STRUCTURA ATOMULUI

Chimia este tiina care studiaz compoziia i structura substanelor, proprietile

substanelor (proprieti care sunt determinate de compoziie i structur) precum i
posibilitile de transformare a substanelor.
Substanele sunt poriuni omogene de materie i sunt constituite din atomi i din
molecule.
Atomul este unitatea structural, neutr din punct de vedere electric, indivizibil
prin metode chimice, caracterizat de o anumit structur i de un set de proprieti
bine determinate. Atomul este constituit dintr-un nucleu (n care se gsesc protoni i
neutroni) cu sarcin electric pozitiv i un nveli de electroni.
Protonii ( ) sunt particule materiale cu masa 1u.a.m. i sarcina +1.

O unitate atomic de mas (u.a.m.) reprezint a dousprezecea parte din masa

izotopului 12C al carbonului. 1
Neutronii ( ) sunt particule materiale cu masa de 1 u.a.m. i sarcin nul.

Electronii (e-) sunt particule materiale cu masa relativ foarte mic (1/1840
u.a.m.) i cu sarcin negativ, -1.
Numrul de protoni din nucleul unui atom se noteaz cu Z i se numete numr
atomic.
Totalitatea atomilor cu acelai numr atomic Z constituie un element chimic. Pn
n prezent au fost identificate 111 elemente. Elementele chimice sunt aranjate pe baza
proprietilor lor n sistemul periodic al elementelor. Acesta este format din coloane
verticale numite grupe i linii orizontale numite perioade, (Anexa 1).
Orice element chimic are o denumire a crei scriere prescurtat se numete simbol:
natriu (sodiu), Na; sulf, S; oxigen, O; cupru, Cu; azot (nitrogen) N etc.
Orice atom este caracterizat i printr-o mas. Masa absolut a atomilor este foarte
mic (de ordinul 10-24 g). n mod curent masa se exprim ca mas relativ, n u.a.m.
Aceasta se noteaz cu A i se mai numete numr de mas. Masele atomice sunt
tabelate i se gsesc nscrise i n sistemul periodic al elementelor n care simbolizarea
curent a unui element E este .

Atomul gram sau molul de atomi reprezint cantitatea dintr-un anumit element ,
numeric egal cu masa atomic i exprimat n grame.
Speciile atomice care au acelai numr atomic (acelai numr de protoni n nucleu
i acelai numr de electroni n nveliul electronic) dar au masa atomic diferit se
numesc izotopi. Izotopii au proprieti fizice i chimice foarte apropiate sau identice.

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

 nveliul de electroni are structura stratificat. Electronii alctuiesc zone de
electricitate negativ, cu anumite forme, energii i orientri numite orbitali.
Ocuparea orbitalilor cu electroni se face n ordinea cresctoare a energiei acestora
adic de la nucleu ctre exteriorul atomului.
Structura nveliului de electroni (de cele mai multe ori structura stratului
exterior) determin valena atomilor. Valena este dat de numrul de
electroni cu care un atom particip la formarea legturilor. Unii atomi
particip mereu la formarea substanelor cu acelai numr de electroni i au
deci valen fix (metalele alcaline, metalele alcalino-pmntoase i ali atomi ca B, O,
Zn, Cd, Hg, F .a.). Ali atomi, n funcie de condiii, particip la formarea de legturi
cu un numr variabil de electroni adic au valen variabil (Fe, Cu, Mn, Sn, Pb, P, S,
C, Cl, Br .a.). Dac n aprecierea valenei se ine cont i de sarcina real sau formal
pe care atomul o dobndete se obin numerele de oxidare. Acestea sunt pozitive cnd
electronii sunt cedai i negative cnd electronii sunt acceptai de ctre atomi.
Structura nveliului de electroni al atomilor se poate reprezenta printr-o
formul electronic n care numerele arabe indic numrul stratului electronic, literele
s, p, d, f - orbitalii iar numrul de electroni corespunztori fiecrui orbital este
reprezentat ca un indice superior. Pentru reprezentarea nveliului de electroni a
atomilor se pot aplica diferii algoritmi. Unul dintre acetia este tabla de ah.
Respectnd regula completrii succesive cu electroni, a straturilor
electronice n ordinea cresctoare a energiei acestora, ocuparea cu electroni se
realizeaz completnd cu electroni straturile 2 i substraturile succesiv, pe orizontalele
tablei de ah.

1s
2s
2p 3s
3p 4s
3d 4p 5s
4d 5p 6s
4f 5d 6p 7s
5f 6d 7p 8s

Astfel structura nveliului de electroni al atomului de sodiu, 11Na poate fi

reprezentat astfel: 1s2 2s2 2p6 3s1. Cei 11 electroni ai atomului de natriu sunt
repartizai pe 3 straturi electronice, pe orbitali de tip s i de tip p. Pe ultimul strat
electronic exist un singur electron, datorit cruia elementul natriu prezint o
singur valen.
n funcie de poziia electronului distinctiv, elementele au fost clasificate n patru
blocuri:
- Elementele din blocul s adic elementele care au electronul distinctiv ntr-un
orbital de tip s al ultimului nivel electronic care se poate reprezenta ns 1-2. Elementele
din blocul s se afl n sistemul periodic n grupa a 1-a (metale alcaline) i grupa a-2-a
(metale alcalino-pmntoase). Numerele de oxidare ale acestor elemente sunt pozitive
i egale cu numrul grupei.

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

- Elementele din blocul p sunt elementele care au electronul distinctiv ntr-un
orbital p al ultimului nivel electronic. Formula electronic caracteristic a acestui
ultim nivel este ns2 np1-6. Elementele din aceast categorie se gsesc n sistemul periodic
n grupele 1318 (grupa metalelor pmntoase, grupa carbonului, grupa azotului,
grupa oxigenului, grupa halogenilor respectiv grupa gazelor rare). Unele elemente au
caracter metalic iar altele au caracter nemetalic. Elementele din acest bloc prezint
valen variabil, cu unele excepii: fluorul, F, (I,-1) i oxigenul, O (II,-2); pentru
celelalte elemente ale blocului p numerele de oxidare sunt fie negative, adic egale cu
(18 - nr. grupei) fie pozitive adic egale cu (numrul grupei 10) sau cu din doi n doi
mai mici dect acestea.
- Elementele din blocul d au electronul distinctiv ntr-un orbital de tip d al
penultimului strat electronic. Formula electronic care caracterizeaz aceste elemente
este ns2 (n-1) d1-10 n care n = 4, 5, 6. Toate elementele d prezint caracter metalic, se
numesc metale tranziionale i se gsesc n grupele 312. Aceste elemente prezint
valen variabil i au numai numere de oxidare pozitive.
- Elementele din blocul f sunt elementele care au electronul distinctiv pe orbitalii
de tip f ai antepenultimului strat electronic. Formula electronic care caracterizeaz,
cu mici excepii, aceste elemente este ns2 (n-1) d1-10 (n-2) d1-14 n care n = 6, 7. Elementele
din blocul f prezint caracter metalic, sunt tot metale tranziionale i au numere de
oxidare pozitive. n sistemul periodic sunt plasate n grupa a 13-a; cele pentru care n =
6 se numesc lantanoide i sunt plasate n csua lantanului iar cele pentru care n = 7 se
numesc actinoide i sunt plasate n csua 3 actiniului. Elementele din blocul f au
valen variabil, pentru lantanoide numrul de oxidare predominant fiind +3 dar
actinoidele pot prezenta numere de oxidare tipice elementului respectiv.
Atomii au tendina de a-i realiza o configuraie electronic stabil, asemntoare
cu a elementului din grupa a 18-a (gaz rar) cel mai apropiat prin cedare, acceptare sau
prin punere n comun de electroni.
Energia consumat la ndeprtarea unui electron dintr-un atom se numete energie
de ionizare, I. Energia care se elibereaz la alipirea unui electron de ctre un atom
se numete afinitate pentru electroni, A. Energia de ionizare i afinitatea se msoar n
uniti de energie i se exprim, cel mai adesea n eV.
Valoarea absolut a diferenei dintre energia de ionizare i afinitate se
numete electronegativitate Mulliken i permite compararea activitii chimice a
atomilor. n practic se lucreaz cu electronegativitatea relativ, X, introdus de
chimistul american Linus Pauling i este definit ca raportul dintre
electronegativitatea elementului i electronegativitatea litiului. Electronegativitile
relative au valori cuprinse ntre 0 i 4

(1.1)

n tabelul 1.1 sunt prezentate electronegativitile relative ale ctorva elemente:

Tabel 1.1 Electronegativiti relative ale unor elemente

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE
 Perioad Li Be B C N O F
a 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0
a 2-a
Perioad Na Mg Al Si P S Cl
a 0,9 1,2 1,5 1,8 2,1 2,5 3,0
a 3-a

ELEMENTE MONOIZOTOPICE

Izotopul este specia de atom cu acelasi numar de protoni, dar numar diferit
de neutroni. Majoritatea elementelor chimice sunt amestecuri de doi sau mai multi
izotopi. Din cele 92 de elemente chimice naturale, 69 sunt amestecuri de izotopi stabili.
Numarul elementelor monoizotopice este foarte redus. Dintre acestea fac
parte: F, Na, Al, P ,Co, ect.
Cuvantul 'izotop' provine din grecescul isos (egal) si topos (loc). Deoarece
majoritatea elementelor din natura contin 4 2 sau mai multi izotopi, s-au efectuat
experiente pentru a stabili proportia din fiecare izotop care se gaseste in amestecul de
izotopi aflat in natura. Aceste experiente au aratat ca, in majoritatea cazurilor, un
anumit izotop se gaseste intr-o proportie mult mai mare decat ceilalti.
Izotopii anumitor elemente, au nuclee instabile. Acestia sunt numiti izotopi
radioactivi. Izotopii radioactivi ai mai multor elemente usoare pot fi preparati in
laboratoare care dispun de acceleratoare de particule de inalta energie.Izotopii
radioactici artificiali, cunoscuti de asemenea ca radioizotopi, au fost produsi pentru
prima data in 1933 de fizicienii francezi Marie si Pierre Joliot-Curie.
Radioizotopii sunt produsi pentru bombardare naturala gasita a atomilor cu
particule nucleare, de asemea ca protonii, neutronii, electronii, si particulele alfa,
folosind particule accelerator.
Fizicianul de origine britanica, Sir Joseph Thomson a demonstrate in 1912
existenta unor izotopi stabili care, la trecerea completa a neonului are loc o descarcare
intr-un tub si o ricosare a ionilor de neon in apropierea mijloacelor campurilor
magnetice si electrice; aceasta arata ca elementul stabil de neon exista in mai multe
forme. Thomson gaseste doi izotopi de neon, unul cu masa de 20 si celalalt cu masa de
22. Urmatoarele experimente arata ca intamplarea naturala a neonului contine 90%
din izotopul de neon cu masa de 20, 9,73% din izotopul cu masa de 22, si 0,27% din
izotopul cu masa de 21.

Importanta unor izotopi

Izotopii radioactivi artificiali si naturali constituie un instrument eficient si de mare

finite pentru creearea unor procedee extreme de sensibile de analiza si control in
ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE
industrie, un mijloc unic de diagnoza medicala si de terapie a diferitelor boli, o unelata
uimitoare cu care se poate actionaasuprea diferitelor substante.

Importanta:
- In metalurgie izotopii sunt utilizati la elaborarea fontelor, a otelurilor si pentru
studiul feroaliajelor; astfel, prin adaugarea unui izotop radioactive in aliajele topite se
poate face vizibila structura acestora dupa solidificare.

- Cu ajutorul izotopilor se pot descoperi defecte ale unor materiale, se pot controla
sudurile, care se utilizeaza fecvent in industria construnctoare de masini

- In domeniul chimiei s-au elaborate o serie de procedee, care se utilizeaza

izotopii radioactivi, ce prezinta un mare interes practice, cum ar fi: vulcanizare
cauciucurilor, obtinerea unor polimeri cu calitati deosebite, obtinerea unor materiale
speciale prin tratarea lemnului si a unor mteriale plastice cu izotopi radioactivi,
descompunerea grasimilor, prelucrarea pentrolului etc.

- Izotopii sunt folositi in agricultura, ca metoda de cercetare stiintifica ca in

selectia plantelor si pentru cresterea productivitatii acestora; cu ocazia studierii
contaminarii radioactive a solului, a plantelor si a animalelor, in vederea elaborarii de
metode de combatere a acestei contaminari.S-au realizat diferite aparate, care
utilizeaza izotopii, pentru masurarea umiditatii
5 si a densitatii solurilor si a terenurilor.

- In zilele noastre, medicina a devenit un mare utilizator de izotopi radioactivi,

atat pentru diagnosticarea si pentru terapia diferitelor boli, obtinandu-se numeroase
preparate.Pentru diagnosticarea tumorilor cerebrale se utilizeaza un izotop al
fosforului; pentru studiul glandei tiroide se foloseste izotopul radioactive al iodului
etc.Frecvent, in tratarea tumurilor canceroase se utilizeaza izotopul radioactive al
cobaltului

- In arheologie, pentru datarea diferitelor materiale se utilizeaza izotopul

carbonului.

- La industria nucleara(izotopii uraniului,plutoniului si torului)

- Stabilirea tipului de sol(acid sau bazic)

- La determinarea gradului de duritate si de uzura a aliajului pe baza de

fier(izotopul carbonului)

Separarea izotopilor aceluiasi element de la unul la altul este dificila. Separarea

totala intr-un pas prin metode chimice este imposibila, deoarece izotopii aceluiasi
element, au aceleasi proprietati chimice; metodele fizice sunt in general bazate pe
deosebiri extrem de mici, in proprietatile fizice au cauzat diferente majore ale
izotopilor. Separarea electrolitica si diverse proceduri de schimburi pentru separarea
izotopilor, oricat, bazandu-se pe un ritm chimic sau diferente de echilibru, care se

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

bazeaza in mod primar pe diferentele in energie de legaturi chimice, care are un rol al
masei izotopilor.

Izotopii de hidrogen, deuteriu (hidrogen -2) si hidrogenul obisnuit (hidrogen -1),

primul a fost separat in cantitati apreciabile. Aceasta realizare este acreditata
chimistului american Harord Urey, care a descoperit deuteriul in 1932.

De asemenea o revarsare este extrem de flexibila, si elementul poate fi schimbat de

la o etapa a separarii inca este dorita. De exemplu, la separarea uraniului, o mare
cantitate a materialului trebuie manipulata de la inceput, unde uraniul dorit-235 este
amestecat de aproximativ 140 de ori cu toate ca uraniu-238; la sfarsitul procesului,
uraniu-235 este aproape pur, si volumul materialului este mult mai mic. Intr-o masura
mai mare cu numai schimband snurul, este posibil sa schimb etapele inlocuite pentru
completare la o etapa intermediara a acelui material rezultand din imbogatirea
preliminara pana la un proces diferit.

Izotopii sulfului

6
asa atomica relativa:32 M

mol atomi de S=6,0255 1

Atomi de S=32g

:Molecula octoatomica

Caracterul chimic: Nemetal

Valenta variabila: II, IV, VI

:Stare naturala(libera)

zacaminte subterane -

suprafata scoartei terestre -

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

:Sub forma de compusi

H2S, SO2, sulfati(CaSO4 2H2O: ghipsul) -

Sulfuri: FeCuS2(calcopirita), FeS2(pirita), ZnS(blenda), PbS(Galena) -

:Sub forma de compusi organici

proteine -

vitamina B1 -

substante de origine vegetala : mustar, usturoi -

STRUCTURA INVELISULUI ELECTRONIC

Orbitalul atomic reprezinta spatiul din jurul nucleului in care

probabilitatea de a gasi electroni este maxima.Exista 4 tipuri de orbitali: s,p,d,f
7
Miscarea de spin este miscarea de rotatie a electronilor in jurul propriei
axe.

Straturile sunt alcatuite din substraturi de energie apropiate.

Nr. maxim de electroni de pe 1 strat: 2 x n

Substraturie sunt alcatuite din orbitali de acelasi fel :

substratul s -> 1 orbital de tip s s

substratul p -> 3 orbitali de tip p p6
substratul d -> 5 orbitali de tip d d10
substratul f -> 7 orbitali de tip f f14

CONFIGURATIA ELECTRONICA

Principiul lui Pauli : pe 1 orbital incap maxim 2 e

Principiul energiei minime: Straturile,substraturile si orbitaalii se ocupa
in ordinea cresterii energiei lor.Electronul tinde sa ocupe locul cu energia cea
mai mica.
Regula lui Hund: la ocuparea cu e a unui substrat ,se ocupa mai intai
fiecare orbital cu e de acelasi spin ,apoi cu cel de spin opus.
ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE
 1s/2s2p6/3s3p6/4s3d104p6/ ..

Ex: Na Z-11 1s/2s2p6/3s

Elementele de tip s
3 straturi , 4 substraturi
6 orbitali ( s , p ,d- -)
1 e necuplat
1 orbital monoelectronic
GRUPA: nr e de pe ultimul strat
PERIOADA:nr straturilor ocupate Na- Grupa I , Per. a 3-a

STRUCTURA INVELISULUI ELECTRONIC

Orbitalul atomic reprezinta spatiul din jurul nucleului in care

probabilitatea de a gasi electroni este maxima .Exista 4 tipuri de orbitali: s,p,d,f

Miscarea de spin este miscarea de rotatie a electronilor in jurul propriei

axe.
8
Straturile sunt alcatuite din substraturi de energie apropiate.

Nr. maxim de electroni de pe 1 strat: 2 x n

Substraturie sunt alcatuite din orbitali de acelasi fel :

substratul s -> 1 orbital de tip s s

substratul p -> 3 orbitali de tip p p6
substratul d -> 5 orbitali de tip d d10
substratul f -> 7 orbitali de tip f f14

CONFIGURATIA ELECTRONICA

Principiul lui Pauli : pe 1 orbital incap maxim 2 e

Principiul energiei minime: Straturile, substraturile si orbitalii se ocupa
in ordinea cresterii energiei lor. Electronul tinde sa ocupe locul cu energia cea
mai mica.
Regula lui Hund: la ocuparea cu e a unui substrat ,se ocupa mai intai
fiecare orbital cu e de acelasi spin ,apoi cu cel de spin opus.
1s/2s2p6/3s3p6/4s3d104p6/ ..

Ex: Na Z-11 1s/2s2p6/3s

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE
 Elementele de tip s
3 straturi , 4 substraturi
6 orbitali ( s , p ,d- -)
1 e necuplat
1 orbital monoelectronic
GRUPA: nr e de pe ultimul strat
PERIOADA:nr straturilor ocupate Na- Grupa I , Per. a 3-a

TEM

Ex. 8/p.21

a. Atomul are o structur complex, fiind indivizibil.

b. Energia cea mai mic o au electronii mai apropiai de nucleu.
c. Separarea izotopilor unui element se face greu deoarece ei difer foarte
puin prin proprietile lor fizice i chimice.
d. Numrul electronilor din nveliul electronic al unui atom este egal cu
numrul protonilor din nucleu.
9

Ex. 9/p.21

a. Ca configuraie electronic
Configuratie electronica: 4s2 2;8;8;2

Oxigen configuraie electronic

Configuraie electronic: 1s 2s22p4
2

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

 b. Numrul electronilor de valen pentru Ca este 2.
Numrul electronilor de valen pentru Oxigen este -2.

Numarul electronilor impari pentru oxigen este 2.

TEM

EX.1/P.57

a. Datorit insolubilitii Al2O3 n ap, hidroxidul corespunztor acestui oxid

[Al(OH)3] nu poate fi obinut dect pe cale indirect (pornind de la sruri). El este
un precipitat gelatinos voluminos, de culoare alb, practic insolubil n ap, dar uor
solubil n acizi i n baze tari. Se utilizeaz la purificarea apei. La dizolvarea
hidroxidului de aluminiu n ap se formeaz tetrahidroxoaluminat de sodiu hidratat
(Na[Al(OH)4(H2O(2])
b. MgO + H2O = Mg(OH)2
10
AlCl3 + 3NaOH = Al(OH)3 + 3NaCl

c. Al(OH)3 + 3HCl = AlCl3 + 3H2O

Al(OH)3 + NaOH = Na[Al(OH)4]

d. Hidroxidul de aluminiu are prin urmare un caracter amfoter. Dar att proprietile
bazice, ct i n special proprietile acide, sunt destul de slabe. Hidroxidul de
aluminiu este insolubil n exces de NH4OH.

EX.2/p.57

Reacia sodiului cu apa:

Decurge mai energic dect reacia potasiului cu apa

Este puternic endoterm

Ex. 6/p.58

Elementele din grupa a XIV-a (a IV-a):

formeaz oxizi care se deosebesc prin caracterul lor acido-bazic

reactioneaz cu apa formnd acizi sau hidroxizi

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

Important!

Un ion se formeaz cu att mai uor cu ct:

sarcina electric este mai mic

atomul care formeaz ioni pozitivi are raza atomic mai mare (volum mai mare)
atomul care formeaz ioni negativi are raza aomic mai mic (volum mai mic)
structura electronic dobndit este mai stabil

DIZOLVAREA UNUI COMPUS IONIC N AP

Fenomenul de scdere a temperaturii n urma dizolvrii unor substan e n

ap este folosit pentru obinerea unor amestecuri rcitoare.
Electrolitul este o substan care conduce curentul electric prin intermediul
ionilor n stare pur, dizolvat sau topit.

DIZOLVAREA UNUI COMPUS COVALENT POLAR N AP

Molecula polar a unei substane este denumit i dipol.
Procesele care are loc sunt asemntoare celor ntlnite la dizolvarea
compuilor ionici n ap, apa se orienteaz cu polul pozitiv spre polul negativ
11
al dipolului substanei cae se dizolv i cu polul negativ spre polul pozitiv al
acestuia.
Are loc scindarea solutului n ioni i formarea de legturi ion-dipol, ioni
hidratai trec n soluie.
Soluiile apoase ale substanelor cu molecul polar conduc curentul
electric, sunt electrolii.

SOLUBILITATE, CRISTALOHIDRAI
Soluia care conine o cantitate de substan egal cu solubilitatea ei este o
soluie saturat.
Solubilitatea ( sau coeficientul de solubilitate ) se exprim prin cantitate
maxim de substan care se dizolv 100 g de solvent, la o anumit
temperatur.
Solubilitatea gazelor scade cnd temperatura crete i crete cnd
presiunea crete.
Cristalohidrai sunt substane solide cristaline n a cror copozi ie intr i
molecule de ap.
Substanele care nu nglobeaz ap de cristalizare sunt numite substan e
anhidre.

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

 ECHILIBRUL CHIMIC

Echilibrul chimic : Un sistem (ansamblu de substante care

interactioneaza intre ele) se afla in echilibru daca temperatura este aceeasi in
toate punctele sistemului, presiunea este constanta in sistem, iar compozitia
sistemului nu variaza in timp.

Reactia reversibila este un proces care se poate desfasura in doua

sensuri opuse si care tinde spre starea de echilibru intre reactanti si produsii de
reactie. Starea de echilibru se realizeaza cu viteza mai mare 656g-666g sau mai
mica, in functie de natura chimica si concentratia substantelor, de temperatura,
presiune si prezenta catalizatorilor.

Reactiile reversibile sunt reactii partiale; la echilibru chimic al reactiei

anumite cantitati de reactanti se afla in interactiune cu anumite cantitati de
produsi.

Exemplu: reactia dintre alcoolul etilic si acidul acetic

12
CH3CH2-OH + CH3-COOH
CH3-CO-O-CH2-CH3 + H2O

Reactia ireversibila este un proces chimic care se desfasoara intr-un

singur sens pana la epuizarea reactantilor, cand reactia devine totala.

Exemplu: reactia de descompunere termica a cloratului de potasiu

2KClO3 2KCl + 3O2

Starea de echilibru chimic se stabileste in conformitate cu legea

actiunii maselor, care exprima conditia de echilibru dintre reactanti si produsii
de reactie, printr-un numar, numit constanta de echilibru chimic.

Legea actiunii maselor : la temperatura si presiune constanta, starea de

echilibru a unei reactii reversibile depinde de concentratia tuturor substantelor
care participa la reactie, si o schimbare a concentratiei substantelor determina o
deplasare a echilibrului chimic.

Pentru reactia generala reversibila: aA + bB

cC + dD

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

 Legea actiunii maselor este data de raportul :

Kc = [C]c [D]d / [A]a [B]b

[A], [B] = concentratiile reactantilor

[C], [D] = concentratiile produsilor

a, b, c, d = coeficientii stoechiometrici

Kc = constanta de echilibru

Legea actiunii maselor se enunta astfel: la temperatura si presiune

constante, raportul dintre produsul concentratiile produsilor de reactie si
produsul concentratiilor reactantilor, ridicate la puteri egale cu coeficientii lor
stoechiometrici, este constant si se numeste constanta de echilibru chimic.

Legae actiunii maselor poate fi demonstrata pe cale cinetica, in functie de

vitezele celor doua reactii opuse, astfel:
13
- plecand de la ecuatia generala: aA + bB cC +dD

- viteza directa : v1 = K1 [A]a [B]b

- viteza indirecta: v2 = K2 [C]c [D]d

- la echilibru cele doua viteze sunt egale v1= v2 ;

K1 A a B b = K2 C c D d

De unde K1 / K2 = C c D d / A a B b

De aici rezulta ca raportul constantelor de viteza ale celor doua

reactii opuse, la temperatura constanta , este o marime constanta si egala
cu constanta de echilibru chimic a reactiei reversibile respective.

In cazul in care reactantii si produsii de reactie sunt in stare

gazoasa, legea actiunii maselor se reprezinta in functie de presiunile
partiale ale gazelor respective. Inlocuind concentratia substantelor prin
presiunile partiale ale gazelor respective, legea actiunii maselor se poate
exprima astfel:

Kp = pc pd / pa pb
ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE
 2. Factorii care influenteaza echilibrul chimic

Echilibrul chimic al unei reactii este determinat de trei factori si anume:

concentratia substantelor participante la reactie din solutie, presiunea
substantelor in stare gazoasa si temperatura mediului de reactie.

Daca se modifica cel putin unul din acesti parametri, echilibrul chimic se
modifica pentru un moment oarecare si se restabileste intr-o stare deplasata
fata de starea initiala, fara a se modifica constanta de echilibru. Actiunea
acestor factori si reactia echilibrului chimic fata de acesti factori se realizeaza
in conformitate cu Principiul lui Le Chatelier, care se enunta astfel: cand
se modifica unul dintre factorii de care depinde echilibrul chimic, acesta se va
deplasa in sensul anularii acestei modificari.

a) in cazul modificarii concentratiei unei substante:

- la cresterea concentratiei unei substante, echilibrul se deplaseaza in

sensul reactiei in care se consuma acea substanta si invers

b) in cazul modificarii temperaturii:

14
- la cresterea temperaturii, echilibrul chimic se va deplasa in sensul
reactiei endoterme, cu consum de caldura, si invers la scaderea
temperaturii echilibrul se va deplasa in sensul reactiei exoterme.

c) In cazul modificarii presiunii

- la cresterea presiunii, echilibrul chimic se va deplasa in sensul reactiei

cu micsorare de volum (cresterea presiunii intr-un piston determina
scaderea volumului), iar la scaderea presiunii echilibrul se deplaseaza
in sensul reactiei care are loc cu marire de volum.

Cunoasterea factorilor care modifica echilibrul chimic este importanta

deoarece se pot alege conditiile optime de obtinere a unui produs.
Modificarea condiiilor exterioare (constrngere
exterioar) Efectul asupra echilibrului chimic

Concentraia :
reactanilor

crete
scade favorizeaz reacia direct favorizeaz reacia invers
produilor de reacie

favorizeaz reacia invers favorizeaz reacia direct

crete
scade

Temperatura : crete favorizeaz reacia endoterm favorizeaz reacia

scade exoterm

Presiunea : crete favorizeaz reacia care decurge cu scderea volumului

scade favorizeaz reacia care decurge cu creterea volumului

pn se instaleaz un

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

 nou echilibru de reacie

REACIILE REDOX

Definiie = procesul chimic n care au loc simultan dou

semiprocesenumite reducere i oxidare

Reducerea= procesul chimic n care un atom accept electroni
Agentul oxidant= specia chimic ce se reduce
Oxidarea = procesul chimic n care un atom cedeaz electroni
Agentul reductor= specia chimic ce se oxideaz
Numrul de oxidare ( N.O. )= numrul de electroni cedai sau
acceptai de o specie chimic
15
Reaciile redox sunt reacii chimice care au loc cu modificarea numrului
de oxidare al unuia sau a mai multor elemente din componena reactanilor.
Numrul de oxidare este o aproximaie conceptual a sarcinii pe care
unui ion, dac toate legturile sale cu ali atomi ntr-o molecul ar fi perfect
ionice.
n reaciile de oxidare, un element cedeaz electroni, deci numrul su de
oxidare crete.
n reaciile de reducere, numrul de oxidare al unui element scade, el
primind electroni.
Bineneles, reaciile de oxidare i de reducere apar mereu mpreun.
Unul dintre atomi cedeaz electroni, este oxidat, iar un alt atom accept acei
electroni, fiind redus. Substanele care cedeaz electroni se numesc reductori,
iar substanele ce accept electroni se numesc oxidani.
Substanele care se comport ca reductori fa de oxidanii puternici,
sau ca oxidani fa de reductorii puternici, se numesc amfolii redox.

Exemple de reductori sunt metalele, care au tendina de a se transforma

n ioni pozitivi (Fe, Al, Mg, Ca, K), sau nemetalele slab electronegative (precum
P, Si)

Exemple de oxidani sunt halogenii n form molecular (F2, Cl2, Br2, I2).

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

 Pentru a stabili numrul de oxidare al unui element, trebuie respectate
anumite reguli:

1. Numrul de oxidare al unui atom neutru este egal cu 0 (zero).

ex: Numrul de oxidare al unui atom de magneziu (Mg) este zero.

2. Suma numerelor de oxidare ale elementelor ce formeaz o molecul

neutr este egal cu zero.
ex: ntr-o molecul de H2SO4 (acid sulfuric), suma numerelor de oxidare
ale hidrogenului, sulfului si oxigenului este zero.

3. Numrul de oxidare al unui ion este egal cu sarcina sa.

ex: i. Numrul de oxidare al ionului Na+ este +1.
ii. Suma numerelor de oxidare al elementelor ce compun ionul MnO4-
este -1.

4. Numrul de oxidare al unui atom combinat cu un atom identic este 0.

ex: Numrul de oxidare al clorului n Cl2 este 0, ambii atomi de clor fiind
identici.
16 ntr-o molecul (cu excepia moleculei
5. Numrul de oxidare al fluorului
de F2) este ntotdeauna -1.

6. Numrul de oxidare al hidrogenului este +1, excepie fiind atunci cnd

este ntr-o hidrur metalic, numrul lui de oxidare fiind atunci -1.

7. Numrul de oxidare al oxigenului este -2, excepie fcnd n cazul

peroxizilor (atunci este -1) i n cazul superoxizilor (cnd este -1/2).

8. Numrul de oxidare al elementelor din grupa nti este +1.

9. Numrul de oxidare al elementelor din grupa doi este +2.

10. Numrul de oxidare al elementelor din grupa trei este +3.

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

 COROZIUNEA
SI METODE DE PREVENIRE A COROZIUNII

Coroziunea metalelor reprezint un proces chimic nedorit, de degradare

i deteriorare a metalelor, sau obiectelor metalice, sub aciunea agenilor
chimici din mediu. Cauza acestor modoficri nedorite ale metalelor sunt
reacii chimice i n special electrochimice, care pornesc de la suprafaa
metalului respectiv.
Multe metale reacioneaz cu vecintatea, de exemplu, fierul ruginete,
argintul ii pierde luciul, cuprul capt o patin, aluminiul se oxideaz
(formnd un strat foarte subire de oxid, care mpiedic reacia mai departe),
zincul i plumbul i pierd treptat luciul metalic.
Toate celelalte metale sunt nestabile n contact cu aerul atmospheric, cu
excepia metalelor aa zise nobile. Modul n care se manifest aceast
nestabilitate, ca i gradul n care ea apare, depinde de att de natura
metalului, ct i a vecintii lui. 17
Reaciile de transfer de sarcin, care au loc la interfaa lor sunt
determinate de instabilitatea metalelor n contact cu atmosfera. Din punct de
vedere chimic, coroziunea se bazeaz pe o reacie de forma:
M Mn+ + ne_
Dup aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificat n:
coroziune continu (cnd ntreaga suprafa metalic a fost
cuprins de aciunea mediului agresiv)
coroziune local (cnd distrugerea se produce numai pe anumite
poriuni ale suprafeei metalului sau aliajului).
In practic, fenomenele de coroziune sunt n mod frecvent extrem de
complexe i apar sub diferite forme, motiv pentru care o clasificare riguroas
a tuturor acestor fenomene este greu de efectuat.
Coroziunea local poate fi de mai multe feluri:
Coroziunea punctiform care se localizeaz pe suprafee mici (puncte de
coroziune);
Coroziunea sub suprafa, care ncepe la suprafa dar se extinde de
preferin sub suprafaa metalului provocnd umflarea i desprinderea
metalului (pungi de coroziune);
Pete de coroziune care se repartizeaz pe suprafee relativ mari,
dar adncimea lor este mic;
Coroziunea intercristalin care se caracterizeaz prin distrugerea
selectiv a metalului la limita dintre cristale;
ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE
 Coroziunea transcristalin care reprezint un caz tipic de coroziune
local la care distrugerea coroziv este determinat de direcia tensiunilor
mecanice de ntindere. Caracteristic la acest fel de coroziune este faptul c
fisurile se propag nu numai la limita cristalelor ci ele chiar le traverseaz.
Dup mecanismul de desfurare se pot distinge dou tipuri de
coroziune:
1. coroziunea chimic care se refer la procesele de distrugere a
metalelor i aliajelor care se produc n gaze uscate, precum i n lichide far
conductibilitate electric i n majoritatea substanelor organice ;
2. coroziunea electrochimic se refer la procesele de degradare a
metalelor ialiajelor n soluii de electrolii, n prezena umiditii, fiind
nsoite de trecerea curentului electric prin metal.
Att coroziunea chimic ct i cea electrochimic, fiind procese ce se
desfasoar la interfaa metal-gaz, fac parte din categoria reaciilor eterogene
i se supun legilor generale ale cineticii acestor reacii.

1. COROZIUNEA CHIMIC

Coroziunea chimic se produce din cauza afinitii dintre metal i unele

gaze (O2; SO2; H2S; HCl(g); CO; CO2; H2) sau lichide ru conductoare de
electricitate (alcooli; benzine; benzoli18
etc.) provocnd modificri ale metalului
manifestate prin:
- dizolvarea prilor componente i pierderi de material;
- splarea componenilor;
- dezagregarea materialului de ctre cristalele srurilor care se formeaz
n porii si;
- mrirea sau reducerea particulelor, deci i a ntregii mase a metalului.
Intensitatea procesului de coroziune chimic este condiionat de:natura
materialului, natura materialului corosiv, concentraia , temperatura i
presiunea mediului corosiv i durata de contact.
Dintre factorii externi,aciunea cea mai duntoare asupra metalelor o
are oxigenul. Suprafaa curat a multor metale expus la aer se oxideaz
rapid, dac reacia respectiv de oxidare :
Me + nO MeOn
Are loc cu scderea energiei libere. Molecula de oxigen este absorbit i
concomitent scindat n atomi. Dup aceasta are loc unirea atomilor de
oxigen cu atomii de metal i formarea primului strat monomolecular de oxid.
Dac pelicula de oxid format prezint proprieti protectoare,viteza iniial
ridicat scade rapid n timp. Urmele de hidrogen sulfurat prezente n
atmosfer la temperatura camerei catalizeaz coroziunea.
Coroziunea chimic a metalelor sau aliajelor se produce prin reacii ce se
desfasoar la suprafaa acestora n contact cu gaze uscate sau soluii de
neelectrolii.
ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE
 Produsele care rezult sub aciunea acestor medii rmn, n general, la
locul interaciunii metalului cu mediul coroziv, sub form de pelicule de
grosimi i compoziii diferite.
n funcie de proprietile lor fizico-chimice peliculele de corziune exercit
o influen important asupra desfurrii ulterioare a procesului de
coroziune, a cineticii acestuia, putndu-l frna ntr-o msur mai mare sau
mai mic.
Coroziunea chimic la temperaturi ridicate se produce cu viteze mari.

2. COROZIUNEA ELECTROCHIMIC

Spre deosebire de coroziunea chimic, metalele n contact cu soluiile

bune conductoare de electricitate (electrolii) se corodeaz electrochimic.
Soluia i metalul sunt strbtute, n acest caz,de un curent electric,generat de
procesele electrochimice care se desfoar la limita celor dou faze.
Aadar, n comparaie cu coroziunea chimic, cea electrochimic are o
importan mai mare. Coroziunea electrochimic este rezultatul apariiei unor
elemente locale (microelemente) la suprafaa metalului. Dintre principalele
cauze care determin apariia elementelor locale pot fi menionate :
- impurificri cu metale nobile, oxizi ai metalelor
19 : existenta mai multor faze
- heterogeniti chimice, de exemplu
- heterogeniti fizice, care pot sa apar ca urmare a unui tratament
mecanic sau termic neuniform.
Pentru apariia acestui tip de coroziune este necesar s existe un anod, un
catod, un electrolit i un conductor, deci un elament galvanic. Prin nlturarea
uneia dintre aceste condiii,coroziunea electrochimic nu se produce.Dup
cum n practica industrial metalele folosite n mod curent, sunt eterogene, se
pot considera ca fiind alctuite din electrozi electrici scurtcircuitai prin nsi
corpul metalului respectiv. Prin introducerea metalului n ap sau n mediu cu
proprieti electrolitice, pe suprafaa metalului apar elemente galvanice n
care impuritile din metal funcioneaz ca microcatozi cu descrcare de
hidrogen pe suprafaa lor, n timp ce metalul, funcionnd ca anod se dizolv.
Exemple tipice de coroziune electrochimic se ntlnesc n cazul coroziunii
atmosferice (ruginirea fierului) i la coroziunea provocat de curenii electrici
de dispersie din sol numii i cureni vagabonzi.

Ruginirea fierului
n cazul fierului oxidarea n atmosfer a acestuia cu formarea oxizilor de
fier (rugina) are loc n trepte.
n prima treapt de oxidare a fierului, se formeaz FeO, oxidul feros, care
este stabil numai n absena oxigenului. Cnd apare oxigenul atmosferic,
oxidul feros se transform n hidroxid de fier (Fe2O3H2O) sau FeO(OH),
dintre care se cunosc 2 faze:
ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE
 Faza 1 care corespunde unui exces mare de oxigen;
Faza 2 caracterizat prin o cantitate de oxigen, insuficient, din
care cauz, oxidarea evolueaz ncet.
n funcie de culoare se pot deosebi 3 feluri de rugin i anume:

1. Rugina alb Fe(OH)2 care se formeaz dup reacia:

Fe+2H2OFe(OH)2+H2
Acest tip de rugin trece rapid, prin oxidare, n rugin brun, de aceea se
observ foarte rar.

2. Rugina brun apare n urma reaciei:

4Fe(OH)2+O24FeO*OH+2H2O

3. Rugina neagr este format din oxid feros i feric; fiind denumit i
magnetit din cauza proprietilor sale magnetice i este considerat ca fiind
forma cea mai stabil a oxidului de fier. Ea formeaz pe suprafaa metalului
un strat protector, cu structur omogen i aderent. Reacia decurge astfel:
2FeO*OH+Fe(OH)2Fe3O4+2H2O
In problemele practice de coroziune important este cunoaterea vitezelor
reale cu care procesul se desfoar. Dac procesul de coroziune este posibil,
20
dar are o vitez de desfurare foarte mic, se poate considera c materialul
este rezistent la coroziune. Viteza de coroziune se exprim prin masa de metal
distrus pe unitatea de suprafa n unitatea de timp g/m2h sau adncimea la
care au ajuns degradrile n unitatea de timp mm/an.

METODE DE PROTECIE ANTICOROSIV A MATERIALELOR

METALICE
Protecia mpotriva coroziunii reprezint totalitatea msurilor care se
iau pentru a feri materialele tehnice de aciunea agresiv a mediilor corosive.
Metodele i mijloacele de protecie anticorosiv sunt foarte variate i
numeroase; principial ele se pot grupa n urmtoarele categorii:
metode de prevenire a coroziunii
utilizarea metalelor i aliajelor rezistente la coroziune;
metode de acionare asupra mediului corosiv;
metode de acoperire a suprafeelor metalice.
Metode de prevenire a coroziunii
Metodele de prevenire a coroziunii constau n:
alegerea corect a materialelor utilizate n construcia de aparate i
utilaje industriale,din punct de vedere al rezistenei la coroziune;
evitarea punerii n contact a unui metal cu un alt metal mai
electronegativ dect el,de exemplu aluminiu alturi de aliajele cuprului sau
oelurilor aliate, bronz n contact cu oelul etc.

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE

 la fel se va evita punerea n contact a metalelor ecruisate cu metalele
recoapte sau turnate,deoarece din cauza diferenei de potenial electrochimic
dintre ele, n prezena unui electrolit corespunztor, primele se corodeaz;
prelucrarea mai ngrijit a suprafeei metalului,deoarece adnciturile,
zgrieturile favorizeaz i accelereaz coroziunea.
Alte metode de prevenire a coroziunii
Camasuirea este un process metalurgic de legare a straturilor ale
acelorlasi sau diferite metale. Combinatia rezultata, care de multe ori se
realizeaza la preturi mici, poate avea proprietati de duritate, conductivitate si
rezistenta impotriva coroziunii care nu pot fi intalnite intr-un metal pur. Un
exemplu de metal de acest gen este asa-numitul aur suflat, care consista din
nucleu de alama sau otel acoperit de un strat de aur la suprafata.
Componentele camasuite ale unui avion pot avea un strat gros de aliaj de
aluminiu dur in interior si apoi straturi subtiri de foi de aluminiu pur care este
rezistent la coroziune. Straturile diferite de metal sunt de obicei incalzite si
rulate una peste alta.
Alte metode de camasuire includi sudarea sau turnarea metalului topit in
jurul nucleului intarit. inafara de foi si dungi, metalele camasuite sunt produse
si sub forma de fire, bari si tuburi.
Electrometalizarea (placarea metalelor) este un process electrochimic de
depozitare a unui strat subtire de metal 21 pe un alt element, de obicei de origine
metalica si acesta. Obiectele sunt electrometalizate pentru a preveni
coroziunea, pentru a obtine o suprafata dura sau o finisare atractiva, pentru
purificarea metalelor sau pentru separarea metalelor pentru analiza
cantitativa.
Cadmiul, cromul, cuprul, aurul, nickelul, argintul si cositorul sunt
metalele cele mai des folosite in electrometalizare. Cele mai intalnite produse
realizate prin aceasta metoda sunt tacamurile argintate, accesoriile de masina
cromate, oalele placate cu cositor.
Smaltuirea in industrie este folosit in mod obisnuit pentru protectia
suprafetelor impotriva coroziunii sau frecarii. Smaltuirea a fost introdusa in
Statele Unite acum jumatate de secol pentru a inlocui placarea cu cositor,
atunci fiind cea mai intalnita metoda de placare a metalelor. Smaltuirea este
considerata a fi mai practica decat cealalta metoda, mai ieftina si mult mai
atractiva pentru consumator. In industrie, smaltuirea este intrebuintata pe
fier turnat sau pe folii de otel care au fost mai intaI matritate in forma dorita.
Galvanizarea este procesul de acoperire a unui metal, cum ar fi fierul sau
otelul, cu un strat subtire de zinc pentru a-l proteja de actiunea coroziunii.
Zincul este intrebuintat cu mai multa usurinta decat alte metale de protectie
cum ar fi cositorul, cromul, nickelul sau aluminiul. Stratul de zinc protejeaza
metalul chiar si in locurile unde s-au format fisuri sau mici gauri pe invelis,
pentru ca oxigenul reactioneaza mai mult cu zincul decat cu metalul care
trebuie protejat.
ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE
 Cea mai intrebuintata metoda de galvanizare este procesul de inmuiere la
cald. Fierul sau alt element pe baza de metal este cufundat in acid pentru
curatarea de praf, mizerii sau grasimi. Apoi este spalat si inmuiat in zinc topit.
in alt proces galvanic, obiectul metallic este acoperit cu praf de zinc si incalzit
intr-un spatiu ingust la o temperatura ce variaza intre 300 si 420 grade
Celsius. Alte metode de galvanizare includ depunerea electrolitica a zincului pe
metal sau aplicarea zincului topit cu ajutorul unui pulverizator. Exemple de
produse galvanizate in mod curent sunt cosuri de gunoi, folii ondulate pentru
acoperis, tevi din fier si sarma.
Utilizarea metalelor i aliajelor rezistente la coroziune
Din grupa metalelor i aliajelor rezistente la coroziune fac parte metalele
nobile i aliajele lor, dar utilizarea lor devine dificil din cauza costului lor
ridicat.
Se pot utiliza, n schimb, metalele i aliajele autoprotectoare, adic
metalele i aliajele care n urma coroziunii iniiale se acoper cu o pelicul
izolatoare datorit fenomenului de pasivare (exemplu pasivarea Ag n HCl
prin formarea peliculei de AgCl,a Fe n HNO3 concentrat etc)
In majoritatea cazurilor se recurge la alierea metalelor cu un component
adecvat.Uneori concentraii relativ sczute ale componentului de aliere,reduc
considerabil viteza de coroziune (ex. introducerea Cu de 0,20,3%,Cr sau Ni
n oeluri etc.) 22

Metode de acionare asupra mediului corosiv

Printre metodele de acionare asupra mediului corosiv amintim:
modificarea PH-ului mediului de coroziune (exemplu neutralizarea
apelor reziduale cu substane chimice)
ndeprtarea gazelor (O2; CO2) care mresc viteza de coroziune a
mediilor corosive, mai ales a apei;
utilizarea inhibitorilor sau a pasivatorilor, ce sunt substane organice
sau anorganice, care introduse n cantiti minime n mediul corosiv,
micoreaz sau anuleaz complet viteza de coroziune a acesteia;
Protectia catodica se realizeaza prin crearea in mod artificial a unor pile
cu un metal mai activ (Mg, Al, Zn) si obiectul care se protejeaza. De exemplu,
pentru a proteja o conducta de apa ingropata in pamant aceasta se leaga la o
bara de magneziu fixate in sol. Metalul mai active joaca rol de anod (anod de
sacrificiu), fierul conductei devine catod si practice nu este atacat.

Metode de acoperire a suprafeelor metalice cu nveliuri

anticorosive
Protecia prin nveliuri anticorosive se realizeaz prin acoperirea
metalului cu un strat subire de material autoprotector. Stratul autoprotector
trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:
s fie compact i aderent;
ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE
 s fie suficient de elastic i plastic;
grosimea lui s fie ct mai uniform.
Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic; cele metalice depuse pe
suprafaa metalului protejat se pot realiza: pe cale galvanic, pe cale termic
i prin placare.
Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice,realizate
prin utilizarea lacurilor,vopselelor,emailurilor sau a foliilor de mas
plastic,etc.
Alegerea uneia sau alteia dintre metodele de protecie este funcie de:
parametrii tehnologici de funcionare a instalaiei;
forma i dimensiunile obiectului protejat;
calitatea materialului suport;
amplasarea obiectului de protejat n instalaie;
tehnologiile de aplicare i posibilitile de execuie a proteciei
anticorosive.

Galvanoplastia
Metalele sunt adesea acoperite cu un strat subire de alt metal prin
procesul de galvanoplastie. Aceasta se face pentru a conferi suprafeei una sau
mai multe caracteristici diferite de cele23ale materialului aflat dedesubt.
Procesul const din trecerea unui curent electric printr-o soluie chimic
prin intermediul a doi electrozi. Obiectul care trebuie placat este drept electrod
negativ, iar electrodul pozitiv este fcut din metalul de placare. Procesele
electrochimice care au loc cnd trece curentul, determin depunerea metalului
de placare pe suprafaa obiectului.
Unele piese din oel folosite la automobile sunt placate pe cale electric cu
nichel i apoi cu crom. Aceast combinaie previne ruginirea oelului i
confer o suprafa rezistent i atrgtoare. Multe piese din oel utilizate
pentru lucrri de structur, precum piuliele i uruburile, srmele, plcile
metalice i drugurile, sunt nvelite n zinc. Acest proces, numit galvanizare,
asigur un nveli care este strict destinat proteciei n potriva coroziunii.
Prin aplicarea metodelor de protecie catodic ct i a altor mijloace de
protecie mpotriva coroziunii, se pot economisi anual mii de tone de materiale
metalice, care altfel ar fi distruse. De aceea, dezvoltarea tehnicii moderne pune
n faa tehnicienilor i oamenilor de tiin nu numai sarcina de mbuntire
a calitilor materialelor existente, ci i aceea de descoperire a celor mai
eficace mijloace de protecie a acestora.

ROBAN DIANA-MARIA CLASA A IX-A CHIMIE