Hipnoza ericksoniana

Studiile experimentale si terapeutice ale sale in domeniul hipnozei se intind pe

mai bine de 50 ani. El a determinat o reintinerire a intregului domeniu, fenomen
care a dus la dezvoltarea abordarilor neautoritare si indirecte ale sugestiei si
comunicarii hipnotice, in care subiectii invatau cum sa experimenteze
fenomenele hipnotice si cum sa utilizeze propriile lor potentiale pentru a-si
rezolva problemele in maniera lor personala. Intreaga viziune ericksoniana
asupra hipnozei si terapiei accentueaza importanta respectarii complete a
individualitatii si unicitatii fiecarei persoane. Erickson accentua faptul ca
dezvoltarea interrelatiilor terapeut-pacient si a increderi reciproce este vitala
pentru succesul psihoterapiei.

El considera ca hipnoza este o stare de consiinta unica si deosebita, care permite

accederea la resursele interioare ale inconstientului subiectului. Erickson sublinia
de asemenea ca trebuie sa existe un respect fundamental pentru individualitatea
fiecarei persoane, considerind ca fiecare persoana isi atinge obiectivele in modul
sau propriu si ca nici o teorie nu ar putea explica intr-un mod corect si in
totalitate unicitatea fiecarui individ, sarcina terapeutului fiind sa ajusteze terapia
la fiecare individ in parte.

Secretul succesului lui Erickson poate fi formulat astfel: "Schimbarea cadrul de

referinta al mintii constiente si apelerea la resursele existente, pe care fiecare
persoana le-a experimentat si automatizat in mod necesar in istoria vietii sale".
Abordarea sa fata de oameni este aceeasi cu abordarea fata de sine insusi si
anume: "a invata minte sa se concentreze pe nenumarate cunostinte, potentialuri
si resurse interioare de natura inconstienta".

Folosea adesea anecdote si istorioare in comunicarea cu pacienti, nefiind

satisfacut de comunicarea la un singur nivel. Era o persoana amabila,
prietenoasa si griluile care stia sa se bucure de viata. Umorul era o parte
importanta din viata lui, ridea si era o persoana pozitiva si isi incuraja si pacienti
sa fie la fel. Era incantat si multumit de schimbarile pozitive pe care oameni le
realizau. Cand pacientul sau facea o schimbare pozitiva sau cind faceau o
levitatie a bratului(chiar daca era a treizecea mie levitatie a bratului pe care o
realiza)el era incantat, uimit si foarte mindru ca pacientul sau a indeplinit asa o
sarcina dificila, iar acest lucru il transmitea si pacientului la nivel nonverbal,
facandu-l sa-si sporeasca incredera in sine.

Domeniile si abordarile pe care abordarea ericksoniana le-a inspirat in mod direct

sunt:programarea neurolingvistica, Scoala de la Palo Alto, orientarile strategica si
sistemica din psihoterapia familiala si psihoterapia prin interventie paradoxala.

Ce este hipnoza?

In timpul starii normale de constiinta, percepem multi stimuli diferiti si senzatii si

le procesam in acelsi timp. In hipnoza sau in transa hipnotica atentia este
concentrata doar asupra unui singur punct iar restul mediului este mai putin
important. Aceasta se intampla destul de des in viata de zi cu zi, si a face ceva
ca si cum ai fi in transa este un lucru de obisnuit. Traim un fel de transa in
timpul ce facem jogging, in timp ce citim un roman interesant si cand lucram
foarte concentrati.

In context clinic aceste abilitati privind starile de transa spontane sunt utilizate si
incurajate pentru a facilita utilizarea lor in rezolvarea problemelor mentale si
fizice. Diferitele feluri de hipnoza clinica, asa cum este folosta astazi, sunt
caracterizate ded urmatoarele trasaturi distinctive:

- a intra si a iesi din transa este o actiune total deliberata;

- intentia de a face sau nu ceva nu este restrictionata in nici un fel;
- daca persoana atinge un nivel de transa mai profound, se dezvolta un fel de
automatism prin care persoana e incurajata actioneze si sa descopere noi
potentiale si posibilitati in propria persoana;
- acestea sunt experiente comune, fara a avea nimic spectacular- similar cu
impresia pe care o persoana o are atunci cand face jogging si realizeaza dintr-o
data ca picioarele alearga automat- cand persoana se gaseste intr-o asemenea
stare cand depasirea limitelor personale devine posibila.

Ce poate face hipnoza si cui ii poate fi de folos?

Stari de transa pot fi utilizate in medicina, stomatologie, psihoterapie. In bolile

cornice, pentru a facilita examinarile neplacute, pentru a pregati anestezia pentru
operatie. In stomatologie pentru a reduce anxietatea si pentru a face tolerabile
tratamentele indelungate, pentru a obtine anestezia hipnotica, mioartropatia,
problemele articulatiei mandibulare, si pentru a face posibil tratamentul atunci
cand este un reflex de gag excesiv. In psihoterapie este util in tratamentul
anxietatii, fobiilor, depresiei, stresului port-traumatic, tulburarilor psihosomatice:
colon iritabil, tensiune arteriala crescuta, psoriasis, alergii, migrene, durere
cronica, cancer; ca si in tratamentul tulburarilor alimentare, insomniilor,
obiceiurilor nesanatoase, precum fumatul. In transa este de asemenea posibil sa
se gaseasca sursa problemelor prin intermediul regresiei si colatoria in viitor
pentru a trai noi modalitati de a trai fara simptom. Alte tratamente, cum este
terapia comportamentala pot fi semnificativ facilitate.

Cum?

In timpul inducerii transei, concentrarea este distrasa de la stimuli externi si

directionata catre senzatii interne. De obicei, se realizeaza o stare de relaxare
fizica , ca un prim semn. Hipnoza nu este un program de relaxare stereotip, ci
este croita individual. Relaxarea in hipnoza eset asociata cu o calmare a
ritmurilor bilogice, pentru respiratia si ritmul cardiac. Aceasta face posibil ca
fiecare pacient sa se concentreze asupra experientelor interioare. Daca hipnoza
este folosita pentru a facilita o examinare sau un tratament( chirugiacal sau
stomatologic) focusul va fi asupra episoadelor pozitive si placute pe care
pacientul si le alege singur; cu cat sunt mai realiste aceste scenarii, cu atat
lumea exterioare va fi mai disociata. Prin stimularea capacitatii de a se relaxa in
timpul tratamentului, hipnoza incurajeaza asumarea responsabilitatii pentru
propria stare de bine.

In psihoterapie se realizeaza de multe ori o realitate alternative pentru a controla

comportamentul simptomatic; in aceasta realitate alternativa , modificarea sau
extinctia simptomelor este traita atat de intens, incat in final, aceasta realitate
imaginata hinotic devine parte a vietii de fiecare zi. Retrairea evenimentelor
traumatice din trecut este factorul semnificativ in tratamentul cauzal prin
regresie. Experiente reprimate sau uitate pot fi astfel reamintite si reevaluate in
limina constintelor actuale. Modalitatile anterioare de procesare a emotiilor pot fi
corectate in transa hipnotica.