Sunteți pe pagina 1din 2

Inceput

S-au saturat sa fie slugile titanilor, privind cum semenii lor sunt devorati.

S-au saturat ca mainile lor sa fie legate la spate, in timp ce ei isi privesc
propia distrugere.

S-au saturat de tot.

S-au saturat de ei. Asta e sfarsitul.

Prologue

Cel mai mult pe lumea asta urasc sudoarea. Si murdaria. Vai, mai ales
murdaria! Nimeni nu poate sa-si imagineze ce oroare ma cuprinde pana in
maduva oaselor atunci cand imi simt mainile pline de lipici vascos sau atunci
cand parca un suflet necurat a pus stapanire pe mine. Desi, e doar o pata
mica pe spate sau pe brat, spun unii. Erwin mereu chicoteste cand imi vede
fata incruntata, in momentul in care imi scot batista.Ca de obicei, asta i se
pare amuzant. Dar el nu stie la ce remediu eram eu pus in copilarie pentru a
stoca murdaria care se tot impanzea prin casa.

Atunci cand gluma se ingrosa si privirea imi devenea intunecata, se instala


tacerea. Asta era tipic bandei din care faceam parte.

Tocmai imi stergeam sangele de pe maini, dupa ultima infractiune pe care


am comis-o cand Hanji se instala comod in spatele meu. N-o puteam vedea,
dar mereu ii distingeam pasii marunti si nebuni. Se sprijina de peretele
intunecat de atata mizerie si incepu sa fluiere, ca o neintreaga la minte. Asta
ma cam calca pe nervi. Mi-am trantit batista rosie de la lichidul stacojiu si m-
am intors aspru pe calcaie. Inceta cand imi vazu chipul. Probabil era
inspaimantator, de ii impietri fata.

- A! Tu erai?zise ea de parca nu i-ar fi pasat. Am pufnit usor, ca sa nu ma


auda.

- Da, eu sunt! zic cu acelasi ton sarcastic care ma reprezinta. Nu arat nicio
emotie pe chip, inducand-o in eroare. Niciodata nu am vrut sa mi se citeasca
gandurile pe chip, asa ca mi-am antrenat ani de-a randul muschii fetei.

Am simtit cum un suior mic de sudoare mi-a alunecat usor pe spate si am


scrasnit din dinti. Al naibii efort.

- Ce vrei? am intrebat-o cu nepasare, intorcandu-i spatele. Cauti titani sau ce?

Tonul meu a ramas la fel de rece, dar ea era obisnuita cu asta. Totusi, nu-mi
raspunse. Am privit-o ciudat de dupa umar. Buzele ei se miscau, dar nu
auzeam nimic.

- Ce? exclam eu apoi aud valul fluid de cuvinte care se revarsa din gura ei.

- Erwin a gasit ceva! Trebuie sa vii neaparat sa vezi! E un ordin.

Al dracului societate.

Capitolul 1 - Intuneric