Sunteți pe pagina 1din 2

Cntare scrisului nostru

Sunt un om al nemniei, Scrisul meu ca mi-i strain.


Lumii astea nestrain. Si din gura si din carte
Vin din muntii latiniei, Cum mintitu-m-ai mereu,
Deci, si scrisul mi-i latin! Cum urtu-m-ai de moarte
Zis-a cerul: Fiecare Cnd aflai ca-i scrisul meu!
Cu-al sau port, cu legea sa! Stiu: esti gata sa ma rumegi
Scrisul ei si rma-l are, n slugarnicii tai clesti
Eu de ce nu l-as avea?! Cnd ma uit cu ochii umezi
Ah, din sngele fiintei Catre crinii latinesti.
Ni l-ati smuls si pngarit Stiu ca pasii tai ma latra
Si pe lemnul suferintei Cnd, durut, la el revin.
Ca pe Crist l-ati rastignit! Ci va arde - da! - n vatra
Ochii lui cei ai uimirii, Focul scrisului latin!
Cnd i-ati scos si nimicit, Foc de care mult mi-i sete,
Ati scos ochii nemuririi Care, -ndurerat si sfnt,
Ce pre noi ne-au ndragit. Grul altor alfabete
Ne-ati vroit schimba chiar N-a aprins si ars nicicnd.
teasta, Deci, lasati-ne n firea
Sufletul, stravechiul grai, Mostenita din strabuni
nvatndu-ne ca asta Si-ti primi n loc iubirea,
E un bine, e un rai. Pacea unor oameni buni.
Dar din mare paradisul Nu-i o vina, Doamne iarta,
Iata ce-nvataram noi: Floarea lui ca o vazum,
Cine-nti ti fura scrisul, Ca ne-am fost iubit odata
Celelalte-ti ia apoi! Si ne mai iubim si-acum.
Vremuri alte vin sa nasca Sunt un om al nemniei,
Omul unui nou destin. Lumii astea nestrain.
Cum mintintu-m-ai, strmb Vin din muntii latiniei,
dascal,
Deci, si scrisul mi-i latin!