Sunteți pe pagina 1din 13

www.referat.

ro

Antibioticele

CE SUNT DE FAPT ANTIBIOTICELE?


Sunt microorganisme care omoar sau mpiedic nmultirea bacteriilor, ajutnd astfel
sistemul imunitar s stopeze infectia. Toate antibioticele actioneaz asupra peretelui
celular al microbilor, pe care l distrug, ceea ce duce la dezintegrarea celulei bacteriene.
Exist antibiotice cu spectru larg care sunt eficiente asupra multor bacterii si altele
care sunt specifice, actionnd doar asupra unei singure tulpini bacteriene. Antibioticele
sunt indispensabile n tratarea unor boli grave, precum meningita meningococic,
pneumonia cu pneumococ, tuberculoza, sifilisul si multe altele.

Anti = contra; bios = viat; (care se opune vietii)

Antibiotic - medicament care mpiedic dezvoltarea anumitor microorganisme. n prezent


sunt cunoscute peste o sut de tipuri de antibiotice, dar numai unele se folosesc n
medicin deoarece antibioticele sunt duntoare nu numai pentru microorganisme, dar si
pentru organismul uman.
Mult timp, unii si n prezent, au prerea c antibioticele sunt un remediu contra tuturor
bolilor si se ntrebuinteaz la cel mai mic semn al unei infectii. Astzi este demonstrat c
antibioticele au efect nociv asupra organismului uman. De la puternice reactii alergice
provocate de aceast clas de medicamente la efecte toxice ce pun n pericol viata
pacientilor care le folosesc, cum ar fi:

* Streptomicina o toxicitate cu tulburri de echilibru, hipoacuzie, surditate


ireversibil;
* Clortetraciclina complicatii la nivelul tubului digestiv;
* Cloramfenicol - leucopenie, trombopenie, anemie aplastic, nevrit optic;

Antibioticele asupresc functiile vitale a celulelor care produc proteine, din aceast cauz
la mamele care au primit antibiotice n timpul sarcinii au nscut copii cu anomalii sau alte
dereglari la diferite aparate si sisteme, uneori incompatibile cu viata. Dar si nou-nscutul
poate suferi dac primeste laptele matern cu antibiotice. Toate antibioticele au efecte
nocive asupra mamei si copilului:

* Copiii, mamele care au primit ciclofosfamide, sufera de dereglarea structurii oaselor,


ramolisment osos.
* Aminoglicozidele si tetraciclinele - lezeaz oasele si dintii copiilor.
* Streptomicina - efect negativ asupra creierului copiilor si asupra centrului vorbirii.
* Penicilina - la 16% din copii provoac alergie.

Sunt numai cteva exemple de efecte nocive ale antibioticelor asupra organismului uman.
Dar antibioticele produc dependent. Pacientului care dup un tratament cu antibiotice i
se amelioreaz starea de sntate are tendinta repetrii lui din propria initiativ la cel mai
mic semn de boal, cteodat trecnd la altele mai periculoase din care cauza organismul
poate ceda.
Datorita antibioticelor si altor medicamente organismul uman va avea de suferit n urma
cresterii rezistentei microbilor la medicamente. Dupa unele prognoze, dup 2012 multe
din medicamente de succes de astzi, nu vor mai avea acelasi rezultat, din cauza
rezistentei.
n prezent medicii din toat lumea sunt ngrijorati pentru c bolile care se tratau cu succes
cu antibiotice n trecut au inceput s pun probleme de tratament. n decursul timpului,
microbii au dezvoltat imunitate si s-au diversificat. S-a modificat simptomatologia,
tabloul clinic si nu cedeaz la antibiotice (ex.: tuberculoza, meningita, pneumoniile ...),
prin urmare se impune schimbarea dozajului sau a antibioticului cu unul mai puternic.

De mentionat c nc nu se cunosc toate efectele nocive ale antibioticelor. Dar nu este


exclus s apara noi informatii n viitor.

Deocamdata antibioticele rmn medicamentele de baz pentru tratamente n cazul unor


afectiuni, dar se indic folosirea lor rational si responsabil n interesul snttii
pacientului.
Antibioticele sunt indispensabile n endocardita infectioas, pielonefrit, pneumonii,
otit, abcese etc .Netratarea acestor afectiuni cu antibiotice duc la complicatii majore.
Cu antibiotice nu se trateaz infectiile respiratorii acute de etiologie viral, gripa,
hepatitele, s.a.
O parte din pacienti pe parcursul tratamentului cu antibiotice dup o evolutie favorabil
si ntrerup tratamentul din propria initiativ, dorind minimalizarea efectelor nocive a
antibioticele. Ceea ce este total gresit, se impune respectarea cu strictete a indicatiile
medicului. Boala poate reaparea sau acutiza. La un tratament repetitiv cu acelasi
antibiotic, nu-si vor mai face efectul, impunnd cresterea dozei sau schimbarea
antibioticului.

Nu toate medicamentele antibacteriene sunt antibiotice. Antibioticele sunt produse de


microorganisme. Substantele medicamentoase ca sulfanilamide (biseptol, furazolidon,
metronidazol, s.a.) nu sunt din clasa antibioticelor, ele difer prin mecanismul si efectul
lor asupra microbilor n organismul uman.
Nu este demonstrat c alergiile la antibiotice se transmit genetic.

Prima substant antibacterian care poate fi considerat ca antibiotic cu


spectru restrns a fost salvarsanul descoperit n anul 1910 de chimistul si medicul german
Paul Ehrlich (1854-1915), medicament cu care s-a tratat sifilisul, care era foarte
rspndit. Urmat n anul 1928 de descoperirea epocal a penicilinei de ctre Alexander
Fleming, care observ c secretia mucegaiului verde Penicillium notatum (Penicillium
chrysogenum) distruge colonia de bacterii din laborator.

O alt descoperire demn de amintit este descoperirea n anul 1935 a sulfonamidei de


Gerhard Domagk, care nu este un antibiotic nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic.
Urmeaz descoperirea unei serii de antibiotice ca Streptomicina, Chloramfenicol,
Aureomicina, Tetraciclina etc.

Prin antibiotice s-a inteles initial substante cu efect antimicrobian, produse de un


microorganism si obtinute prin extractie natural. Ulterior, aproape toate antibioticele s-
au obtinut pe cale sintetic. Astfel termenul cu antibiotic sau chimioterapie au devenit
sinonime. Se mai foloseste si denumirea de substante antimicrobiene. Antibioticele au
fost grupate dup unele asemnri n ceea ce priveste actiunea, indicatiile, toleranta,
formula chimic etc, n mai multe familii: betalactamine (peniciline si cefalosporine),
aminoglicpzide, macrolide, tetra-cicline, cloramfenicol, polipeptide s.a. Dup modul de
actiune se disting antibiotice bactericide si antibiotice bacteriostatice. Cele bactericide
distrug germenii, iar cele bacteriostatice impiedica multiplicarea lor, eliminarea lor fiind
realizat prin mijloacele de aprare ale organismului. Antibioticile bactericide sunt
superioare si sunt indicate n tratamentul de atac al infectiilor acute (septicemii,
pneumonii severe), cnd mijloacele de aprare ale organismului sunt depsite. Ele sunt
indicate si n infectiile prelungite, cronice si recidivante, prin cure de atac intermitente,
precum si n infectiile care evolueaz pe organisme tarate, cu mijloace slabe de aprare,
precum si la bolnavii crora li se administreaza corticoizi, citostatice sau roentgenterapie
(aprare imunologic deprimat sau inhibat complet). Antibioticele bacteriostatice au
dezavantajul - n administrri insuficiente sau suprimate prematur c multiplicarea
germenilor poate rencepe, putnd s reapar recidive. Deci trebuie adminstrate, ca
durat, o perioad suficient de lung si n doze adecvate. Sunt indicate n infectii usoare
sau medii.

Clasificare:
1. Dup modul de actiune:

Bactericide,Peniciline (G, V sau peniciline semisintetice),Cefalosporine,


Aminoglicozide(streptomicina, kanamicina, gentamicina, monomicina, framicetina),
Bacteriostatice, Tetracicline, Cloramfenicol, Eritromicina, Spiramicina, Oleandomicina,
Lincomicina, Acid nalidixic, Nitrofurani, Sulfamide (tobramicina, sisomicina,
amikacina), netilmicin Colimicina Polimixina Pristinamicina Cicloserina Rifamicina.

2. Dup spectrul de actiune:

Din acest punct de vedere, se deosebesc antibiotice cu spectrul larg (tetraciclina,


cloramfenicolul etc.) si antibiotice cu spectrul limitat (penicilina, eritromicina etc). Un
dezavantaj deosebit al antibioticelor este aparitia rezistentei microbiene. Pentru
prevenirea acesteia se recomand prescriere rational, deci justificata, dozaj optim,
evitarea tratamentelor prelungite nejustificate si de rutin, folosirea de asociatii de
antibiotice nemotivat. Cunoasterea sensibilittii la antibiotice a germenului responsabil
reprezint una din regulile de baz ale antibioterapiei. De aceea, este necesar
identificarea germenului si determinarea sensibilittii acestuia fat de diferite antibiotice.
Operatiunea se numeste antibiograma. Antibiograma nu este ntotdeauna realizabil n
practic, iar uneori nici nu este necesar. Este n schimb obligatorie la germeni a cror
sensibilitate variaz dup tulpini si chiar dup ani (stafilococi, enterococi, bacili gram
negativi). Antibiograma nu este necesar in cazul infectiilor cu germeni cunoscuti si a
cror sensibilitate la anumite antibiotice este de asemenea cunoscut (streptococi beta-
hemolitici, pneumococi, spirochete etc). Este obligatorie, ns, n infectii severe n special
cu germeni mai rar ntalniti pentru alegerea antibioticului, atunci cnd nu este necesar
antibiograma sau provizoriu pn la obtinerea antibiogramei .

3. Deosebirea antibiotice si chimioterapice:

- antibiotice betalactamice (substante vulnerabile la actiunea betalactamazelor) grupa n


care se ncadreaz penicilina, cefalosporinele, monobactamii si carbapenemii;
- aminoglicozide, ca streptomicina, gentamicina, tobramicina, kanamicina, amikacina
etc;
- tetracicline;
- macrolide antibacteriene, de felul eritromicinei si amfotericinei B si Nistatinei;
- lincosamide (clindomicina si lincomicina);
- ansamicine de tipul rifampicinei;
- glicopeptide, cum sunt vancomicina si teicopanina;
- polipeptide (polimixinele si bacitracina);
- unele antibacteriene, cum sunt cloramfenicolul si griseosulvina nu pot fi cuprinse n nici
una dintre grupele de mai sus.
Chimioterapicele de sintez sunt substante imaginate de om si obtinute prin sintez. n
aceast grup sunt cuprinse: sulfamidele, sulfonele, trimetoprimul, acidul aminosalicilic,
etambutolul, izoniazida, chinolonele, nitrofurantoina, clotrimazolul, miconazolul,
talnaftolul si metronidazoul.
Unii agenti microbieni a cror doz trebuie sczut la bolnavii cu ciroz hepatic si
insuficient renal sunt:
- n ciroz: ampicilina, cefoperazona, cloramfenicolul, izoniazida, neofcilina, rifampicina
si pefloxacilina.
-n insuficienta renal: amikacina, colistina, gentamicina, kanamicina, polimixina B,
streptomicina, tobramicina, vancomicina.

4. Reguli de baz n terapia cu antibiotice :

- un diagnostic corect; aceasta implic prelevarea tuturor probelor pentru izolarea


germenului. Nu orice stare febril arat o stare infectioas. Pentru izolarea si identificarea
germenului este deci necesar antibiograma.
- se stabileste dac antibioticul este indispensabil, inutil sau discutabil. Nu toate infectiile
sunt provocate de germeni sensibili la antibiotice, ca de exemplu n imensa majoritate a
bolilor virotice. Nu trebuie uitat c, nici un antibiotic nu este inofensiv.
- alegerea antibioticului se face cu rezervele mentionate, pe baza antibiogramei. Este de
dorit alegerea unui singur antibiotic, cel mai activ, cel mai putin toxic (daca este posibil
bactericid) si cel mai putin presupus s conduc la aparitia rezistentei microbiene.
- stabilirea planului terapeutic, care presupune stabilirea dozei optime, ritmul si calea de
administrare, durat de administrare.
- asocierea si a altor masuri terapeutice. Astfel, antibioticele nu pot nlocui tratamentul
chirurgical cnd acesta este necesar.

Abuzul si autoadministrarea antibioticelor dup ureche au dat nastere n ultimii ani unui
fenomen ngrijorator: rezistenta infectiilor la tratamentele medicamentoase.

CE NSEAMN REZISTENTA BACTERIILOR LA


ANTIBIOTICE?

S-a observat c, n timp, unele bacterii obisnuite dezvolt mutatii care le fac imune la
medicamente. Aceasta se ntampla atunci cnd tratamentul urmat nu reuseste s distrug
toate bacteriile responsabile de declansarea bolii; cele care rmn n organism si dezvolt
mecanisme de protectie la antibioticul folosit incorect si se nmultesc n continuare, astfel
c, dup cateva zile, apare o recidiv a bolii respective, problema des ntalnit n practica
medical. De exemplu, v-au fost prescrise antibiotice pentru cinci sau sapte zile pentru
amigdalit, s zicem, si ati intrerupt tratamentul dup trei zile, cnd deja va simteati mai
bine; aceasta, deoarece majoritatea bacteriilor fusesera distruse; cteva ar fi putut rmne
totusi, iar la reaparitia simptomatologiei, reluarea antibioticului recomandat n primul caz
nu va mai avea efectul scontat. Acesta este mecanismul care explic de ce persoanele cu
infectii repetate au impresia ca antibioticele sunt din ce n ce mai ineficiente: cei n cauza
au creat propriile bacterii rezistente la tratament.

Unii medici ncearc s si conving pacientii s renunte la tratamentul de rutin cu


antibiotice si i ncurajeaz s permit sistemului imunitar s lupte mpotriva cazurilor
simple de boal. Cel care stabileste cauzele procesului infectios este medicul de familie,
el putnd s disting o boal bacteriana de una provocat de un virus (care, atentie!, nu se
vindec cu antibiotice). Singurul mod prin care se poate face acest diagnostic diferential
cert este cel paraclinic, prin analizarea unor produse biologice ca sangele, urina, exudat
nazal sau faringian, sputa etc. n practica medical curent, obtinerea acestor rezultate
poate ntarzia, astfel c boala fie a trecut, fie a evoluat negativ. Consultul medical
permite si depistarea unor posibile complicatii aprute din cauza scderii imunitatii
persoanei respective sau a existentei unui agent cauzal foarte agresiv complicatii ce
impun, de aceasta dat, nceperea de urgent a terapiei cu antibioticele specifice.

CELE MAI FRECVENTE GRESELI N FOLOSIREA


ANTIBIOTICELOR:
Sunt folosite pentru scderea febrei (indiferent de natura ei).
Sunt alese antibiotice ineficiente n infectia respectiv.
Sunt luate doze inadecvate (fie se administreaza o doza excesiv, fie una prea
mic).
Se folosesc pentru tratarea bolilor virale.
Schema de administrare (modul si orarul) este gresit.
Se continu terapia chiar si n prezenta unor reactii alergice.
Se opreste prea devreme un tratament antibiotic eficient.
Se fac combinatii nepotrivite ntre mai multe antibiotice.
Nu se schimb antibioticul atunci cnd apare rezistenta infectiei respective.
Supraevaluarea eficienti antibioticelor si amnarea unei proceduri chirurgicale,
de exemplu, pentru drenarea unui abces
Punctele de atac prin care antibioticele acioneaz asupra
bacteriilor.

Din ce i cum se fac antibioticele?


Majoritatea covritoare a antibioticelor sunt produse n mod natural de ctre anumite
bacterii ori organisme din clasa fungus. Aproximativ 90% dintre antibiotice sunt produsul
unor bacterii. Exist totui i produse integral fabricate n laborator, care sunt destinate s
inhibe anumite procese identificate ca fiind specifice bacteriilor.

Dei producerea de antibiotic este, dup cum am vzut, un proces natural, nu exist
suficient antibiotic produs n acest mod, fiind aadar necesar o augmentare a procesului
de producie de ctre cercettori. n acest scop, al produciei de mas al antibioticului, a
fost inventat un proces de fermentaie. Acest proces implic izolarea microorganismului
dorit, hrnirea culturii de bacterii, izolarea i rafinarea antibioticului produs de acestea.
Antibioticele funcioneaz i mpotriva viruilor?
Antibioticele nu acioneaz asupra viruilor. Viruii sunt, n esen, un lan de ADN ori
ARN, fr metabolism propriu, considerai a nu fi organisme vii. Nu este nimic de distrus
din perspectiva unui antibiotic. Prin urmare, atunci cnd avei grip ori o banal rceal,
afeciuni de natur viral, rezistai tentaiei de a folosi antibiotice, ntruct nu sunt de nici
un folos. Dimpotriv, v supunei inutil riscurilor aferente administrrii acestor
medicamente. Boli mai des ntlnite i care sunt de natur bacterian sunt: otita,
pneumonia i meningita. Faptul c mpotriva bolilor de natur viral nu se folosesc
antibiotice nu nseamn ns c suntem descoperii n faa viruilor. mpotriva acestora
exist alte medicamente, numite generic antivirale.

Sunt ns cazuri n care doctorii pot prescrie antibiotice chiar dac natura bolii este viral.
Se ntmpl astfel, ntruct este posibil ca organismul pacientului s fie att de slbit,
nct medicul s considere c o infecie pricinuit de bacterii este posibil. Aadar, n
anumite situaii, n scop preventiv, antibioticele pot fi utile i n boli virale.

Ct de repede acioneaz antibioticele i care este perioada


pentru care trebuie luate?
Desigur, de baz este sfatul medicului. Totui, ca idee general, antibioticul ncepe s-i
fac efectul dup aproximativ 24 de ore. Dac dup 72 de ore de la administrarea primei
pastile nu sunt semne vizibile de ameliorare a sntii, este foarte posibil ca antibioticul
s nu fie eficient n combaterea bolii, fiind nevoie de un nou consult medical i probabil
de prescrierea unui alt tip de medicaie.

Perioada minim pentru care trebuie administrat antibioticul este de 5 zile. Dac o s
ntrerupei tratamentul atunci cnd vi se pare c v-ai nsntoit (ceea ce se poate
ntmpla, n cazul unei dureri de gt, de pild, dup numai dou zile de la luarea primei
pastile) nainte de 5 zile, e foarte posibil ca bacteriile rmase n organism s fie suficient
de viguroase pentru a relua atacul mpotriva organismului i s v mbolnvii din nou.
Tipuri de antibiotice
Exist numeroase tipuri de antibiotice dintre acestea amintim:

Beta-lactaminele, din care fac parte penicilinele si cefalosporinele;

Aminoglicozele;

Tetraciclinele;

Chinolonele;

Macrolidele;

Glicopeptidele.

Cum actioneaz antibioticele


Modul de actiune al antibioticelor difer n functie de familia din care provin. Exist 4
mecanisme principale:

- distrugerea peretelui celular al bacteriei;


- blocarea sintezei peretelui celular, pentru a mpiedica bacteria s se reproduc;
- distrugerea ADN-ului bacterian;
- inhibarea proceselor cu ajutorul carora bacteriile transform glucoza n energie (fr
energie bacteria nu poate trai);

Efectele secundare ale consumului de antibiotice


In general, antibioticele sunt bine tolerate de organism, avnd un larg spectru terapeutic.
ns, n anumite conditii aceste medicamente pot provoca neplceri organismului. Printre
efectele cele mai frecvent ntalnite se numr tulburrile gastro-intestinale, care se
manifest prin great, vrsturi, diaree, cefalee sau senzatii de ameteal.

Exista persoane care manifesta reactii de alergie la antibiotice. Astfel, este indicat s
informezi medicul care te trateaz de o anumit infectie c ai intoleranta la substantele
ncorporate n antibiotice (lactoza, amidon de porumb etc).

De asemenea, anumiti pacienti prezint eruptii cutanate n timpul medicatiei cu


antibiotice dac se expun la soare. n acest caz, este bine s eviti sedintele de bronzat fie
la soare, fie la solar, pe toat durata tratamentului.

Sfaturi utile
Dac apar efecte nedorite de orice fel, este necesar s vorbesti urgent cu medicul.
Nu ntrerupe tratamentul din proprie initiativ;

Pentru a influenta videcarea ntr-o manier pozitiv, este recomandat s bei o


cantitate suficient de lichide si s te odihnesti ct mai mult pe toat durata
tratamentului. Un organism puternic lupt mai usor cu boala, iar videcarea survine
mai repede;

Pentru a restaura echilibrul florei intestinale dup administrarea antibioticelor,


este bine s consumi alimente bogate n vitamine si iaurturi care contin bacterii
probiotice.

Proteina care poate mbuntti tratamentul cu antibiotice

O nou protein, ce poate fi folosit ca bactericid, a fost descoperit de o echip de


cercettori de la Universitatea Kiel, potrivit ScienceDaily.com. Proteina se numeste
Hydramacin si a fost descoperit n corpul hidrei de ap dulce. Ea nu se aseaman cu nici
o alt protein antibacterian, cu exceptia a doua antimicrobiene, gsite n corpul
lipitoarei.

Eficienta Hydramacin este foarte mare, deoarece medicamentul poate distruge o gam
larg de bacterii, potrivit oamenilor de stiint. Proteina se fixeaz pe suprafata bacteriei
distrugndu-i membrana prin care aceasta se hrneste.

Hydramacin si-a dovedit utilitatea ntr-o serie de experimente de laborator, n care


proteina a reusit s ucid o gam larg de bacterii, att gram-pozitive, ct si gram-
negative, inclusiv la tulpini rezistente la medicamente izolate clinic, precum bacteria
Klebsiella oxytoc (cauza frecvent a infectiilor nozocomiale).

Descoperirea este deosebit pentru medicina modern, n conditiile n care din ce n ce


mai multe bacterii dobndesc rezistent la tratamentul cu antibiotice comune.

Cercetatorii au determinat si o forma 3-D a Hydramacin-1, ceea ce demonstreaz


similaritudini cu o familie de proteine ce se gaseste n veninul scorpionului. Specialistii
consider c, n cadrul acestei superfamilii, hydramacin si alte dou proteine specifice
lipitoarei sunt membre ai unei noi familii numite \"macins\".

Penicilina
Penicilina este unul dintre primele antibiotice descoperite si una dintre cele mai folosite.
Antibioticele sunt substante naturale eliberate n aer de cre bacterii s ciuperci pentru a se
apara, prin distrugerea altor microorganisme.
n 1928, Sir Alexander Fleming a observat ca unele colonii de bacterii pot fi distruse de
ctre ciuperca Penicillium notatum, care se dovedeste a fi un agent antibacterian. Aceast
descoperire a dus la crearea unor medicamente care pot distruge bacteriile ce triesc n
corpul nostru si cauzeaz diverse boli. n acea perioad ns, importanta acestei
descoperiri nu a fost observat. Doctorii au nceput s foloseasc penicilina abia n anii
40, cnd Howard Florey si Ernst Chain au izolat ingredientul activ si au creat forma
pudr a medicamentului.

Buturi interzise n combinatie cu antibioticele

Inamicul numrul unu al antibioticelor este alcoolul, asa cum bine stim toti. De ce?
Pentru c alcoolul duce la inactivarea antibioticelor. Efectele negative asupra
organismului uman pot fi mai mari dac pacientul ia anumite antibiotice pentru tratarea
tuberculozei si apoi bea alcool precum nroirea pielii sau aparitia unei stri alterate a
ntregului corp.

O alt butur contraindicat este cafeaua. Aceasta are efect de stimulare a secreiei
gastrice, reducnd eficacitatea medicamentelor de tip antiulceroase. Mai mult, cofeina
creste efectele secundare (digestive i cardiace), ale teofilinei, un bronhodilatator folosit
n tratarea astmului. Aceast butur mai poate, n acelai timp, diminua aciunea unor
calmante, precum benzodiazepinele, si duce la creterea aciunii diureticelor.

Buturile acide pot influenta absorbia unor medicamente ca ampicilina, oxacilina,


penicilina V, eritromicina. Medicii recomand persoanelor care urmeaz un tratament cu
aceste medicamente s le administreze, n general, la aproximativ dou sau trei ore dup
mas, atunci cnd PH-ul gastric este mai redus.
Laptele, un alt inamic al antibioticelor. Si acesta diminueaz efectul medicamentelor, mai
ales n cazul tetraciclinei. Cei ce urmeaz un tratament cu antibiotice trebuie s evite s
ia medicamentul cu iaurt sau lapte, deoarece pastila nu si mai face efectul. Se poate bea
lapte sau manca un iaurt dup cel puin jumtate de or de la luarea pastilei, dar n nici un
caz nainte de a lua medicamentul.

Sucul de grapefruit este o alt butur cu un efect extrem de periculos asupra


organismului atunci cnd medicamentele sunt luate cu acest lichid. Sucul de grapefruit
interfereaz cu un numr mare de medicamente, precum cele pentru persoanele cardiace,
care sufer de reflux gastro-esofagian, disfuncie erectil, convulsii sau tulburri ale
somnului. Nu conteaz dac este suc din grapefruit alb sau rou, ambele au efectul de a
accentua apariia reaciilor adverse. Sucul provoac o cretere a absorbiei pastilei la
nivelul intestinului si o ncetinire a distrugerii medicamentului de ctre ficat, explic
prof. dr. Ion Fulga.

Medicii recomand persoanelor care obinuiesc s bea suc de grapefruit si au diferite


afeciuni s amne sucul cu cel puin doua ore de la luarea medicamentelor, pentru a evita
apariia efectelor negative.

Powered by www.referate-gratis.ro