Sunteți pe pagina 1din 15

Metoda Curbelor Eliptice

Introducere
Criptografia reprezinta studiul tehnicilor matematice cu privire la
securitatea informatiei cum ar fi confidentialitatea, integritatea datelor,
autenticitatea entitatilor si originea autenticitatii datelor.

In anul 1985, Neal Koblitz si Victor Muler, au introdus , independent,


sistemul de criptare cu ajutorul curbelor eliptice ca a alternativa la sistemul
de criptare cu cheie publica. Securitatea (siguranta) sa consta in dificultatea

problemei logaritmului discret a curbelor eliptice care permite generarea


celei mai mari puteri per bit dintre toate sistemele de criptare cu cheie
publica cunoscute. Nivelul de securitate este determinat de dimensiunea si
structura grupului de puncte rationale de pe curba eliptica definit de un camp
finit.

Problema logaritmului discret la curbele eliptice: (ECDLP)

Fie E o curba eliptica peste un camp finit F_q. Presupunem P un punct


ce apartine curbei E (F_q) si fie Q un punct in <P>. Trebuie sa se gaseasca
un intreg t astfel incat Q = [t] P.

Se considera in mod unanim ca problema logaritmului discret a


curbelor eliptice este greu de rezolvat in cazul in care punctul P are un ordin
primalitate mare.
Metode cunoscute pentru a rezolva ECDLP sunt:

Algoritmul Pohlig-Hellman ( care reduce problema la subgrupuri de


de ordine de primalitate)
Metoda lui Shank Baby-step-giant-step

Metoda lui Pollard

Atacul Menezes-Okamoto-Vanstone (MOV).

Atacurile asupra curbelor eliptice considerate anomalii ( de exemplu


curbele eliptice peste F_p care au p puncte ) create de Semaev, Satoh-
Araki si Smart.

Atacul Frey-Rueck.

In prezent exista doar trei clase de sisteme de criptare cu cheie publica


care sunt considerate a fi atat eficiente cat si sigure. Sunt clasificate mai jos
in functie de problema matematica pe care sunt bazate:

Sistemul de factorizare a numerelor intregi.

Sistemul logaritmului discret.

Sistemul curbelor eliptice.


Descompunerea in factori
primi
Problema descompunerii in factori primi consta in: fiind dat un numar
intreg pozitiv , sa se scrie ca un produs de numere prime.De exemplu: fiind dat
numarul 45 , descompunerea lui in factori primi este: 32 *5.Descompunerea este
intotdeauna unica conform teoremei fundamentale aritmetice.
Fiind date doua numere prime mari, este usor sa le gasesti produsul. Insa,
fiind dat produsul lor este mai dificil sa le gasesti factorii. Acest lucru este
relevant pentru multe sisteme moderne in criptografie. Daca o metoda rapida
pentru problema descompunerii in factori primi este gasita , atunci numeroase
sisteme in criptografie vor fi sparte, inclusiv alogoritmul RSA, cu cheie
publica si generatorul de numere aleatoare Blum Blum Shub.
Chiar daca descompunerea in factori primi este o metoda de a sparge
aceste sisteme exista si alte metode de a le sparge fara a fi folosita
descompunerea. Astfel este posibil ca problema descompunerii in factori primi
sa fie grea dar sistemele sa fie totusi sparte rapid. O exceptie este generatorul
Blum Blum Shub. A fost demonstrat faptul ca aceste este la fel de dificil ca si
descompunerea in factori primi. Nu exista nici o metoda de a-l sparge fara a
rezolva rapid descompunerea in factori primi.
Principalele metode dezvoltata pana astazi pentru descompunerea in
factori primi a numerelor sunt: ECM(Elliptic Curve Method), MPQS (Multiple
Polynomial Quadratic Sieve), NFS (Number Field Sieve).
Ce este o curba eliptica?
O curba eliptica E definita pe un camp finit F p, unde p>3, poate fi data
sub forma:
E(Fp): y2=x3+a*x+b , a,b (Fp) (1)
impreuna cu un punct special numit punct de infinit.Ecuatia este numita
eliptica deoarece este folosita in calcularea lungimilor de arc ale elipselor.
Asociate curbei eliptice sunt doua entitati importante:
discriminantul:
= -16 (4a3+27b2) (2)
j-invariant:
j=1728(4a3)/ , unde 0. (3)
Lema1:. Fiind dat j0 Fp exista o curba eliptica E definita pe F p astfel
incat j(E)= j0.
O curba eliptica cu un j-invariabil , j0, dat, se poate construi usor.
Consideram j0 care nu apartine {0,1728}, aceste cazuri speciale sunt de
asemenea usor de rezolvat. Fie k= j0/(1728- j0), j0(Fp) atunci ecuatia:
E: y2=x3+3kx+2k. (4)
determina o curba eliptica cu j-invariant j(E)= j0 .
Teorema 1: Curbele eliptice izomorfe au acelasi j-invariant.
Teorema 2: (HASSE) Fie # E(Fp) numarul punctelor pe curba eliptica
E(Fp). Daca # E(Fp) = p+1-t , atunci | t |<= 2*sqrt(p).
Definitia 1: (Torsiunea) Fiind data E: y2=x3+a*x+b , a,b (Fp) ,
torsiunea elipsei in punctul c este curba eliptica daca de E c: y2=x3+a*c2*x+b*c3,
unde c(Fp).
Teorema 3: Fie E definita pe (Fp) si ordinul sau # E(Fp) =p+1-t.
Ordinul torsiunii este dat de:
# Ec(Fp*) = p + 1 t , daca c este patrat perfect in (Fp) (6)
= p + 1 + t, in caz contrar
Teorema 4: (Atkin-Morain) Fie p un numar prim astfel incat 4*p=t+D*s 2
(7), oricare ar fi t,s Z. Atunci exista o curba eliptica E definita pe (F p) astfel
incat # E(Fp) = p + 1 t.
Metoda de generare a curbelor eliptice poarta numele de Complex
Multiplcation (CM) . Aceasta metoda consta in:
Fiind dat un numar prim p se gaseste cel mai mic D in (7) si t asociat
acestuia.
Ordinele curbelor eliptice care pot fi construite este # E(F p) = p + 1 t.
Se verfica daca unul din ordine are o factorizare admisibila (prin
factorizare admisibila se intelege un numar prim sau aproape prim). In
cazul in care nu este indeplinita aceasta conditie se cauta un alt D si un t
corespunzator acestuia. Se repeta acest pas pana cand se gaseste o
factorizare admisibila.
Se construieste o clasa polinomiala Hs(x) utilizand formulele
corespunzatoatre.
Se gaseste un j0 Hs(x) (mod p). Acest j0 este j-invariantul al curbei ce
trebuie construita.
Fie k= j0 / (1728 - j0 ) (mod p) si curba va fi:
E: y2=x3+3*k*x+2*k.
Se verifica ordinul curbei. Daca este nu este p + 1 t atunci se
construieste torsiunea folosind un c (Fp) la alegere.

Acest algoritm de generare a curbelor eliptice a fost testat pe un Pentium II


la 450- Mhz. S-a ales t = 2*v + 1 si s = 2*w + 1, unde v,w Z. Numerele prime
gasite sunt de forma p = v 2 + v + ( w2 + w ) D + (D+1)/4 (8) , iar D = 3 (mod
4).

Aceste diagrame arata activitatea metodei in functie de clasele de numere


obtinute.
Curbele eliptice sunt folosite in demonstrarea ultimei teoreme a lui
Fermat si au numeroase aplicatii in criptografie.
Intre punctele unei curbe eliptice se pot defini operatii binare intr-un mod
natural, ceea ce face ca aceste puncte sa formeze un grup abelian.
Curbele eliptice tipice pentru multimea numerelor reale sunt date prin
ecuatiile:
y=x-x si y=x-x+1.

Curbele eliptice pot fi definite peste orice multime K,definitia formala a


unei curbe eliptice spune ca acestea sunt ecuatii algebrice proiective non-
singulare peste K de tipul 1.Daca caracteristica lui K nu este 2 sau 3,curba
eliptica peste K poate fi scrisa sub forma: y=x-px-q ,unde p si q apartin lui K ,
iar ecuatia nu are nici o radacina dubla.
Toate punctele (x,y) care satisfac relatia data au pe x si y elemente ale lui
K.Punctele de pe curba ale caror coordonate apartin lui K sunt numite K-puncte
rationale.
Prin adaugarea unui punct la infinit obtinem versiunea proiectiva a
acestei curbe.Proprietatea matematica care face ca aceste curbe sa fie folosite in
criptografie este aceea ca: luand doua puncte distincte de pe curba,dreapta care
trece prin ele va intersecta curba in al treilea punct(deoarece avem o ecuatie
cubica).
Fie P si Q doua puncte distincte de pe curba.P are coordonatele (x1,y1).
P are coordonatele (x1,-y1) ,deoarece curba eliptica este simetrica fata de axa
OX. Astfel, cel de-al treilea punct de pe curba este P+Q. In acest fel se
dovedeste ca aceasta corespondenta satisface proprietatile algebrice uzuale pe
care le asociem numerelor intregi.
In termeni matematici : putem defini un grup abelian finit din punctele de
pe curba, O fiind punctul la infinit. In particular , daca lasam ca punctele P si Q
sa coincida , putem defini P+P ,notat 2P.Extinzand ideea, putem defini kP
( pentru orice intreg k ) si ordinul lui P ,ca fiind cel mai mic intreg k astfel incat
kP=O (punctul la infinit ) .

Grupul poate fi descris si algebric ,nu doar geometric. Fiind data curba :
y=x-px-q peste multimea K (ale carei caracteristici nu sunt 2 sau 3), si
punctele P(xp,yp) , Q(xq,yq) pe curba , presupunem mai intai ca xqxp. Fie
s=(yp-yq)|(xp-xq). Din moment ce K este o multime , s este bine definit. Apoi
se poate defini R=P+Q (R(xr,yr)) prin :
xr=s-xp-xq, yr=-yp+s(xp-xr).
Daca xp=xq , atunci avem doua optiuni :
a) daca yp=-yq ,atunci suma este definita ca 0.Astfel, punctul invers al
fiecarui punct de pe curba este simetricul fata de axa OX.
b) Daca yp=yq0, atunci R=P+P=2P , R(xr,yr) date prin :
s=(3xp-p)|(2yp)
xr=s-2xp
yr=-yp+s(xp-xr).
Daca yp=yq=0 atunci P+P=0.
Teorema lui Mordell-Weil afirma ca daca multimea K este multimea
numerelor rationale, atunci grupul K-puncte rationale este finit.
Este relativ usor sa determini torsiunea subgrupului E(K), insa nici un
algoritm general nu este cunoscut pentru a-i afla rangul. O formula pentru acest
punct este data de ipoteza la Birch si Swinnerton-Dyer.
Demonstratia recenta a ultimei teoreme a lui Fermat gaseste solutia unui
caz special al presupunerii lui Taniyama-Shimura, folosind curbele eliptice
peste multimea numerlor rationale.
Daca multimea K este o multime de numere complexe , atunci orice
curba eliptica poate fi parametrizata printr-o functie eliptica. Mai precis, pentru
fiecare curba eliptica E exista o latice L si o functie eliptica Wierstrass specifica
astfel incat :
:C|LE cu (z)=C((z), (z)) este un grup izomorf
al suprafetelor Riemann.
Metoda curbelor eliptice

Metoda curbelor eliptice este un algoritm probabilistic rapid pentru


descompunerea numerelor intregi care implica folosirea curbelor eliptice. El a
fost inventat in 1985 de Hendrik Lenstra Jr. . Aceasta metoda a fost cel mai bun
algoritm pentru descompunerea numerelor intregi pana ce NFS a fost
descoperit. Metoda este inca buna pentru a gasi factori a caror dimensiune nu
depaseste 20 de cifre(64 de biti), deoarece timpul algoritmului depinde de
dimensiunea factorului p.
ECM este o imbunatatire a vechii metode de descompunere Pollard p-1.
In metoda lui Pollard s-a presupus ca un numar dat n are un divizor prim p daca
p-1 are numai factori primi mici. Apoi , prin mica teorema a lui Fermat (a e=1
mod p, unde p-1 divide pe e si p nu divide pe a), luand pe e ca un produs de
numere prime mici ridicate la puteri mici si a sa fie un rest aleator mod n ,
putem descompune numarul n prin aflarea celui mai mare divizor comun a lui n
si an-1 , asa cum alti divizori q ai lui n nu au proprietatea ca q-1 sa divida pe e.
Oricum noi nu vom putea descompune pe n daca n nu are un factor prim p cu p-
1 fin.
Metoda curbelor eliptice a lui Lenstra trece peste acest obstacol
considerand un grup de curbe eliptice aleatoare peste grupul finit Z n ,mai
degraba decat a considera grupul multiplicativ a lui Z n care are intotdeauna
ordinul n-1.Numarul de ordine al grupului de curbe eliptice aleatoate peste Z n
este intre p si 2p ceea ce este convenabil pentru anumite curbe eliptice.
ECM pentru un numar n functioneaza astfel:
- se alege o curba eliptica peste Z si un punct A pe ea. Apoi , se
considera legea grupului pe aceasta curba mod n(acest lucru este posibil
deoarece toate resturile obtinute mod n au invers care poate fi gasit folosind
algoritmul lui Euclid);
- se calculeaza eA in acest grup, unde e este un produs de numere mici
ridicate la puteri mici la fel ca in metoda Pollard p-1. Pentru eficienta se poate
da un numar prim;
- din fericire , eA este un element 0 al grupului de curbe eliptice in Z n si
nu in Zq pentru un alt divizor prim q a lui n(la fel ca in metoda Pollard p-1 nu
este de preferat ca ambele grupuri sa aiba numarul de ordine un divizor a lui e);
- apoi sa afla un divizor a lui n prin gasirea celui mai mare divizor
comun dintre prima coordonata a lui A si n , coordonata va fi 0 in Zq ;
- daca nu merge algoritmul , se va incerca o alta curba si un alt punct.

Factorizarea

Metoda curbelor eliptice propusa de Lenstra este o generalizare a asa-


numitului (p-1) algoritm de factorizare a lui Pollard.

Algoritmul lui Lenstra


Algoritmul lui Lenstra functioneaza astfel: pentru inceput alegem
aleator elemente aZ\N, P0=(x0,y0)(Z\N)2 si determinam o valoare b care
apartine lui (Z\N) astfel incat y02=x03+ax0+b mod N.
In putine cazuri vom avea gcd(4a3+27b2, N)1. Apoi vom gasi un
divizor netrivial al lui N si putem opri algoritmul sau altfel:N divide 4a 3+27b2 ,
ceea ce inseamna ca trebuie sa incepem din nou cu alegerea aleatoare a valorilor
a,x0,y0.Daca gcd(4a3+27b2, N)=1 consideram ecuatia y2=x3+ax+b.
Pentru fiecare divizor prim a lui N, vom defini grupul G(p)=
Ea,b(Z\p) ca o curba eliptica definita prin aceasta ecuatie modulo p si avand
G(N)= p\N Ea,b(Z\p). Omomorfismele p:G(N)G(p) sunt proiectii naturale.
Daca deducem ca G(p)=G(p)\{0} este o parte afina a lui G(p),
atunci G(N)=p\NG(p) este complementul lui Up\NKerf(p). Punctele lui G(N)
pot fi reprezentate prin perechi (x,y) de intregi care satisfac ecuatia aleasa
modulo N.
Astfel, am construit deja un punct P0=(x0,y0) a lui G(N).Folosind
principiul general al algoritmului de factorizare prezentat anterior, vom calcula
multiplul Q(B)* P0 (pentru o alegere potrivita a lui B). Aceste lucru se poate
face in O(log(Q(B))) pasi prin dublare repetata si adunare.
Grupul permite sa adaugam: P1 si P2, punctul P3= P1+ P2 fiind dat
de formula:
x3=2-x1-x2 , y3=(x1-x3)-y1, unde =(y2-y1)/(x2-x1), daca x1x2 si
=(3x12+a)/(2y1) daca P1 = P2.
Singura problema in efectuarea acestei operatii in Z\N este calculul
elementelor inverse. Aceste elemente , daca exista in Z/N, pot fi calculate
folosind algoritmul lui Euclid pentru a calcula gcd-ul dintre elementul ce
trebuie inversat si N. Daca gcd=1 , inversul poate fi calculat si putem continua
algoritmul.
Cazul exceptional este atunci cand gcd este un numar d1. Daca d
diferit de N , suntem in cazul norocos pentru ca am gasit un divizor al lui N.
Daca una din curbele eliptice G(p) are un ordin ce divide Q(B), un caz
exceptional oricum apare in timpul calculului lui Q(B)* P 0, deoarece atunci
Q(B)* P0 nu este un element din G(N).
Daca nu gasim un caz norocos nu suntem complet pierduti ,
deoarece putem incepe din nou cu o noua alegere aleatoare a parametrilor
a0,x0,y0 astfel incat curbele eliptice G(p) sa aiba alte ordine.
O parte draguta a alogoritmului de factorizare folosind metoda
curbelor eliptice este aceea ca ele pot fi usor puse in paralel , pentru ca putem
lasa multe calculatoare sa factorizeze acelasi numar N folosind curbe eliptice
diferite.

CONCLUZII

1.Complexitatea algoritmului depinde este O(exp(c(ln(p)ln(ln(p)))1/2)


(ln(n))2), unde c este aproximativ 2 (valoarea lui este constanta) , n este numarul
ce trebuie descompus, p este un factor nontrivial al lui n. Este un timp sub-
exponential care depinde de lungimea factorului p.
2.Proiectul ECMNET ,inceput in 1998 ,pentru a gasi factori mari folosind
ECM a avut succes,gasindu-se factori cu 50 de cifre(166 de biti) si mai mult.
Cel mai mare factor prim gasit folosind ECM are 54 de cifre(180 de biti)
si este: 484061254276878368125726870789180231995964870094916937,
adica (643-1)4*2+1 si a fost gasit de Nick Lygeros si Michael Mizony cu
programul GMP-ECM al lui Paul Zimmermann in decembrie 1999.
3.In 1995 a fost descoperita descompunerea numarului lui Fermat
F10=220+1 de 309 cifre(1025 biti).
F10=45592577*6487031809*46597757852200185432645607430767781
92897*p252, unde 465992897 are 40 de cifre.Descompunerea a luat 240
Mips-ani.Un Mips-an este multimea de descompuneri ce pot fi facute intr-un an de un singur DEC\VAX11\80.

In cadrul proiectului ECMNET sau gasit urmatorii factori:

factor from B1 sigma date who


digits
709601635082267320966424084955776789
66 3466+1 110000000 1875377824 06 Apr 2005 B. Dodson
770864725643996885415676682297
3106915037887379089520804
62 22034+1 11e7 1507467457 10 Apr 2005 B. Dodson
6895771360949463293546412105951449429
2013149212082891981448485729887467415
59 10233-1 260000000 4114600819 20 Feb 2005 B. Dodson
5298711142397769181347
10577894414211890077750089870837858614
57 371937-1 11e6 20538780 22 Apr 2005 P. Ochem
5093313765798058097
125774288287731057213528902580330442937
56 10064811804113-1 5e7 3294558376 12 Apr 2005 P. Ochem
34071019770385547

54
140183614482450346632384931984 21083-1 43000000 426275289 28 Jan 2005 K. Aoki
512181340021597814186079
54 126524320109965088424895868811 7272+1 43e6 2895810102 21 Apr 2005 B. Dodson
796346209735189444854017
54
11099509653405503377581245687781 31683+1 11e7 3941580871 03 May 2005 J. Becker
0354806490499839538741
51
285808992196770201430795577666066 HP300(95) 43e6 2976576632 20 Mar 2005 A. Michon
511096880150440101
51
155137816977180947152785562601502 21105-1 43000000 2895414225 09 May 2005 K. Aoki
526330318743274151