Sunteți pe pagina 1din 5

Tema: Caracterele anatomo-fiziologice ale mucoasei cavitii bucale.

Metodele de examinare a
pacientului cu leziuni bucale. Elementele lezante.

1. Regulile de completare a fisei de observaie a pacientului cu afeciuni ale mucoasei cavitii


bucale si importanta ei in activitatea practica si tiinific.
Foaia de observaie a bolnavului stomatologic este un document unde se nregistreaz datele de identitate,
rezultatele examenului efectuat si tratamentului promovat.

2. Caracterele anatomo-fiziologice si structura histologica ale epiteliului mucoasei cavitii


bucale (gingia, buzele, mucoasa jugal, palatul)
Buzele
Buzele au 3 zone:
Rosul buzei este zona de trecere de la piele la mucoasa acoperita cu epiteliu pluristraficata,
keratinizat. Pe restul mucoasei buzei epiteliul nu se keratinizeaza.
Zona Klein este linia de contact a buzelor, care trece direct in mucoasa vestibulara si cea jugal.
Mucoasa buzei tapeteaz musculatura lor, iar sub mucoasa se afla o mulime de glande salivare mici,
secretul crora poate fi observat daca rsfrngem buza.

Versant extern
Epiteliu stratificat keratinizat
Foliculi piloi, glande sebacee, sudoripare
Versant intern
Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
Orificiile glandelor salivare minore labiale

Mucoasa jugal
Are o culoare roz-pala si este bogat vascularizata. Uneori pe suprafata ei putem observa o plica, o linie
albicioasa, numita linia alba jugal, care proemineaza slab, dar care se poate si keratinizat.
Pe mucoasa, in dreptul dinilor 17 si 27 deasupra liniei albe, se poate observa o papila deseori destul de
pronunata ductul Stenon. Posterior, mucoasa jugal se continua cu mucoasa regiunii retromolare, numita
comisura intermaxilar.

Gingia, palatul dur


Mucoasa acestor sectoare nu are strat submucos, este fixata si se keratinizeaza pronunat.
Palatul dur are o mucoasa groas, keratinizata, roz-pala, cu suprafata neuniforma, formnd rugile palatine.
Mucoasa palatului este strns legata de os, gratie lipsei stratului submucos si conine numeroase glande salivare
mici.
Palatul moale este mobil, este alctuit din epiteliu:
Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat pe versantul bucal
Epiteliu respirator pe versantul faringian

3. Papilele linguale: structura si funciile


Papilele linguale au dimensiuni si forma variata, comporta vase sanguine si nervi, acestea fiind conductorii
sensibilitii olfactive sau generale, fiecare papila reprezint o excrescenta de esut conjunctiv tapetat ca si toata
membrana mucoasa cu un epiteliu plat multistratificat necornificat.

Pe dorsul limbii sunt prezente 4 tipuri de papile linguale:


Filiforme sau conice sunt cele mai numeroase, ele sunt dispuse pe toata fata dorsala a limbii, anterior
de santul terminal. Nu contribuie la perceperea mirosului.
Fungiforme sunt localizate mai ales in regiunile apicala si marginale ale limbii. Ele au o baza ngustata
si un vrf sferic dilatat. In papile se afla corpusculi gustativi de la care pornesc nervii conductori de
sensibilitate gustativa. Sunt de dimensiuni mai mari.
Foliate au aspect de lamele plate alungite si sunt situate pe marginile limbii.
Circumvalate in nr de 7-12 sunt situate anterior de brazda terminala si orificiul orb pe o linie ce
amintete cifra romana V. diametrul unei asemene papile echivaleaz cu 2-3 mm. In centrul papilei se afla
o proeminenta ce poarta corpusculi gustativi, iar in jurul ei e situat un val delimitat de proeminenta
centrala printr-un sant ngust.

4. Structura corionului
Epiteliul oral este format din urmtoarele straturi:
Stratul bazal sau germinativ format din celule de forma cuboidala sau usor alungite.
Stratul spinos este stratul cu cea mai mare grosime.
Stratul granular cu cel mai redus ca grosime. Sunt prezente granulele de keratohialina (precursor a
keratinei)
Stratul cornos, keratinizat

5. Functiile mucoasei bucale


Funciile:
a. Rezistena la factorii fizici si chimici, termici
b. Descuamare
c. Regenerare rapida
d. Senzorial
e. Absorbanta
f. Mobilitate

6. Metodele de baza in examinarea pacientului cu leziuni bucale.

7. Metodele de investigaie suplimentare in diagnosticarea patologiei orale

8. Examenul citologic: indicaiile si metodele de efectuare


Metoda citologice de cercetare se bazeaz pe studierea particularitilor de structura a elementelor celulare si
a conglumeratelor lor.
Ea este aplicat pentru determinarea eficientei tratamentului promovat. Pe lng aceasta, cercetarea citologica
poate fi efectuat indiferent de starea si evoluia procesului inflamator.

Drept material pentru cercetarea citologica poate servi:


- Amprenta sau raclajul de pe suprafaa mucoasei, eroziunii, ulceraiei, fistulilor, pungilor parodontale
- Punctatul din poriunea situat in esuturile subiacente.

Amprenta de pe suprafaa rnii poate fi obinut prin 2 metode:


a. Pe o sticla bine degresat (dupa o meninere ndelungata in etanol 96%) se aplica pe eroziune sau pe
ulcerul mucoasei sau al marginii roii a buzelor. Aceasta metoda este inaplicabil dac este intr-o regiune
greu accesibila sau materialul care se cere prelevat se afla in poriuni profunde ale ulceraiei.
O radiera obinuita se taie in poriuni longitudinale mici cu dimensiuni transversale de 5 x 5 mm, se
sterilizeaz prin fierbere si se pstreaz uscata. Un btina de radiera se aplica pe suprafaa plgii, apoi
se face un frotiului pe sticla degresat. Printre inconvenientele acestei metode e si faptul ca nu totdeauna
reuim a obine cantitatea necesar de material, deseori predomina doar masele necrotice.
b. Prin reclaj de pe poriunea ce urmeaz sa fie examinat se nltura masele necroptice, apoi cu spatula
stoamtologica sau cu un alt obiect se face raclarea. In unele cazuri putem aplica lingura de chiuretaj. Cu
ea se poate obine material din canalele fistulare, de pe marginile ndurate ale ulcerelor. In aceasta
situaie bom evita colectarea sngelui care poate nimeri pe sticla de microscop.
c. Puncia se aplica in caz cnd e nevoie sa obinem material de pe o poriune ndurate, din ganglionii
limfatici mariti in volum. Se realizeaz cu o seringa cu volumul de 5-10 ml, care dupa o sterilizare
obinuita se dehidrateaza cu alcool 96%, si cum un ac de injecii de 6-8 cm lungime. Calea acului de
injecii trebuie sa fie cea mai scurta si cea mai inofensiva. In realizarea punciei neoformaiunilor situate
superficial si a ganglionilor limfatici aceste formaiuni se fixeaz cu indicele si policele minii stngi, iar
captul acului se introduce la adncimea ceruta.
Dupa aceasta poriunea de esut strnsa intre degetele minii stngi se maseaz uor, ceea ce contribuie
la obinerea unei cantitati mai mari de material, apoi pistonul se retrage cu 1-1,5 cm, seringa se
deconecteaz de la ac, dupa aceasta pistonul se readuce in poziia iniiala si se repeta manopera de 2-3
ori.
Dupa obinerea punctatului seringa se deconecteaz de la ac, si ultimul este retras din esut sau seringa
cu pistonul retras de 1-1,5 cm se scoate mpreuna cu acul si apoi coninutul acului se propulseaz pe
sticla de microscop. 1-2 picturi din materialul obtinut sunt suficiente pentru a studia compoziia celulara
a poriunii cercetate. Cnd se conin cantitati mari de snge, frotiurile se fac imediat, deoarece din
sngele coagulat va fi greu sa obinem piese microscopice satisfctoare.

Materialul obtinut prin oarecare din metode se usuc la temperatura camerei (uscarea la flacra deschisa sau
prin alte metode cu temperaturi nalte nu este recomandabila, deoarece se poate produce deformarea sau
distrugerea celulara).
Piesele microscopice se fixeaz cu alcool metilic sau cu amestecul Nikoforov.
Coloraia se realizeaz cu azur-eozina timp de 25 min.
Indicatii:
In caz de pemfigusul acantolitic
Unele infecii virotice
In tumori
In ulcere tuberculoase
Ulcer traumatic
Lichen ruber plan
Eroziunilor, ulcere, fisuri, bule, pustule care se caracterizeaz printr-o evoluie trenanta si comporta
semne de hiperkeratoz la periferii

9. Biopsia. Particularitile de efectuare a biopsiei.


Biopsia este rezecia intravitala a esuturilor pentru cercetri microscopice in scopuri diagnostice.
Biopsia permite cu o mare precizie sa diagnosticam procesul patologic, deoarece materialul prelevat pentru
cercetare, fiind fixat corect, nu comporta modificri legate de autoliza.
La biopsie se recurge cnd stabilirea diagnosticului prin alte metode eueaz sau in cazurile cnd se prezint
necesitatea de a confirma presupunerile clinice. Pentru biopsie e suficient sa se preleve o particula de esut de
dimensiuni 5-6 mm. Daca poriunea afectata nu este mare, atunci ea se preleva in ntregime (biopsie totala),
materialul se plaseaz in soluie de fixare si se ndreapt la cercetarea histologica.

In fisa de comanda se vor indica neaprat date clinice succinte si diagnosticul prezumptiv (unul sau cteva),
deoarece lipsa lor ar putea duce la o eroare de diagnostic. Clinicistul trebuie sa aib o atitudine critica fata de
rezultatele examenului histologic, mai ales daca ele nu corespund cu datele clinice fundamentate.
Spre a evita erorile de diagnostic se face aprecierea repetata a datelor clinice.
Se studiaz minuios materialul biopsiei (se va prefera ca verificarea sa fie efectuata de un alt specialist), iar in
caz de necesitate se repeta biopsia.

10.Indicaiile examenului bacteriologic si determinarea sensibilitii culturilor evideniate fata de


preparatele chimio-terapeutice.
Examenul bacteriologic presupune bacterioscopia materialului obtinut de pe suprafata mucoasei bucale, de pe
suprafata ulcerelor, eroziunilor.

Indicatii:
Pentru a depista unele boli ale mucoasei: micoze, stomatita necrotica ulceroasa, sifilis

In practica de laborator se aplica microscopia preparatelor native si preparatelor fixate.

Piesele pentru microscopia preparatelor native se prepara din material proaspt neprelucrat.
Lamele de sticla destinate pentru piese microscopice trebuie sa fie transparente, curate, degresate si sa aib o
grosime de 1-1,2 mm. La nceput lamele de sticla se fierb intr-o soluie 1% de bicarbonat de sodiu, apoi se spla
cu apa, cu acid clorhidric si din nou cu apa.
Lamele de sticla se pstreaz in alcool etilic de 95% intr-un borcan cu dop etan sau terse bine in vase nchise.

Mai frecvent se aplica bacterioscopia pieselor fixate. Ea se aplica pentru a confirma sau a exclude leziunile
micotice, in special pentru a confirma sau a exclude leziunile micotice, in special pentru a confirma candidozele.
Fungi Candida in cantitati mici se ntlnesc habitual in cavitatea bucala ca saprofit la 50% din oamenii intaci.

Materialul pentru cercetare se preleva dimineaa pe nemncate pana la curatarea dinilor si cltirea gurii sau
peste 3-4 ore dupa masa si dupa cltirea gurii.

11.Analiza clinica a sngelui. Indicaiile ei.


Analiza include determinarea cantitati de hemoglobina, nr de eritrocite si leucocite, indicelui de culoare,
calcularea formulei leucocitare.
Analiza clinica a sngelui constituie o metoda suplimentara importanta si urmeaz sa fie executata pentru fiecare
bolnav prezentnd afeciuni ale mucoasei bucale.

Indicaia absoluta pentru aplicarea acestei metode o constituie prezenta in cavitatea bucala a unei poriuni de
necroza a mucoasei, prezenta ulcerelor rebele, precum si toate cazurile cnd apare suspiciul de boala a
organelor hematopoietice.

Deseori bolnavii cu boli ale sngelui se adreseaz primar la stomatolog, deoarece modificrile pot sa se
manifeste in primul rnd in cavitatea bucala.
In leucoza acuta, in agronolocitoza, in carenta vit B12 deseori primele semne clinice ale bolii se declara in
cavitatea bucala.
Daca valoarea indicelui de culoare depaseste 1,0 pe fondul senzaiei de arsura in cavitatea bucala, mai
ales pe limba, poate mrturisi ca boala este cauzata de anemia hipercromatica.

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) nu constituie un indice specific pentru o careva boala concreta, nsa
accelerarea sedimentarii ntotdeauna denota prezenta unui proces patologic.

12.Metodele de cercetare alergologica si indicaiile la efectuarea lor.


Metodele sunt:
Anamneza alergologica
Probe cutanate si de provocaie
Metode de laborator se aplica reactii serologice si celulare.

Proba cu histamina se aplica pentru determinarea sensibilitii la histamina, care participa la reaciile alergice.
Se bazeaz le faptul ca dimensiunile papulei histaminice in montarea pe-o ei se afla in raport direct cu coninutul
de histamina in snge.

Pe pielea curata si degresat a antebratului se aplica o pictura de histamina in diluie 1:1000. Apoi cu un ac
fin de injecii prin pictura se strpunge pielea la o adncime de 4 mm. Peste 10 min, se msoar diametrul
papulei formate.
In mod normal acest diametru e de 5 mm, iar diametrul zonei de eritem e de 20 mm.

Rezultatele acestei probe ne permit sa ne crem o idee:


- despre permeabilitatea capilarelor,
- despre funciile sistemului nervos vegetativ,
- despre starea alergic a organismului.

Proba pozitiv cu histamina (sporirea dimensiunilor papulei histaminice) se observa in cazul bolilor tractului
gastro-intestinal, in stomatita aftoasa recidivanta, in eritem exsudativ polimorf.

13.Elementele lezante primare ale mucoasei bucale.


Elementele primare sunt:
- Macule
- Noduli
- Tuberculi
- Vezicule
- Microabcese
- Pustule
- Papule urticariene
- Chisturi

Macula - se numete o poriune limitata de mucoasa bucala, care si-a schimbat culoarea. Distingem macule de
natura inflamatorie si catarala. Macula inflamatorie avnd diametrul de sub 1,5 cm e desemnata ca rozeola iar
cea care depaseste de 1,5 cm este eritem.
Macula poate fi un produs al agenilor termici traumatizani sau poate sa se prezinte ca o manifestare a unor boli
cu caracter general: rujeola, scarlatina, hipovitaminoza B12.
Macule pigmentare provenite din depozit de melanina (coloraie nnscuta a unor regiuni ale mucoasei) sau
de pe urma admnistrarii de medicamente ce conin bismut si plumb se refera la grupul de macule catarale
(neinflamatorii).

Papula e un element necavitar de origine inflamatorie cu dimensiuni de sub 5 mm, care proemineaza de
asupra nivelului mucoasei, cuprizand epiteliul si straturile superficiale ale mucoasei propriu-zise.
Prin examenul morfologic se constata infiltraii microcelulare, hiperkeratoz si acantoza. Se ntlnesc in Lichen
rubber planus. Daca dimensiunile papulelor depesc de 5 mm in confluenta ele formeaz o placa.

Nodozitatea difer de papula prin dimensiuni mai mari si prin antrenarea tuturor straturilor tunicii mucoase in
procesul inflamator. La palpare se constata un infiltrat uor dureros.

Tuberculul ca element de etiologie inflamatorie antreneaz toate straturile tunicii mucoase. Are 5-7 mm in
dimensiuni. La palpare e dur, dureros, mucoasa e hiperemiata, edematiata. Tuberculul e susceptibil la
dezintegrare cu formare de ulceraii. Dupa vindecare ramane o cicatrice. Tuberculele se formeaz in tuberculoza.

Urticatia aceasta este un edem limitat si pronunat al tunicii mucoase proprii observat in reacia alergica
(edemul Quincke).
Vezicula constituie o formaiuni cavitara de forma ovala (sub 5 mm in diametru), care proemineaza de asupra
nivelului mucoasei si este umpluta cu un coninut seros sau hemoragic. Se dispune in interiorul epiteliului, se
rupe uor.
Veziculele apar in cadrul leziunile virotice: zona Zoster, febra aftoasa, herpes.

Pustula seamn cu o vezicula, nsa are un coninut purulent. Se observa pe piele si pe marginea roie a
buzelor.

Bula ea difer de vezicula prin dimensiunile mai mari. Poate fi localizata intraepitelial de pe urma clivrii
celulelor epiteliale si subepiteliale, cnd are lor decolarea stratului epitelial (in eritem exsudativ polimorf, alergii).
In cavitatea bucala bulele se observa foarte rar, deoarece ele se rup imediat si pe locul lor apar eroziuni. Deseori
pe la marginile eroziunii se vad resturile operculului bulei. Coninutul bulei este de obicei serios, si mai rar
hemoragic.

Chistul este formaiune cavitara cu tapet epitelial si membrana de esut conjunctiv.


14.Elementele lezante secundare ale mucoasei bucale.
Elementele secundare sunt:
a. Eroziuni
b. Ulceraii
c. Fisuri
d. Cruste
e. Scuame
f. Cicatrice
g. Pigmentaii

Eroziunea constituie o leziune a mucoasei ce nu depaseste limitele epiteliului, ce pare dupa ruperea unei
vezicule, unei bule sau se instaleaz pe locul unei papule, placi precum si ca rezultat al unui traumatism. Se
vindeca fara a forma cicatrice.

Afta este o eroziune de forma ovala acoperita cu o membrana fibrinoasa si circumscrisa intr-un inel de
hiperemie.

Ulcerul este un defect ce cuprinde toata straturile mucoasei bucale. Spre deosebire de eroziunea in ulcer
distingem fundul si pereii lui. Ulcerul poate sa apra in traumatism, tuberculoza, sifilis, in dezintegrarea unei
neoformaiuni. Dupa vindecarea ramane o cicatrice.

Fisura sau ragada e un defect liniar ce apare intr-un esut care isi pierde elasticitatea.

Scuama sau solzii sunt nite formaiuni ale straturilor de epiteliu ce apar de pe urma tulburrii proceselor de
descuamaie.

Crusta este un exsudat uscat ce apare in locul fisurilor si eroziunilor.

Cicatrice daca un defect al mucoasei este substituit de esut conjunctiv, la acest nivel se formeaz o cicatrice.

Pigmentaie modificarea culorii mucoasei sau pieli la nivelul procesului patologic de pe urma depunerii de
melanina de pe urma depunerii de melanina sau de alt pigment. Se distinge pigmentaie fiziologica si patologica.
Pigmentaie fiziologica cnd mucoasa bucala capata o nuana ntunecata, se intalneste la popoarele sudice.
Pigmentaia patologica apare cnd in organism nimeresc sruri de metale grele (plumb, bismut). Debutul
melanomului de asemenea se declara prin apariia unei poriuni pigmentata pe mucoasa. Trebuie de asemenea
sa distingem modificrile epidermului cu caracter general, care de obicei, apar ca epifenomen a unui proces
patologic din organism, de schimbrile locale din mucoasa bucala.