v-1

1)Piata comuna-un teritoriu format din propria initiative dintre 1 sau mai multe state care au anulat total barierele din calea
cemertului si este caracterisitc 4 trasaturi: :Libera circ a marfii,a servicilor,persoanelor, capitalulul
UEM-o forma de integrare cu relatii complexe dintre s sau mai multe state care binevol au format un teritoriu vamal unic
si au dezvoltat politici econ unice.
2) Tratatul de la Roma se refer la tratatul prin care a fost instituit Comunitatea Economic European (EEC) i a fost
semnat de Frana, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia i Luxemburg la 25 martie 1957. n aceai zi a mai fost semnat
un tratat care instituia Comunitatea European a Energiei Atomice (CEEA, Euratom) : cele dou tratate, mpreun cu
Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului, care a expirat n 2002, au devenit Tratatele de la
Roma. Att Tratatul de la Roma, ct i Tratatul CEEA au intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958.
Obiectivul Tratatului de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei piete comune, instituirea celor "4
libertati", exculederea oricarei discriminari nationale. pentru a functiona insa, avea nevoie de un fundament juridic, erau
ecesare armonizari legislative, astfel, rolul Curtii Europenede Justitite se arata extrem de important.
3)Parl-Rol: organism legislativ al UE, ales n mod direct, cu responsabiliti bugetare i de control
Rol legislativ
Adopt legislaia UE, mpreun cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.Ia decizii cu privire la
acordurile internaionale.Ia decizii cu privire la extinderea UE.Revizuiete programul de lucru al Comisiei i i cere s
propun acte legislative.
Rol de control
Exercit control democratic asupra tuturor instituiilor UE.
Alege preedintele Comisiei i aprob colegiul comisarilor n ansamblu. Poate recurge la o moiune de cenzur, oblignd
Comisia s demisioneze.
Acord descrcarea de gestiune, adic aprob modul n care s-a cheltuit bugetul UE.
Analizeaz petiiile cetenilor i formeaz comisii de anchet.
Discut politicile monetare cu Banca Central European.
Adreseaz interpelri Comisiei i Consiliului.
Particip la misiuni de observare a alegerilor.
Rol bugetar
Stabilete bugetul UE, mpreun cu Consiliul.
Aprob bugetul pe termen lung al UE (cadrul financiar multianual).

V-2
1)Zona liber comert-teritoriu format din 2 sau m multe state pe baza binevola care au decis sa excluda barierele tarifare si
netarifare di ncalea comertului iar politica vamala fata de tert ramine la discretia fiacarui stat (CSI si UE)
UT- Forma de integrare reprezinta stadiul ultim al integrarii n cadrul caruia unificarea politicilor economice este ntregita
prin stabilirea unei unitati supranationale ale carei decizii sunt obligatorii pentru statele membre.(uniunea europeana)
2) apropierea niv de dezovl econom si gradului maturitatii econom a statelor doritoare de integrare
-apropierea geog a statelor ce doresc integrarea si existenta granitelor in lant.Relatiile istorice.
-Probleme ,obiective somune
-Efectul de demo.
3)Comisia - Rol: apr interesul general al UE, propunnd acte legislative, asigurnd respectarea acestora i implementnd
politicile i bugetul Uniunii
Comisia European este organul executiv al UE, independent din punct de vedere politic. Este responsabil cu elaborarea
de propuneri de noi acte legislative i cu punerea n aplicare a deciziilor Parlamentului European i ale Consiliului UE.
Proces decizional colectiv
Deciziile sunt luate pe baza responsabilitii colective. Toii comisarii sunt egali n cadrul procesului decizional i rspund,
n aceeai msur, pentru deciziile luate. Ei nu dein competene decizionale individuale, dect dac primesc o autorizaie
special n anumite situaii.
Vicepreedinii acioneaz n numele preedintelui i coordoneaz activitatea n domeniul lor de competen, mpreun cu
mai muli comisari. Pentru a asigura colaborarea strns i flexibil a comisarilor, se definesc o serie de proiecte prioritare.
Comisarii i sprijin pe vicepreedini n prezentarea de propuneri n cadrul colegiului. n general, deciziile se iau prin
consens, dar se pot supune i votului. n acest caz, este nevoie de majoritate simpl, fiecare comisar dispunnd de un vot.
Direcia-General relevant (condus de un director-general care rspunde n faa comisarului competent) se ocup apoi de
chestiunea respectiv. Acest proces conduce la definirea unor proiecte de propuneri legislative.
Acestea sunt apoi retrimise comisarilor spre adoptare n cadrul reuniunii sptmnale, dup care devin propuneri oficiale
i sunt transmise Consiliului i Parlamentului pentru etapa urmtoare a procesului legislativ.

V-4)
1) 1. Negociaz i adopt legislaia UE.
Acesta negociaz i adopt acte legislative n majoritatea cazurilor mpreun cu Parlamentul European, prin
intermediul procedurii legislative ordinare, cunoscute i sub numele de codecizie. Codecizia se utilizeaz pentru
domenii de politic n care UE are competen exclusiv sau competen partajat cu statele membre. n aceste cazuri,
Consiliul legifereaz n temeiul propunerilor care i sunt naintate de Comisia European.
2. Coordoneaz politicile statelor membre
Consiliul este responsabil de coordonarea politicilor statelor membre n domenii specifice, cum ar fi:
-politicile economice i bugetare
-educaie, cultur, tineret i sport:
-politica de ocupare a forei de munc:
3. Dezvolt politica extern i de securitate comun a UE
Consiliul definete i pune n aplicare politica extern i de securitate a UE pe baza orientrilor stabilite de Consiliul
European. Aceasta include totodat ajutorul umanitar i pentru dezvoltare al UE, aprarea i comerul. Consiliul,
mpreun cu naltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate, asigur unitatea, coerena i
eficacitatea aciunii externe a UE.
4. ncheie acorduri internaionale
Consiliul acord Comisiei mandatul de negociere, n numele UE, a acordurilor dintre UE i rile care nu sunt membre
ale UE i organizaiile internaionale. La sfritul negocierilor, Consiliul decide cu privire la semnarea i ncheierea
acordului, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. De asemenea, Consiliul adopt decizia final de ncheiere a
acordului, dup ce Parlamentul i-a dat aprobarea (necesar n domenii care fac obiectul codeciziei) i dup ce acordul
a fost ratificat de toate statele membre ale UE.
Aceste acorduri pot acoperi domenii largi, precum comerul, cooperarea i dezvoltarea, sau se pot referi la subiecte
specifice, cum ar fi textilele, pescuitul, vmile, transporturile, tiina i tehnologia etc.
5. Adopt bugetul UE
Consiliul adopt bugetul UE mpreun cu Parlamentul.
Perioada bugetar acoper un an calendaristic. De obicei, se adopt n decembrie i ncepe la 1 ianuarie anul urmtor.
2) Problemele nesoluionate de Tratatul de la Amsterdam trebuiau rezolvate prin Tratatul de la NisaAceste modificari
sunt:
- Modificari legate de Parlamentul European.
Prin Tratat s-a consolidat rolul colegislator al Parlamentului European. A fost creata o noua baza juridica n scopul de a
permite Consiliului sa fixeze statutul partidelor politice la nivel european. n perspectiva, largirii, Tratatul a limitat
numarul maxim de deputati europeni la 732. De asemenea, a fost prevazuta repartizarea locurilor ntre statele membre si
tarile candidate. Acestea nu vor detine locuri n Parlament dect ulterior aderarii tarii respective.
- Modificari legate de Consiliu.
ntr-o Uniune care va numara ntr-o zi aproximativ 30 de state membre, un acord unanim va fi foarte greu de atins,
existnd riscul ca actiunea Uniunii Europene sa fie paralizata. Se impunea deci ca aceasta reforma sa reduca numarul
situatiilor n care un stat membru poate ridica veto-ul sau. In asemenea conditii, Tratatul va permite o majoritate
calificata asupra deciziilor, care pna acum erau guvernate de regula unanimitatii. Referitor la ponderarea voturilor, noul
Tratat a prevazut ca ea va fi modificata ncepnd cu 1 ianuarie 2005.
- Modificari legate de Comisia Europeana.
Din momentul aderarii la Uniune a celorlalte 12 state, prin mentinerea actualului sistem Comisia ar numara 33 de
membri. Tratatul limiteaza numarul comisarilor, astfel ca ncepnd cu 2005 fiecare stat membru va avea un singur
comisar. Tratatul de la Nisa a decis consolidarea puterii presedintelui Comisiei, ca o masura indispensabila pentru
asigurarea coerentei unui colegiu largit la peste 20 de membri. Presedintele Comisiei va decide repartizarea portofoliilor
si va putea sa remanieze responsabilitatile comisarilor, avnd totodata dreptul sa ceara demisia unui comisar, care trebuie
nsa aprobata de plenul Comisiei.
 - Modificari legate de Curtea de Justitie.
inndu-se seama de supraaglomerarea cazurilor de rezolvat, si de faptul ca numarul acestora va creste si mai mult o
data cu aderarea noilor membri, situatie care ar duce la mari ntrzieri n solutionare, Tratatul de la Nisa a repartizat mai
eficient competentele ntre Curte si Tribunalul de prima instanta. S-a prevazut posibilitatea crearii de camere
jurisdictionale, specializare n anumite domenii. Conform Tratatului, n conditiile Uniunii largite, Curtea va numara
attia judecatori cte state membre vor alcatui Uniunea. Pentru a se evita convocarea plenului, Tratatul prevede
posibilitatea ntrunirii Curtii ntr-o Mare Camera, alcatuita din 13 judecatori.
- Modificari legate de Curtea de Conturi.
Tratatul a stabilit ca aceasta institutie va fi alcatuita dintr-un reprezentant al fiecarui stat. Numirea membrilor va fi
validata de Consiliu, cu majoritate calificata, pentru un mandat de sase ani. Curtea de Conturi va putea sa creeze Camere
pentru adoptarea anumitor categorii de rapoarte sau avize.
- Modificari legate de Comitetul Economic si Social.
Tratatul precizeaza ca aceasta institutie trebuie sa fie compusa din reprezentanti ai diferitelor categorii ale societatii
civile organizare. Numarul membrilor a fost limitat la 350. ceea ce permite mentinerea numarului actual de membri
pentru fiecare stat
- Modificari legate de Comitetul Regiunilor.
Numarul membrilor sai a fost limitat la 350. Tratatul de la Nisa impune, de asemenea, membrilor Comitetului, sa aiba
mandat din partea colectivitati lor pe care le reprezinta sau sa raspunda politic n fata acestora.
Tratatul de la Nisa are anexata o "Declaratie asupra viitorului Uniunii", reformele aduse prin Tratat
pregatind cadrul institutional al Uniunii n vederea largirii, dar este clar ca se impune o dezbatere mai larga si mai
aprofundata asupra viitorului Uniunii Europene.
3) Dup ce dificultile europenilor s-au amplificat, dup iarna grea 1946-1947, pe fondul situaiilor i mentalitilor nc
inflamate de anii rzboiului, dar i de agresiunea direct a stngii asupra ntregului continent european, la 5 iunie 1947,
secretarul de stat american, George Marshall, prezenta un discurs la Universitatea Harvard, propunnd un ajutor financiar
global pentru reconstrucia european, sub forma celebrului plan rmas n istorie sub numele su.
Este adoptat Convenia pentru Cooperare Economic, care fcea posibil trecerea planului de reconstrucie a Europei, de
la teorie la practic. Cele 16 ri asociate la OECE s-au pus de acord asupra programului de reconstrucie a Europei, care
cuprindea patru puncte eseniale i anume: un mare efort de producie; obinerea i meninerea stabilitii financiare
interne; dezvoltarea cooperrii economice n statele membre; soluionarea penuriei de dolari. Obiectivele incluse n plan
vizau promovarea produciei industriale i agricole, obinerea i meninerea stabilitii monetare i bugetare, creterea
schimburilor internaionale ntre rile participante, n particular, pe seama reducerii barierelor comerciale. Pentru
realizarea obiectivelor, a fost creat Administraia de Cooperare Economic.
OECE va asigura ntr-un mod eficace solidaritatea statelor europene n efortul de redresare i le va face s abandoneze,
treptat, condiia de asistat de ctre Statele Unite. Dincolo de repartizarea ajutorului american, organizaia se va preocupa
de coordonarea politicilor economice naionale, de punerea la punct a unui sistem multilateral de pli (mecanism
multilateral de compensaie, fcut s in locul convertibilitii monedelor), de liberalizarea schimburilor n special prin
stabilirea unor coduri de liberalizare i prin suprimarea restriciilor cantitative.
12 ani mai trziu, odat redresat economia Europei, va veni timpul reformrii OECE. Prin Convenia din 14 decembrie
1960, a fost nlocuit cu Organizaia de Cooperare i Dezvoltare Economic, ajungnd s cuprind i celelalte state
industrializate: Australia, Canada, Japonia, Noua Zeeland i Sua. Planul Marshall a fost un factor crucial n procesul de
refacere material i de reasigurare spiritual a Europei, i chiar dac nu a dus la realizarea unei uniuni vamale, are marele
merit de a-i fi nvat pe europeni lecia cooperrii i liberului schimb.
v-5
Stabilete orientarea general i prioritile politice ale UE, dar nu adopt acte legislative.
Trateaz chestiuni complexe i sensibile care nu pot fi soluionate la niveluri mai joase de cooperare interguvernamental.
Definete politica extern i de securitate comun a UE, innd cont de interesele strategice ale Uniunii i de implicaiile n
domeniul aprrii.
Desemneaz i numete candidai la anumite posturi de importan major la nivelul UE, cum ar fi BCE i Comisia.
Pentru fiecare chestiune, Consiliul European poate:

s i cear Comisiei Europene s elaboreze o propunere

s i se adreseze Consiliului UE.
2) Tratatul de la Amsterdam La 17 iunie 1997, la Amsterdam efii de stat i de guvern din cele cinsprezece ri membre au
revizuit Tratatul privind crearea Uniunii Europene. Tratatul de la Amsterdam care este n vigoare i n prezent stabilete o
Europ mult mai democratic bazat pe respectul drepturilor omului i pe principiile democratice n rile membre. De
asemenea s-a realizat un real progres referitor la libera circulaie a cetenilor. Pregtind lrgirea Uniunii Tratatul de la
Amsterdam a adncit procesul integraionist prin plasarea Justiiei i a Afacerilor interne sub orbita comunitii, prin
ntrirea politicii privind securitatea i politica extern i iniierea unei noi politici privind fora de munc i protecia
social. Tratatul de la Amsterdam stabilea patru obiective principale : - plasarea drepturilor cetenilor i a ocuprii forei
de munc n centrul Uniunii. Statele membre i-au asumat ca principal responsabilitate ocuparea forei de munc, i
aciunea mpreun 6 pentru a gsi soluii pentru reducerea omajului care este problema principal a Europei astzi; -
depirea ultimelor obstacole din calea libertii de circulaie a cetenilor precum i ntrirea securitii prin consolidarea
cooperrii statelor membre n domeniul justiiei i afacerilor interne; - acordrii Europei o poziie mai puternic n sfera
economic prin responsabilizarea Consiliului European pentru definirea strategiilor comune care urmeaz s fie
administrate de Uniune i de statele membre; - eficientizarea structurii instituiilor unionale n perspectiva lrgirii Uniunii
n special spre rile Europei de Est.
3) Dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial, Frana se afla ntr-o grav nevoie de reconstrucie.Pentru reconstrucie, Frana
era complet dependent de crbunele din zonele principale de mine rmase din Germania. n 1945, Monnet a propus un
plan care i poart numele, de a prelua controlul asupra acestor zone din Germania.Jean Monnet a propus un plan global
de modernizare si ezvoltare economic guvernului francez. n 1949 Monnet i asociaii si au conceput ideea de
Comunitate European. Ideea lui Jean Monnet este acceptat de Robert Schuman, ministrul de externe al Franei.Proiectul
a fost fcut public la 9 mai sub numele de Declaraia sau Planul Schuman. Propunerea concret viza plasarea produciei
francogermane de crbune i oel sub responsabilitatea unei autoriti supreme comune, independente, n cadrul unei
organizaii deschise participrii i altor state europene. n urma acestei declaraii, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda
i Luxemburg au rspuns favorabil, i astfel s-a format Comunitatea European aCrbunelui i Oelului (C.E.C.O.). n
1952, Monnet a devenit primul preedinte al naltei Autoriti. n 1955, Jean Monnet a fondat Comitetul de Aciune pentru
Statele Unite ale Europei cu scopul de a relansa construcia european ca urmare a eecului CEA.

v-6
TRATATUL DE LA BRUXELLES DIN 1965
A intrat in vigoare la 1 ianuarie 1967.
Constituirea celor trei comunitati cu domenii de activitate specifice, dar cu structura institutionala identica, desi distincta,
avea in esenta acelasi obiectiv general : constituirea unei piete comune care 535e41f avea in vedere aceleasi state membre,
cu sisteme politice, economice si juridice asemanatoare si cu culturi apropiate.
Aceste elemente reprezentau premise deosebit de importante in vederea realizarii unei uniuni europene veritabile, care sa
nu mai aiba la baza trei organizatii, ci una singura. Intrucat acest obiectiv se dovedea a fi foarte greu de atins in acea
perioada, s-a cautat sa se aplice o politica a pasilor marunti. Astfel s-a considerat ca o prima masura care se poate lua este
unificarea institutiilor comunitare, aceasta si din considerente de eficienta a acestora si de reducere a costurilor
functionarii lor. Primele masuri luate in acest sens au fost, asa cum am aratat, stabilirea in 1957 a Curtii de Justitie ca
institutie comuna a celor trei comunitati, precum si adoptarea in 1958 a denumirii comune de Adunare parlamentara. La
8 aprilie 1965 a fost adoptat Tratatul de la Bruxelles, prin care se instituia un Consiliu unic si o Comisie unica pentru cele
trei comunitati. Tratatul a intrat in vigoare la 1 iulie 1967 si este cunoscut sub denumirea de Tratatul de fuziune a
executivului comunitatilor.
Acest tratat nu a unificat competentele institutiilor comunitare, acestea ramanand cele atribuite prin fiecare tratat in parte.
Unificarea Comisiei a reprezentat o chestiune deosebit de importanta, avand in vedere rolul acesteia in activitatile
comunitatilor. Tratatul a realizat unificarea serviciilor acesteia, a comisiilor de control, a bugetelor si administratiilor. De
asemenea, a stabilit proceduri uniforme de desemnare a comisarilor prin acordul comun al statelor, reprezentarea fiecarui
stat in Comisie si durata mandatului.
Prin Tratatul de fuziune s-a creat entitatea Comunitatile europene. Prin acestea nu au fost absorbite cele trei comunitati
initiale, pentru ca aceasta entitate nu apare decat in cadrul si in limitele realizarii functiunilor comune. De asemenea,
functionarii nu mai sunt legati de o anumita comunitate, ci de Comunitatile europene. Aceasta entitate permite ca atat in
sistemul juridic intern al statelor cat si in ceea ce priveste privilegiile si imunitatile diplomatice sa se incheie acte si sa
antameze actiuni in numele Comunitatilor europene, iar pe plan international, acreditarea unor reprezentanti diplomatici sa
se faca, de asemenea, in numele acestei entitati[1].
Incepand din anul 1978 potrivit unei rezolutii adoptata de Parlamentul european ca denumire pentru cele trei comunitati
europene se poate folosi denumirea colectiva de Comunitatea Europeana.
Anul 1985 a adus primul si ultimul caz de pana acum cand un teritoriu european a parasit Comunitatea, deoarece
Groenlanda ca teritoriu danez care se bucura de autonomie, pe baza referendumului din 23.02.1982 a decis iesirea din
comunitati. Din 1985 are statutul teritoriilor externe neeruopene, fiindu-i aplicabile regulile dreptului comunitar, cu
exceptia celor referitoare la reglementarea cotelor de pescuit.

Cele tei comunitati CECO, CEE si EURATOM, au functionat separat din 1958 pana in 1967, cand a intrat in vigoare
Tratatul de fuziune a executivelor, semnat la 8 aprilie 1965.
De la acest moment, comunitatile, desi raman distincte din punct de vedere juridic (fiecare avand propria personalitate
juridica), vor avea ca si institutii comune Comisia europeana (formata din fuziunea Inaltei Autoritati cu Comisia
CEE), Consiliul Comunitatilor Europene, Curtea Europeana de Justitie si Adunarea parlamentara[2].
Datorita faptului ca numai sistemul institutional al celor trei comunitati a devenit comun, fara ca acestea sa fuzioneze
integral, in documentele oficiale s-a pastrat denumirea de Comunitatile europene, insa in mod uzual pana la crearea
Uniunii Europene a fost utilizata sintagma Comunitatea Europeana, si abrevierile CEE, respectiv CE.

Fixeaz rata dobnzilorCutai traducerile disponibile pentru linkul precedentEN la care acord credite bncilor
comerciale din zona euro, controlnd astfel masa monetar i inflaia.
Gestioneaz rezervele valutare strine din zona euro, precum i cumprarea i vnzarea de valut pentru a echilibra
cursurile de schimb.
Se asigur c instituiile i pieele financiare sunt supravegheate corespunztor de ctre autoritile naionale i c
sistemele de pli funcioneaz corect.
Garanteaz sigurana i soliditatea sistemului bancar european.
Autorizeaz tiprirea de bancnote euro de ctre rile din zona euro.
Monitorizeaz evoluia preurilor i evalueaz riscul pe care aceasta l poate reprezenta pentru stabilitatea preurilor.