloranţi.

Practic se încorporează în baza de supozitoare tinctura mamă sau diluţia 1 parte la 10 părţi pentru scala decimală şi 1 parte la 100 părţi pentru scala centezimală.

PICĂTURI DE OCHI, NAS şi AMESTECURI  Metoda 15. Picături de ochi  Picăturile de
PICĂTURI DE OCHI, NAS şi AMESTECURI  Metoda 15. Picături de ochi  Picăturile de

PICĂTURI DE OCHI, NAS şi AMESTECURI

Metoda 15. Picături de ochi

Picăturile de ochi sunt diluţii apoase cu un rest de etanol de maxim 1 %.

Pot conţine conservanţi, izotonizanţi (clorură de sodiu), stabilizatori de pH.

Se foloseşte apă pentru preparate injectabile.

Se poate adăuga glicerină 85 % până la o concentraţie de 30 %.

Metoda 16. Amestecuri

Se pot amesteca diluţii preparate sau diluţii, substanţe auxiliare şi solvenţi. Diluarea lor se face de obicei cu vin.

Pentru amestecare de obicei se folosesc diluţiile anterioare diluţiei pe care vrem să-l regăsim în amestecul final.

Amestecul se potenţează la final, toate diluţiile împreună.

Metoda 45. Picături de nas

Picăturile de nas sunt diluţii apoase cu un rest de etanol de maxim 1 %.

Pot conţine conservanţi, izotonizanţi (clorură de sodiu), stabilizatori de pH, agenţi de creştere a vâscozităţii.

Se foloseşte apă purificată.

DILUŢIILE LM  Diluţiile LM se obţin pornind de la trituraţii CH3 şi au raportul
DILUŢIILE LM  Diluţiile LM se obţin pornind de la trituraţii CH3 şi au raportul

DILUŢIILE LM

Diluţiile LM se obţin pornind de la trituraţii CH3 şi au raportul de diluarea 1 la 50.000.

LM1:

60 mg trituraţie CH3 se dizolvă în 20 ml etanol 18 % vol. (cca 500 picături)

1 picătură de soluţie (cca. 0,04 ml) se amestecă cu 2,5 ml alcool etilic 90 % vol. (cca 100

 

picături) şi se potenţează energic de 100 ori

 

Se impregnează cu această soluţie 100 g de granule nr.1 (cca 50.000 buc.) = granule LM1

1

granulă LM1 se dizolvă în 10 ml alcool etilic 18 % vol. şi se potenţează de min. 10 ori= soluţie LM1

LM2:

1 granulă LM1 se dizolvă în 1 picătură apă purificată (cca 0,04 ml), se adaugă 2,5 ml alcool etilic 90 % vol. (cca 100 picături) şi se potenţează energic de 100 ori

Se impregnează cu această soluţie 100 g de granule nr.1 (cca 50.000 buc.) = granule LM2

1 granulă LM2 se dizolvă în 10 ml alcool etilic 18 % vol. şi se potenţează de min. 10 ori= soluţie LM2

Se procedează identic pentru potenţele următoare.

ORGANOTERAPICELE  Organele animale trebuie recoltate şi prelucrate în condiţii sterile, iar animalele trebuie să
ORGANOTERAPICELE  Organele animale trebuie recoltate şi prelucrate în condiţii sterile, iar animalele trebuie să

ORGANOTERAPICELE

Organele animale trebuie recoltate şi prelucrate în condiţii sterile, iar animalele trebuie să fie perfect sănătoase, pe cât posibil provenite de la o

fermă Bio.

Macerarea organelor se poate realiza cu glicerină sau glicerină care conţine clorură de sodiu.

Met. 41:

1 parte organe mărunţite + 5 părţi soluţie de clorură de sodiu 15 sau 40 sau 80

g/kg în apă + 95 părţi glicerină + macerare 7 – 21 zile, ferit de lumină + centrifugare şi decantare

Acest tip de prelucrare se foloseşte apoi la prepararea soluţiilor injectabile.

Met. 42:

1 parte organe mărunţite + 9 (=D1) sau 99 (=CH1) părţi glicerină 85 % + macerare/agitare + filtrare

D2: 1 parte TM=D1 + 9 părţi glicerină 85 % sau etanol 18 % vol.

D3: 1 parte D2 + 9 părţi etanol 18 % vol.

CH2: 1 parte TM=CH1 + 99 părţi etanol 18 % vol.

NOSODELE  Met. 43 – foloseşte organe sau părţi de organe afectate patologic de la
NOSODELE  Met. 43 – foloseşte organe sau părţi de organe afectate patologic de la

NOSODELE

Met. 43 – foloseşte organe sau părţi de organe afectate patologic de la om sau animale

1 parte materie primă mărunţită + 10 părţi glicerină 85 % + macerare min. 5 zile + filtrare

D2: 1 parte TM=D1 + 9 părţi alcool etilic 36 % vol.

D3: 1 parte D2 + 9 părţi alcool etilic 50 % vol.

CH1: 10 părţi TM=D1 + 90 părţi alcool etilic 36 % vol.

CH2: 1 parte CH1 + 99 părţi alcool etilic 50 % vol.

Met. 44 – foloseşte microorganisme, viruşi, secreţii patologice de la animale sau om

Microorganismele trebuie fie inactivate prin sterilizare la 133 grade C, iar concentraţia admisă la microorganisme este de 107 CFU/g.

1 parte materie primă + 9 părţi glicerină 85 % - amestecare şi agitare + min.5 zile macerare

+ filtrare

D2: 1 parte TM=D1 + 9 părţi alcool etilic 36 % vol.

D3: 1 parte D2 + 9 părţi alcool etilic 50 % vol.

CH1: 10 părţi TM=D1 + 90 părţi alcool etilic 36 % vol.

CH2: 1 parte CH1 + 99 părţi alcool etilic 50 % vol.

PARAMETRII CRITICI DE PROCES  folosirea de suşe calitativ bune – acesta şi solventul vor
PARAMETRII CRITICI DE PROCES  folosirea de suşe calitativ bune – acesta şi solventul vor

PARAMETRII CRITICI DE PROCES

folosirea de suşe calitativ bune – acesta şi solventul vor conferi calitatea remediilor homeopatice finale

numai solvenţii şi suşele se pot verifica analitic, produsul finit conţinând cantităţi foarte foarte mici de compus nu mai poate fi identificat analitic

păstrarea corespunzătoare a seriilor de diluţii astfel încât să fie uşor identificabile (dilutecă)

verificarea atentă a fiecărei etape de preparare şi ambalare pentru a se asigura

calitatea corespunzătoare a medicamentului finit

la preparare se va verifica prin metoda triplei verificări identitatea suşei care se foloseşte (etichetă corp flacon, etichetă dop, poziţie din dilutecă)

etichetarea tuturor flacoanelor pentru identificare fără ambiguităţi

igienizarea vaselor

vasele de preparare trebuie corect igienizate, toate urmele de produs anterior sau detergent trebuie complet îndepărtate pentru a nu impurifica diluţiile în cantităţi infinitezimale

distrugerea amprentelor produsului anterior se realizează prin etuvare la 1800C timp de 30

minute

seriile de diluţii se prepară în flacoane complet noi, sterilizate

ambalarea produselor se realizează în flacoane noi, sterilizate

AMBALAREA  Remediile homeopatice în formă de soluţie se ambalează în flacoane de sticlă brune,
AMBALAREA  Remediile homeopatice în formă de soluţie se ambalează în flacoane de sticlă brune,

AMBALAREA

Remediile homeopatice în formă de soluţie se ambalează în flacoane de

sticlă brune, de calitate farmaceutică, clasa hidrolitică III.

Toate componentele aparatelor de divizare care vin în contact direct cu produsul homeopat trebuie să poată fi sterilizate corespunzător.

Remediile homeopatice sub formă de granule sunt ambalate în flacoane / tuburi de plastic sau flacoane de sticlă cu sistem de dozare a granulelor astfel încât pacientul să nu le atingă.

Divizarea în flacoane se poate realiza manual, la volum, pe plăci de divizare în care se introduc tuburile.

Plăcile de divizare sunt asemănătoare gelulierelor.

Divizarea se poate realiza şi automat cu aparate de divizat granule la gramaj sau la număr.

Toate componentele aparatelor sau dispozitivelor de divizare care vin în contact

direct cu produsul homeopat trebuie să poată fi sterilizate corespunzător.