Sunteți pe pagina 1din 245

Schimbatoare de caldura 1

1. SCHIMBATOARE DE CALDURA

1.1. CLASIFICAREA SCHIMBATOARELOR DE


CALDURA

Schimbatoarele de caldura sunt aparate in care are loc transferul caldurii de la un


fluid cu o temperatura mai ridicata (agentul termic primar), catre un fluid cu o temperatura
mai coborta (agentul termic secundar), in procese de ncalzire, racire, condensare,
vaporizare sau procese termice complexe.

Pentru clasificarea schimbatoarelor de caldura se pot avea n vedere mai multe


criterii:

a) Clasificarea n functie de modul de realizare al transferului de caldura

Din acest punct de vedere schimbatoarele de caldura se mpart n doua mari


grupe: aparate cu contact indirect si aparate cu contact direct [1.20].

Schimbatoarele cu contact indirect (de suprafata) sunt aparate la care


cei doi agenti termici nu vin n contact direct ei fiind despartiti de o suprafata de schimb de
caldura cu care vin n contact permanent sau periodic.
Daca cele doua fluide vin n contact permanent cu suprafata de schimb de
caldura, fluxul termic prin aceasta fiind unidirectional, schimbatorul de caldura este de tip
recuperativ.
Acest tip de aparat este cel mai raspndit el putnd fi realizat n numeroase variante
constructive. n figura 1.1.a. este prezentat schematic cel mai simplu astfel de aparat,
schimbatorul teava n teava, constituit din doua tevi concentrice, unul dintre fluide circulnd
prin interiorul tevii centrale, celalalt prin spatiul dintre cele doua tevi.
Daca agentii termici vin n contact alternativ cu suprafata de transfer de
caldura, fluxul termic schimbndu-si periodic directia, schimbatorul de caldura este de tip
regenerativ. Aparatele regenerative pot fi realizate cu suprafata fixa (figura 1.1.b) sau
rotativa (figura 1.1.c).
Din categoria schimbatoarelor de caldura cu contact indirect face parte si
schimbatorul de caldura cu strat fluidizat, la care transferul de caldura are loc ntre un fluid
si un material solid care se deplaseaza sub forma unui strat fluidizat pe lnga suprafata de
schimb de caldura (figura 1.1.d). Fluidizarea se realizeaza prin insuflarea unui gaz (de obicei
aer) peste materialul solid granulat.

Schimbatoarele de caldura cu contact direct sunt aparate la care agentii termici


nu mai sunt separati de o suprafata, ei amestecndu-se unul cu celalalt. Ele pot fi aparate
fara umplutura la care transferul de caldura se realizeaza la suprafata fluidului pulverizat n
picaturi fine sau care curge n suvite (figura 1.2.a) sau aparate cu umplutura la care
2 Echipamente si instalatii termice

transferul termic apare la suprafata unei pelicule formate pe umplutura schimbatorului (figura
1.2.b)
Schimbatoare de caldura 3

Fig. 1.1. Schimbatoare de caldura cu contact indirect


a) schimbator recuperativ teava n teava; b) schimbator regenerativ cu umplutura fixa; c) schimbator
regenerativ rotativ; d) schimbator cu strat fluidizat

Fig. 1.2. Schimbatoare de caldura cu contact direct


a) fara umplutura; b) cu umplutura

b) Clasificarea n functie de tipul constructiv

Clasificarea n functie de modul constructiv de realizare a suprafetei de


schimb de caldura este prezentata n figura 1.3.
n capitole speciale se vor detalia solutiile constructive specifice fiecarui tip
principal de schimbator de caldura din figura 1.3.
4 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.3. Clasificarea schimbatoarelor de caldura din punct de vedere constructiv

d) Clasificarea n functie de starea de agregate a agentilor termici

Se pot distinge n functie de acest criteriu:


- aparate fara schimbarea starii de agregare a agentilor termici;
- aparate cu schimbarea starii de agregare a unui agent termic;
- aparate cu schimbarea starii de agregare a ambilor agenti termici.

e) Clasificarea n functie de compactitatea aparatului

Compactitatea unui schimbator de caldura este caracterizata de raportul


ntre suprafata sa de schimb de caldura si volumul sau. In functie de acest criteriu
distingem[1.38]:
- schimbatoare compacte (compactitatea mai mare de 700 m2/m3);
- schimbatoare necompacte (compactitatea mai mica de 700 m2/m3).

f) Clasificarea n functie de modul de realizare a curgerii

Curgerea fluidelor n aparatele de schimb de caldura se poate realiza n patru


moduri distincte: echicurent, contracurent, curent ncrucisat si curent compus.
Schimbatoare de caldura 5

Fig. 1.4. Tipuri principale de curgere


a) contracurent; b) echivalent; c) curent ncrucisat ambele fluide amestecate; d) curent ncrucisat un
fluid amestecat si celalalt neamestecat; e) curent ncrucisat ambele fluide neamestecate

Curgerea n contracurent (figura 1.4.a) presupune ca cei doi agenti termici


circula pe lnga suprafata de schimb de caldura paralel si n sensuri contrarii. Curgerea n
contracurent asigura cea mai mare diferenta medie de temperatura ntre agentii termici, nsa
temperatura peretelui la intrarea fluidului cald este maxima.
Curgerea n echicurent (figura 1.4.b) apare n cazul circulatiei agentilor termici,
paralel si n acelasi sens, pe lnga suprafata de transfer de caldura. Acest tip de curgere
realizeaza cea mai mica diferenta medie de temperatura, nsa cea mai buna racire a peretelui
n zona de intrare a fluidului primar.
Circulatia n curent ncrucisat presupune curgerea perpendiculara a celor doi agenti
termici. n acest caz se pot distinge trei situatii: ambele fluide amestecate (figura 1.4.c) un
fluid amestecat si celalalt neamestecat (figura 4.d) ambele fluide neamestecate (figura 1.4.
e).
Un fluid se numeste "amestecat" atunci cnd n orice plan normal pe directia sa de
curgere are aceeasi temperatura, deci temperatura sa variaza numai n lungul curgerii. In
cazul fluidului "neamestecat" exista o diferenta de temperatura si n directia normala la
curgere.
Pentru clarificare n figura 1.5 se prezinta cazul curgerii n curent ncrucisat
cu ambele fluide neamestecate si profilul temperaturii unuia dintre fluide dupa directia de
curgere si perpendicular pe acesta.
6 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.5. Curgerea n curent ncrucisat cu ambele fluide neamestecate


a) schema; b) variatia temperaturii
n cazul n care agentii termicii au mai multe treceri prin tevi sau manta apare
cazul curgerii compuse (figura1.6) care este o combinatie a celor trei tipuri anterioare de
curgere.
n cazul curgerii n curent ncrucisat si curent mixt valoarea diferentei medie de
temperatura dintre agentii termici se situeaza ntre echicurent si contracurent.

Fig. 1.6. Curgerea compusa


a) o trecere prin manta si doua treceri prin tevi; b) doua treceri prin manta si patru treceri prin tevi; c) o
trecere prin manta si trei treceri prin tevi; d) trei treceri prin manta si sase treceri prin tevi.
Schimbatoare de caldura 7

g) Clasificarea n functie de destinatie

Schimbatoarele de caldura pot realiza multiple scopuri, n functie de acesta


putnd ntlni: prencalzitoare; racitoare; vaporizatoare; generatoare de vapori; racitoare
frigorifice; condensatoare; boilere etc.

h) Clasificarea n functie de material

Majoritatea schimbatoarelor de caldura sunt metalice, avnd suprafata de


schimb de caldura realizata din fonta, otel, cupru, alama, otel inoxidabil, titan, e.t.c.

Se mai pot ntlni nsa si schimbatoare de caldura din materiale nemetalice,


cum sunt cele ceramice, din sticla, din grafit sau din materiale plastice.

1.2. CALCULUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR


DE CALDURA

1.2.1. ECUATIILE DE BAZA ALE CALCULULUI TERMIC

Pentru calculul termic al schimbatoarelor de caldura dispunem de doua ecuatii


de baza: ecuatia bilantului termic si ecuatia transferului de caldura.
Ecuatia bilantului termic are n cazul general forma:

Q1 = Q2 + Qma , [W] (1.1)

unde Q1, Q2 , Qma sunt fluxurile termice cedate de agentul primar, primite de agentul
secundar, respectiv pierderile n mediul ambiant, in W.
Daca vom defini coeficientul de retinere a caldurii n aparat r , ca
raportul ntre fluxul termic primit de agentul secundar si cel cedat de agentul primar
( r = Q2 / Q1 ) ecuatia (1.1) se poate scrie sub forma:
r Q1 = Q2 , (1.2)
8 Echipamente si instalatii termice

sau:
r M& 1 (h1i h1e ) = M& 2 (h2e h2i ) , (1.3)

unde: M& 1 si M& 2 sunt debitele de agent primar si secundar, n kg/s; h1i, h1e, h2i, h2e -
entalpiile agentului primar respectiv secundar la intrarea respectiv iesirea din aparat,
n J/kg.
n cazul n care cei doi agenti termici nu si modifica starea de agregare,
ecuatia (1.4) poate fi scrisa:

r M& 1c p1 (T1i T1e ) = M& 2c p 2 (T2e T2i ) ,


(1.4)
sau:
rC1(T1i T1e ) = C2 (T2e T2i ) , (1.5)

unde: C1 = M& 1c p1 si C2 = M& 2 c p 2 sunt capacitatile termice ale agentului primar si


secundar, n W/K; T1i , T1e , T2i , T2e - temperaturile agentului termic primar,
respectiv secundar la intrarea, respectiv la iesirea din aparat, n K ; c p1 si c p2 -
caldurile specifice medii ale agentului primar si secundar, n J/(kgK).

Ecuatia transferului de caldura n aparat este:

Q1 2 = S K s (T1 T2 ) , [W] (1.6)


unde: Q12 este fluxul termic transmis de agentul termic primar, catre agentul
termic secundar, n W; S - suprafata de transfer de caldura, n m2 ; K S -
coeficientul global de transfer de caldura, n W / m 2 K . ( )
Valoarea medie a produsului ntre coeficientul global de transfer de caldura si
diferenta de temperatura se defineste:

s K s (T1 T2 )dS
K s (T1 T2 ) = , (1.7)
S

Presupunnd o valoare constanta a coeficientului global de transfer de caldura


n lungul aparatului, ecuatia transferului de caldura are forma:

Q&12 = K s STmed [W], (1.8)

unde Tmed este diferenta medie de temperatura n lungul suprafetei de schimb de


caldura.
Schimbatoare de caldura 9

1.2.2. COEFICIENTUL GLOBAL DE SCHIMB DE CALDURA

n cazul suprafetelor plane de transfer de caldura (figura 1.7.a) coeficientul


global de transfer de caldura se poate determina cu relatia [1.44]:

Ks = 1 = 1 ,
Rstot n
Rsi
1

Ks = 1
,[W/(m2.K)] (1.9)
1 +R p
+ + Rsd 2 + 1
1 sd 1
p 2

unde: 1 si 2 sunt coeficientii de convenctie pentru fluidul primar si secundar, n


W/(m2.K); Rsd1, Rsd2 - rezistentele termice de suprafata ale depunerilor pe partea
fluidului primar, respectiv secundar, n m2.K/W ; p , p - grosimea, respectiv
conductivitatea termica a peretelui, n m, respectiv W/(m.K).
Notnd cu Kso coeficientul global de transfer de caldura a aparatului fara
depuneri:
K so = 1 , (1.10)

1 + p + 1
1 p 2
se poate scrie:

1 = 1 +R +R . (1.11)
sd 1 sd 2
Ks K so
10 Echipamente si instalatii termice

a)

b)

Fig. 1.7 Variatia temperaturii si rezistentele termice pentru perete plan (a) si cilindric (b)

Pentru peretele tubular se utilizeaza deobicei coeficientul global linear de transfer de


caldura [1.45]:

Kl = 1 = 1 (1.12)
s
1 + Rsd 1 + 1 ln d e + Rsd 2 +
Rli
1
d i 1 d i 2 p di d e d e 2
1
Schimbatoare de caldura 11

Coeficientul global linear de transfer de caldura a aparatului curat este:

K lo = 1 [W/m.K] (1.13)
1 + 1 ln d e + 1
d i 1 2 p d i d e 2

Rezulta ca:

1 = 1 + R sd 1 + Rsd 2 [W/mK]. (1.14)


Ke K lo d i d e

Fig. 1.8 Perete nervurat

n cazul peretelui nervurat (figura 1.8.), coeficientul global de schimb de


caldura al aparatului curat, raportat la suprafata nenervurata S1 este [1.2]:

K s1 = 1
[W/m2.K], (1.15)

1 + p + S1 1
1 p S 2 2 red

iar n cazul raportarii la suprafata extinsa S2:

K s2 = 1
[W/m2K], (1.16)
1 S2 + p S2 + 1
1 S1 p S1 2 red
unde:
(S nn + S n n ) 2
2 red = , (1.17)
S2
unde: Snn, Sn sunt suprafata dintre nervuri, respectiv suprafata nervurilor, n m2;
S2 = Snn + Sn - suprafata totala a pereteleui nervurat, n m2;n - randamentul
nervurilor.
12 Echipamente si instalatii termice

n tabelul 1.1 sunt date, orientativ, cteva valori ale coeficientului global de
schimb de caldura pentru diferiti agenti termici [1.2].

Tabelul 1.1
Valori orientative ale coeficientului global de transfer de caldura

Tipul de aparat Kso


[W/(M2K)]
Prencalzitor de apa 1100 8500
Schimbator apa-apa 850 1700
Condensator de abur 1100 5600
Condensator de freon 280 850
Condensator de amoniac 850 1400
Condensator de alcool 255 680
Racitor de aer cu aripioare 25 55
Incalzitor de aer cu aripioare utiliznd abur
28 280
Schimbator apa-ulei
110 350
Schimbator abur-ulei usor
170 340
Schimbator abur-ulei greu
Schimbator abur-kerosen sau gazolina 56 170
Schimbator gaze-gaze 280 1140
10 40

1.2.3. DIFERENTA MEDIE DE TEMPERATURA

n cazul n care agentii termici nu si schimba starea de agregare, curgerea lor


fiind n echicurent (figura 1.9.a) sau contracurent (figura 1.9.b), ecuatiile bilantului
termic si transferului de caldura pentru un element de suprafata dS, n ipoteza
pierderilor neglijabile de caldura n mediul ambiant (r = 1) sunt:

dQ = M& 1c p1dT1 = M& 2 c p2 dT2


(1.18)
dQ = K s (T1 T2 )dS (1.19)
Schimbatoare de caldura 13

a)

b)
Fig. 1.9 Variatia temperaturii n lungul suprafetei pentru curgerea n echicurent (a) si
contracurent (b)

n ecuatia bilantului termic semnul minus indica o scadere a temperaturii n


lungul suprafetei, iar semnul plus o crestere a acesteia. Temperatura agentului
primar T1 va scadea totdeauna n lungul suprafetei, n timp ce temperatura agentului
secundar T2 creste n lungul suprafetei pentru curgerea n echicurent si scade n
cazul contracurentului.
Din ecuatia (1.18) rezulta:

dQ dQ
dT1 = ; dT2 = ,
&
M 1c p1 &
M 2 c p2
deci:

1 1
d (T1 T2 ) = dQ (1.20)
M& c p1 M& c p 2

nlocuind d Q& din (19), n (20) si separnd variabilele, se obtine:
14 Echipamente si instalatii termice

d (T1 T2 ) 1 dS
= K s 1 (1.21)
T1 T2 M& 1 c p1 M& 2 c p 2

Prin integrarea ecuatiei (1.21), pentru curgerea n echicurent rezulta:

T1i T2i
ln = Ks 1 + 1 S o (1.22)
T1e T2 e M& 1 c p1 M& 2 c p 2

Dar din bilantul termic al aparatului:

M& 1c p1 = M& 1c p 2 =
Q Q
; .
T1i T1e T1e T2i

nlocuind n ecuatia (1.22) rezulta:

T1i T2i K
ln = s (T1i T1e + T2 e T2e )S o
T1e T2e Q&
sau:
(T1i T2i ) (T1e T2e )
Q = K s So (1.23)
T T2 i
ln 1i
T1e T2e

Comparnd ecuatia (1.23) cu ecuatia (1.8) rezulta ca diferenta medie de


temperatura ntre cei doi agenti termici, pentru curgerea n echicurent este:

(T1i T2 i ) (T1e T2e )


t med
ec = (2.24)
T T2 i
ln 1i
T1e T2 e
Prin integrrea ecuatiei (1.21) pentru curgerea in contracurent, diferenta
medie de temperatura va fi:

(T1i T2 e ) (T1e T2 i )
t med
cc = (2.25)
T T 2e
ln 1i
T1e T2 i
Schimbatoare de caldura 15

Pentru ca numaratorul si numitorul sa fie totdeauna pozitivi relatia generala


pentru tmed este:
Tmax Tmin
Tmed = , (1.26)
T
ln max
Tmin
unde: Tmax si Tmin sunt diferentele de temperatura maxima si minima intre
agentii termici la intrarea, respectiv ie sirea din aparat

T T
T1i = T1e = T1s
T1i

T1 T2e
e

T2i=T2e=T2s
T2i
T
S S

a) b)

T T
T1i
T1s T1s
T1e
T2y T2e
T2s

T2i T2x

zona zona zona


S
I II III

Uneori diferenta medie de temperatura calculata cu relatia (1.26) se noteaza


DTML (diferenta de temperatura medie logoritmica) sau LMTD (log-mean
temperature difference).
16 Echipamente si instalatii termice

c) d)

Fig. 1.10 Variante de variatie a temperaturii n lungul suprafetei


(a) fluidul primar nu si schimba starea de agregare iar cel secundar vaporizeaza; (b) fluidul primar
condenseaza iar cel secundar se ncalzeste; (c) fluidul primar condenseaza, iar cel secundar
vaporizeaza; (d) fluidul primar se desuprancalzeste, condenseaza si se subraceste, iar fluidul secundar
se ncalzeste.

Relatia (1.26) este valabila numai pentru variatii monotone ale


temperaturilor n lungul aparatului (figura 1.9 si figura 1.10.a.b). n cazul
variatiilor nemonotone ale temperaturilor pentru determinarea diferentei medii de
temperatura aparatul se mparte n zone cu variatii monotone (figura 1.10.d),
calculul termic realizndu-se pentru fiecare zona n parte.

n cazul curgerii n curent ncrucisat sau a unor tipuri complexe de curgere


pentru determinarea diferentei medii de temperatura se utilizeza relatia:

Tmed = FTmed
cc
. (1.27)

Factorul de corectie F, care multiplica diferenta medie de temperatura


obtinuta considernd curgerea n contracurent, este functie de doua rapoarte P si R
si de tipul curgerii.
Criteriul P are sensul unei eficacitati termice fiind definit ca raportul dintre
gradul de ncalzire a agentului secundar n aparat si diferenta maxima disponibila:

T2 T T
P= = 2e 2i
Tmax T1i T2i
d

(1.28)

Criteriul R reprezinta raportul ntre capacitatile termice ale celor doi agenti
termici:

C2 T1 T1i T1e
R= = = (1.29)
C1 T2 T2e T2i

Factorul de corectie F este subunitar el crescnd odata cu scaderea lui R si P.

Rezulta ca pentru cele 4 temperaturi ale agentilor termici date


diferenta medie de temperatura maxima se obtine pentru curgerea n
contracurent, iar cea minima pentru echicurent, celelalte tipuri de curgere
situndu-se ntre aceste limite.
Schimbatoare de caldura 17

1.2.4 CALCULUL TERMIC CU METODA DIFERENTEI


MEDII DE TEMPERATURA
Din analiza celor doua ecuatii fundamentale pentru calculul termic al
aparatelor de transfer de caldura: ecuatia bilantului termic si ecuatia transferului de
caldura, rezulta ca exista 7 variabile independente:
- 2 debite: M& 1 si M& 2 ;
- 4 temperaturi: T1i , T1e , T2i , T2e si
- suprafata de schimb de caldura S.
Exista doua tipuri principale de calcul termic:
- calculul de proiectare, care presupune obligatoriu determinarea suprafetei de
transfer de caldura S, celelalte 6 marimi fiind le gate n ecuatia bilantului termic;
- calculul de verificare sau de stabilire a unui regim nenominal de functionare, la
care pentru un aparat dat (S cunoscuta) se urmareste determinarea sarcinii
termice pe care o poate transfera aparatul, a temperaturilor agentilor termici la
iesirea din aparat, a unui debit si unei temperaturi, sau a altei combinatii de 2
marimi.

Calculul termic de proiectare prin metoda diferentei medii de


temperatura are ca date de intrare 5 din cele 6 debite si temperaturi care
caracterizeaza cei doi agenti termici.
Principalele etape ale calculului sunt:
determinarea din ecuatia bilantului termic a debitului sau temperaturii
necunoscute;
determinarea Tmed cc
;
determinarea factorului de corectie F, n functie de criteriile P si R si de
tipul curgerii agentilor termici prin aparat;
determinarea diferentei medii de temperatura Tmed (relatia 1.27);
determinarea coeficientului global de transfer de caldura Ks;
determinarea suprafetei necesare de transfer de caldura.

Principala dificultate a calculului o constitue determinarea coeficientului global


de schimb de caldura, deoarece de obicei, coeficientii de convectie depind de
temperatura peretelui si de o dimensiune geometrica a suprafetei de transfer (de
exemplu naltimea peretelui la condensarea pe suprafetele verticale sau lungimea
canalului n cazul curgerii monofazice laminare), valori care nu sunt cunoscute,
impunndu-se alegerea lor si verificarea ulterioara a corectitudinii acestor valori.
Pentru aceasta exista doua metode de calcul: metoda iterativa si metoda
grafo-analitica.
18 Echipamente si instalatii termice

1.2.4.1CALCULUL TERMIC PRIN METODA ITERATIILOR


SUCCESIVE

Pentru urmarirea mai facila a acestei metode, o vom aplica pe un caz concret
de schimbator de caldura: un prencalzitor vertical de apa cu abur, cu tevi si manta
(figura 1.11). Apa curge n interiorul tevilor avnd doua treceri, iar aburul
condenseaza pe exteriorul tevilor verticale.

Modul de desfasurare a calculului, care presupune doua rnduri de iteratii:


pentru temperatura peretelui Tp si pentru naltimea tevilor H, este prezentat n
schema logica din figura 1.12.
Schimbatoare de caldura 19
20 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.11 Prencalzitor vertical de apa


(a) schema aparatului; (b) variatia temperaturii prin perete; (c) variatia temperaturii n lungul
suprafetei.

NOTATII: M& 1 , M& 2 debitele agentilor termici, n kg/s;


T1s -temperatura de saturatie a agentului primar; T2i, T2e -
temperaturile de intrare si iesire ale agentului secundar; w2 - viteza
agentului secundar prin tevi, n m/s; d i, d e - diametrul interior,
respectiv exterior al tevilor,in m; , - vscozitatea dinamica,
respectiv cinematica, n Pa.s si m2/s; cp - caldura specifica, n
J/(kgK); - conductivitatea termica, n W/(mK); H - naltimea
tevilor, n m; n 1- numarul de tevi pe o trecere; n t - numarul total de
tevi, Re, Nu, Pr, Gr, Pe - criteriile lui Reynold, Nusseldt, Prandtl,
Groshof, Peclet; Rsd - rezistenta termica a depunerilor, n m2K/W;
Q - fluxul termic transmis, n W; q s - fluxul termic unitar de
suprafata, n W/m2; r - coeficientul de retinere al caldurii, p 1, p2 -
presiunile agentilor termici, n bar; - densitatea, n kg/m3; h -
entalpia, n J/kg; - coeficientul de convectie, n W/(m3K); Ks -
coeficientul global de transfer de caldura, n W/(m2K), r - caldura
latenta de vaporizare, n J/kg; - coeficentul de dilatare volumica.

Date de intrare
- Impuse prin tema:
M 2, T2i, T2e, T1s
- Alese: w2, r

Determinarea lui M& 1


T2m = 0,5(T2i + T2e);
2, Cp2 , Pr2, v2, 2 = f (T2m);
Schimbatoare de caldura 21

H = ales
5
Tp1 = ales

3
Determinarea 1

T = T1s - Tp1;
1, 1, 1, r1 = f (T1s);
1/ 3
g
Z = TH 2
1 r1 , 1 , 1

Z 2300

Da Nu

4/3
Pr
Re 1= 253 + 0 ,069 1 Pr10 ,5 ( Z 2300 )
Re 1=3,8Z0,78 Prp1

Re 1 r1 1 1
1 =
4T1 H

q s1= 1 (Ts1-Tp1)

p
Tp3 = Tp1 - q s1 + Rsd

p

Determinarea 2

p2, Prp2 = f (Tp3)


Re 2 = w2 d i / 2

2
22 Echipamente si instalatii termice

Da Nu
Re 2 2300

Th2 = 0,5(Tp3+T2m); Da
Re 2< 10000
h, h, h, Prh, Cph, h = f (Th2);
(T T2m )d i3
(Gr Pr ) h = g h p3
Prh Cr2 = f (Re 2)
2
h Pr2
0 , 25
Nu
Nu 2 = Cr2 Pr 0, 4

2
Pr
p2
(GrPr)h< 8105
Da Nu 0 , 25
Pr 2
Nu 2=0,021 Re 0 ,8
Pr 0 , 43

2 2
Pr
1/7 p2
1 H H
= 0,6 1 + 2,5 ;
Re 2 d i d i 4 M& 2 C ph
Re 2 d i
d 4M& 2 C ph Pe2
H
=
H h
Pe2 i = ;
H H h 0, 3 0 ,18
d di
Nu 2 = 0,35 Pe2 i (Gr Pr )
H
0 ,14
d
1/3
2 H
h
Nu 2 = 1,55 Pe 2 i
H p 2

2 = Nu 2 2 / d i

q s2= 2 (Tp3-T2m)

q s1 q s2
< 0,01
q s1
Tp1 = Tp1 - 0,1
Da
1
3 Ks =
1 p 1
+ + + Rsd
1 p 2

4
Schimbatoare de caldura 23

T2 e T2 i
Tmed =
T T2 i
ln 1s
T1s T2e

Q&
S=
K s Tmrd

d m = 0,5 (d i + d e)

S
Hr =
d m nt

Nu
H Hr
< 0,01
H

H = Hr
Da

1, 2, Ks,S
4 n t, H

STOP

Fig. 1.12. Algoritmul de calcul al unui prencalzitor prin metoda iterativa


24 Echipamente si instalatii termice

1.2.4.2 CALCULUL TERMIC PRIN METODA GRAFO-ANALITICA

Calculul iterativ este relativ laborios daca el se executa manual. Pentru a mari
viteza de calcul n acest caz, se poate utiliza o metoda grafo-analitica.
Cea mai raspndita astfel de metoda propune reprezentarea grafica a variatiei
a doua fluxuri termice unitare, n functie de diferenta de temperatura.
Pentru cazul schimbatorului analizat n paragraful anterior se pot reprezenta
fluxurile:

T1s T p1
q s1 = = 1 T1 [W/m2], (1.30)
1
1
si
T p1 T2 m T2
q s2 = = [W/m2], (1.31)
p p
+ R sd + 1 + R sd + 1
p 2 p 2
Suma celor doua diferente de temperatura va fi diferenta de temperatura
medie n aparat:
Tmed = T1 + T2 . (1.32)
Dnd cteva valori lui T1 si lui T2 se pot determina 1si 2 si apoi qs1 si
qs2, trasndu-se cele doua variatii astfel nct sa se respecte conditia (1.32). n
acest scop variatia unuia dintre fluxurile unitare se reprezinte pornind din originea
axei diferentei de temperaturi, pentru trasarea variatiei celuilalt flux, originea
acestei axe decalandu-se cu valoarea lui Tmed si avnd sensul inversat [1.1] .
Schimbatoare de caldura 25

Fig. 1.13. Metoda grafoanalitica de determinare a fluxului termic unitar

La intersectia grafica a celor doua fluxuri termice unitare se determina


valoarea de calcul (qscalc), determinndu-se apoi imediat suprafata de schimb de
caldura, S si coeficientul global de transfer de caldura, Ks:
S = Q / q scalc [m2]; Ks = qscalc/Tmed [W/m2.K]. (1.33)

1.2.5. METODA EFICIENTA - NUMAR DE UNITATI DE TRANSFER


DE CALDURA, PENTRU CALCULUL TERMIC AL
SCHIMBATOARELOR DE CALDURA

1.2.5.1. RELATII INTRE EFICIENTA SI NUMARUL DE UNITATI DE


TRANSFER DE CALDURA

Eficienta schimbatorului de caldura se defineste ca raportul dintre fluxul


termic transferat n aparat si fluxul maxim care s-ar putea schimba daca curgerea
ar fi n contracurent si suprafata de transfer de caldura ar fi infinita [1.6][1.7].
Se poate scrie deci:

Q C (T T2i ) r =1 C1 (T1i T1e )


= = 2 2e = (1.34)
Qmax Cmin (T1i T2i ) C min (T1i T2i )

Numarul de unitati de transfer de caldura se defineste ca produsul dintre


coeficientul global de transfer si suprafata de transfer de caldura, raportat la
capacitatea termica a agentului termic.
Se poate defini astfel:

Ks S
NTC1 = 1
C1 K s dS = C1
(135)
s

Ks S
NTC 2 = 1
C2 K s dS = C2
(1.36)
s

Se poate determina o relatie generala ntre eficienta si NTC, pornind de la


ecuatia de definitie a acesteia:

Q K STmed Tmed
= & = s = NTCmin , (1.37)
Qmax C min Tmax im Tmax im
26 Echipamente si instalatii termice

unde: Tmax im = T1i T2i .

Exista o legatura directa si ntre eficienta si parametrii P si R.


Daca:
R = C2/C1 < 1,

T2e T2i
= =P (1.38)
T1i T2i
Daca:
R = C 2 / C1 > 1 ,

C2 T2e T2i
= = P / R. (1.39)
C1 T1i T2i

Se pot determina variatii de tipul:

= f ( NTC max , Cmin / C max tipul curgerii ) .

Pentru scheme simple de circulatie a agentilor termici aceste relatii pot fi


determinate analitic. Astfel, pentru curgerea n echicurent se pleaca de la relatia
(1.22):

T1e T2 e 1 = K s S M& 2 c p 2
ln = Ks S 1 + 1 +
T1i T2i M& 1c p1 M& 2 c p 2 M& 2 c p 2 M& 1 c p1

Rezulta:
T1e T2e KsS M& 2c p 2
= exp 1 + (1.40)
T1i T2i &
M 2 c p 2 M& 1 c p1

Din ecuatia bilantului termic (r = 1), rezulta:

M& 2 c p 2
T1e = T1i + (T2i T2 e ) (1.41)
M& 1c p1
nlocuind aceasta valoare n membrul stng al ecuatiei (1.40), acesta devine:
Schimbatoare de caldura 27

T1i + (M& 2 c p 2 / M& 1c p1 )(T2i T2e ) T2e


=
T1i T2 i
(T1i T2i ) + (M 2 c p 2 / M 1c p1 )(T2i T2e ) + (T2i T2e )
= =
T1i T2i
M& 2 c p 2 T2 i T2 e
= 1 + 1 +
M& c1 p1
T1i T2i

nlocuind membrul stng n relatia (1.40), aceasta devine:

M& 2 c p 2 T2e T2 i ksS M& c


1 1 + = exp 1 + 2 p 2 (1.42)

M& 1c p1 T1i T2i

&
M 2 c p 2
M& 1c p1

Presupunnd ca agentul termic secundar are capacitatea termica minima


(C2 = M& 2 c p 2 = Cmin ), ecuatia de difinitie a eficientei devine:
T2e T2i
= (1.43)
T1i T1e

nlocuind n (1.42), se obtine:

C C
1 1 + min = exp NTC max1 + min
C max Cmax

Notnd C* = Cmin/Cmax si N = NTCmax , se obtine n final:

1 exp[ N (1 + C * )]
= (1.44)
1+ C*

n tabelul 1.2 si figura 1.14 sunt prezentate grafic si analitic variatiile eficientei
termice n functie de NTC max si Cmin / Cmax , pentru o serie de tipuri de curgere
uzuale [1.33, 1.55]

Tabelul 1.2
Relatii de calcul pentru eficienta n functie de NTC max , C min / C max tipul curgerii
28 Echipamente si instalatii termice

Nr
. Tipul curgerii = f (N, C*) N = f (, C*)
crt

0. 1. 2. 3.

=
[ (
1 exp N 1 C*)] N = 1 ln 1

1
contracurent
[ (
1 C* exp N 1 C* )] C* 1 C* 1

1 exp[ N (1 + C* )] ln[1 (1 + C ) ]
2 = N =
echicurent 1+ C* 1+C

(
exp NC* n 1
= 1 exp
)

C* n
3
Curent ncrucisat, unde, n = N-0,22
ambele fluide
neamestecate
4 Cmax - amestecat; Cmin -
neamestecat
N = ln1 + 1* ln 1 C * ( )
C
[
= 1* {1 exp C* (1 e N ) } ] C

Curent ncrucisat, Cmax- neamestecat; Cmin-


un fluid amestecat [
N = 1* ln 1 + C * ln (1 ) ]
amestecat si altul = 1 exp{ (1 / C* ) [1 exp ( NC)] } C

neamestecat
5
1
1 C*
= + 1
(
1 exp ( N ) 1 exp NC
* N )

Curent ncrucisat
ambele fluide
amestecate
6 Schimbator cu {
= 2 1 + C* + 1 + C* 2 ( 1/ 2
) (
N = 1 + C*2 )1 / 2
tevi si manta cu o 1 ( )
2 / 1 C * 1 + C* 2 1 / 2
trecere prin

(
1 + exp N 1 + C * 2
1/ 2

) ln
( )

2 / 1 C * + 1 + C* 2 1 / 2
manta si 2,4,6
treceri prin tevi

(
1 exp N 1 + C * 2
1 / 2

)
Schimbatoare de caldura 29

7 Schimbator cu
tevi si manta cu n =
[( )( )] n
1 p C* 1 p 1

treceri prin manta [( )( )] n


1 p C* / 1 p C*
si 2n, 4n, 6n unde: p eficienta pentru o
treceri prin tevi trecere prin manta
8 Orice schimbator la
care un fluid si
= 1 - e-N N = - ln (1 - )
schimba starea de
agregare (C* =0)


30 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.14. Nomograme pentru metoda -NTC

1.2.5.2 CALCULUL TERMIC

Utilizarea metodei - NTC pentru calculul de proiectare, presupune parcurgerea


urmatoarelor etape:
determinarea tuturor temperaturilor si debitelor (ecuatia bilantului termic);
calculul capacitatilor termice C1 si C2 si stabilirea marimilor Cmin, Cmax , C*;
calculul eficientei aparatului (relatia 1.35);
determinarea grafica sau analitica a lui NTCmax, n functie de , C* si tipul ales
de curgere;
determinarea coeficientului global de schimb de caldura Ks;
determinarea suprafetei de schimb de caldura necesara:
S = C min NTC max / K S .
Metoda - NTC este deosebit de utila n special pentru calculul de
verificare sau a unor regimuri de functionare . n figurile 1.15 si 1.16 sunt
prezentati algoritmii calculelor de regim de functionare n cazul n care nu se cunosc
doua temperaturi (fig.1.15) sau o temperatura si un debit (fig. 1.16)

S , M& 1 , M& 2 , T1i , T2i

Tie = ales
3
T1m = 0 ,5(T1i + T1e )

T2e = ales
1
T2m = 0 ,5(T2i + T2 e )

c p1 = f (T1m )
c p2 = f (T2 m )
Schimbatoare de caldura 31

Calculul lui k s

ks S
NTCmax =
Cmin

(
= f NTC max , C tip
*
curgere )

C min
T1calc
e = T1i (T1i T2i )
C1

Nu T1calc
e T1e
< 0 ,01
T1calc
e
T1e = T1calc
e

3
T1calc
e = T2calc
e

STOP

Fig.1.15. Algoritmul de calcul de verificare cu metoda - NTC


(se determina doua temperaturi)

S , M& 2 , T1i , T2i ,T1e

T2e = ales
2
T1m = 0 ,5(T1i + T1e )
T2m = 0 ,5(T2i + T2 e )

c p1 = f (T1m )
c p 2 = f (T2 m )

1
32 Echipamente si instalatii termice

M& 2c p2 (T2e T2i )


&
M1 =
c p1 (T1i T1e )

C1 = M& 1 c p1
C 2 = M& 2 c p 2
C min = min (C1 , C 2 )
C max = max (C 1 , C 2 )
C * = C min / C max

Calculul lui k s

ks S
NTCmax =
Cmin

(
= f NTCmax , Ctip
*
curgere )
Cmin
T2calc
e = T2 i (T1i T2i )
C2

Nu
e T2 e
T2calc
< 0,01
T2calc
e

T2e = T2calc
e Da
M& 1 , T calc
2e

2
STOP
Schimbatoare de caldura 33

Fig. 1.16. Algoritmul de calcul de verificare cu metoda - NTC


(se determina o temperatura si un debit)

1.2.5.3 ALEGEREA DIFERENTEI OPTIME DE


TEMPERATURA IN APARAT- METODA PINCH

Una dintre problemele importante care se pune la alegerea schemelor si


parametrilor schimbatoarelor de caldura, mai ales daca acestea se ncadreaza n
scheme complexe, cum este cazul instalatiilor chimice sau al centralelor electrice,
este maximizarea eficientei aparatelor [1.52].
Pentru a se determina o legatura ntre eficienta si diferentele de temperatuara
la intraea respectiv temperatura din aparat, vom considera cazul curgerii n
contracurent (figura 1.9b). Diferentele de temperatura la intrare respectiv iesire
vor fi:

Q
T1i T2e = T1i T2i + T2i T2e = T1i T2i , (1.45)
C2
Q
T1e T2i = T1i T2i . (1.46)
C1

Considernd C1 < C2 , rezulta din ecuatia bilantului termic:


T1i T1e > T2e T2i , sau:T1i T2e > T1e T2i .
Rezulta ca:
T1i T2 e = Tmax si T1e T2i = Tmin .

Putem n acest caz determina legaturi ntre Tmax , Tmin , R , :


Tmin Q Q
= 1 = 1 =1
T1i T2i C1 (T1i T2i ) Qmax
(1.47)
34 Echipamente si instalatii termice

Tmax Q C Q
= 1 = 1 min =
T1i T2i C 2 (T1i T2i ) C2 Cmin (T1i T2i )

=1 R
Q
Qmax = 1 R .
(1.48)
Atunci:

Tmin 1
= .
Tmax 1 R
(1.49)

Derivnd in raport de pentru R constant, rezulta:


d Tmin 1 R
= < 0.
d Tmax (1 R ) 2

Rezulta ca eficienta aparatului va creste daca minimizam raportul


Tmin . Aceasta metoda de marire a eficientei unui schimbator de caldura
Tmax
poarta denumirea de metoda pinch .
T1i T1i
T2i T2e
I
T2e T2i

T1e T1e

T1i T1i
T2e
T1e T2e
T1e

T2i T2i
Schimbatoare de caldura 35

Figura 1.17
Variatia temperaturilor ntr-un schimbator de caldura 1-2 cu fluidul primar prin manta
a) fara incruciserea temperaturilor; b) cu ncrucisarea temperaturilor

Trebuie remarcat ca aceasta marire a eficientei aparatului este deobicei


nsotita de o reducere a Tmed si deci o marire a suprafetei aparatului, cu un efect
economic negativ asupra costului acestuia. Din aceste motive numai un calcul
tehnico-economic al ansamblului instalatiei din care face parte aparatul va conduce
Tmin
la valoarea optima a eficientei si a raportului
Tmax .
La schimbatoarele de caldura cu mai multe treceri poate aparea cazul n care
la un moment dat temperatura fluidului primar sa coboare sub temperatura fluidului
secundar aparnd o ncrucisare a temperaturilorsau o inversiune.
Acest fenomen ,prezentat n figura 1.17 b, este nedorit si trebuie evitat pentru
ca n zona inversiunii de temperaturi va avea loc un transfer de caldura nociv de la
fluidul secundar catre cel primar . Detectarea acestui fenomen, care poate apare
mai ales cnd aplicam metoda pinchpentru maximizarea eficientei, este dificila si
se poate realiza prin modelarea cmpului de temperaturi prin aparat utiliznd
metoda elementelor finite [1.52]. Aceasta modelare va permite sa se studieze
cmpul de temperaturi si n cazul regimurilor nenominale si sa se faca recomandari
de regimuri ( n special debite de fluid) care trebuiesc evitate.

1.2.6. CALCULUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR DE


CALDURA PRIN METODA P-NTC2

Unul dintre dezavantajele metodei -NTC o constitue faptul ca trebuie sa se


determine continuu Cmin, att pentru determinarea lui NTCmax ct si a C* . Pentru
schimbatoarele cu tevi si manta relatiile de calcul ale eficientii, n functie de NTCmax
si C* difera dupa cum fluidul cu Cmin circula n tevi sau manta.

n figura 1.18 este prezentata variatia P = f(NTC2, R) pentru un schimbator


de caldura cu tevi si manta, cu o trecere prin manta si doua treceri prin tevi.[1.75].
Se observa ca performantele aparatului, caracterizate de P, sunt direct
proportionale cu NTC si invers proportionale cu R.
Pentru calculele termice uzuale este utila numai portiunea din grafic din
stnga curbei F=0,8, functionarea unui aparat n restul diagramei fiind neeconomica.
Deoarece n aceasta zona liniile sunt foarte dese precizia citirilor este redusa.
Pentru calcule analitice se propun relatiile prezentate n tab. (1.3) [1.75].
36 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.18 Variatia P = f (NTC2, R) pentru un schimbator de caldura cu o trecere prin manta si
doua treceri prin tevi.

Tabelul 1.3
Relatii de calcul pentru P n functie de N TC2,R si tipul curgerii

Nr
.
crt
Tipul curgerii P = f (NTC2, R)
.

1 exp[ NTC2 (1 R )]
P=
1 Rexp [ NTC2 (1 R)]
1 Contracurent

1 exp [ ( R + 1)NTC2 ]
2 Echicurent P=
R +1

exp( NTC2 Rn 1)
Curent ncrucisat, P = 1 exp
3 ambele fluide Rn
neamestecate
unde n = NTC20, 22

Curent ncrucisat
4 ambele fluide {
P = [1 exp( NTC2 )]1 + R[1 exp( R NTC2 )] 1 } 1

amestecate
Schimbatoare de caldura 37

fluidul primar neamestecat

[1 exp( RNTC 2 )]
Curent ncrucisat un P = 1 exp
R
5 fluid amestecat, iar
celalalt neamestecat fluidul secundar neamestecat

P = 1 (1 exp{ R[1 exp( NTC 2 )]})


R

Schimbator cu tevi si
manta cu o trecere 1 + exp NTC2 1 + R 2 ( )1

6 prin manta si un
numar par de treceri
P = 21 + R +

1 exp NTC2 1 + R 2 (
1 + R2
)
prin tevi

Modul de utilizare a metodei pentru calculele de proiectare sau verificare este


analog cu cel utiliznd metoda de -NTC. Pentru exemplificare, n figura 1.18 este
prezentat algoritmul de calcul pentru determinarea temperaturilor la iesirea din
aparat, utiliznd metoda P-NTC2.

S , M& 1 , M& 2 , T1i , T2i

T2e = ales
3
T2m = 0,5(T2i + T2e )

T1e = ales
1
T1m = 0,5(T1i + T1e )

c p1 = f2(T1m )
c p2 = f (T2kms )S
NTC2 =
C2
M& 2 c p2 (T2e T2i )
T1calc
e = TP1i = f (NTC& 2 , R )
M 1c p1
T2calc = T2i + P(T1i T2i )

Nu T1e T1calc
1 T1e = T1calc e
e Nu T2e < 0,01
T2ce calc
T1e < 0,01
T2ce
T2e = T2calc
e Da
Da
38 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.19. Algoritm de calcul de verificare cu metoda P-NTC2

1.2.7. CALCULUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR DE


CALDURA PRIN METODA -P-R-NTC2

O metoda care combina toate variabilele metodelor anterioare, dnd un grad


de generozitate marit graficelor sale este cea propusa de Mueller [1.75
] sub forma = f (P,R, NTC2 si tipul curgerii). Noua variabila este definita de
relatia:

Tmed
= (1.50)
T1i T2i

Graficele acestei metode se combina de obicei, cu variatia F = f(P,R),


reprezentnd o monograma n doua cadrane care combina cele 5 marimi: , F, P, R
si NTC2 putndu-se determina trei dintre marimi n functie de celelalte doua (figura
1.20).
Schimbatoare de caldura 39

Fig. 1.20 Monograma - F - P - R - NTC2

n figurile 1.21 1.27 sunt prezentate graficele = f(P,R,NTC) si F = f


(P,R) pentru diferite tipuri de curgere n schimbatoare cu tevi si manta.
40 Echipamente si instalatii termice

Fig.1.21 Nomograma pentru schimbatoare cu tevi si manta (TEMA E) cu o trecere prin manta
si numar par de treceri printevi(1-2N)
Schimbatoare de caldura 41

Fig.1.22 Nomograma pentru schimbatoare cu tevi si manta (TEMA E) cu doua treceri prin
manta si numar par de treceri printevi(2-2N)
42 Echipamente si instalatii termice

Fig.1.23 Nomograma pentru schimbatoare cu tevi si manta (TEMA E) cu trei treceri prin
manta si numar par de treceri printevi(3-2N)
Schimbatoare de caldura 43

Fig.1.24 Nomograma pentru schimbatoare cu tevi si manta (TEMA E) cu patru treceri prin
manta si numar par de treceri printevi(4-2N)
44 Echipamente si instalatii termice

Fig.1.25 Nomograma pentru schimbatoare cu tevi si manta si intrare centrala a fluidului n


manta (TEMA J) cu o trecere prin tevi
Schimbatoare de caldura 45
46 Echipamente si instalatii termice

Fig. 2.26 Nomograma pentru schimbatoare de caldura cu tevi si manta si intrare


centrala a fluidului n manta (TEMAJ) cu numar par de treceri prin tevi

Fig.
1.27 Nomograma pentru schimbator de caldura cu tevi si manta cu intrare
centrala a fluidului n manta, cu sicana transversala (TEMAG) si numar
par de treceri prin tevi
Schimbatoare de caldura 47

SCHIMBATOARE DE CALDURA CU
TEVI SI MANTA

Schimbatoarele de caldura cu tevi si manta reprezinta tipul cel mai


raspndit n industrie datorita simplitatii sale constructive, fia bilitatii ridicate si
costului relativ cobort.
Desi n ultimii ani ritmul de crestere a pietei mondiale de astfel de aparate a
scazut, ea reprezinta nca ntre 60-80% din piata schimbatoarelor de caldura.
In figura 1.28 se prezinta o schema constructiva de principiu a unui
schimbator de caldura cu tevi si manta.

Fig.1.28 Schema constructiva de principiu a unui schimbator de caldura tubular

1.3.1. ELEMENTE CONSTRUCTIVE

1.3.1.1. CLASIFICAREA CONSTRUCTIVA

Clasificarea constructiva a schimbatoarelor cu tevi si manta, care si-a gasit


cea mai larga raspndire, este cea propusa de Asociatia Constructorilor de
Schimbatoare de Caldura Tubulare TEMA (Tubular Exchanger Manufacturers
Asociation). Ea clasifica cu litere aceste aparate n functie de trei criterii:
constructia capacului de distributie fix al aparatului; constructia si modul de
48 Echipamente si instalatii termice

circulatie al agentului termic n spatiul dintre tevi si manta si tipul capacului de capat
(fig.1.29) [1.56][1.79].

n figura 1.30 sunt prezentate cteva scheme constructive de schimbatoare cu


tevi si manta, putndu-se observa principalele lor elemente constructive.

Fig.1.29 Clasificarea TEMA (Tubular Exchanger Manufacturers Asociation)


Schimbatoare de caldura 49

pentru schimbatoare cu tevi si manta


50 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.30. Tipuri constructive de schimbatoare cu tevi si manta


Schimbatoare de caldura 51

Fig. 1.30 (continuare) Tipuri constructive de schimbatoare cu tevi si manta [1.55].


a) Schimbatoare cu cap mobil (tip AES); b) schimbatoare cu placi tubulare fixe si compensator de
dilatare pe manta (tip BEM); c) schimbator cu capac de capat mobil, cu etansare cu presetupa (tip
AEP); d) schimbator cu tevi n forma de U (tip CFU); e) boiler orizontal cu cap mobil (tip AKT); f)
schimbator cu curgere divizata (tip AJW).
1 - capac tubular fix; 2 - capac elipsoidal sau tronconic fix; 3 - flansa capacului fix; 4 - placa de capat; 5
- racord fix de legatura; 6 - placa tubulara fixa; 7 - tevi; 8 - manta; 9 - capac de capat al mantalei; 10,11 -
flanse ale mantalei; 12 - racord al mantalei; 13 - flansa capacului de capat; 14 - lira de dilatare; 15 -
placa tubulara mobila; 16 - capac mobil; 17 - flansa capacului mobil; 18 - flanse de strngere; 19 - inel
de oprire; 20 - flanse de strngere a placii de capat; 21 - placa de capat a capacului mobil; 22 - partea
cilindrica a placii tubulare mobile; 23 - cutia de etansare; 24 - garnitura de etansare; 25 - presetupa
etansarii; 26 - inel distantier; 27 - tiranti; 28 - sicane; 29 - placa deflectoare; 30 - sicana longitudinala;
31 - perete despartitor; 32- aerisire; 33 - drenaj; 34 - racord aparat de masura; 35 - suport; 36 - inel de
ridicare; 37 - suport lateral; 38 - placa de limitare; 39 - racorduri pentru indicatorul de nivel.
52 Echipamente si instalatii termice

1.3.1.2. ALEGEREA PRINCIPALELOR ELEMENTE


CONSTRUCTIVE

Alegerea principalelor elemente constructive ale aparatului se face n functie de


diverse criterii si restrictii tehnologice sau constructive n cele ce urmeaza
prezentndu-se cteva recomandari generale [1.7], [1.55], [1.79].

a) Alegerea tipului de manta

Cel mai utilizat tip de circulatie este cel cu o trecere (TEMAE), care asigura
cea mai ridicata diferenta de temperatura ntre agentii termici (factorul de corectie
F este maxim). Atunci cnd avem un numar mare de treceri pe partea de tevi si
factorul de corectie F scade, n loc sa se recurga la doua aparate tip E n serie se
poate utiliza un schimbator cu doua treceri prin manta (TEMAF), desi prezenta
sicanei longitudinale poate produce scurgeri importante de fluid pe lnga sicana si
nrautatirea coeficientului de transfer convectiv n aceasta zona.
Daca pierderea de presiune pe partea mantalei trebuie redusa se poate utiliza
o manta cu curgere dirijata (TEMAJ), la care pierderile de presiune sunt de circa 8
ori mai mici dect la o manta tip TEMAE, reducndu-se nsa eficienta termica a
aparatului.
Pierderile de presiune la mantalele cu doua treceri (TEMAF) sunt de circa 8
ori mai mari ca n cazul unei singure treceri. Daca se doreste reducerea acestor
pierderi cu pastrarea unei duble treceri se pot adopta schemele cu curgere separata
simpla sau dubla (TEMA G si H), cu reducerea nsa a factorului de corectie al
diferentei medii de temperatura F.
n cazul curgerii ncrucisate fara sicane interioare (TEMAX) se pot obtine
cele mai mici pierderi de presiune. Acest tip de manta se poate utiliza pentru
condensarea vaporilor. cu presiune coborta.
Diametrul mantalei poate varia n limite largi. n tabelele 1.4 si 1.5 sunt date
orientativ diametrele si grosimea peretelui mantalelor n cazul schimbatoarelor cu
placi tubulare fixe (tab. 1.4) sau cu cap mobil (tab.1.5).

b) Alegerea capacului de distributie

Principalul criteriu de alegere a capacului de distributie l constituie usurinta


accesului la placa tubulara, n vederea curatarii sale. Din acest punct de vedere
solutia cu capac tubular demontabil (TEMA A) permite cel mai simplu acces, fiind
recomandata n cazul fluidelor cu depuneri. Solutia cu capac elipsoidal (TEMA B)
Schimbatoare de caldura 53

necesita o demontare ceva mai complicata, n schimb asigura pierderi de presiune


locale mai mici, n special la un numar mai mare de treceri prin tevi.
Celelalte tipuri de capace de distributie au fie constructii speciale destinate
presiunilor ridicate ale fluidului (TEMA D), fie realizeaza o reducere a numarului de
flanse si corespunzator a greutatii si costului aparatului (TEMA C si N).

c) Alegere a capacului de capat

Alegerea capacului de capat se face dupa aceleasi criterii luate in considerare


la alegerea capacului de distributie la care se adauga un element de multe ori
esential :preluarea dilatarilor inegale intre tevi si manta
Solutiile tip L, M, N de capac de capat sunt constructii rigide care nu permit
preluarea dilatarilor diferite ale mantalei si tevilor. Astfel de solutii pot fi utilizate
doar pna la diferente de temperatura ntre tevi si manta de 55C, sau 80C daca se
prevede o lira de dilatare pe manta. n celelalte cazuri trebuie fie sa se utilizeze cap
mobil, n una dintre variantele P, S, T sau W, cu o complicare a solutiei constructive
nsa cu o rezolvare a problemei preluarii dilatatiilor diferite ale tevilor si mantalei.
Diferenta intre aceste patru variante o constituie att forma constructiva cat si
distanta intre fascicolul de tevi si manta, distanta care influenteaza coeficientul de
convectie in manta prin debitul de fluid care se scurge prin acest spatiu si nu
participa la transferul de caldura.

Tabelul 1.4
Dimensiuni recomandate pentru manta pentru schimbatoarele de
caldura cu placi tubulare fixe [1.65].

Grosime perete Diametrul interior


Diametrul Diametrul mma Mma
nominal exterior (1) (2) (3) (1) (2) (3)
150 168 4.5 4 159 160
200 219 5.9 4 207.2 211
250 273 6.3 4 260.4 265
300 324 7.1 4 309.8 316
350 355 8 6 4 339 343 347
400 406 8.8 6 4 388.4 394 398
500 508 6 4 496 500
600 600 6 5 588 590
700 700 8 5 684 690
800 800 8 5 784 790
900 900 10 6 880 888
1000 1000 10 6 980 988
1100 1100 12 7 1076 1086
1200 1200 12 7 1176 1186
54 Echipamente si instalatii termice

(1) tub sudat din otel carbon; (2) roluita din otel carbon; (3) roluita din otel inoxidabil.

Tabelul 1.5
Dimensiuni recomandate pentru manta pentru schimbatoarele de
caldura cu cap mobil [1.56].

Grosime perete Diametrul interior


Diametrul Diametrul mm Mm
Nominal Exterior (1) (2) (3) (1) (2) (3)
150 168 4 3.2 160 161.6
200 219 4.5 3.2 210 212.6
250 273 5 3.2 263 266.6
300 324 5.6 6 3.2 312.8 312 317.6
400 406 6.3 6 4 393.4 394 398
600 508 6.3 6 4 495.4 496 500
700 600 6 5 588 590
800 700 8 6 684 688
900 800 8 6 784 788
1000 900 8 6 884 888
1100 1000 8 6 984 988
1200 1100 10 8 1080 1084

(1) din otel carbon tub sudat; (2) roluita din otel carbon; (3) din otel inoxidabil.

O solutie eficienta pentru preluarea dilatarilor o constituie utilizarea tevilor in forma


de U, recomandata atunci cnd fluidul care circula prin tevi nu creeaza depuneri,
aceste tevi neputand sa fie curatate mecanic la interior.

d) Alegerea sicanelor

Sicanele transversale au rolul de sustinere a tevilor, dea a preveni vibratiile


acestora si mai ales de a maririi vitezei de curgere a fluidului peste tevi, nsotita de
intensificarea transferului de caldura convectiv, dar si de marirea pierderilor de
presiune.
n figura 1.31 sunt prezentate diferite tipuri de sicane transversale. Sicanele
simplu segment sunt cele mai folosite ele amplasndu-se de obicei la o distanta
minima de 0,1 Ds (unde Ds este diametrul mantalei) , dar nu mai putin de 50 mm, iar
distanta maxima dintre ele nu trebuie sa depaseasca 1 Ds. La alegerea distantei
ntre sicane trebuie sa se tina seama si ca, pentru prevenirea vibratiilor tevilor,
distanta ntre doua sustineri succesive ale acestora trebuie sa fie ntre 50 si 80 de
diametre.
Schimbatoare de caldura 55

Daca pierderile de presiune sunt prea mari sau sunt necesare mai multe
suporturi pentru tevi se pot utiliza sicanele dublu sau triplu segment sau sa se
elimine tevile din fereastra sicanei, cu marirea corespunzatoare a diametrului
mantalei.
O mare importanta o are si alegerea corecta a marimii partii decupate a
sicanei, pentru realizarea unei curgeri ct mai uniforme peste fasciculul de tevi (fig.
1.32).

(e) (f)
Fig. 1.31 Tipuri constructive de sicane transversale
a) sicana simplu segment; b) sicana dublu segment; c) sicana triplu segment;
e) sicana fara tevi n fereastra; e) sicana disc coroana circulara; f) orificii n sicane.
56 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.32 Structura curgerii fluidului n interiorul mantalei


(LBH - naltimea ferestrei sicanei; LBC distanta ntre sicane)

n general partea decupata a sicanei (LBH) se recomanda a fi ntre 0,2 Ds,


daca distanta dintre sicane este 0,2 Ds si 0,33 Ds, daca aceasta distanta este 1 Ds.
ntre aceste limite pentru schimbatoarele monofazice se poate considera o variatie
lineara (fig. 1.33) [1.56].

Fig. 1.33 Recomandari pentru naltimea ferestrei sicanei,


pentru schimbatoarele monofazice (S) si cu condensare (C)

e) Alegerea tevilor
n schimbatoarele tubulare pot fi utilizate tevi lise sau cu aripioare. Diametrele
nominale (diametrele exterioare) ale tevilor standardizate sunt prezentate n tab. 1.6.
Schimbatoare de caldura 57

Tabelul 1.6
Diametrele nominale standardizate pentru tevi [1.79].

De p Di Ssp
mm mm mm m2/m
6.0 0.5 5.0 0.019
8.0 1.5 5.0 0.025
10.0 1.5 7.0 0.031
(12.1) 1.5 9.0 0.038
14.0 2.0 10.0 0.044
(16.0) 2.0 12.0 0.050
18.0 2.0 14.0 0.057
20.0 2.0 16.0 0.063
(22.0) 2.5 17.0 0.069
25.0 2.5 20.0 0.079
30.0 2.5 25.0 0.094
38.0 2.5 33.0 0.119
44.5 2.5 39.5 0.139
51.0 2.5 46.0 0.160

n general, pentru a obtine un transfer de caldura ridicat se indica utilizarea


unor tevi cu diametre mici, nsa n multe cazuri diametrul minim al tevilor este impus,
pentru a putea realiza curatarea mecanica a lor, la circa 20 mm, din aceleasi
considerente lungimea tevilor limitndu-se la 5 m.
Pentru realizarea unei solutii constructive economice si a posibilitatii curatirii
mecanice este necesar sa se pastreze un raport rational ntre diametrul tevilor si cel
al mantalei. Raportul minim ntre cele doua diametre este recomandat a fi 1/15.
n figura 1.34 sunt prezentate combinatiile recomandate ntre diametrul
matalei si al tevilor [1.55].

Fig. 1.34 Raportul recomandat ntre diametrul mantalei (Ds) si al tevilor (De )
(hasurat-zona recomandata; punctat - zona acceptata n anumite conditii).
58 Echipamente si instalatii termice

Asezarea tevilor pe placa tubulara se poate realiza n vrful unor triunghiuri


echilaterale sau n patrate (fig. 1.35).

Asezarea n triunghiuri conduce la un aparat mai compact si la un coeficient de


transfer de caldura mai mare, asezarea n patrate avnd avantajul posibilitatii
curatirii exterioare a fascicului.

Fig. 1.35 Tipuri de asezare a tevilor pe placa tubulara

Pasul dintre tevi (distanta ntre axele a doua tevi alaturate, Ltp) se alege de
obicei ntre 1,2 si 1,5 din diametrul exterior al tevilor, spatiul minim dintre diametrele
exterioare ale tevilor trebuind sa depaseasca 6 mm pentru a permite curatirea
mecanica a tevilor. Valoarea minima a pasului, n functie de modul de prindere a
tevilor n placa tubulara este prezentata n tabelul 1.7 [1.55].
Schimbatoare de caldura 59

Intensitatea transferului de caldura, capacitatea aparatului si pierderile de


presiune sunt invers proportionale cu marimea pasului dintre tevi. Valoarea optima a
acestuia este o problema tehnico-economica.

Tabelul 1.7
Valorile minime ale pasului dintre tevi (DIN 28182/1979)

Tipul prinderii Simbol Descriere


Mandrinate
I Cu 1,2 caneluri

Sudate sau
II lipite cu
capat ngropat

Sudate sau
lipite cu
III
capat ridicat

De II I III
Mm Ltp Ltp/De Ltp Ltp/De
60 Echipamente si instalatii termice

10 13.5 1.35 13.5 1.35


(12) 15.5 1.29 15.5 1.29
14 18 1.28 19 1.36
(16) 20 1.25 21 1.31
18 23 1.28 24 1.33
20 25 1.25 26 1.3
(22) 27 1.23 29 1.32
25 30 1.2 32 1.28
30 36 1.2 38 1.27
38 45 1.18 47 1.24
44.5 53 1.19 55 1.24

f) Intrarea fluidului n manta


Intrarea fluidului n manta se face prin stuturi speciale sudate pe aceasta.
Daca viteza fluidului este mare la impactul cu tevile se poate produce o eroziune a
acestora sau vibratia lor. Pentru a se preveni acest efect se utilizeaza: placi de
protectie (fig. 1.36 a si c), tevi de protectie (fig. 1.36 b) sau un distribuitor inelar cu
fereastra (fig. 1.36 b).

Fig. 1.36 Protectia fasciculului de tevi la intrarea fluidului

Prezenta protectiei fasciculului de tevi se impune de la valori ale produsului


w2 mai mari de 2250 pentru fluidele necorozive si neabrazive si mai mari de 750
pentru celelalte fluide sau vapori saturati sau umezi.

f) Alegerea numarului de treceri


Schimbatoare de caldura 61

Numarul de treceri (Ntr) este impus de debitul care circula prin tevi si viteza
acestuia, astfel nct sa se obtina un raport ntre lungimea si diametrul aparatului n
limite acceptabile (L/D <12). Prin marirea numarului de treceri pentru un debit si o
viteza data prin tevi, se mareste numarul total de tevi si astfel diametrul fasciculului
si al mantalei. In acelasi timp insa cresc pierderile de presiune si scade diferenta
medie de temperatura in aparat. Numarul maxim de treceri n functie de diametrul
mantalei este recomandat n tabelul 1.8.

Tabelul 1.8
Recomandari pentru numarul maxim de treceri prin tevi.

Ds
200 400 800 800 1200 > 1200
[mm]

Ntr, max 2 46 68 8 10

g) Alegerea fluidului care va curge prin tevi

La alegerea fluidului care va curge prin tevi se va tine seama de cteva


proprietati si marimi fizice ale agentilor termici.

1) Gradul de murdarire. Fluidul mai murdar si mai greu de curatat se va introduce


prin interiorul tevilor drepte care se poate usor si eficient curata mecanic. Spatiul
dintre tevi si manta este greu de curatat mecanic, utilizndu-se de obicei, daca este
necesara, curatirea chimica.

2) Coroziunea. Fluidul coroziv va circula de regula prin interiorul tevilor, pentru ca


numai acestea sa fie necesar sa se execute dintr-un material anticoroziv. In cazul in
care pentru protectia anticoroziva este necesara cauciucarea, aceasta nu se poate
deobicei realiza la interiorul tevilor si in acest caz agentul coroziv (acid) va circul in
manta.

3) Presiunea. Fluidul cu presiune mai mare este indicat sa circule prin tevi, care
avnd diametrul mic rezista la presiuni ridicate fara a fi necesare grosimi mari ale
peretelui. n cazul n care fluidul cu presiune ridicata ar circula prin manta, grosimea
acesteia, deci si costul ei ar creste considerabil.

4) Temperatura. n mod asemanator, fluidul fierbinte este indicat sa circule prin tevi
pentru a reduce tensiunile termice din material si a micsora grosimea izolatiei
mantalei.
62 Echipamente si instalatii termice

5) Toxicitatea. Fluidele toxice, inflamabile, explozive sau scumpe se vor introduce n


partea cea mai etanse a aparatului, de obicei n interiorul tevilor, lundu-se masuri
speciale de etansare.

6) Debit. Fluidul cu cel mai mic debit este indicat sa se introduca n manta, pentru a
obtine un numar mai mic de treceri prin tevi si deoarece la curgerea peste tevi
regimul turbulent apare la valori mai mici ale criteriului Reynolds ( Re limita= 103).

7) Vscozitate. Fluidul mai vscos se va introduce n manta pentru ca n aceasta


zona se poate obtine regimul turbulent de curgere la valori mai mici ale criteriului
Reynolds.

8) Pierderile de presiune. Daca pentru un fluid pierderile de presiune sunt strict


limitate, acesta va fi introdus n tevi, unde calculul pierderilor este mai exact si
putem lua masuri pentru limitarea pierderilor de presiune, n special prin micsorarea
vitezelor.

1.3.1.3 CALCULUL UNOR ELEMENTE


GEOMETRICE CONSTRUCTIVE [1.79]

a) Lungimea tevilor
Elementele lungimii tevilor sunt prezentate n figura 1.37.

Fig. 1.37 Elementele lungimii tevilor (a) tevi drepte; (b) tevi n forma de U.

Se definesc urmatoarele elemente de lungime:


Lto - lungimea nominala a tevii;
Lti - lungimea egala cu suma tuturor distantelor ntre sicane;
Lta - lungimea efectiva pentru transferul de caldura.
Pentru aparatele cu tevi drepte:
Schimbatoare de caldura 63

Lto = Lti + 2 Lts ; [m] (1.51)

Lta = Lti , [m] (1.52)

unde: Lts este grosimea placii tubulare, in m.


Grosimea placii tubulare se poate alege ca o zecime din diametrul mantalei
(Lts = 0 ,1DS ) , sau se poate calcula cu relatia:

ps
Lts = 0 ,5Ds , [m] (1.53)
ts
unde: ps este presiunea din interiorul mantalei, in Pa;
ts - efortul admisibil al materialului placi la temperatura de lucru, in N/m2.

Pentru aparatele cu tevi n forma de U lungimea tevii difera de la un fascicul


la altul.
Relatiile ntre lungimi sunt:

Lto = Lti + 2 Lts ; [m] (1.54)

Lta = Lti + 0 ,3D otl , [m] (1.55)

unde Dotl este diametrul cercului de curbura al ultimului rnd de tevi dinspre manta
(fig. 3.11).
Distributia sicanelor n lungul tevilor este indicat sa se faca la distante egale
(Lbc). n unele cazuri nsa, atunci cnd recordurile de intrare si iesire a fluidului n
manta au diametre mari, distanta pna la prima sicana Lbi si de la ultima sicana la
placa tubulara Lbo, pot fi diferite (fig. 1.38).
n acest caz:

Lti = Lbi + (N S 1)Lbc + Lbo [m] (1.56)


64 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.38 Distributia sicanelor n lungul mantalei

b) Diametre caracteristice
Diametrul interior al mantalei Ds;
Diametrul exterior al sicanelor D's este, datorita tolerantelor n executie
necesare pentru a se asigura montarea lor, ceva mai mic dect diametrul interior al
mantalei (fig. 1.33) . Marimea spatiului liber dintre sicana si manta, Lsb/2, care are
un efect negativ asupra transferului de caldura, poate fi apreciata cu aproximatie cu
relatia recomandata de TEMA [1.79] :
Lsb = 1,6 + 0 ,004 D s . [mm] , atunci :
D' s = D s + Lsb . [m]
(1.57)
Diametrul ultimului rnd de tevi Dctl, reprezinta diametrul cercului pe care
sunt amplsate centrele ultimului rnd de tevi dinspre manta (fig. 1.39):

Dctl = Dotl D e [m] (1.58)


unde: Dotl este diametrul cercului nfasurator fasciculului de tevi;
De - diametrul exterior al tevilor.
Schimbatoare de caldura 65

Fig. 1.39 Distributia tevilor pe placa tubulara si pe sicane

Pentru determinarea lui Dotl trebuie sa se tina seama de spatiul Lbb


(Lbb=Ds-Dotl), care trebuie sa existe ntre periferia ultimilor tevi si suprafata
interioara a mantalei. Acest spatiu este functie de diametrul mantalei si de tipul de
constructie adoptat pentru fasciculul de tevi (fig.1.40)

Fig. 1.40 Marimea spatiului ntre tevi si manta [1.55]

c) Numarul de tevi
Numarul de tevi pentru schimbatorul cu o trecere (Ntr=1) se poate
determina cu rela tia:

2
0 ,78Dctl
N tt = N tt1 = (1.59)
C1 ( Ltp )2
66 Echipamente si instalatii termice

unde: Ltp este pasul dintre tevi (figura 1.35);


C1 este o constanta n functie de modul de asezare al teviilor (C1 = 0,866
pentru asezarea n triunghi si C1 = 1 pentru asezarea n patrate).
Relatia (1.59) nu tine seama de reducerea numarului de tevi datorita protectiei
fasciculului de tevi (fig.1.41). Pentru a se lua n consideratie acest efect se
introduce factorul de corectie c:

N tt = N tt1 (1 c ) (1.60)

Fig. 1.41 Pozitionarea placii de protectie a fasciculului de tevi

Pentru determinarea lui c se considera placa de protectie a fasciculului ca o


taietura a sicanei, definindu-se unghiul la centru care ntinde aceasta coarda (analog
cu fig.1.39);
D B*
ctl = 2 arccos s 1 2 c
*
(1.61)
D ctl 100

Lns
unde : B*c = 100 .
Ds

Factorul de corectie se determina cu relatia [3.1] :

ctl* sin ctl


*
c = . (1.62)
360 2
Schimbatoare de caldura 67

Pentru determinarea numarului de tevi n cazul mai multor treceri, se


introduce o corectie suplimentara n care tine seama de numarul de tevi ce se
elimina n zona peretilor despartitori care asigura trecerile suplimentare.
Pentru determinarea lui n se poate utiliza nomograma din figura 1.42.

Fig. 1.42 Factorul de corectie n pentru mai multe treceri ale fluidului prin tevi

Numarul de rnduri de tevi n curent ncrucisat


Pentru calculul coeficientului de convectie si a pierderilor de presiune este
necesar sa se determine numarul de tevi care este efectiv strabatut de fluxul de
fluid n curent ncrucisat Nc. Acesta este format din numarul de rnduri de tevi ntre
ferestrele sicanelor Ntcc si numarul de rnduri de tevi strabatute transversal de fluid
n zona ferestrelor sicanelor, N tcw ( N c = Ntcc + N tcw ) .
Pentru determinarea lui Ntcc se poate utiliza relatia:

Ds B
N tcc = 1 2 c , (1.63)
L pp 100

unde Lpp este pasul longitudinal (fig. 1.35).


Pentru determinarea lui Ntcw se tine seama ca fluidul curge transversal peste
tevi numai pe distanta Lwp (figura 1.43), care dupa datele Universitatii Delaware
[1.56] reprezinta 40% din spatiul de sub sicana
68 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.43 Schema curgerii fluidului pe sub sicana

Rezulta:

B D Dctl
Lwp = 0 ,4 Ds c s [m]
100 2
(1.64)
si
0 ,8 B D Dctl
N tcw = Ds c s (1.65)
L pp 100 2

c) Caracteristicile geometrice ale sicanelor segment


Considernd diametrul sicanelor egal cu cel interior al mantalei Ds, unghiurile
la centru sub care se vede taietura sicanei (figura 1.39) sunt:

B
ds = 2 arccos 1 2 c (1.66)
100
si

D B
ctl = 2 arccos s 1 2 c . (1.67)
Dctl 100

Suprafata ferestrei sicanei va fi:

sin ds
Awg = (Ds )2 ds . [m2] (1.68)
4 360 2

Considernd ca tevile sunt distribuite uniform n zona mantale i, fractia de tevi


n zona ferestrelor si canalelor va fi:
Schimbatoare de caldura 69

ctl sin ds
Fw = , (1.69)
360 2

iar fractia de tevi strabatute n curent ncrucisat:

Fc = 1 2 Fw . (1.70)

Suprafata din fereastra sicanei ocupata de tevi este:

D 2
Awt = Fw . [m2] (1.71)
4

Suprafata din fereastra sicanei strabatuta de fluid rezulta:

Aw = Awg Awt . [m2] (1.72)

Diametrul hidraulic al sicanei se obtine utiliznd formula clasica:

4 Aw
Dw = . [m] (1.73)
D e Fw N t + D s ( ds / 360 )

Numarul de sicane n ipoteza distantelor egale ntre sicane este:

Lti
Ns = 1 . (1.74)
Lbc
d) Suprafetele de curgere
Suprafata ntre fasciculul de tevi si manta poate fi determinata cu relatia:

Aba = Lbc (Ds Dctl ) [m2] (1.75)

Suprafata ntre manta si sicana, se determina tinnd seama de spatiul dintre


acestea Lsb:

Lsb 360 ds
Asb = Ds . [m2] (1.76)
2 360

Suprafata dintre tevi si gaurile din sicane este determinata de diferenta ntre
diamentrul gaurilor din sicana si diametrul exterior al tevilor Ltb:
70 Echipamente si instalatii termice

4
[ 2
]
Atb = (De + Ltb ) De2 N tt (1 Fw ) .[m2]
(1.77)

Recomandarile TEMA [1.79] pentru valoarea lui Ltb, n functie de diametrul


tevilor De si de distanta maxima ntre sicane Lb max sunt prezentate n figura 1.44

Fig. 1.44 Marimea jocului ntre tevi si gaurile din sicana

Suprafata de curgere transversala peste tevi, reprezinta suprafata minima de


curgere peste tevi si se calculeaza cu relatia:


( )ef (Ltp )
D [m2]
Am b = Lbc Lbb + ctl De , (1.78)
Ltp

unde :
Lbc este distanta ntre sicane,in m; Lbb- distanta ntre ultimile tevi si manta,n m;
(Ltp)ef = Ltp pentru asezarea n triunghiuri sau patrate si cu 0,707 Ltp pentru
asezarea n patrate rotite; Dctl = diametrul ultimului rnd de tevi, in m.

1.3.2. PARTICULARITATILE CURGERII FLUIDELOR N MANTA N


PREZENTA SICANELOR

Curgerea fluidelor n spatiul dintre manta si fasciculul de tevi n prezenta


sicanelor este un proces complex a carui prima analiza detaliata a fost facuta de
Tinker [1.75] care propune o schema de distributie a debitelor de fluid (fig.3.17)
Schimbatoare de caldura 71

Fig. 1.45. Distributia debitelor la curgerea n spatiu dintre tevi si manta n


prezenta sicanelor

Tinker mparte debitul total de fluid n 5 debite diferite:


Debitul A este cel al fluidului care curge prin spatiile dintre tevi si gaurile din
sicane prin care trec acestea (fig.1.46);

Fig. 1.46. Debitul de fluid prin spatiul dintre tevi si gaurile din sicane (debitul A)

Debitul B este cel al fluidului care curge transversal peste tevi;


Debitul C curge prin spatiul dintre manta si fasciculul de tevi, ocolind practic
zona tevilor;
72 Echipamente si instalatii termice

Debitul E este al fluidului care trece prin spatiul dintre sicane si manta;
Debitul F este un debit ocolitor ca si debitul C, el curgnd prin canalele care
se formeaza n fasciculul de tevi n cazul mai multor treceri, datorita peretilor
despartitori din capace, n zona carora nu apar tevi.
Debitul total de fluid va fi:

M& tot = M& A + M& B + M& C + M& E + M& F . (3.29)

Dintre cele 5 debite, active pentru transferul de caldura sunt numai debitul B
si partial (circa un sfert) debitul A. Tinnd seama ca debitul A apare de doua ori:

M& ef = 0 ,5 M& A + M& B . (3.30)

Pentru micsorarea debitului de ocolire dintre fasciculul de tevi si manta (E),


se pot monta benzi de ocolire care sa devieze acest flux de fluid peste tevi
(fig.1.47). Numarul de perechi de benzi de ocolire este Nss.

Fig. 1.47 Benzi de ocolire pentru micsorarea debitului de ocolire

Pentru determinarea celor 5 debite se poate porni de la schema rezistentelor


hidraulice prezentata n fig.1.48.
Schimbatoare de caldura 73

Fig. 1.48 Schema rezistentelor hidraulice la curge rea prin manta

Relatiile de calcul pentru debite sunt de forma:

M& i = Ai 1 , pentru i = B, C, F (1.81)


ki

si

M i = Ai 1 + z , pentru i = A, E , (1.82)
ki

unde:
pw
z= ; ki - rezistenta hidraulica a tronsonului i, pw - pierderea de
px
presiune la curgerea peste sicana (prin fereastra sicanei); px - pierderea de
presiune la curgerea peste fasciculul de tevi; Ai - sectiunea de curgere i.

Calculul se desfasoara iterativ dupa cum urmeaza:


- se aleg ki si z;
- se calculeaza sectiunile geometrice de curgere (vezi 1.3.1.3);
- se determina Mi din (1.81), (1.82);
- se calculeaza rezistentele hidraulice ki;
- se calculeaza pierderile de presiune;
74 Echipamente si instalatii termice

- se compara valorile obtinute cu cele alese initial si se reia calculul daca


eroarea este mai mare de 0,5 1 %.

Pentru aparate bine proiectate si executate, statisticile au evidentiat ponderile


celor 5 debite prezentate n tabelul 1.9 [1.76].

Tabelul1.1.9
Ponderile fluxurilor de fluid prin manta.

Regimul Regimul
Debitul
turbulent laminar

B 40 70 % 25 50 %
C+F 15 20 % 20 30 %
E 6 - 20 % 6 40 %
A 9 - 20% 4 10 %

1.3.3. CALCULUL COEFICIENTULUI DE CONVECTIE SI A


PIERDERILOR DE PRESIUNE N MANTA

Metodologia cea mai folosita de calcul a coeficientului de transfer de caldura


prin convectie si a pierderilor de presiune la curgerea prin manta a fost eleborata de
Bell n cadrul Universitatii Delaware [1.4], [1.5] si perfectionata de Taborek
[1.20].
Relatia propusa pentru calculul coeficientului de transfer de caldura prin
convectie este:

s = i J c Jl J b J s J r , (3.33)
unde:
i este coeficientul de convectie ideal la curgerea peste un fascicul de tevi;
Jc - factor de corectie al ferestrei sicanei, care este functie de numarul de tevi
in zona fereastrei sicanei. Valoarea sa este 1 pentru schimbatoarele care nu
au tevi n fereastra sicanei, creste la 1,15 pentru sicanele cu taieturi mici si
scade la 0,65 pentru sicanele cu decupari mari. Pentru calcule de proiectare
curente, valoarea sa este n jur de 0.95.
Jl - factor de corectie pentru debitele A si E. Valoarea sa se situeaza ntre 0,7
si 0,8.
Jb - factor de corectie pentru debitele de ocolire (C si F). Pentru
schimbatoarele cu placi tubulare fixe Jb 0,9, iar pentru cele cu cap mobil Jb
0,7.
Schimbatoare de caldura 75

Js - factor de corectie pentru variatia spatiului dintre sicane la intrarea si


iesirea din aparat. Uzual Js = 0,851.
Jr - Factor de corectie pentru gradienti negativi de temperatura la curgerea
laminara (Re < 100).

Efectul combinat al acestor corectii este pentru schimbatoarele de caldura


corect dimensionate si executate n jur de 0,6, putnd ajunge nsa, n unele cazuri
pna la 0,4.

Pentru calculul pierderilor de presiune s-au propus 3 factori de corectie:


Rl - factor de crectie pentru debitele A si E. Valorile sale se situeaza ntre 0,4
si 0,5;
Rb - factor de corectie pentru debitele de ocolire (C si F), cu valori ntre 0,5 si
0,8;
Rs - factor de corectie pentru variatia spatiului ntre sicane la intrare si iesire.

Daca se noteaza:
pbi - pierderile ideale de presiune la curgerea peste un fascicul de tevi;
pwi - pierderile ideale de presiune la curgerea prin fereastra sicanei,

se pot calcula:
pierderile de presiune la curgerea transversala n zona centrala dintre
ferestrele sicanelor:

p c = p bi ( N s 1)R1 Rb ; (1.84)

pierderile de presiune la curgerea prin ferestrele sicanelor:

p w = p wi N s R1 ; (1.85)

pierderile de presiune n zona de intrare si iesire:

N c + Ntcw
p e =pbi R s Rb , (1.86)
N tcc
unde:

N c = N tcw + Ntcc ;

pierderile totale de presiune:

p tot = p c + p w + p e (1.87)
76 Echipamente si instalatii termice

Algoritul de determinare a coeficientului de convectie si a pierderilor de


presiune n spatiul dintre tevi si manta are urmatoarele etape principale:

1. Detreminarea vitezei masice a fluidului care curge prin manta:

M& m
Gm = , [ kg/m2s ] (1.88)
Am b

unde: M& m este debitul fluidului prin spatiul dintre tevi si manta;
Amb - sectiunea minima de curgere peste tevi (relatia 3.28).

2. Calculul criteriului Reynolds:

Gm De
Rem = , (1.89)
f

unde: f este vscozitatea dinamica la temperatura medie a fluidului, n Pa s.

3. Determinarea coeficientului de convectie ideal la curgerea peste un


fascicul de tevi i se poate realiza cu relatia:

i = jc pf Gm Prf2 / 3 t , (1.90)

unde :
j este criteriul lui Colburn;
cpf, Prf - caldura specifica si numarul Prandtl la temperatura medie a fluidului;
t - factor de corectie care tine seama de variatia proprietatilor fizice ale
fluidului n stratul limita:

pentru lichide:

0 ,14 0 , 25
f Prf
t =
sau t =
;
p Prp

pentru gaze:

- care se racesc : t = 1;
0 ,25
T f + 273
- care se ncalzesc : t =
.
T p + 273
Schimbatoare de caldura 77

Indicele "p" indica faptul ca marimile respective se determina la temperatura


peretelui. Aceasta se alege initial si se verifica n finalul calculului termic al
aparatului ( 1.2).
Criteriul Colburn se poate calcula cu relatia:

a
1,33
J = a1 Re af2 , (1.91)
L /D
tp e
unde:

a3
a = , (1.92)
1 + 0 ,14( Re f )a 4

Valorile a1, a2, a3, a4 se pot determina din tabelul 1.10 [ 1.55 ]

Tabelul 1.10
Valorile coeficientilor a 1, a2, a3, a4, b1, b2, b3, b4

n figura 1.49 este prezentata o nomograma pentru determinarea directa a lui


J n functie de criteriul Re si pasul relativ dintre tevi (Ltp/De), pentru diferite tipuri de
asezari ale tevilor.
78 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.49 Variatia criteriului Colburn si a coeficientului de frecare n functie de criteriul


Reynolds si de pasul relativ (Ltp/D e )

Coeficientul de convectie i se poate calcula si cu alte relatii de calcul [1.15],


[1.45].

4. Determinarea factorului de corectie al ferestrei sicanei Jc se poate realiza


cu relatia (1.93) sau utiliznd nomograma din figura 1.50:

J c = 0 ,55 + 0 ,72 Fc , (3.43)

unde : Fc reprezinta fractia de tevi strabatuta n curent ncrucisat (relatia 1.70).


Schimbatoare de caldura 79

Fig. 1.50 Factorul de corectie al ferestrei sicanei Jc

5. Determinarea factorilor de corectie pentru debitele care curg pe lnga


sicana Jl si Rl se face utiliznd nomogramele din fig. (1.51) si (1.52), n functie de
rapoartele de arii:

Asb + Atb
rlm = (1.94)
Am b
si

Asb
rs = (1.95)
Asb + Atb

unde Asb, Atb si Amb sunt ariile calculate cu relatiile (1.76), (1.77), respectiv (1.78).
80 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.51 Factorul de corectie Jl


Schimbatoare de caldura 81

Fig. 1.52 Factorul de corectie Rl

6. Factorii de corectie pentru debitele de ocolire Jb si Rb se pot determina din


graficele din fig. 3.25 3.26 n functie de rapoartele:

Aba
rb = , (1.96)
Am b

unde: Aba este suprafata ntre fasciculul de tevi si manta (relatia 1.75);
Amb - suprafata de transversala (relatia 1.78);

N ss
N ss+ = , (1.97)
N tcc

unde: Nss este numarul de perechi de benzi de ocolire (fig. 1.47);


Ntcc - numarul de rnduri de tevi ntre ferestrele sicanei (relatia 1.63).

Fig. 1.53 Factorul de corectie Jb


82 Echipamente si instalatii termice

Fig.1.54 Factorul de corectie Rb

7. Factorul de corectie pentru distanta inegala dintre sicane Js este functie de


distanta normala Lbc dintre sicane, numarul de sicane Ns si cele doua distanta la
intrarea Lbi si iesirea Lbo din aparat (fig. 1.38).
Daca se noteaza L*i = Lbi/Lbc si L*o = Lbo/Lbc, pentru curgerea turbulenta,
factorul de corectie J= se poate determina cu relatia:

( N s 1 ) + ( L*i ) 0 ,4 + ( L*o ) 0 ,4
Js = . (1.98)
( N s 1 ) + L*i + L*o

Factorul de corectie pentru pierderile de presiune se poate calcula cu formula:

2 n 2 n

Rs = 1*
+ 1*
, (1.99)
Li Lc

unde: n = 0,2 pentru curgerea turbulenta si n = 1 pentru curgerea laminara.

8. Factorul de corectie pentru gradianti negativi de temperatura la curgerea


laminara Jr, n functie de numarul de rnduri de tevi N c = N tcc + Ntcw , are valorile:
Schimbatoare de caldura 83

Jr = 1 pentru Ref > 100; (1.100)

0 ,18

J r = 10 pentru Ref 20 . (1.101)
c
N

Pentru valorile lui Re ntre 20 si 100 se poate interpola linear.

9. Se calculeaza valoarea coeficientului de convectie la curgerea prin spatiul


dintre tevi si manta, utiliznd relatia (1.88).

10. Pierderile de presiune ideale la curgerea peste fasciculul de tevi se


determina cu relatia:

Gm
p bi = 2 f Ntcc . (1.102)
m t

Coeficientul de frecare f se poate calcula cu relatia:

b
1,33
f = b1 Re f ( )b ,
2
(1.103)
Ltp / De

unde:

b3
b= (1.104)
1 + 0 ,14( Re f )b4

Valorile b1, b2, b3, b4 pot fi citite n tabelul 1.10, valoarea lui f putnd fi
determinata si grafic din fig. 1.49.

11. Pierderile ideale de presiune la curgerea fluidului printr-o fereastra a


sicanei pot fi determinate cu relatiile:

pentru curgerea turbulenta (Ref > 100):

G w2
p wi = ( 2 + 0 ,5N tcw ) (1.105)
2 f

unde:
84 Echipamente si instalatii termice

M& m
Gw = (1.106)
Am b Aw

Suprafetele Aw si Amb se determina cu relatiile (1.77) si (1.78), iar Ntcw cu


relatia (1.55).
pentru curgerea laminara :

Gw f N tcw L G2
p wi = 26 + bc2 + 0 ,002 w (1.107)
f Ltp De Dw 2 f

unde:
Dw este diametrul echivalent al ferestrei sicanei, determinat cu relatia (1.73).

12. Calculul pierderilor de presiune pc, pw si pe se face cu relatiile 1.84-


1.86 si n final se poate determina pierderea totala de presiune ptot cu relatia 1.87.

n cazul utilizarii n aparat a tevilor cu aripioare joase, cu naltimea de 1 2


mm si cu 630 1000 de aripioare pe metru, (fig. 1.55) suprafata de transfer de
caldura se extinde de circa 2 - 3 ori fata de cazul tevilor lise.
Schimbatoare de caldura 85

b)

Fig. 1.55 Teava cu nervuri joase


a) schema; b) corectia Jf

Pentru calculul coeficientului de convectie si pierderilor de presiune n manta


se defineste un diametru de calcul echivalent:

Dec = D fr + 2 L fh N f L fs , [m] (1.108)

unde:
Dfr este diametrul la baza nervurilor,in m; Nf - numarul de nervuri pe un metru
de teava; Lfs - grosimea nervurilor,in m; Lfh - naltimea nervurilor, in m.

n calculele prezentate anterior se va utiliza n locul diametrului exterior al


tevilor De diametrul de calcul echivalent Dec.

Pentru determinarea criteriului Colburn, n cazul valorilor Ref 1000 se va


introduce o corectie suplimentara, datorata creierii unei pelicule de fluid pe
suprafata nervurata, care micsoreaza eficacitatea acestora:
86 Echipamente si instalatii termice

j = J f j lise (1.109)

Valoarea corectiei Jf n functie de numarul Reynolds este prezentata n fig.


1.56.

Pentru calculul pierderilor de presiune se va majora cu 40% coeficientul de


frecare obtinut cu formulele sau nomogramele pentru tevi lise:

f = 1,4 f lise . (1.110)

1.4. CONDENSATOARELE DE VAPORI


n aceasta categorie se includ schimbatoarele de caldura cu tevi si manta
destinate condensarii vaporilor n procese din insustria chimica, pentru centralele
termoelectrice si pentru instalatiile frigorifice.

1.4.1. CONDENSATOARELE PENTRU INDUSTRIA CHIMICA

Alegerea tipului constructiv de aparat trebuie sa tina seama daca


condensarea este totala sau partiala, daca vaporii care condenseaza sunt un singur
componenet sau pluricomponent, daca vaporii contin sau nu si gaze necondensabile,
daca exista subracirea condensatului, daca sunt acceptate pierderi de presiune
importante sau acestea trebuie sa fie mici.

n tabelul 1.11 sunt prezentate principalele tipuri de condensatoare si modul


cum performantele lor raspund diferitelor criterii de alegere.[1.77] La alegerea
tipului constructiv de aparat se mai tine seama si de alte criterii, cum ar fi:
depunerile, presiunea, coroziunea, temperatura, etc. Influenta acestor criterii este
asemanatoare cu cea prezentata anterior la schimbatoarele cu tevi si manta.

Condensatoarele cu tevi verticale n interiorul carora condenseaza vaporii


se pot realiza n doua variante: cu circulatie descendenta a vaporilor (figura 1.56a)
si cu circulatie ascendenta a vaporilor si descendenta a condensatului (figura
1.56b).
Schimbatoare de caldura 87

Prima varianta are avantajul unui contact permanent a peliculei de condensat


att cu peretele rece, ct si cu vaporii, realizndu-se si o subracire controlabila a
acesteia. Varianta cu circulatia ascendenta a vaporilor se utilizeaza n cazul n care
se doreste evitarea subracirii condensatului sau atunci cnd condenseaza un
amestec de vapori si trebuie raportata faza cu o temperatura de condensare mai
coborta. Dezavantajul principal al acestui tip de circulatie este legat de posibilitatea
de umplere cu condensat a tevii, atunci cnd greutatea acestuia depaseste forta de
mpingere a vaporilor. n aceste momente tevile se golesc brusc n capacul inferior,
aparnd o functionare pulsatorie. Un dezavantaj comun ambelor variante este acela
ca apa de racire, care are n general un grad ridicat de murdarire, circula n spatiul
dintre tevi si manta care este mai dificil de curatat.

Condensatoarele cu film descendent de condensat pe exteriorul tevilor


(figura 1.56c) sunt utilizate n special n cazul vaporizatoarelor si prencalzitoarelor.
Ele au avantajul unor coeficienti globali de transfer de caldura ridicati si a unor
pierderi de presiuni coborte, att pe partea de apa ct si pe cea de vapori. O
problema a acestor aparate este distributia uniforma a apei de racire n tevi,
putndu-se prevedea n unele cazuri dispozitive speciale de distributie a apei prin
tevi.
88 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.56. Condensatoare cu tevi verticale


a) cu circulatie descendenta a vaporilor ; b) cu circulatie ascendenta a vaporilor si descendenta a
condensatului ; c) cu film descendent de condensat pe exteriorul tevilor
Schimbatoare de caldura 89

Tabelul 1.11.
Principalele tipuri de condensatoare

Cu tevi si manta
Vaporii n tevi Vaporii n manta Cu

Vertical Orizontal Vertical contact


Orizonta
cu circulatie cu circulatie cu circulatie cu cu circulatie cu circulatie direct
l
ascendenta descendenta ncrucisata sicane ascendenta descendenta
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Condensare totala
- monocomponent B M B B B G B G
- multicomponent M M B B B M B S
- cu subracire S X B S S X M X

- cu pierderi de
presiune B X B B B X B X
- ridicate S B M B M M B B
- coborte

B buna; M medii; S slabe; X - neaplicabil


90 Echipamente si instalatii termice

0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Condensare partiala
- monocomponent B X B S S P M X
- multicomponent S X B M S X S M
- cu gaze B X B B B X M M
necondensabile
- cu pierderi de B S B B B X B X
presiune
S M B B S M B B
- ridicate
- coborte
B buna; M medii; S slabe; X - neaplicabil
Schimbatoare de caldura 91

Condensatoarele cu tevi orizontale (figura 1.57) se realizeaza cu


curgerea apei de racire prin tevi si condensarea peste fasciculul de tevi. Aceasta
solutie permite realizarea unui numar mare de treceri prin tevi a apei, realizndu-se
o viteza acceptabila a acesteia att pentru cresterea coeficientului de convectie, ct
si pentru reducerea depunerilor. Dezavantajul principal consta n tendinta
condensatului si vaporilor sa se stratifice, ceea ce creeaza probleme la condensarea
amestecurilor. Subracirea este redusa, valoarea sa neputnd fi precis stabilita.
Costul ridicat al mantalei si posibilitatea aparitiei vibratiilor tevilor constituie alte
dezavantaje.

Fig. 1.57. Condensator cu tevi orizontale

Aparatele de acest tip se utilizeaza n general pentru condensarea vaporilor


formati dintr-un singur componenet sau pentru condensarea partiala a vaporilor ce
contin si gaze necondensabile.

Calculul acestor aparate se poate schematiza n urmatoarele etape:

1. Alegerea tipului constructiv de aparat.


2. Determinarea sarcinii termice Q [W].
3. Alegerea temperaturilor agentului de racire, determinarea debitului acestuia si a
diferentei medii de temperatura n aparat.
4. Estimarea unui coeficient global de schimb de caldura, utiliznd datele din
tabelul 1.12, sau experienta propie de proiectare.
5. Calcularea suprafetei de schimb de caldura.
92 Echipamente si instalatii termice

6. Alegerea diametrului tevilor, pasului dintre tevi, lungimii tevilor si determinarea


numarului de tevi, numarului de treceri, diametrului mantalei si a sistemului de
sicane.
7. Recalcularea coeficientului global de schimb de caldura utiliznd corelatiile
pentru transferul de caldura convectiv. Calculul este iterativ pna se alege o
solutie constructiva la care valoarea coeficientului global de schimb de caldura
calculata este apropiata cu cea aleasa anterior.
Tabelul 1.12
Valori estimative ale coeficientului global de schimb de caldura

Coeficient global
de schimb de
Vapori Agent de racire
caldura
[W/(m2K)]
Alcool Apa 550 1100
Dowtherm Ulei 340 450
Dowtherm Dowtherm 450 680
Hidrocarburi cu temperatura de Apa 100 280
vaporizare ridicata
Hidrocarburi cu temperatura de Apa 450 1140
vaporizare coborta
Hidrocarburi Ulei 140 230
Solventi organici Apa 550 1140
Kerosen Apa 170 370
Nafta Apa 280 430
Nafta Ulei 110 170
Abur Apa 2200 5700
Ulei vegetal Apa 110 280
Vapori de agenti organici azeotropi Apa 220 450

1.4.2. PRENCALZITOARE REGENERATIVE

Prencalzitoarele regenerative din centralele termoelectrice pot fi realizate, n


functie de pozitia lor n ciclul regenerativ: fara desuprancalzire si subracire (figura
1.58a), cu desuprancalzire (figura 1.58b), cu subracire (figura 1.58c) sau cu
desuprancalzire si subracire (figura 1.58d). Aceste aparate se realizeaza orizontale
sau verticale, apa circulnd prin interiorul tevilor.
Pentru controlul nivelului de condensat se recomanda [1.59] ca suprafata
libera a acestuia sa fie de cel putin 0,014 m2 pentru 1000 kg/h de condensat pentru
prencalzitoarele orizontale si de minimum 0,0043 m2 pentru 1000 kg/h de condensat
n cazul prencalzitoarelor verticale.
Pentru calculul acestor aparate, ele trebuie mpartite n zone cu o variatie
monotona a temperaturii celor doi agenti termici, astfel ca n cazul cel mai general
Schimbatoare de caldura 93

(figura 1.58d) se vor calula separat zonele de suprancalzire, condensare si


subracire.

Intrare Ie]ire ap`


Pere\i desp`r\itori ]i
abur
tiran\i }ican` de
protec\ie

Suport \evi Nivel ap`


Tevi [n U Suport Ie]ire Intrare ap` Capac
pre[nc`lzitor condensat

(a)
Intrare condensat
Zona
Supor\i desupra[nc`lzire Intrare
Sican` de abur
Sicane Ie]ire
protec\ie
desupra[nc`lzitor ap`
|evi [n U

Pere\i
desp`r\itori Nivel ap` Cap
Ie]ire
Suport ]i tiran\i ac
conden Intrare ap`
pre[nc`lzitor
sat
94 Echipamente si instalatii termice

(b)
Fig. 1.58. Tipuri de prencalzitoare regenerative
a) fara desuprancalzire si subracire ;b) cu desuprancalzire ; c) cu subracire ; d) cu desuprancalzire si
subracire
Schimbatoare de caldura 95

Pere\i desp`r\itori ]i Intrare


tiran\i abur Ie]ire ap`
}ican` de
protec\ie Suport \evi

Ie]ire
|evi [n U condensat Zona de Capac
Nivel ap` [nainte de subr`cire
subr`cire Ie]ire Intrare ap`
Suport (op\ional)
pre[nc`lzitor condensat

(c)
Intrare
condensat
Zona
Sican` de Supor\i \evi desupra[nc`lzire Intrare
protec\ie abur Ie]ire ap`
Sicane
desupra[nc`lzitor
|evi [n U

Nivel ap` Pere\i Zona de


Ie]ire Capac
desp`r\itori subr`cire condensat
Suport ]i tiran\i
pre[nc`lzitor Sicane subr`citor Intrare ap`
96 Echipamente si instalatii termice

(d)
Fig. 1.58. Tipuri de prencalzitoare regenerative
a) fara desuprancalzire si subracire ;b) cu desuprancalzire ; c) cu subracire ; d) cu desuprancalzire si
subracire

1.4.3. CONDENSATOARELE DE ABUR PENTRU CENTRALELE TERMOELECTRICE

4.3.1. ROLUL INSTALATIEI DE CONDENSARE

Rolul instalatiei de condensare n centralele nucleare (CNE) si termoelectrice


(CTE) consta n urmatoarele [1.43]:

condenseaza aburul rezultat la iesirea din turbina, sub un vid ct mai


avansat;
constituie o rezerva de condensat n circuitul regenerativ, prin cantitatea
de apa acumulata n rezervorul de condensat al condensatorului;
la pornirea instalatiei condenseaza aburul care ocoleste turbina pna la
atingerea parametrilor admisi pentru introducerea acestuia n turbina;
aeriseste o parte sau ntreaga instalatie de prencalzire regenerativa.

n condensator, care este un schimbator de caldura tubular, pe partea de abur


are loc o condensare peliculara sub vid, agentul de racire fiind n marea majoritate a
cazurilor apa care circula prin interiorul fasciculului tubular al aparatului. n functie
de modul de dimensionare al ciclului termic n condensator trebuie sa se condenseze
n conditii nominale de functionare 60 75% din debitul de abur viu produs de
generatorul de abur. n cazul n care cantitatea de abur evacuata din turbina n
condensator creste peste limitele indicate mai sus, uzuale n cazul majoritatii CNE si
CTE, randamentul ciclului termic folosit este mai scazut dect n mod normal,
datorita limitarii ciclului regenerativ, ceea ce mareste consumul specific de abur al
grupului.

n ceea ce priveste debitul de abur provenit din instalatia de pornire, la CNE


condensatorul trebuie sa fie dimensionat n asa fel nct sa preia, pe durata operatiei
de pornire un debit de abur egal cu 30 100% din debitul nominal al generatorului
de abur.

n cazul preluarii temporare a ntregului debit de abur al generatorului


dimensionarea condensatorului n regim nominal trebuie sa fie urmata de un studiu
al comportarii acestuia la sarcini partiale.

1.4.3.2. CONDITII TEHNICE PENTRU INSTALATIA DE CONDENSARE

Printre conditiile tehnice minimale ale unei astfel de instalatii se pot


mentiona urmatoarele [1.43]:
Schimbatoare de caldura 97

mentinerea unui grad corespunzator de puritate a aburului care se


condenseaza;
separarea completa si eficace a partii de abur de partea de apa racire,
n special n cazul CNE la care apar si probleme de poluare radioactiva
a mediului nconjurator;
etansarea constructiei condensatorului pe partea de abur pentru
mentinerea corespunzatoare a vidului;
trebuie evitata scaderea importanta a temperaturii condensatului sub
temperatura de saturatie, pentru micsorarea pierderilor suplimentare de
caldura; valoarea recomandata a subracirii este 4 5 o C , utilizndu-se
pentru aceasta cca 10% din suprafata de racire a condensatorului;
condensatul trebuie sa contina ct mai putin oxigen pentru a reduce
sarcina degazorului si coroziunea prencalzitoarelor de joasa presiune;
racirea amestecului aer-abur trebuie facuta intens n zona de extragere
a aerului din condensator n scopul obtinerii unui cost minim al operatiei
de degazare la rece; cu ct racirea aburului din amestecul aer-abur
este mai avansata, cu att debitul de abur antrenat de ejectoare n afara
condensatorului este mai mic, deci consumul de energie al ejectoarelor
este mai redus.

1.4.3.3. ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE BAZA ALE


CONDENSATOARELOR DE SUPRAFATA RACITE CU APA

Condensatoarele de suprafata racite cu apa sunt alcatuite dintr-o manta din


tabla, nchisa la capete prin placi tubulare ntre care sunt fixate tevile
condensatorului (figura 4.4). Mantaua se prinde de difuzorul turbinei printr-un
racord special profilat. Sectiunea mantalei este circulara sau ovala la

condensatoarele mici si dreptunghiulara la cele mari.

Fig. 1.59. Partile constitutive ale unui condensator de suprafata:


98 Echipamente si instalatii termice

a mantaua condensatorului; b placa tubulara; c racordul de intrare a aburului (domul de abur); d


tevi de racire; e capacul de distribut; f stuturi de intrare a apei de racire; g stutul de iesire a apei de
racire; h placa de sustinere a tevilor; i gura de vizitare; k capacul condensatorului; l stutul de
iesire a condensatului; m stutul de iesire a aerului; n colector de condesat; o perete de separare.
Schimbatoare de caldura 99

Pe placile tubulare se asambleaza la ambele extremitati camere de apa cu


capace demontabile, care servesc la legarea racordurilor apei de racire si la
dirijarea apei n tevi. Daca racordurile apei de racire se gasesc pe aceeasi parte,
este necesar ca placa opusa sa fie nchisa numai printr-un capac prevazut cu
camere de dirijare.

Mantaua, placile tubulare si camera de apa se asambleaza prin buloane.


Capacul demontabil cu guri de vizitare usureaza controlul tevilor si camerelor cu
apa si permite efectuarea unor lucrari mai mici de ntretinere.

Partea inferioara a condensatorului este rezervorul de colectare a


condesatului. Spatiul dintre tevi al condensatorului este umplut cu abur de la turbina,
n timp ce apa circula prin tevi si traverseaza condensatorul o data sau de mai multe
ori n functie de sistemul constructiv.

Elementele principale care deosebesc diferitele tipuri de condensatoare sunt


date de dispozitia tevilor n interiorul condensatorului, forma mantalei si de detaliile
constructive legate de fixarea tevilor n placa tubulara, spijinirea condensatorului si
racordul dintre acesta si turbina.

Dispozitia tevilor n condensator se realizeaza astfel nct aburul evacuat din


turbina sa intre n contact direct cu ct mai multe rnduri de tevi, iar rezistenta la
curgere pe partea de abur sa fie ct mai mica posibil, condensatul rezultat urmand
sa se scurga peste ct mai putine tevi (figura 1.60).

Fig. 1.60. Exemplu de dispunere a tevilor n condensator

Condensatorul de abur pentru turbine se dimensioneaza, de obicei, pentru


debitul de abur nominal al turbinei. n ipoteza unor pierderi nule de caldura spre
100 Echipamente si instalatii termice

mediul ambiant, calculul termic al condensatorului se face pe baza urmatoarei


ecuatii de bilant termic:

Q = M v (hv hc ) = M a c p (t 2 t 1 ), [kW ]
. .
(1.111)
.
unde: M v este debitul masic de vapori, n kg/s; h v entalpia vaporilor, n kJ/kg;
h c entalpia condensatului, n kJ/kg; t1 temperatura de intrare a agentului de
racire n condensator, n C; t2 temperatura de iesire a agentului de racire n
.
condensator, n C; M a debitul masic al agentului de racire, n kg/s; cp caldura
specifica a agentului de racire, n kJ/kg C.

La condensatoarele cu o functionare corespunzatoare se poate admite ca nu


apare subracirea condensatului, deci ic corespunde exact conditiilor de saturatie.
Daca se considera si subracirea valoarea acesteia nu trebuie sa depaseasca 4-5 C.

Diferenta optima ntre temperatura de saturatie a aburului si temperatura de


iesire a apei de racire din condensator ( T ) se stabileste n urma unui calcul
tehnico-economic care ia n considerare ca prin marirea lui lui T :
creste diferenta medie de temperatura n aparat si ca urmare, se reduce
suprafata de schimb de caldura si investitia n condensator ;
cresc temperatura si presiunea de condensare, reducndu-se destinderea
aburului n turbina si n consecinta productia de energie a turbinei.
Din aceste considerente T se alege ca att mai mica cu ct numarul de ore de
utilizare a condensatorului turbinei este mai mare , cu ct combustibilul folosit de
centrala este mai scump si cu ct investitia specifica ( lei/m2 ) In condensator este
mai mica. n general aceasta diferenta se alege ntre 2,5 3,5 C [1.59].

Transferul de caldura n condensator este dependent de viteza apei de racire.


Cu ct viteza acesteia este mai mare, ca att coeficientul global de transfer de
caldura creste si suprafata de racire este mai mica, reducndu-se costul aparatului .
Daca viteza apei de racire se mareste, cresc nsa rezistentele hidraulice pe traseul
apei si deci energia si cheltuielile de pompare. Pentru alegerea vitezei optime
economic trebuie sa se tina seama de natura combustibilului, numarul de ore de
functionare, randamentul pompelor si de investitia specifica n aparat. n practica
europeana condensatoarele se dimensioneaza pentru viteze ntre 1,5 si 2 m/s [1.59].

Un element important al calculului condensatorului este dat de multiplul de


racire m, ce reprezinta cantitatea de apa exprimata n kg. utilizata pentru
condensarea unui kg. de vapori. Daca multiplul de apa de racire creste ntr-un
condensator, intervalul de ncalzire a apei scade, fiind posibila o mbunatatire a
vidului sau o reducere a necesarului de suprafata de racire, daca vidul se pastreaza
Schimbatoare de caldura 101

constant. Multiplul de racire se alege cu att mai mare cu ct: combustibilul este
mai scump, numarul de ore de functionare este mai mare, durata de amortizare a
investitiilor este mai mare si investitiile specifice sunt mai mici. Pentru conditiile
europene sunt valabile, n general, urmatoarele valori pentru multiplul de apa de
racire [1. ] : m = 40 60 pentru racire n circuit deschis (naltimi de pompare mici)
si m = 30 50 pentru racire n circuit nchis (naltimi de pompare mari).

1.4.4. CONDENSATOARELE PENTRU INSTALATIILE FRIGORIFICE

Condensatoarele pentru instalatiile frigorifice sunt schimbatoare de caldura ce


permit cedarea unui mediu de racire a cantitatii de caldura absorbite ntr-un ciclu
frigorific. Acestea sunt aparate de transfer de caldura prin suprafata racite cu apa,
cu aer sau mixt (apa de racire si aer).

n general n condensatorul frigorific au loc urmatoarele procese: racirea pna


la saturatie a vaporilor suprancalziti de agent frigorific (desuprancalzirea),
condensarea propriu-zisa, iar n final, eventual, subracirea condensatului. Pentru ca
transferul de caldura sa fie posibil trebuie ca temperatura de saturatie
corespunzatoare presiunii din aparat sa fie mai mare decit temperatura agentului de
racire (apa de racire sau aer).

Alegerea tipului de condensator frigorific se face n principal functie de


urmatoarele elemente:
caracteristicile tehnice ale aparatului (coeficientul global de transfer de
caldura, pierderile de presiune, compactitate, etc);
schema si tipul ciclului n care urmeaza a fi utilizat;
presiunea si temperatura celor doi agenti la intrare si/sau iesire;
tipul fluidelor utilizate;
caracteristicile termomecanice (rezistenta la vibratii, la coroziune,
etanseitate, posibilitatile de curatare, etc);
puterea si performantele termice, corelate cu pretul.

Alegerea tipului de condensator este legata si de dimensiunea instalatiei


frigorifice [4.5]. Astfel, aparatele multitubulare sunt practicate numai de la puteri
peste 10 kW, iar cele atmosferice sau cu evaporare fortata la puteri de peste 20
kW si numai la instalatii cu amoniac. La puteri mici, sub circa 4,5 kW, cum ar fi
instalatiile comerciale (magazine, restaurante) si cele de climatizare, este aproape
ntotdeauna folosita racirea condensatoarelor cu aer. Functie de tipul agentului de
racire, principalele tipuri constructive de condensatoare frigorifice sunt prezentate n
tabelul 1.13 [1.61].
Tabelul 1.13.
Principalele tipuri constructive de condensatoare frigorifice

Valori ori
aparate cu
Agentul
Tipul constructiv Observatii privind exploatarea
de racire Consumul d
[m3

0 1 2
Constructii vechi, n prezent abandonate
Serpentina imersata n apa Dezavantaje: consum mare de apa, au volum 55
mare, curatire dificila
Tevi duble, n contacurent
Avantaje: transfer de caldura bun, volum redus,
(baterii)
curatire simpla, coroziune redusa (aparat nchis) 35
Fascicul de tevi n
Dezavantaje: cunsum mare de apa
contracurent (baterie)
Apa Avantaje: conditii foarte bune pentru transferul de
Cu fascicul de tevi
caldura, spatiu redus, coroziune redusa
multitubular orizontal 45
Dezavantaje: consum de apa apreciabil
Cu fascicul de tevi
Avantaje: ntretinere simpla, conditii bune pentru
multitubular vertical 35
transferul de caldura, spatiu redus
(constructie turn)
Avantaje: compactitate
Cu placi sudate < 25
Dezavantaje: curatire mai dificila

0. 1. 2.
Avantaje: ntretinere simpla
Atmosferic uscat, cu curgere
Dezavantaje: spatiu mare ; dependenta
libera a aerului
Aer procesului de conditiile atmosferice 25
Atmosferic uscat, cu curgere Avantaje: compactitate
fortata a aerului Dezavantaje: curatire mai dificila
Avantaje: consum de apa relativ redus
Atmosferic umed (prin
Dezavantaje: spatiu mare, dependenta procesului
stropire cu curgere libera a
de conditiile atmosferice. Se amelioreaza n parte
aerului)
Aer si prin constructia cu tevi nervurate
3
apa Avantaje: consum minim de apa de racire
Umed, cu evaporare fortata a Dezavantaje: consum sporit de energie electrica.
apei de racire Se poate folosi si n acest caz constructia cu tevi
nervurate
8 Echipamente si instalatii termice

1.5. BATERII CU ARIPIOARE

Intr-un schimbator de caldura , n absenta depunerilor, apar trei rezistente termice


care determina coeficientul global de schimb de caldura : rezistenta termica a fluidului
primar, determinata de coeficientul de convectie de la acest fluid la suprafata de schimb de
caldura, rezistenta termica a fluidului secundar, determinata de coeficientul de convectie de
la suprafata de schimb de caldura acest fluid si rezistenta termica a peretelui, n cele mai
multe cazuri ponderea acesteia din urma fiind neglijabila. In cazurile cnd unul dintre agentii
termici este un lichid care se ncalzeste sau se raceste monofazic sau cu schimbare de faza,
iar celalalt agent termic este un gaz, diferenta ntre coeficientii convectivi de transfer de
caldura este de unul sau mai multe ordine de marime, coeficientul global de transfer de
caldura fiind determinat practic numai de cel mai mic coeficient de convectie, cel pe partea
gazului. Pentru ameliorarea coeficientului global de transfer de caldura se va actiona fie
asupra coeficientului de convectie prin marirea turbulentei si perturbarea stratului limita
( vezi paragraful 1.12), fie asupra suprafetei de schimb de caldura prin extinderea acesteia
pe partea fluidului cu cel mai mic coeficient de convectie (gazului). Aceasta extindere se
realizeaza cu ajutorul aripioarelor.

Bateriile cu aripioare sunt schimbatoare de caldura compacte destinate n special


ncalzirii sau racirii aerului ele fiind larg utilizate n instalatiile frigorifice sau de climatizare,
dar si ca recuperatoare de caldura sau radiatoare pentru automobile.

1.5.1. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE

Pentru caracterizarea suprafetelor extinse se pot lua n considerare mai multe criterii
[1.69].

Forma tevii de baza (figura 1.61)

Teava de baza poate avea sectiunea: rotunda, eliptica, plata sau n forma de picatura.

8
9

d) c) b) a)

Fig. 1.61 Tipuri de sectiuni pentru tevile de baza


a)rotunde; b) eliptice; c) plate; d) tip picatura.
Cea mai raspndita forma este cea rotunda , aceasta avnd cel mai redus cost. Celelalte
tipuri de tuburi asigura o compactitate sporita si pierderi mai mici de presiune la curgerea
gazului. Ele sunt nsa mai scumpe, iar fixarea nervurilor pe ele este mai dificila.

Tipul aripioarei

Aripioarele se mpart n doua mari categorii: aripioare individuale care nfasoara o singura
teava si aripioare continue, atunci cnd ele sunt comune pentru mai multe tevi.

a) b)

c) d)

e) f)

g)

Fig 1. 62 Tipuri constructive de aripioare individuale

a) aripioare elicoidale continue; b) aripioare perforate; c) aripioare decupate; d) aripioare inelare; e) aripioare aciculare; f) aripioare
resort; g) aripioare longitudinale

9
10 Echipamente si instalatii termice

Aripioarele individuale cele mai raspndite sunt cele elicoidale realizate dintr-o
banda metalica rulata pe teava de baza sau prin extrudere din teava de baza sau din alta
teava dintr-un material mai maleabil ( aluminiu, cupru, alama), care nveleste teava de baza.
Banda din care sunt realizate poate fi continua ( figura 1.62 a) , perforata ( figura 1.62 b),
sau decupata ( figura 1.62 c). Aripioarele inelare ( figura 1.62 d) sunt formate din discuri,
circulare sau de alta forma separate ntre ele prin inele distantoare sau decupari din
aripioara. Aripioarele aciculare ( figura 1.62 e) sunt realizate din sudare sau turnare avnd
forma trapezoidala si o sectiune n forma de picatura. Ele se utilizeaza pentru tevi de
dimensiuni mari ,care lucreaza la temperaturi ridicate, cum este cazul recuperatoarelor de
caldura ( vezi capitolul 1.9). Aripiorele din fir resort ( figura 1.62 f) sunt realizate prin
rularea si sudarea n puncte, n elice, pe o teava de baza a unui resort. Aripioarele
longitudinale ( figura 1.62 g) sunt utilizate n cazul curgerii n lungul axei tevilor. Ele sunt
realizate prin extrudare din materialul tevii sau prin sudare unor benzi n lungul tevilor de
baza.

Aripioarele continue sunt comune mai multor tevi, fiind utilizate n marea
majoritate a bateriilor cu aripioare. Constructiv se disting trei geometrii principale pentru
aceste aripioare:
- aripioarele lise ( figura 1.63 a) constituie cea mai raspndita geometrie. Pasul
dintre placi este n general in limitele 1,5-6 mm, putand ajunge la 10 mm n cazul gazelor cu
depuneri sau la care poate apare fenomenul de givraj;
- aripioarele ondulate ( figura 1.63 b ) sunt realizate prin ambutisare, realiznd o
marire a turbulentei la perete care permite o marire a coeficientului de convectie cu circa
20% fata de aripioarele lise;
-aripioarele perforate (figura 1.63 c ) reprezinta geometria cea mai evoluata din
punct de vedere al performantelor de transfer termic, n ultimii ani aparnd numeroase tipuri
constructive de astfel de aripioare. Ele sunt nsa mai sensibile la depuneri si la jivraj.

Legatura intre teava de baza si aripioare

Legatura ntre teava si aripioare poate reprezenta n unele cazuri o rezistenta termica
de contact importanta care nrautateste coeficientul global de schimb de caldura.
Cele mai ineficiente din acest punct de vedere sunt aripioarele in I ( figura 1.64 a ),
la care contactul ntre teava si aripioara se realizeaza numai prin tensiunea mecanica a
nfasurarii (aripioarele elicoidale) sau prin expansiunea (umflarea) mecanica sau hidraulica a
tevii ( aripioarele inelare sau continue). Acest tip de prindere care este cel mai ieftin nu se
recomanda n cazul temperaturilor de lucru care depasesc 100C. In cazul unor temperaturi
de lucru mai ridicate se recomanda nervurile ngropate ( figura 1.64 b), care sunt inserate
in canale n teava de baza sau ntr-o teava din alt material trasa peste aceasta. Prinderea se
realizeaza prin presarea marginilor canalelor din teava pe baza aripioarelor. Un tip de
prindere care asigura si o protectie a tevii de baza se realizeaza n cazul aripioarelor in L (
figura 1.64 c). Piciorul n forma de L al aripioarelor acopera n ntregime suprafata tevii,
reglnd si pasul dintre aripioare. Prinderea aripioarelor pe tevi se face fie prin expansiunea

10
11

mecanica sau hidraulica a tevii, fie prin sertizare in canale practicate n peretele tevilor
(figura 1.64 d). Pentru eliminarea completa a rezistentelor termice de contact ntre teava si
aripioare acestea pot fi utilizate aripioarele integrale ( figura 1.64 e) obtinute prin
extruderea tevii de baza sau a altei tevi din cupru sau aluminiu cu grosimea suficienta, trasa
la rece peste teava de baza.

a)

b)

11
12 Echipamente si instalatii termice

c)

Fig. 1.63. Tipuri constructive de aripioare continue


a) aripioare lise; b) aripioare ondulate; c)aripioare perforate

a) b)

c) d)

e)

12
13

Fig. 1.64. Tipuri de legaturi ntre teava de baza si aripioare


a) aripioare n I; b) aripioare ngropate; c) aripioare n L; d) aripioare n L sertizate; e) aripioare integrale

Bateriile cu aripioare sunt constituite dintr-un fascicul de tevi din cupru sau, mai rar,
otel inoxidabil, legate intre ele prin coturi si grupate n rnduri, la exterior tevile fiind
prevazute cu aripioare, de cele mai multe ori continue, din aluminiu sau cupru. (Figura
1.65). Prin interiorul tevilor circula apa, un purtator de frig sau un fluid frigorific, iar peste
aripioare un gaz, deobicei aer. Numarul de rnduri de tevi poate varia de la unul singur, n
cazul unora dintre bateriile de climatizare pna la cteva zeci.

In ultimii ani aripioarele au evoluat de la forma plana la cea ondulata si ulterior


perforata, obtinnu-se prin aceasta, mariri ale coeficientului de convectie de pna la 90%.
Pentru intensificarea transferului de caldura si prin tevi, acestea pot fi prevazute cu caneluri
interioare.

Fig 1. 65 Schema unei baterii cu aripioare drepte

1.5.2. PARTICULARITATI ALE CALCULULUI TERMIC AL BATERIILOR


CU ARIPIOARE

In bateriile cu aripioare curgerea fluidelor este n curent ncrucisat. In cazul aparatelor


cu un numar mic de rnduri, pentru calculul diferentei medii de temperatura este necesara
introducerea unei corectii suplimentare care sa tina seama de circulatia fluidului care circula
prin tevi pe mai multe drumuri.

Pentru calculul termic se poate utiliza metoda NTC , principala problema fiind
determinarea coeficientului de convectie pe partea aripioarelor. Diversitatea mare
constructiva a acestora, precum si luarea n considerare a unei eventuale condensari a

13
14 Echipamente si instalatii termice

umiditatii din aer n cazul racirii acestuia, face dificila determinarea unor relatii valabile
pentru un mare numar de solutii constructive.

In cazul bateriilor cu aripioare continui drepte, cu mai mult de trei rnduri de tevi,
pentru calculul coeficientului de convectie pe partea cu aripioare se pot utiliza relatiile
propuse de TURAGA [ 1.66 ]:

n cazul aripioarelor uscate:

0 .24
S 0 . 18
j = 0.053 2 Re Dh , (1. 112)
S1

0 .28
S
f = 0.589 2 Re Dh 0.27 (1.113)
S1
n cazul aripioarelor umede:

1. 15
s 0. 92
j w = 0.0025 j 0.94 Re Dh , (1.114)
e

0 .4
0 .04 s 0 .42
f w = 0.318 f Re Dh , (1.115)
e
unde: j, j w sunt factorii lui Colburn pentru aripioarele uscate, respectiv umede
j = St Pr 23 ; St - criteriul lui Stanton (St = Nu / (Re Pr )) ; D - diametrul hidraulic al
h

canalului ( Dh = 4 Am L / S 2 ) ; S 2, S 1 - suprafata de schimb de caldura totala, respectiv a tevii


de baza ( figura 1.8 ); Am - sectiunea minima de curgere prin baterie; L- adncimea bateriei
(n sensul de curgere); s - pasul ntre doua aripioare vecine; e - grosimea aripioarelor;
Re Dh - criteriul Reynolds calculat cu diametrul hidraulic si viteza n sectiunea minima de
curgere; f, f w - coeficientii de frecare pentru aripioarele uscate, respectiv umede.

Pentru aripioarele ondulate cu geometria prezentata in figura 1.66 pentru calculul


coeficientului de convectie se poate utiliza relatia propusa de WEBB [1.70]:
Gz < 25:
Nu = 0.5Gz A B C D 0.34 ;
0 .86 0 .11 0. 09 0 .12
(1.116)

Gz > 25:
Nu = 0.83Gz 0 .76
A 0 .13
B 0.16C 0.25 D 0.43 , (1.117)

14
15

Fig. 1.66 Geometria aripioarelor ondulate


unde: Gz = Re Pr Dh / L este criteriul lui Graetz;
A= Pt /Dc - raportul ntre pasul transversal al tevilor si diametrul exterior al
gulerului din jurul tevilor;
B= s /Dc - raportul ntre pasul ntre doua aripioare alaturate si diametru
exterior al gulerului din jurul tevilor;
C= sd /Pl - raportul ntre naltimea ondularilor si pasul longitudinal dintre
tevi;
D=2sp /Pl - raportul ntre pasul ondularii si pasul longitudinal dintre tevi.

Relatiile evidentiaza o crestere a coeficientului de convectie o data cu cresterea pasului


ntre aripioare, scaderea pasului de ondulare .

In cazul aripioarelor perforate cu geometria prezentata n figura 1.67 ,


NAKAYAMA [1.50] propune pentru calculul factorului lui Colburn relatia pentru
aripioarele drepte, corijata cu un factor de multiplicare Fj, calculat cu relatia:

15
16 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.67 Geometria aripioarelor perforate

1. 24 2. 09
f f
F j = 1 + 1.093 s 0 .58
+ 1.097 s
0 .944 2 .26
Re Re 0.88 , (1.118)
a a

s =
(2n s 1)ls s s , (1.119)
S t S l 3.14 d p 2 / 4

f
unde: este raportul ntre grosimea aripioarei si pasul ntre aripioare, celelalte marimi
a
fiind dimensiuni geometrice prezentate n figura 1.67.

Pentru calculul coeficientului de frecare NAKAYAMA propune utilizarea relatiilor


pentru aripioarele drepte corectate cu factorul de crestere:

F f = 1 + 0.0105 Re 0.575 . (1.120)

16
17

1.6. SCHIMBATOARE DE CALDURA CU PLACI


1.6.1. TIPURI CONSTRUCTIVE DE SCHIMBATOARE DE CALDURA CU PLACI

Conceptul de schimbator de caldura cu placi dateaza de la nceputul acestui secol.


Aceste schimbatoare au fost propuse initial pentru a raspunde necesitatilor industriei laptelui,
utilizarea lor extinzndu-se apoi n diverse alte ramuri ale industriei: chimie, tehnica nucleara,
etc. Conceptul nu a fost suficient exploatat pna la Richard Seligman, fondatorul lui APV
International Ltd, prima firma ce a introdus n 1923 comercializarea schimbatoarelor de
caldura cu placi si garnituri. Initial placile erau din gunmetal, dar n 1930 acestea au nceput
sa fie confectionate din otel inoxidabil. Primele aparate de acest tip erau limitate din punct de
vedere a conditiilor de functionare la o presiune de 2 bar si o temperatura de aproximativ 60
C. De atunci, schimbatoarele de caldura cu placi si garnituri au ramas practic neschimbate
din punct de vedere constructiv si a tehnologiei de fabricatie, dar dezvoltarile din ultimii saizeci
de ani au condus la ridicarea parametrilor operationali, presiune si temperatura, la 30 bar si
respectiv 180C, prin marea varietate existenta la nivelul materialelor din care pot fi realizate
placile si garniturile de etansare. n ultimii ani noi tehnologii de fabricatie si asamblare a
schimbatoarelor de caldura cu placi au condus la atingerea unor performante net superioare
celor clasice ce utilizeaza ca elemente de etansare garniturile.

Exista diferite tehnologii n lume, dintre care unele dezvoltate destul de recent,
privind realizarea schimbatoarelor de caldura cu placi [1.58]. Putem distinge n
acest sens doua categorii de astfel de aparate: schimbatoare cu suprafata primara si
schimbatoare cu suprafata secundara (figura 1.68).

SCHIMBATOARE DE CALDURA CU PLACI

SCHIMBATOARE CU SCHIMBATOARE CU
SUPRAFATA PRIMARA SUPRAFATA SECUNDARA

PLACI SI PLACI SUDATE ASAMBLAJE PLACI PLACI


GARNITURI SAU LIPITE SPECIALE PRESATE LIPITE

Fig. 1.68. Clasificarea schimbatoarelor cu placi

17
18 Echipamente si instalatii termice

Schimbatoarele cu suprafata primara, pot fi realizate sub forma schimbatorul


cu placi si elemente de etansare (garnituri) , acesta fiind tipul cel mai raspndit de
aparat, cu placi lipite sau sudate.
n cazul aparatelor cu suprafata secundara ntre placi este inserata o
umplutura metalica care reprezinta o suprafata suplimentara (secundara) de
transfer de caldura.
Schimbatoarelor cu placi si garnituri au utilizarea limitata de presiunea
maxima de lucru, precum si de diferenta de presiune ntre cele doua fluide. Este
posibil de conceput si de construit schimbatoare de caldura cu placi si elemente de
etansare pna la o presiune de lucru 25 - 30 bar si o diferenta de presiune de 25
bar. Frecvent ntlnit astazi sunt schimbatoarele cu presiune de lucru de ordinul a 6-
20 bar.

Fig. 1.69. Schimbator de caldura cu placi si garnituri (schema functionala).

Temperatura maxima de lucru limiteaza deasemenea domeniul de utilizare


aparatului. Aceasta temperatura este functie de materialul elementelor de etansare
si se admite ca o limita superioara uzuala, o temperatura de ordinul a 150C,
putndu-se atinge, pentru aplicatii speciale si temperaturi de pna la 260C.
Suprafata de schimb de caldura este compusa dintr-o serie de placi metalice,
prevazute cu garnituri si strnse una lnga alta cu ajutorul unor tiranti. Se formeaza
o serie de canale, unul dintre fluide udnd una dintre fetele placii, iar celalalt fluid
cealalta fata (figura 1.69).
Placile sunt realizate prin ambutisare, n general din otel inoxidabil sau titan,
dar pot exista placi Si din alte metale, sufficient de ductile, cum sunt Hastelloy,
Incoloy, Monel, Cupronichel. Grosimea placilor este deobicei de 0.6-0.8 mm si
numai foarte rar se depaseste 1 mm. O importanta mare o are profilul placii care
trebuie sa asigure u turbulenta importanta pentru marirea coeficientului de
convectie, dar si o distributie a fluidelor pe ntreaga suprafata a placii si puncte de
sprijin metal pe metal pentru asigurarea rigiditatii mecanice a aparatului. Exista in

18
19

prezent peste 60 de geometrii diferite de placii brevetate de diferite firme


productoare.
Garniturile sunt lipite n caneluri marginale prevazute n jurul placii si
orificiilor de alimentare, asigurnd etanseitatea aparatului fata de mediul exterior si
ntre fluide, asigurnd circulatia alternativa a acestora ntre canale (figura 1.70).
Mai recent, s-au realizat doua tipuri de garnituri nelipite, lucru ce permite reducerea
timpului de mentenanta a acestor aparate [5.1]. Garniturile sunt elemente care
limiteaza nivelul presiunilor si temperaturilor n schimbatoarele de caldura cu placi.
Materialele cele mai frecvent utilizate sunt prezentate n tabelul 1.14. Materialul
garniturilor, forma acestora, geometria canelurilor si modul lor de aplicare continua
sa fie subiectul multor cercetari.

Tabelul 1.14
Materialele pentru garnituri [1.58]

Temperatura
Materialul
maxima Aplicatii
garniturii
de lucru (C)
Acrilonitril 135 Materii grase
Izobutan -
150 Aldehide, cetone, esteri
izopropan
Etilena - propilena Temperaturi ridicate pentru o
150
(EPDM) gama larga de produse chimice
Fluorcarbon Combustibili, uleiuri minerale,
175
(Viton) TM vegetale si animale
Fibre de azbest
260 Solventi organici
presate

19
20 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.70 Modul de aranjare a garniturilor

n ceea ce priveste orificiile de alimentare ale unui schimbator de caldura cu


placi, acestea trebuie dimensionate de asa maniera nct pierderile de presiune sa
fie ct mai mici posibile, deoarece pierderi de presiune importante n sectiunile de
alimentare pot antrena probleme deosebite legate de distributia n aparat, n special
n cazul curgerilor bifazice. Ca ordin de marime, vitezele n aceste sectiuni pot
atinge pna la 5 m/s.
n schimbatoarele de caldura cu placi exista diferite tipuri de circulatie ale
agentilor de lucru.
Variantele cele mai des ntlnite sunt prezentate n figura 1.71.

Circulatie cu o singura
trecere pe ambele fluide

Montaj n Z cu racorduri
(intrare iesire) la ambele
extremitati

Montaj n U cu racordurile la
o singura extremitate

Circulatie cu mai multe


treceri, n numar egal pe
ambele fluide

Circulatie cu mai multe


treceri, cu numar diferit pe
fiecare fluid

Fig. 1.71. Tipuri de circulatii posibile n schimbatoarele de caldura cu placi [1.68]

20
21

Schimbatoarele de caldura cu placi lipite sau sudate, dezvoltate n ultimii


ani, permit o utilizare a suprafetei de schimb de caldura la nivele de presiuni si
temperaturi mai mari ca la schimbatoarele prezentate anterior, datorita absentei
elementelor de etansare. n astfel de aparate se pot atinge presiuni de 40 50 bar si
temperaturi de 450 500 C.
Schimbatoarele de caldura cu placi sudate sau lipite reprezinta o varianta a
schimbatoarelor cu placi si garnituri, deoarece suprafata de schimb de caldura este
constituita, tot dintr-o serie de placi metalice cu caneluri nclinate, dar ele nu poseda
nici elemente de etansare, nici tiranti de strngere (figura 1.72). Etanseitatea este
asigurata prin sudura n jurul fiecarei placi. Canalele formate ntre placi sunt dispuse
n asa fel ca cele doua fluide sa circule alternativ n curenti paraleli.

Fig. 1.72. Schimbator de caldura cu placi sudate

Compactitatea si grosimea redusa a placilor permit ca aceste aparate, foarte


usoare sa fie montate direct pe tubulatura de racordare a schimbatorului, fara
suport metalic sau fundatie.
In ultimii ani au aparut si alte tipuri de schimbatoare cu suprafata primara
(asamblaje speciale) sunt fabricate din materiale nemetalice (plastice, ceramice,
grafit ) si utilizeaza un alt mod de asamblare.
Schimbatoarele cu suprafata secundara sunt constituite dintr-un set de tole (mai des
ntlnite tip fagure), figura 1.73 separate de placi plane. Pentru aplicatii n care
unul dintre agenti este aerul atmosferic aceste schimbatoare sunt fabricate din
materiale usoare (aluminiu) iar pentru aplicatii n criogenie sau n aeronautica,
materialele utilizate sunt aluminiul sau otelul inoxidabil.

21
22 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.73. Diferite geometrii de suprafete secundare

Pentru a caracteriza performantele si a alege tipul de placi pentru un schimbator


de caldura se utilizeaza n general urmatorii parametri:
debitele primare si secundare care determina dimensiunile tubulaturii de
racordare a schimbatorului si permit alegerea tipului de placa si stabilirea
numarului de placi;
Numarul de unitati de Transfer de Caldura (NTC), care caracterizeaza
performantele termice ale aparatului ;
Pierderile de presiune care sunt, n general, impuse de utilizator si care impun
n unele cazuri alegerea dimensiunilor placilor.

1.5.2. DIMENSIUNI SI PARAMETRI GEOMETRICI AI SCHIMBATOARELOR DE CALDURA

Principalii parametrii geometrici ai schimbatoarelor de caldura cu placi


sunt: - unghiul de ondulare format ntre directia principala de curgere si de directia
de ondulare (=90 pentru placi cu caneluri drepte, <90 pentru placi cu caneluri
nclinate); p - pasul de ondulare, n m; H0 - naltimea canalului sau naltimea de
ondulare, n m; L - lungimea placii, n m; e naltimea ondularii, in m; 1 - latimea
placii, n m; Sp - suprafata de schimb de caldura a unei placi, n m2 (figura 1.74).

Diametrul hidraulic (echivalent) pentru canalul dintre placi este n general


definit prin relatia:
4 Sc 4 l H0
dh = = 2 H0 [m] (l>>H0), (1.121)
P 2 (l + H0 )

Fig 1.74 Elementele geometrice ale unei placi

22
23

Fig. 1.75. Parametri geometrici ai unui canal ondulat, =90

unde: Sc este sectiunea de curgere a canalului, n m2; P- perimetrul udat


perpendicular pe directia principala de curgere, n m.

1.5.3. COMPARATIE NTRE SCHIMBATOARELE DE CALDURA


CU PLACI SI CELE CU TEVI SI MANTA

Domeniile de aplicabilitate a tehnologiilor ntlnite astazi pe piata schimbatoarelor


de caldura poate fi caracterizata de patru variabile principale:

temperatura maxima n aparat;


presiunea maxima de functionare;
numarul de functiuni pe care le poate ndeplini, de exemplu: vaporizator,
condensator, schimbator gaz/gaz, gaz/lichid, lichid/lichid;
Numarul de unitati de transfer de caldura (NTC) care poate fi considerat ca un
indicator a performantelor de transfer termic ale schimbatorului.
n figura 1.76 este reprezentat fiecare tip de schimbator de caldura printr-un
dreptunghi care este definit de limitele de aplicabilitate si de performantele termice
maximale ale schimbatoarelor de caldura existente astazi pe piata.
Schimbatoarele cu tevi si manta pot fi utilizate pna la temperaturi si
presiuni ridicate (900 C, 100 bar) si ndeplinesc toate functiunile (gaz/gaz,
gaz/lichid, lichid/lichid, vaporizator, condensator). Ele prezinta nsa dezavantajul unor
performante scazute de transfer, numarul NTC fiind limitat de valoarea 1.

Schimbatoarele cu placi si elemente de etansare nu pot fi utilizate nici n


conditii de temperaturi si presiuni superioare valorilor: 200 - 250 C si respectiv 20
bar, nici ca schimbator gaz/gaz. n schimb performantele de transfer de caldura
(NTC) sunt ridicate (NTC 5).

23
24 Echipamente si instalatii termice

Schimbatoarele cu placi sudate constitue un progres remarcabil deoarece


permit atingerea unor temperaturi de pna la 450 C si presiuni de 40-50 bar,
pastrnd n acelasi timp un NTC ridicat.

Fig.1.76. Domeniile de aplicare a diverselor tipuri de schimbatoare de caldura existente [1.68]

Schimbatoarele cu placi prezinta, n plus, alte avantaje, cum ar fi:


compactitate, flexibilitate, usurinta curatarii, posibilitatea tipizarii, pret de cost redus.

Aceasta analiza pune n evidenta faptul ca fiecare tip de aparat raspunde unor
anumite cerinte specifice domeniului sau de aplicabilitate. Totodata se observa o
concurenta pentru un numar mare de aplicatii ntre schimbatoarele de caldura
tubulare si cele cu placi sudate.

1.5.4. PERFORMANTE TERMOHIDRAULICE ALE


SCHIMBATOARELOR DE CALDURA CU PLACI

1.5.4.1. REGIMURI SI CONFIGURATII DE CURGERE

Configuratia curgerii ntr-un canal ondulat este influentata n principal de


criteriul Reynolds, unghiul de ondulare si pasul adimensional p*=p/H0 [1.30].

24
25

n figura 1.77 se prezinta o sinteza a regimurilor de curgere ce pot apare un


canal ondulat cu =90 [1.34].

Re Configuratia curgerii Caracteristicile curgerii

< 100
CCurgere laminara uniforma

100 CCurgere divizata n doua zone:


curgere predominant laminara n centru
200 recirculare dinamica si stabila n cavitati

200 CCurgere divizata n doua zone:


curgere predominant laminara n centru
350 curgere turbulenta instabila n cavitati

200
CCurgere turbulenta instabila n tot canalul
2000

CCurgere turbulenta divizata n doua zone:


curgere predominant turbulenta n centru
2>2000
zone cu viteze relative reduse la periferie

Fig. 1.77. Configuratia curgerii functie de numarul Reynolds


ntr-un canal ondulat ( =90) [1.34]
ntr-un canal ondulat cu 90, curgerea este de natura tridimensionala iar
tranzitia de regim de curgere este caracterizata si de aparitia unor fenomene locale
nestationare.
Numarul Reynolds de tranzitie (ReT ) spre curgerea turbulenta depinde de

25
26 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.78. Numarul Reynolds de tranzitie functie de unghiul de ondulare [1.29,1.34]

unghiul de ondulare si de pasul adimensional (figura 1.78). Se observa ca regimul


turbulent apare la numere Re mai mici n cazul geometriilor dure ( ridicat). S-
a evidentiat deasemenea o influenta importanta a pasului adimensional asupra
numarului Reynolds de tranzitie ntre diferitele regimuri de curgere.

1.5.4.2. PIERDERILE DE PRESIUNE

Principalele pierderile de presiune care apar la curgerea unui fluid printr-un


schimbator de caldura cu placi sunt pierderile de presiune din canale si pierderile de
presiune din sectiunile de intrare respectiv iesire din aparat. n general deoarece
dimensiunile sectiunilor de alimentare si evacuare sunt importante aceste pierderile
de presiune sunt neglijabile n raport cu cele dintre placi.

Pierderile de presiune printr-un canal (P) ntre colectoarele de intrare si


iesire, depind de mai multi parametri ca densitatea, vscozitatea, viteza fluidului si
geometria placii. Ele se pot calcula cu relatia :

w2 L
p = 4 f [Pa] (1.122)
2 dh

unde: este densitatea fluidului, n kg/m3 si w- viteza fluidului, n m/s; f- coeficientul


de frecare; L, dh lungimea, respective dia metrul hydraulic ale canalului, in m .

Coeficientul de frecare f este functie de valoarea numarului Reynolds ct si de


unghiul de ondulare al placii si pasului adimensional p*=p/H0, exprimndu-se printr-o
relatie de forma [1.34]:

f = a Re b (1.123)

Valorile coeficientilor a si b sunt prezentate n tabelele 1.15 si 1.16, unde pentru


configuratiile cu reperul * se va utiliza formula:

b
f =a+ (1.124)
Re
Comparatia ntre diversele relatii pentru coeficientul de frecare pune n evidenta o
crestere importanta a acestuia cu unghiul de ondulare al placii (fig.5.13). Aceasta
se traduce pentru Re=1000 printr-o crestere a pierderilor de presiune de
aproximativ 9 ori pentru =30 si 80 ori pentru =60, comparativ cu suprafata
neteda. Trebuie totusi precizat ca pentru Re = 1000, curgerea printr-un canal
ondulat este turbulenta n timp ce pentru o teava neteda regimul este laminar.

26
27

Tabelul 1.15.
Valorile constantelor a si b pentru determinarea coeficientului de frecare (p/H0=2) [1.34]
]

a b Domeniul Re
0 24,0 1,0 Re < 2500
0,079 0,25 Re > 2500
30* 0,059 57,5 260 < Re < 3000
30 0,898 0,263 3000 Re < 50000
45* 0,303 91,7 150 < Re < 1800
45 0,365 0,177 1800 < Re < 30000
60* 1,258 189,0 90 < Re < 400
60 6,7 0,209 400 < Re < 16000
72* 4,75 191,0 110 < Re < 500
72 33,0 0,296 500 < Re < 12000
90* 1,41 320,0 200 < Re < 3000
90 15,9 0,289 3000 < Re < 16000

Tabelul 1.16.
Valorile constantelor a si b pentru determinarea coeficientului de frecare (p/H0=3,33) [1.34]

a b Domeniul Re
0 24,0 1,0 Re < 2500
0,079 0,25 Re > 2500
15 27,55 0,895 40 < Re < 900
0,888 0,391 900 < Re < 14000
30 23,33 0,809 40 < Re < 500
0,557 0,211 500 < Re < 17000
45 21,26 0,708 40 < Re < 260
0,690 0,0866 260 < Re < 15000
60 47,45 0,680 20 < Re < 140
3,917 0,175 140 < Re < 15000
75 46,05 0,633 25 < Re < 115
5,739 0,191 115 < Re < 10000
90 63,8 0,809 40 < Re < 180
4,82 0,312 180 < Re < 700

27
28 Echipamente si instalatii termice

Pasul adimensional p* este deasemenea un parametru important n


determinarea coeficientului de frecare. De exemplu pentru un unghi de ondulare
=60, coeficientul de frecare la p*=2 este de doua ori mai mare ca cel pentru
p*=3,33. Pentru unghiuri de ondulare mici aceasta influenta este mai mica si chiar
neglijabila la =0.

Fig. 1.79. Variatia coeficientului de frecare cu unghiul de ondulare (p/H0=3,33) [1.63]

n consecinta, este necesara calcularea coeficientului de frecare nu numai


functie de unghiul de ondulare dar si functie de pasul adimensional. O interpolare
liniara se poate realiza n functie de pasul adimensional daca acesta se afla ntre 2 si
3,33.

1.5.4.3. TRANSFERUL DE CALDURA

Coeficientul de schimb de caldura , la curgerea printr- un canal ondulat,


pentru un fluid aflat n curgere monofazica, se exprima analitic prin legatura dintre
numarul lui Nusselt cu cele ale lui Reynolds si Prandtl, plus un termen de corectie
ce tine cont de variatia proprietatilor fizice ale fluidului cu temperatura n stratul
limita [1.34]:

0 , 25
Pr
Nu = a Re Pr
b c
, (1.125)
Pr
p

28
29

unde: Pr, Prp sunt numerele Prandtl la temperatura fluidului, respectiv a peretelui.

Valorile constantelor a si b sunt functie de unghiul de ondulare al placii si de


pasul adimensional p*=p/H0. Pentru exemplificare n tabelele 1.17 si 1.18 se
prezinta aceste constante pentru doua valori ale lui p*.
Tabelul 1.17.
Valorile constantelor a si b (p/H0=2) [1.29]

a b Domeniul Re
0,021 0,54 120 < Re < 1000
30
0,77 0,64 1000 < Re < 14600
1,67 0,54 300 < Re < 2000
45
0,405 0,70 2000 < Re < 20000
0,57 0,70 150 < Re < 600
60
1,12 0,60 600 < Re < 16000
72 1,45 0,58 200 < Re < 4000
90 0,98 0,63 300 < Re < 14000

Tabelul 1.18.
Valorile constantelor a si b (pH0 = 3,33) [5.4]

a b Domeniul Re
15 0,122 0,685 40<Re<12600
30 0,254 0,638 45<Re<14600
45 0,347 0,653 50<Re<14600
60 0,344 0,705 45<Re<13200
75 0,338 0,698 45<R2<12500
90 0,270 0,700 50<Re<15000
Pentru diverse valori ale unghiului de ondulare, n figura 1.80 se prezinta
variatia numarului lui Nusselt n functie de cel al lui Reynolds, comparativ cu valorile
obtinute penrtru o teava neteda (corelatia lui Colburn). Se constata, spre
exemplificare, pentru Re-4000, o crestere a coeficientului de schimb de caldura, n
raport cu suprafata neteda, de aproximativ 3 ori n cazul =30 respectiv de 6 ori

29
30 Echipamente si instalatii termice

pentru =60.
Fig. 1.80. Variatia numarului Nusselt cu cel al lui Reynolds (p/H0=3,33) [5.4]

Influenta pasului relativ p* asupra transferului de caldura devine din ce n ce


mai importanta pe masura ce unghiul de ondulare creste. Ca si n cazul pierderilor
de presiune, coeficientul de schimb de caldura pentru valori ale lui p* situat ntre 2 si
3,33 se poate determina prin interpolare liniara.

n relatia (1.123), pentru determinarea coeficientului de schimb de caldura ,


influenta factorului de corectie pentru variatia proprietatilor fluidului n stratul limita
(Pr/Prp)0,14, se traduce printr-o corectie de pna la 5% a lui , pentru o variatie a
numarului Prandtl de la -30% la +50%.

Pentru unele geometrii de placa si numere Reynolds reduse, un alt factor ce


poate influenta transferul de caldura este convectia naturala. Astfel, pentru
90, convectia naturala este neglijabila, dar pentru = 90 aceasta devine
importanta n canalele verticale [1.34].

1.5.4.4. PARTICULARITATI ALE CALCULULUI TERMOHIDRAULIC


AL CURGERII BIFAZICE N SCHIMBATOARELE
DE CALDURA CU PLACI
Schimbatoarele de caldura cu placi se utilizeaza n numeroase aplicatii din
procesele industriale cu schimbare de faza (condensatoare si vaporizatoare). Din
pacate, pna n prezent cunoasterea termohidraulicii curgerii bifzice n canale
ondulate ramne limitata, motiv pentru care relatarile referitoare la acest aspect
sunt bazate mai mult pe analogiile din curgerile prin tevi si canale netede.

Calculul pierderilor de presiune totale ale unui fluid aflat n curgere bifazica
presupune luarea n consideratie a trei termeni: pierderile de presiune prin frecare,
pierderile de presiune prin accelerare datorate diferentei de densitate ntre cele
doua faze si pierderile (curent ascendent) sau cresterile de presiune (curent
descendent) datorate gravitatiei. Evaluarile acestor pierderi de presiune au aratat ca
ultimii doi termeni nu reprezinta n general dect cteva procente (<5%) din
pierderile totale. Din acest motiv n general n calcule nu se considera dect primul
termen neglijndu-se ceilalti doi.

Pentru evaluarea pierderilor de presiune prin frecare bifazice, corelatia cel


mai des utilizata este cea a lui Lockhart-Martinelli [1.46] ce stabileste legatura
ntre pierderile de presiune bifazice P bf si cele monofazice corespunzatoare fazei
de lichid P L sau vapori P V, utiliznd multiplicatorul bifazic a lui Chisholm
[1.16]:

30
31

Pbf
2L = = 1 + C + 12
PL X X
(1.126)
Pbf
V2 = = 1+ C X + X2
PV

unde C este constanta functie de regimurile de curgere a celor doua faze (tab. 5.6)
iar X este parametrul lui Lockhart - Martinelli, care are urmatoarea expresie:

0 ,1 0 ,5
0 ,9
L V
X tt = 1 x , (1.127)
x V L

unde: x este titlul vaporilor; L, V - vscozitatea dinamica a fazei de lichid


respectiv de vapori, n Pa s; L, V - densitatea fazei de lichid respectiv de vapori,
n kg/m3.

Tabelul 1.19
Valoarea constantei C [1.16]

Faza de
Faza de vapori Indice X C
lichid
Turbulent turbulent tt 20
Turbulent laminar tl 10
Laminar turbulent lt 12
Laminar laminar ll 5

Un studiu asupra transferului de caldura la vaporizare n schimbatoarele de


caldura cu placi [1.68] a aratat ca, transferul de caldura ntre fluidul aflat la
saturatie si peretele vaporizatorului depinde de mai multi parametri:

titlul vaporilor x n sectiunea de curgere a canalului considerata;


viteza w sau viteza masica G (raportul dintre debitul masic si sectiunea
transversala de curgere) a fluidului prin n canal;
temperatura la saturatie a fluidului ce vaporizeaza;
fluxul termic unitar de suprafata transmis prin perete;
geometria peretelui si natura fluidului.

Ca si n cazul pierderilor de presiune bifazice, coeficientul de schimb de


caldura la vaporizare (bifazic) bf este exprimat prin intermediul celui monofazic,
n acest caz lichid L, ca fiind o functie de parametrul lui Lochart - Martinelli Xtt si

31
32 Echipamente si instalatii termice

numarul fierberii B0 (raportul dintre fluxul termic unitar de suprafata si produsul


dintre viteza masica si caldura latenta de vaporizare):

bf
= a X ttb B0c , (1.128)
L

constantele a, b si c pentru un canal n pozitie verticala sau orizontala si pentru o


viteza masica cuprinsa ntre 200 si 800 kg/s/m2 avnd urmatoarele valori []:
placa neteda: a = 207,5; b = -0,55; c = 0,47
placa ondulata: a = 208,8; b = -0,66; c = 0,46.

n ceea ce priveste transferul de caldura la condensare , condensarea n film


este cea mai frecvent ntlnita n schimbatoarele de caldura, cea cu picatrui aparnd
numai daca condensatul nu uda suprafata de schimb de caldura.

Pentru studierea condensarii n film exista numeroase modele mai mult sau
mai putin elaborate. Marea majoritate a acestora se bazeaza pe studiul lui Nusselt
care presupune ca filmul de lichid curge datorita gravitatiei. n acest model se
presupune ca viteza fazei de vapori este redusa si ca aceasta nu influenteaza
transferul de caldura. Daca exprimam numarul Reynolds al filmului de lichid n
functie de debitul masic de condensat, putem obtine expresia coeficientului local de
schimb de caldura la condensare prin convectie naturala cn [1.57]:

1/3
cn 2L
= 1,1ReL1 / 3 ,
L L L V g
( ) (1.129)

unde numarul Reynolds pentru filmul de lichid este:

&
ReL = 4 m , (1.130)
L l

& debitul de condensat, n kg/s.


cu: m

Daca viteza vaporilor devine importanta se realizeaza trecerea la condensarea


prin convectie fortata, pentru care nu exista modele analitice pentru descrierea
fenomenului ci numai corelatii semi-empirice. Filmul de lichid curge de aceasta data
la valori ale numarului Reynolds ceva mai importante, transferul de caldura fiind
strict legat de natura curgerii bifazice. Marea parte a modelelor existente pentru
condensarea n interiorul unei tevi verticale sunt bazate pe curgerea inelara. Vom
prezenta doua corelatii pentru estimarea coeficientului de transfer de caldura la

32
33

condensarea prin convectie fortata cf, aceasta fiind bazata pe intensificarea


coeficientului de schimb de caldura n faza de lichid (monofazic) [1.10]. Fata de
cazul vaporizarii si calculul pierderilor de presiune bifazice, calculul coeficientului de
transfer de caldura monofazic pentru faza de lichid L se face considernd n
calculul criteriului Reynolds pentru lichid ReL debitul total (lichid+vapori) nu numai
fractia corespunzatoare lichidului.
Corelatia lui Shah este construita prin analogia cu fierberea n film si
utilizeaza presiunea redusa a fluidului P r (raport dintre presiunea fluidului si
presiunea critica a acestuia) evitnd astfel calculul proprietatilor fizice a celor doua
faze:

cf 3,8 x 0 ,76 (1 x )0 ,04


= (1 x )0 ,8 + (1.131)
L Pr0 ,38

Corelatia lui Boyko-Kruzhilin se bazeaza pe un model al curgerii n film si nu


necesita dect calculul rapoartelor densitatilor celor doua faze:

0 ,5
cf
= 1 + x L 1 (1.132)
L V

Exista relativ putine studii privind condensarea n schimbatoarele de caldura


cu placi. Astfel rezultatele experimentale asupra condensarii n cazul unui unghi de
ondulare al placii =60 [1.18,1.73] au aratat ca pentru regimuri turbulente (Re >
300), corelatia lui Boyko-Kruzhilin permite bune evaluari ale coeficientului de
transfer de caldura. Pentru numere Reynolds mai mici se pare ca, coeficientul de
schimb de caldura tinde catre o valoare constanta dar aceasta valoare este
superioara valorii estimate prin teoria lui Nusselt. Pentru numere Reynolds mici
corelatia lui Nusselt subestimeaza coeficientul de transfer de caldura de 2-3 ori,
existnd aparent o directa proportionalitate cu numarul Reynolds al fazei de lichid.
Acest rezultat nu concorda cu teoria dar pune n evidenta influenta geometriei
canalului si naturii curgerii asupra transferului de caldura ca si existenta efectului de
drenare a condensatului pe fundul canalelor create de ondularile placii.

1.5.5. PARTICULARITATILE CALCULUI TERMIC


PENTRU SCHIMBATOARELE DE CALDURA CU PLACI
Ecuatiile care stau la baza calculului schimbatoarelor de caldura cu placi si
metodele generale de calcul sunt cele prezentate in paragraful 1.2. Particularitatile
calculului sunt legate de geometria canalului si de faptul ca o data cu marirea
numarului de placi pentru marirea suprafetei de schimb de caldura, viteza agentilor

33
34 Echipamente si instalatii termice

termici scade. Pentru exemplificare n figura 1.81 se prezinta un calcul de poiectare


pentru un schimbator de caldura monofazic cu o singura trecere pe ambele fluide.
Calculul este iterativ, pornindu-se cu o singura pereche de canale, si calculndu-se
fluxul termic transmis n aparat Qr. Daca acesta este inferior fluxului termic impus
prin datele de intrare se mareste numarul de perechi de canale.

34
35

Date de intare:
Temperatura agentului termic primar la intrare, T1i
[C]
Temperatura agentului termic secundar la intrare, T2i
[C]
Debitul de agent primar, m& 1 [kg/s]
Debitul de agent secundar, m & 2 [kg/s]
Sarcina termica a aparatului, Q& [W]
Suprafata de schimb de caldura a unei placi, S p [W]
Distanta dintre placi, H0
Conductivitatea termica a placii, [W/(m. K)]
Dimensiunile geometrice ale placii (L,l, )

Bilantul termic:
Q&
Temperatura agentului termic primar la iesire, T1e = T1i
m& 1 c p1
Q&
Temperatura agentului termic secundar la iesire, T2e = T2i +
m& 2 c p2

Numarul de canale nc =1

Suprafata totala de schimb de caldura:


S = (2 nc 1) S p [m ]
2

Vitezele de circulatie prin canale:


m& 1 m& 2 m
w1 = ; w2 = s
1 H0 l 2 H0 l

Numerele Reynolds :
w d w d
Re 1 = 1 h ; Re 2 = 2 h
1 2

35
36 Echipamente si instalatii termice

36
37

Numerele Nusselt :
0 ,25
Pr
Nu1 = a Re1b Pr10 ,25 1
Pr p1

0 ,25
0 ,25 Pr
a Re 2 Pr2 2
b
Nu 2 =
Pr p 2

Calculul coeficientilor de convectie :


Nu1 1 Nu 2 2 W
1 = ;2 = 2
dh dh m K

Calculul coeficientului global de schimb de caldura:


1 W
kS = 2
1 1 m K
+ +
1 2

Calculul fluxului termic real:


&
Q r = k S S t med [W ]

NU Q& Q& r
= 100 1 [% ]
nc = n c + 1 Q& r

DA
REZULTATE

Fig. 1.82. Algoritmul pentru calcul de proiectare al unui schimbator cu placi

37
38 Echipamente si instalatii termice

Calculul termic trebuie nsotit si de calcul hidraulic. n eventualitatea obtinerii unor


pierderi de presiune mai mari ca cele impuse de functionarea aparatului se impune
marirea numarului de canale (placi) sau alegerea altui tip de placa.

1.7. SCHIMBATOARE DE CALDURA CU TUBURI TERMICE

38
39

1.7.1. TUBUL TERMIC

Tubul termic este o incinta etansa (cel mai des sub forma de teava nchisa la
cele doua capete) care contine un lichid n echilibru cu vaporii sai, n absenta totala
a aerului sau a altui gaz [1.13].

Primul brevet privind tubul termic este datorat americanului Gangler (1942),
dar adevarata sa nastere este n anul 1964 n urma articolului publicat de americanii
Grover, Cotter si Erickson [1.26].

Datorita utilizarii fenomenelor de vaporizare si condensare a fluidului interior,


conductivitatea termica a tubului termic este de sute sau chiar de mii de ori mai
mare ca a unui conductor metalic omogen avnd acelasi volum.

n zona ncalzita a tubului (vaporizator) se afla lichidul vaporizator, vaporii


formati aici deplasndu-se spre zona rece (condensator) unde condenseaza. Dupa
modul de rentoarcere a condensatului spre vaporizator tuburile termice pot fi cu
umplutura capilara (figura 1.83) sau gravitationale (fara umplutura) (figura

1.84).

Fig. 1.83. Tub termic cu umplutura

39
40 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.84. Tub termic gravitational (termosifon)

n primul caz condensatul se rentoarce spre vaporizator datorita efectului


capilar al umpluturii poroase care captuseste peretele interior al tubului. n cel de al
doilea caz circulatia condensatului se asigura datorita efectului gravitatiei
(termosifon) (figura 1.84).

Zona situata ntre vaporizator si condensator si care nu schimba caldura cu


exteriorul este numita zona adiabatica si poate avea o lungime variabila ntre ctiva
centimetri si ctiva metri.
Principalele probleme care trebuie avute n vedere la constructia unui tub
termic sunt alegerea fluidului interior, a materialului tubului si a tipului de umplutura.

1.6.1.1. ALEGEREA FLUIDULUI INTERIOR

Principalul criteriu la alegerea fluidului interior l constituie temperatura de


lucru, care dicteaza presiunea interioara, fluidul n interiorul tubului fiind la saturatie.
Din acest punct de vedere se va urmari ca sa nu se coboare sub 0,1 bar si sa nu se
depaseasca presiunea de 30-40 bar.

40
41

Alte criterii avute la alegerea fluidului interior sunt prezentate n figura 1.85.
sudabilitate puritate toxicitate

FLUIDUL
compatibilitate
cost DE
cu tubul
LUCRU

propiet`\i flux stabilitate la


termodinamice critic temperatur`

Fig. 1.85. Criterii pentru algerea fluidului de lucru

n tabelul 6.1 sunt prezentate proprietatile unor fluide utilizate n tuburile


termice, iar n figura 6.4 valorile factorului de merit. Acest numar, care nu are o
semnificatie n sine caracterizeaza performantele termice ale fluidelor de lucru, ele
fiind cu att mai bune cu ct valoarea factorului este mai ridicata.
Tabelul 1.20.
Proprietatile si performantele fluidelor de lucru pentru tuburi termice

Nivelul
Temp. Temp. de Domeniu
perfor-
Fluidul de topire fierbere la 1 de Costuri
mantelo
[C] bar [C] temp. [C]
r
Heliu -272 -269 -271...-269
Azot -210 -196 -203...-160
Amoniac -78 -30 -60...70 ridicate ridicat
Freon 11 -111 24 -40...120 coborte cobort
Pentan -130 28 -20...120
Freon 113 -35 48 -10...100 coborte cobort
Acetona -95 57 0...120 medii mediu
Metanol -98 64 10...130 medii mediu
Etanol -112 78 0...130 medii mediu
Heptan -90 98 0...150
Apa 0 100 30...250 medii ridicate

41
42 Echipamente si instalatii termice

Toluen -95 111 70...270 coborte mediu


Gilotherm 12 250 130...350 coborte mediu
DO -39 357 220...600 ridicate ridicat
Mercur 29 670 430...800 ridicate mediu
Cesiu 64 760 500...850 ridicate ridicat
Potasiu 98 892 550...1100 ridicate f. ridicat
Sodiu 180 1342 1000...1700 f. f. ridicat
Litiu 960 2212 1800...2300 ridicate f. ridicat
Argint f.
ridicate

Fig. 6.4. Factorii de merit pentru unele fluide de lucru


a) tuburi cu umplutura; b) tuburi fara umplutura
I) apa; II) amoniac; III) metanol; IV) acetona; V) toluen; VI) Dowtherm E;

42
43

VII) Dowtherm A (Gilotherm DO).

1.6.1.2. ALEGEREA MATERIALULUI TUBULUI

ntre materialul din care este executat tubul si fluidul interior nu trebuie sa se
produca absolut nici o reactie chimica sau actiune coroziva, acestea putnd avea
efecte negative, mergnd pna la blocarea circulatiei n tub.
De exemplu apa este incompatibila cu otelul inoxidabil, la temperaturi peste
100C putnd avea loc o reactie cu degajare de hidrogen, care, chiar n cantitate
foarte mica, va bloca functionarea tubului termic prin perturbarea procesului de
condensare datorita prezentei unui gaz necondensabil.

n tabelul 1.21 sunt prezentate materialele recomandate pentru diferitele fluide


utilizate n tuburile termice [1.14].

Tabelul 1.21.
Materiale pentru tuburi termice

Fluidul de lucru Materialul compatibil pentru tub

Amoniac Aluminiu, otel inoxidabil

Freon Aluminiu, cupru

Acetona Cupru

Metanol, etanol Cupru

Apa Cupru

Toluen Otel, otel inoxidabil

Gilotherm DO Otel, otel inoxidabil

Mercur Otel cu putin carbon, otel inoxiodabil

Potasiu Otel inoxidabil AISI 316, nichel

Sodiu Otel inoxidabil AISI 316, nichel, molibden

Litiu Tungsten, molibden

43
44 Echipamente si instalatii termice

1.6.1.3. ALEGEREA TIPULUI DE UMPLUTURA

Pentru tuburile termice au fost ncercate, de catre constructori si cercetatori


numeroase tipuri de umpluturi. De la cele mai simple sub forma unei pnze
metalice, pna la cele complexe care combina nervurile interioare cu umplutura de
pnza metalica (figura 1.87).

Cele mai multe tuburi termice utilizate n schimbatoarele de caldura utilizeaza


termosifonul si au doar nervuri triunghiulare joase la interior, n scopul intensificarii
transferului de caldura la fierbere si condensare si mai putin pentru favorizarea
circulatiei condensatului.

a) tabla metalica simpla


b) pudra metalica sinterizata
c) tabla metalica cu spatiu inelar
d) tabla metalica cu artera
e) caneluri axiale

I) tabla metalica descentrata


II) tabla metalica compusa
III) caneluri axiale cu tabla ecran
IV) caneluri inelare cu mesa axiala
V) caneluri circulare cu tunel

Fig. 1.87. Tipuri de retele capilare pentru tuburile termice

44
45

1.6.1.4. TIPURI PRINCIPALE DE TUBURI TERMICE UTILIZATE N


SCHIMBATOARELE DE CALDURA

Cele mai multe schimbatoare de caldura utilizeaza tuburi termice de joasa


temperatura (-20C...+60C), fiind destinate n special domeniul climatizarii.
Fluidul de lucru utilizat este aproape totdeauna un agent frigorific. {n unele cazuri se
pot utiliza si alcooluri (metanol, etanol) sau acetona. Materialul din care se executa
tubul este n cele mai multe cazuri aluminiu, tubul executndu-se prin extindere cu
nervuri circulare exterioare, agentul termic exterior fiind n general aerul si cu
nervuri interioare longitudinale. Mai poate fi utilizat cuprul sau otelul inoxidabil, n
special pentru a rezista coroziunii exterioare.

Tuburile termice de medie temperatura (60C...250C) utilizeaza de


obicei apa sau un fluid organic ca agent de lucru. n cazul utilizarii apei, materialul
din care se executa tubul este totdeauna cupru, nervurat longitudinal la interior.
Fluidele organice cele mai utilizate sunt toluenul (pna la 280C) si
Gilothermul DO sau Dowthermul A, pna la 300-350C.
Tuburile termice de nalta temperatura (250C-400C) utilizeaza, n cele
mai multe cazuri mercurul, care poate fi utilizat pna la 600C si cu tubul construit
din otel inoxidabil neted la interior.

Tuburile termice de foarte nalta temperatura (peste 400C) pot utiliza


exclusiv metale lichide (mercur, sodiu, potasiu, litiu) si tevi din otel inoxidabil special
pna la 850C si aliaje speciale bogate n nichel pna la 1100C, peste aceasta
temperatura trebuie folosite metale refractare (molibden, tungsten). Realizari de
schimbatoare de caldura industriale utiliznd astfel de tuburi nu sunt nca
semnalate, fiind demarate nsa cercetari n special n SUA.

1.6.2. CALCULUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR CU


TUBURI TERMICE

ntr-un schimbator de caldura tuburile termice sunt amplasate ntr-un fascicul


mentinut la mijloc de o placa centrala care desparte aparatul n doua zone, una prin
care circula agentul primar care cedeaza caldura vaporiznd agentul de lucru si alta
n care agentul secundar primeste caldura de la agentul de lucru care condenseaza
(figura 1.88).

45
46 Echipamente si instalatii termice

n cazul n care agentii termici sunt gaze suprafata exterioara a tubului termic

se extinde de obicei, prin nervurare.


Fig. 1.88 Schema de principiu a unui schimbator de caldura cu tuburi termice

Pentru calculul schimbatoarelor de caldura cu tuburi termice se poate utiliza


metoda prezentata de Chaudourne [1.13], care se bazeaza pe descompunerea
aparatului n schimbatoare elementare.
Fiecare tub termic este considerat ca un ansamblu de doua schimbatoare
cuplate (un vaporizator si un condesator), n care faza de vapori are aceeasi
temperatura. Se considera de asemenea, ca tuburile termice de pe acelasi rnd (pe
aceeasi perpendiculara pe curgere) au aceeasi temperatura, lundu-se n calul
pentru un rnd un singur tub termic cu suprafata de schimb de caldura egala cu
suprafata tuturor tuburilor de pe un rnd. Se obtine astfel pentru fiecare rnd de
tuburi (celula) modelul prezentat n figura 1.89, iar pentru ansamblul schimbatorului
de caldura modelul din figura 1.90.

Metoda prevede urmatoarele etape succesive de calcul:

- determinarea coeficientilor globali de schimb de caldura pentru vaporizatorul si


condensatorul fiecarei celule;
- determinarea prin metoda -NTC a temperaturilor celor doi agenti termici la
iesirea din fiecare celula;

46
47

- determinarea temperaturilor agentilor termici la iesirea din ansamblul


schimbatorului de caldura (calcul prin metoda matriciala);
- verificarea cmpului de temperaturi n fiecare tub termic si stabilirea fluxurilor
termice transmise de fiecare celula si de ansamblul schimbatorului.

Schimb`tor
CALD
Tci Tce

T12
T11
Fluid intermediar

Tre Tri

Schimb`tor
RECE
Fig. 1.89. Modelarea unui rnd de tuburi termice

Fluid
cald

Fluid
rece
Fig. 1.90. Modelarea unui rnd de tuburi termice

1.6.3. UTILIZAREA SCHIMBATOARELOR DE CALDURA CU


TUBURI TERMICE

Schimbatoarele de caldura cu tuburi termice au o serie de avantaje fata de


celelalte tipuri de schimbatoare care au determinat utilizarea lor n anumite domenii.
Dintre principalele lor avantaje se pot mentiona [1.14]:

47
48 Echipamente si instalatii termice

Etanseitate foarte buna ntre cele doua fluide, existnd un singur


perete recuperator ntre ele care se poate etansa foarte bine prin
sudura.
Fiabilitate ridicata a aparatului care contine un numar mare de tuburi,
iar nefunctionarea unuia influenteaza n foarte mica masura
performantele aparatului si n orice caz nu pericliteaza functionarea lui.
Comportare foarte buna la dilatare , tuburile termice fiind libere la
cele doua capete.
Suplete n conceptie datorata faptului ca tuburile sunt independente
(neracordate ntre ele, putndu-se alege orice geometrie de asezare a
lor.
Eficienta ridicata datorita coeficientilor mari de transfer de caldura
interiori (fierbere si condensare) si a posibilitatii de extindere a
suprafetei exterioare de transfer de caldura prin nervurare.
Pierderi de presiune reduse, agentii termici circulnd peste un
fascicul de tevi, care creeaza pierderi de presiune mai mici dect n
cazul curgerii lor prin interiorul tevilor.

Supletea n conceptie si posibilitatea nervurarii lor exterioare au facut ca


schimbatoarele cu tuburi termice sa fie utilizate ca recuperatoare de caldura
pentru prencalzirea aerului de ardere la cuptoarele industriale (figura 1.91).

Fig. 1.91. Recuperator de caldura cu tuburi termice

48
49

Un alt domeniu unde aceste aparate si-au gasit o larga utilizare este n
climatizare undese folosesc tuburi termice ieftine din aluminiu umplute cu fluide
frigorifice (R11, R113), ncadrate la exterior n nervuri placa tot din aluminiu.

Datorita posibilitatii asigurarii unei etanseitati perfecte schimbatoarele cu


tuburi termice sunt utilizate n unele aplicatii din industria chimic si nucleara.

1. 9. RECUPERATOARE SI REGENERATOARE DE CALDURA


1.9.1 DEFINITII. CLASIFICARE. CONSIDERATII GENERALE

Recuperatoarele sunt schimbatoare de caldura care prezinta urmatoarele


trei caracteristici principale [1.9]:
- recupereaza o parte a caldurii gazelor rezultate din arderea unui
combustibil, care se evacueaza dintr-o instalatie pirotehnologica;
- caldura recuperata foloseste la prencalzirea aerului de ardere sau/si a
combustibilului gazos;
- gazele de ardere care cedeaza caldura sunt separate de fluidul gazos
ce primeste caldura printr-un perete metalic sau ceramic.
Regeneratoarele ndeplinesc primele doua conditii ale recuperatoarelor nsa,
n cazul lor, cei doi agenti termici vin n contact alternativ cu suprafata de schimb de
caldura, fluxul termic ntre fluide si perete schimbndu-si periodic directia.

Dupa modul de transmitere a caldurii, recuperatoarele se pot mparti n


doua grupe:
- recuperatoare convective, la care mai mult de 80% din caldura se transmite prin
convectie;
- recuperatoare prin radiatie, la care cea mai mare parte din caldura se
transmite prin radiatie.

n functie de materialul folosit, recuperatoarele pot fi clasificare n


metalice si ceramice.

Recuperatoarele metalice, dupa modul de realizare a suprafetei de schimb


de caldura, pot fi grupate n:
- recuperatoare cu tevi netede de otel;
- recuperatoare cu proeminente aciculare;
- recuperatoare din placi;
- recuperatoare termobloc ;

49
50 Echipamente si instalatii termice

- recuperatoare cu rdiatie simpla;


- recuperatoare cu radiatie bilaterala;
- recuperatoare clepsidra, etc.

Dupa modul de functionare, regeneratoarele se pot clasifica n:


- regeneratoare cu functionare intermitenta, la care aerul cald avnd
temperatura variabila, se debiteaza numai n perioada de racire a
acestuia;
- regeneratoare cu functionare continua, care debiteaza continuu aer
cald.

Dupa materialul din care sunt confectionate, regeratoarele se pot mparti


n doua grupe: metalice si ceramice. De obicei, cele metalice realizeaza un nivel
relativ scazut de prencalzire a agentului secundar si sunt folosite, ndeosebi, la
instalatiile de cazane sau de turbine cu gaze, ca prencalzitoare de aer.
Regeneratoarele ceramice realizeaza un nivel ridicat de prencalzire a
agentului termic secundar si sunt folosite aproape n exclusivitate la cuptoarele
industriale.

Dupa tipul constructiv, regeneratoarele cu functionare continua se pot


clasifica n:
- regeneratoare cu umplutura metalica sau ceramica rotativa ;
- regeneratoare cu pat mobil de bile;
- regeneratoare cu pat fluidizat n miscare;
- regeneratoare cu aerosol.

Regeneratoarele cu functionare intermitenta au umplutura fixa realizata


n exclusivitate din material ceramic. Dupa caracteristicile constructive ale
umpluturii, se pot clasifica n:
- regeneratoare cu umplutura din caramizi normalizate;
- regeneratoare cu umplutura din caramizi fasonate;
- regeneratoare cu pat fix de bile (umplutura este constituita din bile).
Pna n prezent, cea mai larga aplicabilitate au gasit-o:
- regeneratoarele metalice rotative la cazane, la cuptoare din industria
prelucrarii titeiului, instalatii de turbine cu gaze, care ncalzesc aerul pna la
maximum 450C;
- regeneratoare cu functionare intermediara avnd umplutura fixa la
cuptoarele Siemens-Martin, cuptoarele pentru topirea sticlei si alte tipuri de
cuptoare, furnale, generatoare M.H.D. (generatoare magnetohidrodinamice), care
pot ncalzi puternic aerul, pna la 2050C;
- regeneratoarele cu functionare continua avnd pat mobil de bile, care pot
furniza aer prencalzit pna la 1750C.

50
51

1.9.2 TIPURI CONSTRUCTIVE REPREZENTATIVE

1.9.2.1. RECUPERATOARE DE CALDURA

Recuperatoarele cu tevi netede de otel, au suprafata de schimb de


caldura formata din fascicule de tevi drepte, putnd sa circule att prin interiorul
tevilor, ct si prin exteriorul lor. Acest tip de recuperatoare se foloseste, n special,
la cuptoarele pentru care temperatura gazelor de ardere, a caror caldura este
recuperata, nu depaseste 600C.
In figura 1.100 se prezinta un recuperator prevazut cu patru treceri ale aerului
montat pe canalul vertical de evacuare a gazelor de ardere dintr-un cuptor de
tratament termic. Aerul circula prin interiorul tevilor, care pot avea diamentrul de
12-25 mm, functionnd dupa schema echicurent-curent ncrucisat fata de gazele de
ardere.

Fig. 1.100 Recuperator cu tevi netede din otel

Pentru a evita ncovoierea datorita dilatarilor termice, lungimea tevilor nu va


depasi 0,8-0,9 m. Un asemenea recuperator poate prencalzi aerul pna la
temperatura de 250-300C, atunci cnd temperatura gazelor de ardere la intrarea n
acesta este de 500-600C. Pentru a se proteja tevile din zona de intrare a gazelor

51
52 Echipamente si instalatii termice

de ardere s-a utilizat schema de circulatie echicurent-curent ncrucisat, n acest fel


n zona de intrare n aparat, unde temperatura gazelor de ardere este maxima, aerul
va avea temperatura minima. Dezavantajele principale ale acestui tip de
recuperator constau n:
- limitarea dimensiunilor la care se executa;
- obtinerea de valori relativ mari pentru suprafata de ncalzire raportata la
unitatea de caldura transmisa;
- prencalzirea aerului la temperaturi relativ mici;
- necesitatea functionarii la temperaturi relativ scazute, pentru gazele de
ardere la intrarea n recuperatoare, chiar daca se executa din oteluri
termorezistente.

Recuperatoarele cu proeminente aciculare se executa din fonta prin


turnare. Proeminentele, care pot fi situate pe suprafata interioara n contact cu aerul
prencalzit si pe suprafata exterioara n contact cu gazele de ardere, pe lnga faptul
ca maresc suprafata de ncalzire, maresc turbulenta fluidelor gazoase, ceea ce
mbunatateste sensibil conditiile de schimb de caldura, crescnd nsa pierderile de
presiune. Elementele de recuperare cu proeminente aciculare n forma de picaturi
sunt tipizate, fiind prevazute cu flanse la cele doua capete, prin care se realizeaza
asamblarea la cutiile de admisie si evacuare ale aerului (fig.1.101).

Fig. 1.101 Recuperator construit din opt elemente cu


proieminente aciculare, avnd doua treceri

Recuperatoarele acic ulare nu se construiesc, de obicei cu mai mult de patru


treceri. Frecvent, se utilizeaza constructia cu doua treceri care asigura prencalzirea

52
53

aerului pna la cca 350-400C, atunci cnd temperatura gazelor de ardere la


intrarea n suprafata recuperatorului este de 700-750C. daca este necesara
prencalzirea aerului pna la 200-250C, se utilizeaza recuperatoarele cu o singura
trecere. Folosirea unui numar mare de elemente montate n paralel, micsoreaza
sensibil, etanseitatea recuperatorului.
Recuperatoarele din tuburi de fonta cu proeminente aciculare au o eficienta
termica marita; ele, nsa, necesita executie ngrijita pentru evitarea cresterii
exagerate a pierderilor de presiune gazodinamice.

Recuperatoarele tip termobloc se utilizeaza, n special, la cuptoarele mici


de forja, la care arderea nu se termina n cuptor si la care alte tipuri de
recuperatoare ar avea o durata de functionare mai redusa. De obicei,
termoblocurile constau din doua fascicule de tuburi sau canale dispuse
perpendicular, care sunt solidarizate ntre ele prin intermediul unei carcase metalice,
n care se toarna fonta topita. Prin unul din fascicule circula gazele de ardere, iar
prin celalalt aerul care se prencalzeste. Separarea acestor fluide este perfecta, fapt
care permite si prencalzirea gazelor combustibile.
Pentru trecerea gazelor de ardere, fonta turnata n carcasa este strabatuta de
niste canale ale caror axe de simentrie sunt perpendiculare pe directia dupa care
este orientat fascicolul de tevi. Schema de ansamblu a unui astfel de recuperator
este prezentata n fig.1.102.
La termoblocurile cu o singura trecere, cresterea dimensiunilor
recuperatorului atrage dupa sine mari dificultati n privinta tehnologiei turnarii. De
aceea, pentru cresterea debitului si temperaturii aerului prencalzit, se construiesc
termoblocuri asamblate din mai multe elemente. Aceste elemente pot avea forme
diferite. Uneori, pot fi astfel construite, nct asamblndu-se alcatuiesc mai multe
treceri, ceea ce permite prencalzirea aerului la temperaturi de peste 300C, cnd
temperatura gazelor de ardere la intrarea n acestea nu depaseste 700C.
Recuperatoarele termobloc se combina, de obicei, cu recuperatoarele aciculare si
mai rar, cu recuparatoarele din tuburi netede de otel. n aceste situatii, ele servesc
ca sectiuni de protectie pentru functionarea la temperaturi ale gazelor de ardere la
intrarea n recuperatorul acicular ce depasesc valoarea admisibila.

53
54 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.102. Recuperator monolit de tipul termobloc

Desi recuperatoarele termobloc au o mare durata de utilizare, sunt etanse, iar


constructia lor este relativ simpla, ele prezinta si dezavantaje ca:
- greutatea raportata la unitatea de caldura transmisa de 3-4 ori mai
mare dect la recuperatoarele aciculare;
- recuperarea unei parti relativ mici din caldura continuta n gazele de
ardere, temparatura acestora la iesirea din aparat fiind de 600-700C.

Recuperatoarele prin radiatie sunt alcatuite, n principiu, din doua tuburi de


tabla (exterior si interior), de diametre relativ mari, dispuse concentric, care sunt
legate elastic ntre ele printr-un compensator de dilatatie. Gazele de ardere circula
prin tubul interior, rezistenta gazodinamica suplimentara introdusa fiind neglijabila.

54
55

Fig. 1.103. Recuperator cu radiatie simpla

La recuperatoareleprin radiatie densitatea fluxului termic maxim


q max (
= 58....93)10 W / m
3 2
)
este sensibil mai mare ca la recuperatoarele
convective, la care q max = (14....19)10 3W / m 2 [1.31]. Evolutia formelor
constructive ale recuperatoarelor prin radiatie a suferit n ultimul timp o dezvoltare
rapida, datorita posibilitatilor de a se obtine oteluri refractare, rezistnd la
temperaturi de 1100C, fara oxidare sau fluaj. Cu ajutorul acestor aparate, aerul se
poate ncalzi pna la temperatura de 950-1100C, pentru temperatura gazelor de
ardere care intra n recuperatoar de pna la 1650C.

Principalul dezavantaj al recuperatooarelor cu radiatie unilaterala l constituie


suprafata de schimb de caldura limitata. Pentru marirea acesteia s-au dezvoltat fie
recuperatoarele cu radiatie bilaterala (figura 1.104), fie recuperatoare cu doua

55
56 Echipamente si instalatii termice

drumuri pe partea aerului (recuperatorul clepsidra) (figura 1.105a) fie cele cu doua
drumuri pe partea gazelor de ardere (figura 1.105b).

Fig. 1.104. Recuperator cu radiatie bilaterala

Fig. 1.105 Recuperator cu doua drumuri


a) tip clepsidra; b) cu doua drumuri pe partea de gaze de ardere

Montarea verticala a recuperatoarelor prin radiatie reduce la minim


murdarirea suprafetei de ncalzire, indiferent de tipul combustibilului folosit.

56
57

ntruct recuperarea caldurii din gazele de ardere se face incomplet este


indicata montarea n serie a unui recuperator prin radiatie cu unul convectiv.
Recuperatoarele ceramince se folosesc ndeosebi la temperaturi ridicate.
n practica, asemnea recuperatoare sunt utilizate la cuptoarele metalurgice, la
cuptoarele pentru topit sticla si la cuptoarele adnci.
Principalul dezavantaj al recuperatoarelor ceramice l constituie etanseitatea
scazuta. Aceasta apare chiar de la montaj si se accentueaza pe masura ce
recuperatorul functioneaza. Pierderile de aer infiltrat n gazele de ardere, depind n
primul rnd de diferenta ntre presiunea de pe traseul aerului si presiunea pe traseul
gazelor de ardere.

1.9.2.2 REGENERATOARE DE CALDURA

Dupa modul de functionare regeneratoarele de caldura se mpart n doua mari


grupuri:
- regeneratoare cu functionare intermitenta, la care aerul cald avnd
temperatura variabila n timp se debiteaza numai n perioada de racire a
regeneratorului;
- regeneratoare cu functionare continua, care debiteaza continuu aer cald.
Regeneratoarele cu functionare intermitenta se realizeaza sub forma unor
baterii cu umplutura fixa ceramica, care functioneaza alternativ (figura 1.106). n
perioada de ncalzire a umpluturii regeneratorul primeste caldura de la gazele de
ardere, iar n perioada de racire a acestuia, aerul este prencalzit primind caldura de
la umplutura.

57
58 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.106 Regenerator ceramic vertical


Materialul din care sunt construite umpluturile regeneratoarelor ceramice
trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii [1.31]:
- sa dispuna de rezistenta mecanica, chimica si termica la temperaturi
ridicate;
- sa aiba caldura specifica mare n scopul micsorarii greutatii;
- sa aiba conductivitate termica ridicata, pentru a se putea mari grosimea
caramizii si a se micsora volumul regeneratorului.
Materialul care se foloseste frecvent pentru zidaria grilajelor este samota
superioara, stabila la temperaturi nalte si la actiunea gazelor.
Regeneratoarele cuptoarelor Martin prencalzesc, de obicei, aerul de ardere si
combustibilii gazosi la temperaturi maxime de 1200-1350C cnd temperatura
gazelor de ardere la intrarea n generator este 1550-1650C. Factorul principal care
determina alegerea materialului de constructie a umpluturilor folosite la
regeneratoarele cuptoarelor Martin este natura si compozitia fizico-chimica a
prafului care se evacueaza odata cu gazele de ardere.
Perioadele de ncalzire si racire dureaza, de obicei, 20-40 minute. n aceste
conditii, cu toate ca este suficienta grosimea caramizii de 25-40 mm, ea se ia, n
general, 63-75 mm. Uneori, pentru a se asigura o mare rezistenta, se utilizeaza o
grosime a caramizii si mai mare care poate ajunge pna la 75-160 mm.
Principalul dezavantaj al acestui tip de regeneratoare l constituie faptul ca
temperatura de prencalzire a aerului este variabila n timp, fiind maxima la nceputul
perioadei de racire a umpluturii, iar apoi scade.
Regeneratoarele cu pat fix de bile reprezinta o varianta mbunatatita a
regeneratoarelor ceramice cu umplutura din caramizi fasonate. Forma sferica a
bilelor refractare permite obtinerea unor suprafete de schimb de caldura de peste

58
59

100 m2/m3 umplutura. Datorita acestui avantaj, regeneratoarele cu pat fix de bile au
fost intens cercetate, fiind realizate cuptoare cu arzatoare regenerative la care
perioada de comutare a regeneratoarelor este de ordinul secundelor, temperatura de
prencalzire a aerului fiind practic constanta n timp.
Umplutura din bile mareste turbulenta agentului gazos, intensificnd transferul
de caldura catre si de la bile. Pentru aceeasi temperatura de prencalzire a acerului,
investitiile sunt mult mai mici ca la celelalte regeneratoare ceramice. Deoarece
rezistenta hidraulica a stratului de bile este considerabil mai mare este necesar sa se
realizeze sectiuni mari de trecere pentru fluidele gazoase si naltimi mici ale stratului
de bile. De aceea, o caracterisitica distinctiva a regeneratoarelor cu pat fix de bile
este naltimea mica a acestora.
Regeneratoarele cu functionare continua se pot realiza cu umplutura
rotativa sau cu umplutura mobila [1.9].
n figura 1.107 este reprezentat schematic un generator metalic cu axul de
rotatie vertical, functionnd continuu. Acesta se compune dintr-un rotor 1 actionat
de motorul electric 2 printr-o demultiplicare importanta, astfel ca turatia rotorului sa
fie n =2...5 rot/min. n cazurile practice, puterea motorului de actionare este
redusa, 0,5-5 kW. Aerul intra n regenerator prin racordul 3, iar gazele de ardere
prin racordul 4, traseul acestor fluide fiind separate prin peretele despartitor 5
prevazut cu dispozitiv de etansare.
Suprafata de schimb de caldura, alcatuita din table de otel netede si ondulate
cu grosimea 0,6-1,2 mm, este montata n compartimente practicate pe scheletul
rotorului. Aceste table constituie asa numita umplutura 1. Prin nvrtirea rotorului, n
timp ce o parte a suprafetei de schimb de caldura primeste caldura de la gazele de
ardere si se ncalzeste, cealalta parte se raceste cnd caldura nmagazineaza aerul
care se ncalzeste.

59
60 Echipamente si instalatii termice

Fig 1.107 Regenerator metalic cu axul de rotatie vertical

Este foarte important ca separarea ntre circuitele de aer si gaze de ardere din
regenerator sa se faca ct mai bine. Dispozitivele de etansare perfectionate nu
permit scapari mai mari de 10% din debitul de aer intrat. Acestea functioneaza fara
frecari, cu jocuri la 1-2 mm, sunt reglabile n timpul functionarii si poseda o
rezistenta mecanica mare. Cresterea infiltrarilor de aer n gazele de ardere necesita
marirea consumului de energie, att la ventilatorul de aer, ct si la exhaustorul de
tiraj, datorita cresterii debitelor fluidelor gazoase vehiculate.

Regeneratoarele cu functionare continua se pot realiza si sub forma unor


aparate cu pat mobil de bile (figura 1.108) sau de material granulat (figura
1.109), fie n varianta cu strat fluidizat (figura 1.110). n toate cele trei variante
aparatul este mpartit n doua camere: n cea superioara umplutura (bile ceramice
sau material granulat) se ncalzeste primind caldura de la gazele de ardere, iar n
cea inferioara aerul se prencalzeste prelund caldura de la umplutura.

Fig. 1.108 Regenerator cu pat mobil de bile


1 - camera superoara; 2 - bile refractare
3 - focar; 4 - strangulare; 5 - camera inferioara;
6 - circuitul de retur

60
61

Fig. 1.109 Regenerator cu pat mobil de material granulat


1 - camera superioara; 2 - material granulat;
3 - camera inferioara; 4 - gtuire; 5- circuit de retur

Fig. 1.110 Regenerator cu strat fluiidizat

61
62 Echipamente si instalatii termice

1 - camera superioara; 2 - ventil de reglare


a naltimii stratului fluidizat; 3 - camera
inferioara; 4- strangulare; 5 - retur.

1.9.3 PARTICULARITATI ALE CALCULULUI TERMIC

1.9.3.1 RECUPERATOARELE DE CALDURA

Recuperatoarele sunt schimbatoare de caldura cu functionare continua deci


metodele lor de calcul sunt cele prezentate n paragraful 1.2, aplicate pentru
solutiile constructive specifice
Una dintre particularitatile calculului coeficientului global de schimb de caldura
l constituie faptul ca gazele de ardere transmit caldura att prin convectie ct si
prin radiatie.
Coeficientul de transfer de caldura prin radiatie de la gazele de ardere la
peretele recuperatorului se poate determina, ntr-o prima aproximatie, din relatia
[1.45]:
' p g T g T ps
4 4
g = 5 ,67
r
T g T ps 100

Ag
100


[
W / m 2 C ; ] (1.133)

p = 0,5(1 + p ) ,
' (1.134)
unde: Tg si T ps reprezinta temperaturile absolute ale gazelor de ardere si
suprafetei peretelui care primeste caldura, n K; g si p - factorii de emisie ai
gazelor de ardere si peretelui recuperatorului.
Daca pe portiunea de recuperator unde se determina coeficientul rg
temperaturile T g si T ps variaza sensibil, n calcule se vor lua valorile medii ale
acestora.
Factorul de emisie al gazelor de ardere fara particule n suspensie se
determina n functie de continutul acestora n CO 2 si H 2 O , de grosimea efectiva
medie l a stratului radiant de gaze provenite din ardere si de temperatura acestora.
Se poate considera ca [1.15]:
g = CO2 + H 2O g , (1.135)
unde: CO2 reprezinta factrul de emisie al bioxidului de carbon; H 2 O - factorul de
emisie conventional al vaporilor de apa; - factorul de corectie pentru presiunea
partiala a vaporilor de apa; g - factor de corectie care tine seama ca energia
radiata de bioxidul de carbon este absorbita partial de vaporii de apa si invers.
Pentru gazele de ardere, corectia g este mica, de aproximativ 1-3% si se
ia n consideratie numai n calcule foarte precise. Factorul CO2 se determina din

62
63

figura 1.111 pentru o anumita valoare a temperaturii gazelor de ardere si a


produsului p CO2 l .

Fig. 1.111 Variatia factorului de emisie al CO 2 n functie de temperatura,


pentru diverse valori p CO2 l .

Marimea p CO2 reprezinta presiunea partiala a bioxidului de carbon care se


gaseste n gazele de ardere.
Grosimea efectiva l are valori diferite, dependente de forma spatiului n care
este cuprins gazul. Valorile acestui parametru se dau n tabelul 1.24.
Tabelul 1.24

Valorile grosimii efe ctive l pentru diferite forme ale apatiului ocupat de gaz

Forma volumului de gaz Dimensiunea Factor care multiplica pe


caracteristica d
d pentru a se obtine l
Cilindru cu lunginea infinita Diametrul 0,90
Cilindru drept avnd naltimea egala
cu Diametrul 0,72
diamentrul bazei, radiatia catre
centrul

63
64 Echipamente si instalatii termice

bazei
Idem, radiatia catre ntreaga Diametrul 0,60
suprafata
laterala a cilindrului
Spatiu cuprins ntre doua plane Distanta dintre 1,8
paralele plane
de suprafata infinite
Spatiu exterior unui fascicul de tevi s1 + s2
1,87 4 ,1
cu Diametrul de
diametrul d e, avnd pasul transversal
s1 si
s1 + s 2
pasul longitudinal s2 pentru: 2 ,82 10 ,6
Diametrul de
s1 + s 2
7
de
s + s2
7< 1 < 1,3
de

Analog cu CO2 se calculeaza si H 2 O . n figura 1.112 sunt prezentate


curbele de variatie ale factorului H 2 O n functie de temperatura gazelor de ardere,
pentru valori constante ale produsului p H2 O l . Marimea p H 2O reprezinta presiunea
partiala a vaporilot de apa din gazele de ardere.
Factorul de corectie se determina din figura 1.113.
Atunci cnd gazele de ardere contin particule fine solide n suspensie, factorul
de emisie g este mai mare dect valoarea data de relatia (1.135).
n acest caz, pentru calculul coeficientului rg se poate utiliza, de asemenea,
formula (1.133), daca factorul g se calculeaza din relatia:
g = 1 e (kps + Z p )l (1.136)
unde:
p g = p H 2 O + p CO2 (1.137)

64
65

Fig. 1.112 Factorul de emisie conventional al vaporilor de apa

0 ,8 + 1,6 p H 2O T
k = 1 0 ,38 g (1.138)
1000
psl
0 ,42 E Tg
Z = 3 (1.139)
p d 2p

65
66 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.113 Factorul de corectie

n care: E reprezinta un factor de corectie adimensional, variind ntre 0,12 si 0,2, n


functie de natura suspensiilor solide, care este dependenta, n special de
combustibilul ars; p - masa particulelor solide de praf dintr-un m3 gaze de ardere,
n g/m3; p - masa specifica a prafului, n g/m3; d p - diamentrul echivalent al
particulelor de praf, n . n formula (1.136) grosimea efectiva l se exprima n m.

1.9.3.2 REGENERATOARE CERAMICE


CU FUNCTIONARE INTERMITENTA

n cazul unui regenerator ceramic care lucreaza intermitent, diagramele


T = f ( ) si T = f ( S ) se traseaza att pentru perioada de ncalzire 1 a mediului
de acumulare (umpluturii), ct si pentru perioada de racire a acestuia 2 (figura
1.114).
Pentru calculul termic al regeneratoarelor ceramice folosite la cuptoare sunt
cunoscute, de obicei urmatoarele marimi:

66
67

Fig. 1.114 Diagrama variatiei temperaturii n lungul suprafetei si


n timp, pentru regeneratorul ceramic real.

- debitul D a , compozitia, temperaturile initiala T a' si finala T a" ale aerului sau
combustibilului gazos prencalzit n regenerator;
- viteza aerului, respectiv a combustibilului gazos wa si viteza gazelor de
ardere wg care circula n regenerator;
- grosimea caramizii, sistemul de nzidire al grilajului, precum si proprietatile
fizice ale materialului caramizii;
- durata perioadelor de ncalzire, respectiv racirea regeneratorului.

Din figura 1.114 se poate ntocmi bilantul termic pentru perioadele elementare
d de ncalzire si de racire ale mediului de acumulare (gratarului). n cazul perioadei
de ncalzire, bilantul termic are forma:
( )
dQ = S 1k1 Tmed,1 d = Dg c g T g' Tg" d = G gr c gr dTgr (1.140)
n care, n afara notatiilor deja folosite:
G gr reprezinta masa gratarului , n kg; c gr - caldura specifica a materialului din
care este confectionat gratarul, n J/kg C; S1 - suprafata de ncalzire, n m2; dt gr -
cresterea temperaturii gratarului n timpul elementar d , n C; k 1 - coeficientul
global de transfer de caldura n peroada de ncalzire, n W/m2 C.

Tinnd seama de variatiile temperaturii n lungul suprafetei si n timp,


prezentate n figura 1.114 se poate scrie pentru perioada de ncalzire:
Tmax = T g' Tgr
(1.141)
Tmin = Tg" Tgr
si prin urmare:
Tg' Tg"
Tmed ,1 = . (1.142)
Tg' T gr
ln
Tg" Tgr

Din egalitatea termenilor doi si trei ai relatiei (1.140), n care se nlocuieste


valoarea lui t med,1 cu cea din expresia (1.142) se obtine:
k 1S 1
D g c g = , (1.143)
Tg' Tgr
ln
Tg" Tgr

67
68 Echipamente si instalatii termice

de unde:
Sk
Tg" Tgr 11
Dg c g
=e (1.144)
Tg' Tgr
si prin urmare:
S1 k1

T = Tgr + T Tgr e
"
g ( '
g ) Dg c g
(1.145)
Din egalitatea ultimilor doi termeni ai relatiei (1.140), n care se nlocuieste
expresia lui t "g din (1.145) se obtine:
Sk

( )
11
D g c g T Tgr
' 1 e Dg c g d = G c dT (1.146)
g
gr gr gr

Separnd variabilele, se poate scrie:
D g c g
Sk
dT gr 1 1
= 1 e
D g cg d (1.147)
Tg' Tgr G gr c gr

Prin integrarea expresiei (8.14) n limitele: pentru T gr de la T gr, i la T gr, f , iar
pentru de la o la 1 , se obtine:

D g c g
Sk
Tg' Tgr, i 1 1
D g c g
ln = 1 e (1.148)
Tg' Tgr, f G gr c gr 1

n care: T gr, i si T gr, f reprezinta temperatura gratarului la nceputul perioadei de
ncalzire (la = 0 ), respectiv la sfrsitul perioadei de
ncalzire (la = 1 ).
Din relatia (8.15) se poate scoate expresia suprafetei de ncalzire S1 , n
cazul calculului termic de proiectare, sub forma:
D g c g 1
S1 = ln ( 1.149)
k1 Ggr c gr 1 Tg' Tgr, i
1 ln
Dg c g 1 Tg' Tgr, f
sau expresia perioadei de ncalzire 1 sub forma:

68
69

T g' T gr,i
ln
T g' T gr, f
1 =
Dg c g
Sk
1 1
1 e
Dg cg
G gr c gr

(1.150)
n cazul peroadei de racire, bila ntul elementar de caldura va avea forma:
dQ = S 2 k 2 Tmed , 2 d = G gr c gr dTgr =
1
( )
D a c a Ta" Ta' d

(1.151)
n care: S 2 reprezinta suprafata de racire a regeneratorului, n m2;
k 2 - coeficientul global de transfer de caldura n perioada de racire, n
W/m2 C.
n mod similar, pentru S 2 si 2 se obtin relatiile:
Da c a 1
S2 = ln , (1.152)
k 2 G gr c gr 1 T gr,i Ta'
1 ln
Da c a 2 T gr, f Ta'

Tgr ,i Ta'
ln
Tgr , f Ta'
2 = . (1.153)
D a c a
S k
2 2
1 e Da ca
G gr c gr

69
70 Echipamente si instalatii termice

1.10. SCHIMBATOARE DE CALDURA CU CONTACT


DIRECT

1.10.1. TIPURI CONSTRUCTIVE

Schimbatoarele de caldura cu contact direct sunt caracterizate de absenta


suprafetei de schimb de caldura, agentii termici intrnd n contact direct, realizndu-
se deobicei si un transfer de masa. n majoritatea cazurilor, acestea sunt aparate cu
functionare continua. Aplicatiile acestor aparate se regasesc cu precadere n
industriile chimice, petrochimice, metalurgice, s.a. cum ar fi:
transport pneumatic sau transport de particule prin intermediul unui
fluid;
reactii de natura chimica prin intermediul straturilor fluidizate sau a
sistemelor disperse n curgere;
transferul de masa combinat cu transferul de caldura (exemplu:
distilarea) ;
racirea gazelor umede sub temperatura de roua.

Avantajul principal al transferului de caldura prin contact direct este evident


legat de disparitia riscurilor de depuneri si coroziune, la care se adauga pierderi de
presiune reduse, suprafete de interfata ajustabile si coeficienti buni de transfer de
caldura. Apar nsa diverse probleme specifice cum ar fi compatibilitatea fizico-
chimica a fluidelor (imiscibilitate, inertie chimica) si separarea lor dupa schimbul de
caldura.

70
71

Se disting doua mari categorii de schimbatoare de caldura cu contact direct:


cu amestec sau cu barbotare .

n cazul schimbatoarelor de caldura de contact direct cu amestec agentii


termici vin n contact direct n prezenta interfetei, transferul de caldura ntre cele
doua medii realizndu-se prin aceasta.
Din punct de vedere constructiv schimbatoarele de caldura cu amestec se pot
mparti n urmatoarele grupe [1.18]:
coloane sau camere fara umplutura, n care lichidul este pulverizat
ntr-un gaz, deobicei umed (figura 1.115a);
aparate n cascada (scrubere), care au n interior o serie de placi
orizontale sau nclinate, care forteaza lichidul ca n drumul lui sa treaca
sicanat de pe o placa pe alta (figura 1.115b);
coloane cu umplutura (figura 1.115c), n care contactul ntre cei doi
agenti termici se realizeaza pe suprafata umpluturii (figura 1.116);
aparate cu jet (figura 1.115d), n care ncalzirea apei se realizeaza cu
ajutorul aburului folosit fie ca fluid motor, fie ca fluid antrenat;
aparate peliculare sau scrubere peliculare (figura 1.115e), n care
apa se poate ncalzi cu ajutorul aburului pna aproape de temperatura
de saturatie a aburului;
aparate cu spuma folosite, n special, pentru captarea din gaze a
prafului hidrofob (figura 1.115f).

Fig.1.115. Tipuri de schimbatoare de caldura cu amestec

71
72 Echipamente si instalatii termice

a camera fara umplutura; b aparat n cascada; c coloana cu umplutura; d aparat cu jet; e


scruber pelicular; f aparat cu spuma ntr-o treapta; g aparat cu spuma n trei trepte;
1 duza; 2 - tevi pentru distribuirea paei; 3 placile care formeaza cascada; 4 umplutura; 5,
6 ajutajele primei si celei de a doua trepte ale amestecatorului cu jet; 7 pompa; 8
ventilator centrifugal; 9 ventilator axial; 10 motor electric; 11 suprafete cilindrice
concentrice; 12 separator de umiditate; 13 ncalzitor pentru aer; 14 corpul
schimbatorului; 15 gratar; 16 nchizator hidraulic; 17 prag.

Fig. 1.116. Diverse tipuri de umplutura


a inel Rasching asezate dezordonat; b inele cu sicane; b, c inele cu sicane; d sfere; e
umplutura elicoidala; f umplutura n forma de scaun; g umplutura n forma de retea.

Schimbatoare de caldura cu barbotare (cu contact direct volumic) sunt


caracterizate de introducerea fortata a unui agent n masa celuilalt.
Principiul consta n injectarea sub forma dispersa a unui fluid (faza
dispersata), sub actiunea gravitatii, ntr-un mediu contiuu (faza continua)
de fluid aflat n circulatie sau reapus. Faza continua este gazoasa sau lichida
iar cea dispersa este un gaz, un lichid sau un solid. Suprafata de schimb de
caldura S disponibila depinde de diametrul particulelor, d, si de coeficientul
de retinere , care caracterizeaza volumul de fluid dispersat, prezent n
aparat la un moment dat. Se defineste astfel aria suprafetei interfaze a ca
raportul dintre suprafata de schimb de caldura S si volumul V al mediului
continuu:

S 6
a= = (1.154)
V d

72
73

n cazul unui contact lichid-lihchid, valori uzuale ale aria suprafetei interfaciale
a sunt de aproximativ 1500 m2/m3.

Indiferent de natura fazelor dispersate si continue, calitate transferului de


caldura este n principal dictat de hidrodinamica procesului. Trebuie astfel asigurata
o buna repartitie a fazei dispersate si trebuie evitata recircularea pentru
conservarea unei bune eficacitati a transferului de caldura.

Separarea fazelor este simpla n cazul dispersiei unei faze


solide ntr-un gaz ca si n cel a unei dispersii lichid-lichid
datorita diferentei de greutate specifica. Separarea devine
mai complicata cnd faza dispersata este solida iar faza
continua lichida, fiind necesar n acest caz utilizarea, de
exemplu, a unei site sau a unei centrifuge.

Dintre aplicatiile schimbatoarelor de caldura cu contact


direct amintim urmatoarele:

turnurile de racire de la centralele termoelectrice (vezi cap.3): n


acest sistem, apa calda este dispersata la partea superioara a
unui turn, intrnd n contact cu aerul ce circula n contacurent,
care se umidifica; n acest caz, transferul de caldura este nsotit
si de transfer de masa;
recuperatoare de caldura de la aerul umed evacuat din instalatiile de
uscare;
recuperatoare de caldura de la gazele de ardere, care asigura si
retinerea prafului sau gudroanele din acestea ;
generatoarele de vapori cu contact direct: un lichid cald ce constuie faza
continua transmite caldura fazei dispersate care vaporizeaza. Vaporii
pot fi generati de la o sursa de joasa sau medie temperatura cum ar fi o
resursa energetica secundara sau de la o sursa geotermala, pentru
producerea de electricitate sau desalinizarea apei de mare;
productia de bile de gheata, generate prin dispersia apei ntr-un curent
de azot gazos rece, dupa care se realizeaza o racire brusca n azot
lichid pentru decapare si decontaminare.

73
74 Echipamente si instalatii termice

1.10.2.BILANTUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR


DE CALDURA CU CONTACT DIRECT

Pentru ntocmirea bilantului termic consideram ca n schimbator intra un gaz


umed, cu umiditatea d i [kg/kgg.us] , debitul de M u [kgg.us/s] si temperatura Tgi si
un lichid (de obicei apa) cu debitul Wi si temperatura Twi . In urma transferului de
caldura si masa, la iesirea din aparat umiditatea si temperatura gazului devin d e ,
respectiv T ge , iar temperatura apei Twe . Debitul de apa care va parasi aparatul va
fi :
We = Wi + M u (d i d e ). [kg/s] (1.155)
Cu aceste notatii bilantul termic este :

M u hi + Wi c pwTwi = M u he + We c pwTwe + Qma , [W] (1.156)


unde : hi si he sunt entalpiile gazului umed la intrarea si iesirea din aparat:
hi = c guTgi + d i hvi ,
(1.157)
he = c guTge + d e hve ,
unde: c gu este caldura specifica a gazelor uscate , n kJ/(kg.K) ; hvi , hve entalpiile
vaporilor de apa la temperaturile Tgi ,respectiv T ge ,in kJ/kg, Qma - pierderile de
caldura n mediul ambient, n W.

In cazul scruberelor pentru racirea gazelor pierderile de caldura n mediul


ambiant sunt neglijabile, din ecuatia bilantului termic putnd determina debitul de apa
care se poate ncalzi n aparat:

M u c gu (Tgi Tge ) + d i (hi c pwTwe ) d e (he c pwTwe )


[ ]
Wi = . [kg/s] (1.158)
Twe Twi

Temperatura apei la iesirea din scruber nu poate depasi temperatura


termometrului umed a gazelor Tum , valoarea optima recomandata fiind [1.2 ] :

W
Twe = Tum 1 0,1 i . (1.159)
Mu
Temperatura gazelor la iesire trbuie sa fie c mai coborta pentru a realiza o
recuperare maxima. In cazul curgerii n contracurent gazele pot fi racite teoretic

74
75

pna la temperatura cu care apa intra n aparat Twi , laechicurent, temperatura


limita de racire este Twe .

Fluxul termic transmis n schimbator este:

Q = We c pwTwe Wi c pwTwi =
(1.160)
Wi c pw (Twe Twi ) + M u (d i d e ) = M u (hi he )
Se poate defini un flux termic specific, raportat la 1 kg de gaze uscate:

Q W e c pwTwe Wi c pwTwi
q= = = hi he (1.161)
Mu Mu

1.10.3 TRANSFERUL DE CALDURA SI REGIMUL


HIDRAULIC AL SCRUBERELOR CU UMPLUTURA

Ecuatia transferului de caldura ntr-unschimbator de caldura cu amestec se


poate scrie sub forma :

Q = k S S u Tmed = k VVu Tmed,


(1.162)
unde : k S , kV sunt coeficientii globali de transfer de caldura n aparat de
suprafata, respectiv volumic, n W/(m2K),respectiv W/(m3K) ; Su , Vu -suprafata,
respectiv volumul umpluturii, n m2,respectiv m3 ; Tmed - diferenta medie de
temperatura.

Diferenta medie de temperatura se calculeaza n functie de tipul curgerii cu


relatiile (2.24) sau (2.25) .

Pentru calculul coeficientului global de transfer de caldura se utilizeaza


criteriul lui Kirpicev [1.2] :

kS de
Ki = , (1.163)
g
unde : d e este diametrul echivalent al umpluturii, n m; g -conductivitatea termica a
gazelor, n W/(mK).

75
76 Echipamente si instalatii termice

Pentru determinarea criteriului lui Kirpicev se poate utiliza relatia criteriala


[1.2]:

Ki = 0,01 Re 0g, 7 Re 0l , 7 Prg0,33 , (1.164)


unde : Re g = 4 w g 0 / g f este criteriul Reynolds pentru gaze ; Re l = Hd e / l -
criteriul Reynolds pentru lichid ; Pr g -criteriul Prandtl pentru gaze ;
H = 3600Wi / l F - densitatea de stropire, n m /(m h) ; Wi- debitul de apa la
3 2

intrarea n scruber, n kg/s ; F- suprafata sectiunii aparatului, n m2 ; g , g , l , l -


viscozitatea cinematica, respectv densitaea gazului, respectiv lichidului, n m2/s,
respectiv kg/m3 ; f- suprafata de transfer de caldura a unitatii de volum al
umpluturii, n m2/m3 ; d e = 4v / f -diametrul echivalent al umpluturii ; v -volumul
liber al umpluturii, n m3/m3 ; w g 0 - viteza gazelor n suprafata fara umplutura a
aparatului, in m/s.

Pentru scruberele cu umplutura din inele Rasching, pentru calculul


coeficientului global de schimb de caldura se recomanda utilizarea relatiei [1.68] :

6
gu (wg 0 gu )o, 8 H 0,7
k = 1,15 10 [W/(m2K)] (1.165)
f 0, 5
v
0 ,3 0, 8 0, 7
gu l

unde : gu , gu , gu sunt conductivitatea termica,densitatea, respective viscozitatea


dinamica a gazelor uscate, n W/(mK), kg/m3,respective kg.s/m2.

Legatura ntre coeficientii globali de transfer de caldura de suprafata si volum


este :
k V = fk S . (1.166)

Caracteristicile specifice ale ctorva tipuri de umpluturi sunt prezentate n


tabelul 1.25

Tabelul 1.25
Caracteristicile umpluturilor

Tipul si dimensiunile Suprafata Volumul Greutatea Diametrul


umpluturii,,mm specifica f liber v specifica echivalent de
m2/m3 m2/m3 kg/m3 m
Inele Rasching ceramice
(asezate neregulat):
15x15x2 330 0,70 690 0.0085

76
77

25x25x3 200 0,74 530 0,015


35x35x4 140 0,78 505 0.022
50x50x5 90 0,785 530 0,035

Inele Rasching ceramice


(asezare ordonata)
50x50x5 110 0,735 650 0,027
80x80x8 80 0,72 670 0,036
100x100x10 60 0,72 670 0,048

Bucati de cocs:
25 120 0,53 600 0,018
40 85 0,55 590 0,026
75 42 0,58 550 0,055

Bucati de cuart :
25 120 0,37 1600 0,012
40 85 0,43 1450 0,020
75 42 0,46 1380 0,044
Gratar de lemn
10x100x10 100 0,55 210 0,022
10x100x20 65 0,68 145 0,042
10x100x30 42 0,77 110 0,063
Plasa metalica 160 0,95 390 0,024

Inele cu sicane ceramice


(asezare dezordonata) :
25x25x3 220 0,74 610 0,013
35x35x4 165 0,76 540 0,018
50x50x5 120 0,78 520 0,026

Pentru realizarea unui bun transfer de caldura si de masa este necesara o


densitate de stropire uniforma si suficienta si o buna corelatie ntre debitul de lichid
si viteza gazelor care curg n contacurent cu lichidul. O densitate de stropire
insuficienta nu asigura udarea n ntregime si formarea unui film de lichid pe toata
suprafata umpluturii diminundu-se astfel suprafata de transfer a aparatului.O
densitate de stropire prea mare face ca o parte din lichid sa nu mai formeze o
pelicula pe umplutura, sa inunde aceasta si sa curga sub forma de suvite sau
picaturi. Limitele recomandate pentru densitea de stropire sunt [1.2] :

H min = 0,12 f ,
[m3/(m2h)] (1.167)
H max (4 6) H min .

77
78 Echipamente si instalatii termice

Pentru determinarea pierderilor de presiune la curgerea gazelor printr-un


scruber cu umplutura uscata (n absenta apei) se pot utiliza urmatoarele relatii :

umplutura din inele sau bucati asezte neregulat


- regim laminar de curgere (Re g<70) :
200 g w2g 0 g
pus = h ; [mm col. apa] (1.168)
gd e2v
- regim turbulent (Re g<7000):
7,6 g w2g 0 g0, 2
pus = h ; [mm col. apa] (1.169)
gd e0, 2v 1, 8
- regim turbulent (Re g>7000):
1,3 g w2g 0
pus = h , [mm col. apa] (1.170)
gd e v 2
unde: h este naltimea umpluturii, n m.
umplutura din inele sau retea de lemn asezate ordonat
- regim turbulent :
2 g w1g, 625 g0, 375 v
pus = h 1, 375 1, 625
0,78 + 17 01, 37 , (1.171)
gd e v fz
unde:z-numarul de rnduri de umplutura/inele pe 1 metru naltime de
umplutura ; 0 - raportul ntre sectiunea libera maxima si minima a
umpluturii :
- pentru umplutura retea din scnduri de lemn :
a+b
0 = ; ( 1.172)
2
- pentru inele asezate ordonat :
d ex
0 = ,
d in
(1.173)
unde :a este spatiu dintre scanduri, in m ; b- grosimea scndurii,
n m; d ex,,din-diametrul exterior, respective interior al inelelor, in
m.
Pierderile de presiune pentru umplutura umeda sunt mai mari dect
pentru cea uscata, daturita prezentei peliculei de lichid care micsoreaza sectiunea
de curgere. Ele se pot calcula cu relatia [1.2] :

pum = pus ,
= 1,2 + 0,04u ,
(1.174)

78
79

unde : u este densitatea de stropire, n m3/(m2h).

Puterea necesara pentru circulatia gazului prin scruber va fi:

M g p
P= . [kW]
3600 102 gv
(1.175)

1.10.4 CALCULUL TERMIC AL SCRUBERELOR CU


UMPLUTURA

Pentru calculul termic al acestor aparate se utilizeaza urmatoarele date de


intrare:
debitul de gaz uscat M us , n kg/s ;
continutul de umiditate a gazelor la intrarea n aparat d i , n kg/kggu ;
temperatura gazelor la intrarea si iesirea din aparat Tgi , Tge , n oC ;
temperatura lichidului la intrarea n schimbator Twi , n oC .

Principalele etape ce trebuiesc parcurse sunt :


1. Determinarea continutului de umiditate al gazului la iesirea din aparat,
presupunnd ca la temperatura T ge ,acesta este saturat n umiditate :
Rgu pmax
de = , (1.176)
Rv p p max
unde : Rgu = 848 / gu este constanta gazelor pentru gazele uscate ;
Rv = 848 / v constanta gazelor pentru vaporii suprancalziti
de apa ; gu masa moleculara a gazelor uscate ( pentru aer
au = 28,95) ; v masa moleculara a vaporilor ( v = 18,016) ;
p-presiunea gazului n aparat, n bar ; pmax- temperatura de saturatie
a apei la T ge .
2. Determinarea temperaturii termometrului umed pentru gaze Tum, ca
limita superioara de prencalzire a apei. Pentru aceasta se va scrie
bilantul termic al aparatului n momentul saturarii gazelor cu umiditate,
cnd se considera ca lichidul a atins temperatura termometrului umed.
Calculul este iterativ, alegndu-se o valoare pentru Tum si
verificndu-se bilantul termic.

79
80 Echipamente si instalatii termice

3. Se determina temperatura apei la iesirea din aparat Twe cu relatia


(1.159) si debitul de apa prencalzit W cu relatia (1.158).
4. Debitul volumic real de gaz care circula prin aparat la temperatura si
presiunea medie se poate calcula cu relatia :

M gu gu d m (273 + Tgm ) p 0
V= 1 + , [m3/s]
gu 0,805
(1.177)
273 p
unde : dm , Tgm sunt continutul de umiditate,respective temperatura
gazelor; p,p0 presiunea din aparat,respective presiunea
atmosferica, in bar.
5. Pentru scruberele cu umplutura se recomanda ca valoarea densitatii
de stropire sa fie n limitele calculate cu relatia 1.167, iar viteza
gazelor n sectiunea libera sa fie n intervalul wg0=1-3m/s. Sectiunea
aparatului poate fi determinata cu doua relatii :

3600Wi
F= , [m2]
l H
(1.178)

Vv
F= . [m2]
wg 0
(1.179)
Rezulta ca trebuie ca ntre marimile caracteristice ale aparatului sa
existe egalitatea :
Wi l Hv
= . (1.180)
V 3600wg 0
In cazul n care egalitatea nu poate fi respectata cu valorile recoman-
date pentru H si wg0, se va alege o schema de functionare a aparatu-
lui cu recircularea gazelor.
6. Calculul coeficientului global de schimb de caldura de suprafata se
face cu una dintre relatiile prezentate in paragraful 1.10.3. Calculnd
diferenta medie de temperatura pentru curgerea n contracurent,
rezulta suprafata necesara pentru umplutura :
Q
Su = [m2]
k S Tmed
(1.181)
7. Se determina n final dimensiunile geometrice ale aparatului : volumul
umpluturii VU, naltimea umpluturii h si diametrul aparatului D :

80
81

VU =
f
[ ]
m ; h = U [m]; D =
Su 3 V
F
4

F [m].

(1.182)

1.10. SCHIMBATOARE DE CALDURA CU CONTACT


DIRECT

1.10.1. TIPURI CONSTRUCTIVE

Schimbatoarele de caldura cu contact direct sunt caracterizate de absenta


suprafetei de schimb de caldura, agentii termici intrnd n contact direct, realizndu-
se deobicei si un transfer de masa. n majoritatea cazurilor, acestea sunt aparate cu
functionare continua. Aplicatiile acestor aparate se regasesc cu precadere n
industriile chimice, petrochimice, metalurgice, s.a. cum ar fi:
transport pneumatic sau transport de particule prin intermediul unui
fluid;
reactii de natura chimica prin intermediul straturilor fluidizate sau a
sistemelor disperse n curgere;
transferul de masa combinat cu transferul de caldura (exemplu:
distilarea) ;
racirea gazelor umede sub temperatura de roua.

81
82 Echipamente si instalatii termice

Avantajul principal al transferului de caldura prin contact direct este evident


legat de disparitia riscurilor de depuneri si coroziune, la care se adauga pierderi de
presiune reduse, suprafete de interfata ajustabile si coeficienti buni de transfer de
caldura. Apar nsa diverse probleme specifice cum ar fi compatibilitatea fizico-
chimica a fluidelor (imiscibilitate, inertie chimica) si separarea lor dupa schimbul de
caldura.

Se disting doua mari categorii de schimbatoare de caldura cu contact direct:


cu amestec sau cu barbotare [1.41].

n cazul schimbatoarelor de caldura de contact direct cu amestec agentii


termici vin n contact direct n prezenta interfetei, transferul de caldura ntre cele
doua medii realizndu-se prin aceasta.
Din punct de vedere constructiv schimbatoarele de caldura cu amestec se pot
mparti n urmatoarele grupe [1.9]:
coloane sau camere fara umplutura, n care lichidul este pulverizat
ntr-un gaz, deobicei umed (figura 1.115a);
aparate n cascada (scrubere), care au n interior o serie de placi
orizontale sau nclinate, care forteaza lichidul ca n drumul lui sa treaca
sicanat de pe o placa pe alta (figura 1.115b);
coloane cu umplutura (figura 1.115c), n care contactul ntre cei doi
agenti termici se realizeaza pe suprafata umpluturii (figura 1.116);
aparate cu jet (figura 1.115d), n care ncalzirea apei se realizeaza cu
ajutorul aburului folosit fie ca fluid motor, fie ca fluid antrenat;
aparate peliculare sau scrubere peliculare (figura 1.115e), n care
apa se poate ncalzi cu ajutorul aburului pna aproape de temperatura
de saturatie a aburului;
aparate cu spuma folosite, n special, pentru captarea din gaze a
prafului hidrofob (figura 1.115f).

Fig.1.115. Tipuri de schimbatoare de caldura cu amestec

82
83

a camera fara umplutura; b aparat n cascada; c coloana cu umplutura; d aparat cu jet; e


scruber pelicular; f aparat cu spuma ntr-o treapta; g aparat cu spuma n trei trepte;
1 duza; 2 - tevi pentru distribuirea paei; 3 placile care formeaza cascada; 4 umplutura; 5, 6
ajutajele primei si celei de a doua trepte ale amestecatorului cu jet; 7 pompa; 8 ventilator
centrifugal; 9 ventilator axial; 10 motor electric; 11 suprafete cilindrice concentrice; 12
separator de umiditate; 13 ncalzitor pentru aer; 14 corpul schimbatorului; 15 gratar; 16
nchizator hidraulic; 17 prag.

Fig. 1.116. Diverse tipuri de umplutura


a inel Rasching asezate dezordonat; b inele cu sicane; b, c inele cu sicane; d sfere; e umplutura
elicoidala; f umplutura n forma de scaun; g umplutura n forma de retea.

Schimbatoare de caldura cu barbotare (cu contact direct volumic) sunt


caracterizate de introducerea fortata a unui agent n masa celuilalt. Principiul consta
n injectarea sub forma dispersa a unui fluid (faza dispersata), sub actiunea
gravitatii, ntr-un mediu contiuu (faza continua) de fluid aflat n circulatie sau
reapus. Faza continua este gazoasa sau lichida iar cea dispersa este un gaz, un
lichid sau un solid. Suprafata de schimb de caldura S disponibila depinde de
diametrul particulelor, d, si de coeficientul de retinere , care caracterizeaza
volumul de fluid dispersat, prezent n aparat la un moment dat. Se defineste astfel
aria suprafetei interfaze a ca raportul dintre suprafata de schimb de caldura S si
volumul V al mediului continuu:

83
84 Echipamente si instalatii termice

S 6
a= = (1.154)
V d

n cazul unui contact lichid-lihchid, valori uzuale ale aria suprafetei interfaciale
a sunt de aproximativ 1500 m2/m3[1.3].

Indiferent de natura fazelor dispersate si continue, calitate transferului de


caldura este n principal dictat de hidrodinamica procesului. Trebuie astfel asigurata
o buna repartitie a fazei dispersate si trebuie evitata recircularea pentru
conservarea unei bune eficacitati a transferului de caldura.

Separarea fazelor este simpla n cazul dispersiei unei faze solide ntr-un gaz ca
si n cel a unei dispersii lichid-lichid datorita diferentei de greutate specifica.
Separarea devine mai complicata cnd faza dispersata este solida iar faza
continua lichida, fiind necesar n acest caz utilizarea, de exemplu, a unei site
sau a unei centrifuge.
Dintre aplicatiile schimbatoarelor de caldura cu contact direct amintim
urmatoarele:
turnurile de racire de la centralele termoelectrice (vezi cap.3): n
acestsistem, apa calda este dispersata la partea superioara a unui turn,
intrnd n contact cu aerul ce circula n contacurent, care se umidifica;
n acest caz, transferul de caldura este nsotit si de transfer de masa;
recuperatoare de caldura de la aerul umed evacuat din instalatiile de
uscare;
recuperatoare de caldura de la gazele de ardere, care asigura si
retinerea prafului sau gudroanele din acestea ;
generatoarele de vapori cu contact direct: un lichid cald ce constuie faza
continua transmite caldura fazei dispersate care vaporizeaza. Vaporii
pot fi generati de la o sursa de joasa sau medie temperatura cum ar fi o
resursa energetica secundara sau de la o sursa geotermala, pentru
producerea de electricitate sau desalinizarea apei de mare;
productia de bile de gheata, generate prin dispersia apei ntr-un curent
de azot gazos rece, dupa care se realizeaza o racire brusca n azot
lichid pentru decapare si decontaminare.

1.10.2.BILANTUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR


DE CALDURA CU CONTACT DIRECT

84
85

Pentru ntocmirea bilantului termic consideram ca n schimbator intra un gaz


umed, cu umiditatea d i [kg/kgg.us] , debitul de M u [kgg.us/s] si temperatura Tgi si
un lichid (de obicei apa) cu debitul Wi si temperatura Twi . In urma transferului de
caldura si masa, la iesirea din aparat umiditatea si temperatura gazului devin d e ,
respectiv T ge , iar temperatura apei Twe . Debitul de apa care va parasi aparatul va
fi :
We = Wi + M u (d i d e ). [kg/s] (1.155)
Cu aceste notatii bilantul termic este [1.3]:

M u hi + Wi c pwTwi = M u he + We c pwTwe + Qma , [W] (1.156)


unde : hi si he sunt entalpiile gazului umed la intrarea si iesirea din aparat:
hi = c guTgi + d i hvi ,
(1.157)
he = c guTge + d e hve ,
unde: c gu este caldura specifica a gazelor uscate , n kJ/(kg.K) ; hvi , hve entalpiile
vaporilor de apa la temperaturile Tgi ,respectiv T ge ,in kJ/kg, Qma - pierderile de
caldura n mediul ambient, n W.

In cazul scruberelor pentru racirea gazelor pierderile de caldura n mediul


ambiant sunt neglijabile, din ecuatia bilantului termic putnd determina debitul de apa
care se poate ncalzi n aparat:

M u c gu (Tgi Tge ) + d i (hi c pwTwe ) d e (he c pwTwe )


[ ]
Wi = . [kg/s] (1.158)
Twe Twi

Temperatura apei la ie sirea din scruber nu poate depasi temperatura


termometrului umed a gazelor Tum , valoarea optima recomandata fiind [1.3 ] :

W
Twe = Tum 1 0,1 i . (1.159)
Mu
Temperatura gazelor la iesire trbuie sa fie c mai coborta pentru a realiza o
recuperare maxima. In cazul curgerii n contracurent gazele pot fi racite teoretic
pna la temperatura cu care apa intra n aparat Twi , laechicurent, temperatura
limita de racire este Twe .

85
86 Echipamente si instalatii termice

Fluxul termic transmis n schimbator este:

Q = We c pwTwe Wi c pwTwi =
(1.160)
Wi c pw (Twe Twi ) + M u (d i d e ) = M u (hi he )
Se poate defini un flux termic specific, raportat la 1 kg de gaze uscate:

Q W e c pwTwe Wi c pwTwi
q= = = hi he . (1.161)
Mu Mu

1.10.3 TRANSFERUL DE CALDURA SI REGIMUL HIDRAULIC AL


SCRUBERELOR CU UMPLUTURA

Ecuatia transferului de caldura ntr-unschimbator de caldura cu amestec se


poate scrie sub forma :

Q = k S S u Tmed = k VVu Tmed,


(1.162)
unde : k S , kV sunt coeficientii globali de transfer de caldura n aparat de
suprafata, respectiv volumic, n W/(m2K),respectiv W/(m3K) ; Su , Vu -suprafata,
respectiv volumul umpluturii, n m2,respectiv m3 ; Tmed - diferenta medie de
temperatura.

Diferenta medie de temperatura se calculeaza n functie de tipul curgerii cu


relatiile (2.24) sau (2.25) .

Pentru calculul coeficientului global de transfer de caldura se utilizeaza


criteriul lui Kirpicev [1.2] :

kS de
Ki = , (1.163)
g
unde : d e este diametrul echivalent al umpluturii, n m; g -conductivitatea termica a
gazelor, n W/(mK).

Pentru determinarea criteriului lui Kirpicev se poate utiliza relatia criteriala


[1.2]:

86
87

Ki = 0,01 Re 0g, 7 Re 0l , 7 Prg0,33 , (1.164)


unde : Re g = 4 w g 0 / g f este criteriul Reynolds pentru gaze ; Re l = Hd e / l -
criteriul Reynolds pentru lichid ; Pr g -criteriul Prandtl pentru gaze ;
H = 3600Wi / l F - densitatea de stropire, n m /(m h) ; Wi- debitul de apa la
3 2

intrarea n scruber, n kg/s ; F- suprafata sectiunii aparatului, n m2 ; g , g , l , l -


viscozitatea cinematica, respectv densitaea gazului, respectiv lichidului, n m2/s,
respectiv kg/m3 ; f- suprafata de transfer de caldura a unitatii de volum al
umpluturii, n m2/m3 ; d e = 4v / f -diametrul echivalent al umpluturii ; v -volumul
liber al umpluturii, n m3/m3 ; w g 0 - viteza gazelor n suprafata fara umplutura a
aparatului, in m/s.

Pentru scruberele cu umplutura din inele Rasching, pentru calculul


coeficientului global de schimb de caldura se recomanda utilizarea relatiei [1.3] :

6
gu (wg 0 gu )o, 8 H 0,7
k = 1,15 10 [W/(m2K)] (1.165)
f 0, 5v 0,3 0gu, 8 l0, 7

unde : gu , gu , gu sunt conductivitatea termica,densitatea, respective viscozitatea


dinamica a gazelor uscate, n W/(mK), kg/m3,respective kg.s/m2.

Legatura ntre coeficientii globali de transfer de caldura de suprafata si volum


este :
k V = fk S . (1.166)

Caracteristicile specifice ale ctorva tipuri de umpluturi sunt prezentate n


tabelul 1.25[1.3].

Tabelul 1.25
Caracteristicile umpluturilor

Tipul si dimensiunile Suprafata Volumul Greutatea Diametrul


umpluturii,,mm specifica f liber v specifica echivalent de
m2/m3 m2/m3 kg/m3 m
Inele Rasching ceramice
(asezate neregulat):
15x15x2 330 0,70 690 0.0085

87
88 Echipamente si instalatii termice

25x25x3 200 0,74 530 0,015


35x35x4 140 0,78 505 0.022
50x50x5 90 0,785 530 0,035

Inele Rasching ceramice


(asezare ordonata)
50x50x5 110 0,735 650 0,027
80x80x8 80 0,72 670 0,036
100x100x10 60 0,72 670 0,048

Bucati de cocs:
25 120 0,53 600 0,018
40 85 0,55 590 0,026
75 42 0,58 550 0,055

Bucati de cuart :
25 120 0,37 1600 0,012
40 85 0,43 1450 0,020
75 42 0,46 1380 0,044
Gratar de lemn
10x100x10 100 0,55 210 0,022
10x100x20 65 0,68 145 0,042
10x100x30 42 0,77 110 0,063
Plasa metalica 160 0,95 390 0,024

Inele cu sicane ceramice


(asezare dezordonata) :
25x25x3 220 0,74 610 0,013
35x35x4 165 0,76 540 0,018
50x50x5 120 0,78 520 0,026

Pentru realizarea unui bun transfer de caldura si de masa este necesara o


densitate de stropire uniforma si suficienta si o buna corelatie ntre debitul de lichid
si viteza gazelor care curg n contacurent cu lichidul. O densitate de stropire
insuficienta nu asigura udarea n ntregime si formarea unui film de lichid pe toata
suprafata umpluturii diminundu-se astfel suprafata de transfer a aparatului.O
densitate de stropire prea mare face ca o parte din lichid sa nu mai formeze o
pelicula pe umplutura, sa inunde aceasta si sa curga sub forma de suvite sau
picaturi. Limitele recomandate pentru densitea de stropire sunt [1.2] :

H min = 0,12 f ,
[m3/(m2h)] (1.167)
H max (4 6) H min .

Pentru determinarea pierderilor de presiune la curgerea gazelor printr-un


scruber cu umplutura uscata (n absenta apei) se pot utiliza urmatoarele relatii
[1.3] :

88
89

umplutura din inele sau bucati asezte neregulat


- regim laminar de curgere (Re g<70) :
200 g w2g 0 g
pus = h ; [mm col. apa] (1.168)
gd e2v
- regim turbulent (Re g<7000):
7,6 g w2g 0 g0, 2
pus = h ; [mm col. apa] (1.169)
gd e0, 2v 1, 8
- regim turbulent (Re g>7000):
1,3 g w2g 0
pus = h , [mm col. apa] (1.170)
gd e v 2
unde: h este naltimea umpluturii, n m.
umplutura din inele sau retea de lemn asezate ordonat
- regim turbulent :
2 g w1g, 625 g0, 375 v
pus = h 1, 375 1, 625
0,78 + 17 01, 37 , (1.171)
gd e v fz
unde:z-numarul de rnduri de umplutura/inele pe 1 metru naltime de
umplutura ; 0 - raportul ntre sectiunea libera maxima si minima a
umpluturii :
- pentru umplutura retea din scnduri de lemn :
a+b
0 = ; ( 1.172)
2
- pentru inele asezate ordonat :
d ex
0 = ,
d in
(1.173)
unde :a este spatiu dintre scanduri, in m ; b- grosimea scndurii,
n m; d ex,,din-diametrul exterior, respective interior al inelelor, in
m.
Pierderile de presiune pentru umplutura umeda sunt mai mari dect
pentru cea uscata, daturita prezentei peliculei de lichid care micsoreaza sectiunea
de curgere. Ele se pot calcula cu relatia [1.2] :

pum = pus ,
= 1,2 + 0,04u ,
(1.174)

89
90 Echipamente si instalatii termice

unde : u este densitatea de stropire, n m3/(m2h).

Puterea necesara pentru circulatia gazului prin scruber va fi:

M g p
P= . [kW]
3600 102 gv
(1.175)

1.10.4 CALCULUL TERMIC AL SCRUBERELOR CU UMPLUTURA

Pentru calculul termic al acestor aparate se utilizeaza urmatoarele date de


intrare:
debitul de gaz uscat M us , n kg/s ;
continutul de umiditate a gazelor la intrarea n aparat d i , n kg/kggu ;
temperatura gazelor la intrarea si iesirea din aparat Tgi , Tge , n oC ;
temperatura lichidului la intrarea n schimbator Twi , n oC .

Principalele etape ce trebuiesc parcurse sunt :


1. Determinarea continutului de umiditate al gazului la iesirea din aparat,
presupunnd ca la temperatura T ge ,acesta este saturat n umiditate :
Rgu pmax
de = , (1.176)
Rv p p max
unde : Rgu = 848 / gu este constanta gazelor pentru gazele uscate ;
Rv = 848 / v constanta gazelor pentru vaporii suprancalziti
de apa ; gu masa moleculara a gazelor uscate ( pentru aer
au = 28,95) ; v masa moleculara a vaporilor ( v = 18,016) ;
p-presiunea gazului n aparat, n bar ; pmax- temperatura de saturatie
a apei la T ge .
2. Determinarea temperaturii termometrului umed pentru gaze Tum, ca
limita superioara de prencalzire a apei. Pentru aceasta se va scrie
bilantul termic al aparatului n momentul saturarii gazelor cu umiditate,
cnd se considera ca lichidul a atins temperatura termometrului umed.
Calculul este iterativ, alegndu-se o valoare pentru Tum si
verificndu-se bilantul termic.
3. Se determina temperatura apei la iesirea din aparat Twe cu relatia
(1.159) si debitul de apa prencalzit W cu relatia (1.158).

90
91

4. Debitul volumic real de gaz care circula prin aparat la temperatura si


presiunea medie se poate calcula cu relatia :

M gu gu d m (273 + Tgm ) p 0
V= 1 + , [m3/s] (1.177)
gu 0,805 273 p
unde : dm , Tgm sunt continutul de umiditate,respective temperatura
gazelor; p,p0 presiunea din aparat,respective presiunea
atmosferica, in bar.
5. Pentru scruberele cu umplutura se recomanda ca valoarea densitatii
de stropire sa fie n limitele calculate cu relatia 1.167, iar viteza
gazelor n sectiunea libera sa fie n intervalul wg0=1-3m/s. Sectiunea
aparatului poate fi determinata cu doua relatii :

3600Wi
F= , [m2]
l H
(1.178)

Vv
F= . [m2]
wg 0
(1.179)
Rezulta ca trebuie ca ntre marimile caracteristice ale aparatului sa
existe egalitatea :
Wi l Hv
= . (1.180)
V 3600wg 0
In cazul n care egalitatea nu poate fi respectata cu valorile recoman-
date pentru H si wg0, se va alege o schema de functionare a aparatu-
lui cu recircularea gazelor.
6. Calculul coeficientului global de schimb de caldura de suprafata se
face cu una dintre relatiile prezentate in paragraful 1.10.3. Calculnd
diferenta medie de temperatura pentru curgerea n contracurent,
rezulta suprafata necesara pentru umplutura :
Q
Su = [m2]
k S Tmed
(1.181)
7. Se determina n final dimensiunile geometrice ale aparatului : volumul
umpluturii VU, naltimea umpluturii h si diametrul aparatului D :

91
92 Echipamente si instalatii termice

VU =
f
[ ]
m ; h = U [m]; D =
Su 3 V
F
4

F [m].

(1.182)

1.11. DEPUNERILE N SCHIMBATOARELE DE CALDURA

1.11.1. NOTIUNI FUNDAMENTALE

1.11.1.1. CLASIFICAREA DEPUNERILOR

Depunerile , n forma cea mai generala, reprezinta acumularea unor


materiale solide pe o suprafata.
n cazul schimbatoarelor de caldura suprafata pe care se formeaza depunerile
este suprafata de schimb de caldura, gradientul de temperatura existent n aceasta
zona avnd o influenta att asupra mecanismului de formare a depunerilor, ct si
asupra efectului acestora asupra functionarii aparatului.

92
93

Depunerile pot fi clasificate dupa diferite criterii, nsa cea mai utilizata
clasificare este facuta n functie de mecanismul lor de formare, putnd distinge
[1.25]:
- depuneri de particule;
- depuneri ncrustate;
- depuneri prin coroziune;
- depuneri biologice;
- depuneri prin reactii chimice;
- depuneri prin solidificare.
Depunerile de particule sunt datorate particulelor n suspensie transportate
de agentii termici care, la trecerea prin aparat se depun pe suprafata de schimb de
caldura a acestuia. Aceste particule pot fi, de exemplu produse de coroziune
generate nainte de schimbatorul de caldura, cenusa sau alte particule solide din
gazele de ardere.
Depunerile ncrustate sunt formate n general din depozite de materiale
cristaline provenind din solutii lichide.
Un exemplu tipic de depunere ncrustata l constituie carbonatul de calciu din
apa industriala. n apropierea suprafetei de transfer de caldura cu temperatura
ridicata, lichidul devine suprasaturat n saruri si acestea se depun pe suprafata sub
forma unei depuneri dure si aderente.
Depunerile prin coroziune sunt rezultate ale unor reactii chimice sau
electrochimice ntre suprafata de transfer de caldura si agentii termici care circula
prin aparat.
Depunerile biologice sunt datorate dezvoltarii microorganismelor (bacterii,
alge sau ciuperci) care formeaza un film la contactul cu suprafata de schimb de
caldura.
Depunerile prin reactii chimice sunt obtinute n urma unor reactii chimice
care au loc n apropierea suprafetei de transfer de caldura, produsele solide obtinute
n urma reactiilor depunndu-se pe aceasta. Domeniile caracteristice pentru acest
tip de depuneri l reprezinta industria petro-chimica (cracarea termica a
hidrocarburilor grele) sau industria alimentara (pasteurizarea laptelui).
Depunerile prin solidificare apar n cazul formarii unui strat de gheata pe
suprafata de schimb de caldura racita sau a unui depozit a unui component cu
temperatura nalta de topire dintr-un lichid n contact cu o suprafata rece (depuneri
de hidrocarburi parafinice).
De cele mai multe ori depunerile formate n schimbatoarele de caldura nu sunt
de un singur tip, aparnd o combinare a depunerilor prezentate anterior. Astfel, n
schimbatoarele racite cu apa depunerile pot fi de particule ncrustate, datorita
coroziunii si biologice. n perioada initiala poate predomina un tip de depuneri,
favoriznd apoi aparitia si dezvoltarea celorlalte tipuri.

93
94 Echipamente si instalatii termice

1.11.1.2. REZISTENTA TERMICA A DEPUNERILOR

Valoarea coeficientului global de schimb de caldura n cazul depunerilor este


(fig.1.117)

1 1 m2 K
= o + Rdi + Rde , W (1.183)
k gl k gl

o
unde : k g1 este coeficientul global de schimb de caldura n absenta depunerilor, n
W/(m2.K); Rdi , Rde - rezistentele termice ale depunerilor pe suprafata interioara,
respectiv exterioara.

Fig. 1.117. Variatia temperaturii printr-o suprafata cu depuneri.

Analitic rezistenta termica a depunerilor se poate calcula cu relatia :

Rd =
md
, m2 K , (1.184)
d d W

unde : m d - este masa depunerilor pe unitatea de suprafata, n kg/m2; d , d -


3
densitatea, respectiv conductivitatea termica a depunerilor, n kg/m , respectiv
W/(m.K).

94
95

Bilantul masic al depunerilor dupa Kern si Seaton [1.39] se poate exprima


prin diferenta ntre viteza masica de formare a depunerilor D si cea de
reantrenare a acestora R :

dmd dR
= D R = d d d (1.185)
d d

1.11.1.3. EVOLUTIA N TIMP A DEPUNERILOR

Evolutia n timp a depunerilor se poate desfasura dupa una dintre curbele din
figura 1.118.

Fig. 1.118. Variatia n timp a rezistentei depunerilor.

Evolutia A este o dreapta caracterizata de ecuatia:

Rd = k , (1.186)

unde: k este rata de crestere a rezistentei depunerilor.


Acest tip de crestere caracterizeaza depunerile dure si aderente, viteza de
formare a depunerilor D este constanta si nu exista reantrenare, ( R = 0) sau
diferenta ntre D si R este constanta.
O serie de vaporizatoare pot avea o astfel de caracteristica de crestere a
depunerilor, mai ales n faza initiala.

95
96 Echipamente si instalatii termice

Evolutia B este de tip exponential :

(
Rd = R 1 e ,) (1.187)

unde: R este valoarea asimptotica a rezistentei depunerilor, n m2K/ W;


- constanta ce depinde de proprietatile sistemului.
n acest caz viteza de depunere D este constanta, iar cea de reantrenare
R este proportionala cu grosimea depunerilor. Evolutia asimptotica caracterizeaza
n general depunerile "mari", fragile, care se desprind relativ usor sub actiunea
vitezei fluidului.

Evolutia C, n dinti de fierastrau, este cea mai apropiata de realitate, forma sa


fiind datorata desprinderii bruste, n pachete, a unei parti din depuneri.

Mecanismul de formare al depunerilor poate fi descompus n cinci faze


cronologice:
- Faza initiala reprezinta perioada functionarii aparatului curat fara ca sa se
observe aparitia depunerilor;
- Transferul de particule catre perete sub actiunea difuziei turbulente,
fortelor inertiale si cmpului termic.
- Adeziunea particulelor la suprafata de transfer de caldura datorita fortelor
de adeziune datorate atractiei moleculare (fortele Van der Walls), fortelor electrice
sau capilare.
- Reantrenarea particulelor depuse este datorata n special fortelor de
frecare ntre fluidul n curgere si stratul de depuneri. Daca fortele aerodinamice
sunt superioare celor de adeziune reantrenarea se produce prin eroziune.
Reantrenare unor pachete mai mari de depuneri este datorata ruperilor datorita
coeziunii insuficiente n stratul de depuneri.
- mbatrnirea depunerilor are ca efect o schimbare de origine chimica
sau cristalina a compactitatii stratului de depuneri putndu-se observa fie o
consolidare, fie o farmitare a structurii acestuia.

1.11.2. MECANISMUL FORMARII DEPUNERILOR

Pentru ntelegerea mai buna a factorilor care influenteaza formarea


depunerilor si a cailor de limitare a acestui fenomen, vom analiza n continuare
mecanismul de formare a diferitelor tipuri de depuneri, fara a se pierde nsa din
vedere ca n realitatea industriala depunerile sunt n cele mai multe cazuri mixte.
Nu se va analiza n acest paragraf depunerea prin solidificare, care reprezinta
un caz foarte specific, cu o manifestare limitata.

96
97

1.11.2.1. DEPUNERILE DE PARTICULE

Majoritatea agentilor termici utilizati n schimbatoarele de caldura transporta


particule n suspensie sub forma de aerosoli sau hidrosoli, cu dimensiuni ntre
cteva fractiuni si ctiva zeci de microni.

Transferul catre perete al acestor particule se poate face prin mai multe
mecanisme, schematizate n figura 1.119 [1.51].

Fig. 1.119 Mecanismul depunerii aerosolilor n conducte.

Depunerea prin difuzie browniana se manifesta, n general, pentru particule cu


dimensiuni inferioare a 0,01 m.
Sedimentarea datorita greutatii se poate manifesta pentru sistemele orizontale
si relativ statice pentru particule cu dimensiuni de peste 1 m.
Impactul sub efectul fortei centrifuge apare n coturi, n special n zonele de
recirculare si depinde de inertia particulei.
Difuzia termica (termoforeza) apare n cazul existentei unui gradient de
temperatura n fluid, socul molecular fiind mai intens pe partea calda dect pe cea
rece a particulei. Apare astfel o deplasare a particulei spre regiunea n care fluidul
este mai rece. Astfel, la un recuperator de caldura particulele din gazele de ardere

97
98 Echipamente si instalatii termice

se vor deplasa datorita termoforezei catre suprafata de schimb de caldura mai rece,
favoriznd depunerile pe aceasta.
Fortele electrice pot avea o oarecare importanta pentru particulele cu
dimensiuni mai mici de 0,1 m.
n cazul depunerii prin difuzie turbulenta, viteza de depunere a particulelor
este functie de timpul de relaxare (timpul necesar unei particule cu viteza initiala
nula sa atinga 63 % din viteza sa de cadere libera n mediul respectiv presupus n
repaus). S-au evidentia t trei regimuri de depunere [10.4]: un prim regim controlat de
difuzie, cu o viteza constanta de depunere, un al doilea regim de viteza crescatoare
controlate de interactiunea ntre inertia particulelor si turbulenta si un al treilea regim
la care inertia devine preponderenta si la care viteza depunerilor devine usor
descrescatoare.
Particulele care ajung la perete se fixeaza pe acesta datorita fortelor de
atractie moleculara (fortele Van der Walls), fortelor electrostatice si capilare.
Reantrenarea eventuala a particulelor depuse pe perete are loc cnd fortele
de forfecare care actioneaza asupra lor depasesc fortele de adeziune si eventual,
cele de greutate.
Este evident ca factorul cel mai important n reantrenare l constituie viteza,
existnd, pentru un tip de suprafata data (n functie de adeziunea peretelui), o
valoare a numarului Reynold pentru care ncepe procesul de reantrenare.

1.11.2.2. DEPUNERILE NCRUSTATE

Depunerile ncrustate (tartru) se prezinta sub forma unui strat aderent, dur pe
suprafete, n general, metalice.
Principalii constituenti ai depunerilor ncrustate sunt : carbonatul de calciu
CaCO3 (calcit, aragonit), sulfatul de calciu (anhidru, semianhidru, gips), hidroxidul
de magneziu, silicatul de calciu CaSiO 3, silicatul de magneziu MgSiO3, ferosilicatul
de sodiu , silico-aluminatul de sodiu, bioxidul de siliciu SiO2 .
Pentru formarea depunerilor ncrustate trebuie reunite doua conditii:
- depasirea limitei de solubilitate a produsului respectiv n agentul termic
(aspectul termodinamic);
- viteza de depunere sa fie suficient de rapida (aspectul cinetic).
n cinetica formarii tartrului intervin doua procese: nucleatia si cresterea
cristalina.
Formarea de germeni initiali de depuneri (nucleatia) se produce n conditiile
unei suprasaturari locale cu saruri. Ea este un fenomen lent, care este intensificat
de cresterea temperaturii si agitatiei lichidului.
Cresterea depunerilor dintr-o solutie se poate considera ca se face n doua
etape succesive: difuzia particulelor catre stratul de depuneri si integrarea lor n
reteaua cristalina. Dupa caz, una dintre etape va fi mai rapida si va controla cinetica
globala.

98
99

1.11.2.3. DEPUNERILE PRIN COROZIUNE

Depunerile prin coroziune sunt rezultatul unei reactii chimice sau


electrochimice ntre suprafata de schimb de caldura si agentul termic.
Coroziunea chimica a metalelor este procesul de interactie metal-mediu
coroziv care se desfasoara conform cineticii chimice. n acest caz, oxidarea
metalului si reducerea agentului agresiv se fac n acela si loc si fara schimb de
sarcini electrice; produsele de coroziune formndu-se direct n zona corodata.
Coroziunea electrochimica se produce prin intermediul metalelor lichide
conducatoare de electricitate. n acest caz, procesul este nsotit de un curent
electric care circula n interiorul retelei metalice, sub actiunea unei diferente de
potential existenta n sistem (figura 10.4).

Fig. 1.120. Schema unei celule de coroziune electrochimica.

Metalul se descompune la anod sub forma de ioni pozitivi (ex:


Fe Fe+ + + 2e ) care se deplaseaza sub actiunea fortei electromotoare catre
catod. Aici ei si cedeaza sarcina electrica lund parte la o reactie chimica, n timp
ce electronii liberi trec prin metal catre catod.
Cnd agentul termic este apa aproape saturata cu oxigen, reactia catodica
esentiala este reducerea oxigenului:

2 H 2O + O2 + 4e 4OH

Ionii de hidroxid reactioneaza apoi cu cei de fier, producnd hidroxidul feros


care este usor oxidat formnd complexe de oxizi ferici hidratati insolubile (pasta
gelatinoasa maronie care acopera suprafetele de fier neprotejate n contact cu apa).

99
100 Echipamente si instalatii termice

Daca suprafata vine n contact cu aerul pasta formata se deshidrateaza formnd


oxidul feric (rugina).

n functie de aspectul (morfologia) degradarilor care apar se pot distinge


diferite tipuri de coroziune: n puncte, care este localizata n locuri punctuale restul
suprafetei nefiind corodata; intercristalina, care se manifesta numai ntre granulele
de metal; sub tensiune , care se produce ntr-o zona solicitata mecanic; galvanica,
care se produce ntre doua metale diferite cu potential electrochimic diferit aflate
ntr-un mediu coroziv; biologica, la care metalul este atacat de produse secundare
datorate prezentei micro-organismelor; selectiva, la care un singur component al
unui aliaj este atacat, ceea ce are ca efect distrugerea materialului care devine
poros si pierde rezistenta sa mecanica.
Principalii factori care influenteaza procesul de coroziune sunt: natura
materialului si agentului termic, conditiile fizico-chimice (temperatura, presiune,
turbulenta, viteza de curgere etc.) si starea suprafetei metalului.
Depunerea prin coroziune poate fi un promotor potential pentru alte tipuri de
depuneri. Produsele de coroziune pot servi ca centre de nucleatie pentru solutii
suprasaturate la formarea depunerilor ncrustate, sa fixeze particulele n suspensie
sau sa reprezinte locul de dezvoltare a micro-organismelor la depunerea biologica.

1.11.2.4. DEPUNERILE BIOLOGICE

Depunerile biologice sunt datorate dezvoltarii micro-organismelor care


creeaza un film la contactul cu suprafata de schimb de caldura. Ele sunt datorate la
trei tipuri de micro-organisme : bacteriile, algele si ciupercile.
Dezvoltarea bacteriilor este conditionata de un aport nutritiv (hidrocarburi,
amoniac, etc.).
Algele se dezvolta n prezenta energiei solare care permite fotosinteza, iar
ciupercile se dezvolta cu aport de nutrimente dar mai ales cu schimbarile de
conditii fizice ambiante (pH, temperatura, umiditate).
Bacteriile sunt celule vii capabile sa se hraneasca si sa se nmulteasca n
mediul n care ele evolueaza.
Factorii care influenteaza viata bacteriilor sunt:
- respiratia , prin care creeaza energia necesara pentru realizarea
metabolismului;
- nutritia, care utilizeaza n mare cantitate C, H, O, N n stare minerala sau
organica;
- pH , care pentru o dezvoltare optima este cuprins ntre 6,5 si 7,5;
- temperatura, care are o mare influenta asupra bacteriilor, n functie de ea
existnd:
- bacterii mezofile: 20 C < t < 45 C;
- bacterii psihrofile: 0 C < t < 5 C;

100
101

- bacterii termofile: t > 45 C;


- lumina , care intervine n procesul energetic al bacteriilor fotosintetice.
Daca factorii enumerati mai sus sunt favorabili, bacteriile se nmultesc crend
depuneri caracteristic e pe suprafetele cu care vin n contact. Daca unul sau mai
multi factori sunt defavorabili, bacteriile mor sau se transforma n spori, care la
reaparitia conditiilor favorabile dau nastere unei noi serii de bacterii initiale.
Algele sunt organisme vii care poseda clorofila si se dezvolta n medii apoase
sau foarte umede.
Cele mai raspndite alge verzi ntlnite n circuitele de apa de racire sunt:
clorococus, tetraspora, chlamidonas si ultrothrix.
Dintre algele brune, care poseda un schelet silicos, cele mai raspndite sunt
diatomeele. Ele pot creea importante depuneri cu aspect nisipos la pipait care pot
cauza nfundari de tevi.
Ciupercile sunt vegetale aerobe care se dezvolta n medii cu pH = 2...7. Ele
pot fi ntlnite n industria lemnului, hrtiei, la distilari si rafinarii.

1.11.2.5. DEPUNERILE PRIN REACTII CHIMICE

Depunerile prin reactii chimice apar atunci cnd o reactie chimica se produce
n apropierea suprafetei de schimb de caldura, produsul solid rezultat n urma
reactiei depunndu-se pe aceasta. De cele mai multe ori reactia este o polimerizare,
rezultnd un produs solid cu masa moleculara mare.
Principiul schemei de reactie este: [1.11]
Initiere RH + Z R + HZ
R + O2 ROO
Propagare
ROO + RH ROOH + R
R + R RR

Oprire
ROO + R ROOR

unde : RH este o molecula de hidrocarbura;


Z- un radical liber provenind din urme chiar infime de ioni metalici si
componenti sulfurati sau azotati.
Viteza de depunere creste cu temperatura peretelui dupa o lege exponentiala
si este intensificata de prezenta oxigenului sau aerului n fluidul respectiv.
Parametrii care influenteaza acest tip de depunere sunt:
- temperatura fluidului si peretelui;
- presiunea;
- compozitia fluidului;
- viteza fluidului;
- starea suprafetei de schimb de caldura;

101
102 Echipamente si instalatii termice

- geometria spatiului de curgere care influenteaza distributia temperaturii,


vitezei si concentratiei la suprafata;
- prezenta vaporizarii care poate intensifica puternic aparitia acestor reactii si
depuneri.
Aspectul fizic al acestor depuneri depinde de temperatura, la temperaturi
coborte ele fiind pulverulente si usor de reantrenat, iar la temperaturi ridicate ele
devin dure si cu o crestere lineara n timp.

10.3. INFLUENTA DEPUNERILOR ASUPRA SCHIMBATOARELOR


DE CALDURA

Prezenta depunerilor, prin rezistenta lor termica suplimentara, are ca efect


reducerea coeficientului global de schimb de caldura.
Raportul ntre coeficientii globali de transfer de caldura pentru aparatul cu
o
depuneri k gl si cel curat k gl este:

k gl 1
CH = o
= (1.188)
k gl 1 + k glo Rd

n cazul proiectarii unui schimbator de caldura se pune problema daca el


trebuie considerat curat sau nu. Este evident ca aparatul va ramne n stare curata
doar o scurta perioada de timp dupa punerea n functiune sau dupa curatire, n restul
vietii sale existnd depuneri. Din aceste motive se impune de obicei ca la
dimensionarea unui schimbator de caldura sa se tina seama si de rezistenta
depunerilor. n acest caz va rezulta o marime a suprafetei necesare de schimb de
caldura:
Sd
= 1 + k gl0 Rd . (1.189)
S0

Excesul de suprafata datorat depunerilor (figura 1.121) va fi:

Sd S0 1 CH
CS = = k gl0 Rd = (1.190)
S0 CH

102
103

Fig. 1.121. Variatia excesului de suprafata n functie de rezistenta depunerilor.

Valorile orientative recomandate pentru coeficientul de exces de suprafata sunt


[1.79]:
CS = 10 % valoarea minima;
CS =15 ...25 % valoarea uzuala;
CS =30...50 % valoarea extrema utilizabila pentru cazuri dificile sau acolo
unde pot exista daune extreme daca schimbatorul nu-si atinge performantele.
n nici un caz supradimensionarea nu va depasi 50 %; n astfel de cazuri se
vor avea n vedere alte solutii (curatare continua, doua schimbatoare n paralel,
etc.).
n cazul unui aparat proiectat pentru un coeficient global de transfer de
o
caldura K g1 , micsorarea acestuia n timpul functionarii va avea ca efect o
diminuare a fluxului termic transmis n aparat.
n ipoteza ca diferenta medie de temperatura ramne nemodificata,
diminuarea de flux termic datorita depunerilor (figura 1.122) se poate calcula cu
relatia:

Q0 Qd k gl0 Rd
= . (1.191)
Q0 1 + k gl0 Rd

103
104 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.122. Diminuarea fluxului termic cu rezistenta depunerilor

Problema esentiala la proiectarea schimbatoarelor de caldura este stabilirea


rezistentei termice a depunerilor care va fi luata n calcul. Cum aceasta evolueaza
n timp stabilirea perioadei de timp la care apreciem depunerile de calcul este o
problema tehnico-economica. De obicei nsa se iau n calculul valorile asimptotice
ale rezistentei depunerilor Rd .

1.11.4. VALORI ALE REZISTENTEI DEPUNERILOR


RECOMANDATE PENTRU PROIECTAREA
SCHIMBATOARELOR DE CALDURA

Pentru determinarea rezistentei termice a depunerilor exista trei cai ce pot fi


observate:
a) Utilizarea valorilor indicate de catre normele TEMA ("Tubular Exchanger
Manufactures Association") [1.79] si a factorilor de corectie propusi de BEAMA
("British Electrical and Allied Manufactures Association") [1.74];
b) Utilizarea datelor recomandate de beneficiarul care poseda o experienta n
domeniu;
c) Determinarea experimentala a valorilor rezistentelor depunerilor.

Cea mai utilizata metoda este binenteles prima, ea avnd nsa o serie de
neajunsuri:
- tabelele contin date numai pentru apa sau hidrocarburi;

104
105

- nu se ia n considerare influenta vitezei sau temperaturii agentului termic


asupra depunerilor;
- valorile sunt date pentru rezistenta asimptotica sau dupa o perioada lunga de
exploatare (neprecizata);
- metoda trateaza fenomenul de depunere ca si cnd valoarea rezistentei
recomandate s-a atins imediat, n realitate fenomenul fiind, asa cum s-a
aratat tranzitoriu.

n tabelul 1.26-1.28 sunt prezentate valorile rezistentelor depunerilor


recomandate de TEMA.

Tabelul 1.26.
Valorile rezistentei termice a depunerilor pentru apa (norme TEMA).

APA R [m2.K/W] R [m2.K/W]


Temperatura
< 115 C 115... 205 C
fluidului primar
Temperatura < 50 C > 50 C
apei
Tipul de apa Viteza apei [m/s] Viteza apei [m/s]
0.91 > 0.91 0.91 > 0.91
Apa de mare 0.00009 0.00009 0.00018 0.00018
Apa salcie 0.00035 0.00018 0.00053 0.00035
Apa de turn
tratata 0.00018 0.00018 0.00035 0.00035
netratata 0.00053 0.00053 0.00088 0.00035
Apa de put sau 0.00018 0.00018 0.00035 0.00035
mari lacuri
Apa de ru
minim 0.00035 0.00018 0.00053 0.00035
mediu 0.00053 0.00035 0.00070 0.00053
Apa murdara, 0.00053 0.00035 0.00070 0.00053
de canalizare
Apa dura 0.00053 0.00053 0.00088 0.00088
Apa racire 0.00018 0.00018 0.00018 0.00018
motoare
Apa distilata 0.00009 0.00009 0.00009 0.00009
Apa tratata 0.00009 0.00009 0.00018 0.00018
pentru cazane
Purja cazanelor 0.00035 0.00035 0.00035 0.00035

105
106 Echipamente si instalatii termice

106
107

Tabelul 1.27
Valorile rezistentei termice a depunerilor pentru diferite fluide industriale (norme TEMA).

Natura fluidului
Rd
[(m2K)/W]

ULEIURI
Pacura
0,00088
Ulei de transformator
0,00018
Ulei ungere motoare
0,00018
Ulei pentru tratamente termice
0,00070
GAZE SI VAPORI
Gaz
0,0018
Gaz de esapament de la motoare
0,0018
Vapori de apa (fara ulei antrenat)
0,00009
Vapori de apa (cu ulei antrenat)
0,00018
Vapori de agenti frigorifici (cu ulei antrenat)
0,00035
Aer comprimat
0,00035
Fluide organice
0,00018
Vapori solventi
0,00018
Gaz natural
0,00018
LICHIDE
Lichide de racire
0,00018
Fluide hidraulice
0,00019
Fluide organice
0,00018
Saruri topite
0,00009
Solutii caustice
0,00035
Uleiuri vegetale
0,00053
Uleiuri sarace
0,00035
Uleiuri bogate
0,00018
Benzina
0,00018
Gaz de sonda lichefiat
0,00018
Combustibil lichid usor
0,00035
Combustibil lichid greu
0,00088

Tabelul 1.28.
Valorile rezistentei termice a depunerilor pentru petrol (norme TEMA).

18 93C 93 139C
Viteza [m/s] Viteza [m/s]

< 0,6 0,6 1,2 > 1,2 < 0,6 0,6 1,2 > 1,2

Sec 0,00053 0,00035 0,00035 0,00053 0,00035 0,00035


sarat 0,00053 0,00035 0,00035 0,00088 0,00070 0,00070

107
108 Echipamente si instalatii termice

139 260C > 260C


Viteza [m/s] Viteza [m/s]

< 0,6 0,6 1,2 > 1,2 < 0,6 0,6 1,2 > 1,2
Sec 0,00070 0,00053 0,00035 0,00088 0,00070 0,00053
sarat 0,00106 0,00088 0,00070 0,00020 0,00106 0,00088

Aceste valori pot fi utilizate n special pentru schimbatoare de caldura cu tevi


si manta la care fluidul cu depuneri circula prin interiorul tevilor.
n tabelul 1.29 sunt date si alte valori pentru rezistenta termica a depunerilor
propuse n [1.37].
Tabelul 1.29.
Rezistenta termica a depunerilor pentru apa.

Rezistenta
Viteza Temperatura
termica a
Fluidul Tipul depunerilor peretelui
depunerilor
[m/s] [C]
[m2K/W]
Carbonat de 0,0005 -
Apa 60
calciu 0,00025
Produse 0,00015 -
Apa de ru
corozive 0,008
Produse
Apa 0,009
corozive
Fosfat de
Apa de turn 2 37 0,00025
calciu
Apa de mare 0,00005 -
Film biologic 28 31
(zona litoral) 0,00035
Apa de mare 0,00009 -
Film biologic 1,8 25
(larg) 0,00015
Apa
Silicati 70 0,00002
geotermala
Apa de racire 0,00001 -
Silicat de zinc 1 ... 2,5 53 ... 175
cu inhibitori 0,0003

Pentru schimbatoarele de caldura cu placi valorile recomandate de TEMA


sau [1.12] sunt prea ridicate, unele studii evidentiind ca rezistentele depunerilor
masurate n schimbatoarele cu placi sunt pna la 4 ori mai mici (figura 1.123)
[1.25]. Pentru acest tip de schimbatoare se pot recomanda, sub rezerva unor date
experimentale nca insuficiente valorile din tabelul 1.30.

108
109

Fig. 1.123. Variatia excesului de suprafata n functie de rezistenta depunerilor.


Tabelul 1.30
Rezistenta termica a depunerilor n schimbatoarele de caldura cu placi.
Rd
Agentul termic
[m2K/W]
Apa demineralizata 0,00001
Apa potabila normala 0,00002
Apa potabila dura 0,00005
Apa de turn 0,00004
Apa de ocean (estuar) 0,00005
Apa de mare 0,00003
Apa de ru si put 0,00005
Apa de racire motoare 0,00006
Ulei de ungere 0,00002 0,00005
Ulei vegetal 0,00002 0,00006
Solventi, produse organice 0,00001 0,00003
Vapori de apa 0,00001
Pentru gazele de ardere valorile recomandate pentru rezistenta depunerilor, n
functie de combustibilul utilizat, sunt prezentate n tabelul 1.31.
Tabelul 1.31.
Rezistenta termica a depunerilor pentru gazele de ardere.

Rd Viteza gazului
Natura combustibilului
[m2K/W] [m/s]

109
110 Echipamente si instalatii termice

GAZE CURATE
(curatare ne necesara)

Gaz natural 0,000088 0,00053 30 36


Propan 0,00017 0,00053
Butan 0,00017 0,00053
Turbine cu gaze 0,00017

GAZE CU DEPUNERI
MEDII
(curatare eventuala)
0,00035 0,00070 25 30
Pacura (sulf < 1%) 0,00053
Motor Diesel

GAZE CU DEPUNERI MARI


(Curatare obligatorie)
0,00053 0,00123 18 24
Pacura (sulf < 4%) 0,00070 0,00264
Petrol brut 0,00088 0,00352
Petrol rezidual 0,00088 0,0088 15 21
Carbune

1.11.5. PREVENIREA SI REDUCEREA DEPUNERILOR


N SCHIMBATOARELE DE CALDURA
Costurile legate de depunerile n aparatele de transfer de caldura sunt extrem
de importante. Pentru a avea o imagine a lor se poate mentiona ca n Franta, de
exemplu, costul total al depunerilor n aparatele de transfer de caldura
(schimbatoare de caldura, cazane, aparate casnice) este de circa 2000 de milioane
USD pe an [1.27], dintre acestea 40 % apartinnd exclusiv schimbatoarelor de
caldura. Rezulta cu claritatea necesitatea unor eforturi pentru prevenirea si
reducerea depunerilor.
Aceste actiuni, care pot fi realizate n fazele de dimensionare, constructii
montaj, functionare sau oprire a aparatelor, sunt utilizate n tabelul 1.32 [1.18].

Tabelul 1.32.
Actiuni pentru limitarea depunerilor n schimbatoarele de caldura.

Faza de Faza
Faza de functionare Faza de oprire
dimensionare constructii-montaj
Alegerea tipului de Asigurarea calitatii Mentinerea conditiilor Demontarea si
schimbator de fabricatie de functionare curatarea manuala

110
111

(temperaturi debite)
Alegerea configuratiei Protectia la Curatare mecanica a
Penetrarea fluidelor
si geometriei transport si stocare depunerilor dure
Alegerea conditiilor de
Operatii despalare si
functionare Utilizarea de aditivi Curatare hidraulica
pasivizare
(temperaturi debite)
Punerea n functiune Curatarea continua Curatare chimica

1.11.5.1. PREVENIREA APARITIEI DEPUNERILOR N FAZA DE


DIMENSIONARE

Alegerea tipului constructiv de schimbatoare de caldura este dictata, de


obicei, de considerente de temperatura si presiune, de compactitate, de costuri, nsa,
uneori problemele legate de depuneri sau de curatarea aparatului pot avea un rol
determinant. Avantajele si dezavantajele n privinta depunerilor a diferitelor tipuri de
schimbatoare au fost prezentate n paragrafele anterioare.
n aceeasi faza de proiectare trebuie sa se tina seama si de o serie de
parametrii fizici care pot reduce tendinta de formare a depunerilor.

Printre acestia se pot mentiona:


a) Evitarea zonelor "stagnante" sau cu viteza redusa, n care depunerile se
acumuleaza mai usor. Astfel, daca se analizeaza distributia vitezelor n zona
sicanelor la un schimbator cu tevi si manta (figura 1.124), se poate observa
formarea unor zone cu slaba circulatie la peretele mantalei, n fata sicanelor [1.39].
Depunerile vor avea tendinta sa se aglomereze n aceasta zona, n care tevile vor fi
mai slab racite.

111
112 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.124 Vizualizarea numerica a curgerii exterioare ntr-un schimbator tubular cu sicane

O alta zona sensibila din acest punct de vedere o constituie portiunea


racordurilor de intrare a agentilor termici n aparat.

b) Efectul vitezei asupra depunerilor este important, marirea acesteia


frnnd procesul de formare a depunerilor si accelernd procesul de reantrenare a
acestora.
Binenteles la alegerea vitezei optime de circulatie a agentilor termici se va avea n vedere si influenta
acesteia asupra coeficientilor de transfer de caldura prin convectie si asupra pierderilor de presiune.

c) Efectul temperaturii suprafetei de transfer de caldura asupra


depunerilor apare prin accentuarea formarii acestora n zonele cu temperatura mai
ridicata (puncte fierbinti), precum si prin influenta gradientului de temperatura
asupra fenomenului de termoforeza la depunerile de particule.

d) Rugozitatea suprafetei poate favoriza formarea stratului de depuneri n


faza initiala, ulterior rugozitatea suprafetei fiind, de fapt, rugozitatea stratului de
depuneri.

e) Materialul suprafetei de transfer de caldura poate avea o influenta


importanta asupra depunerilor. Pentru reducerea acestora se recomanda otelul
inoxidabil, aliaje de aluminiu sau bazate pe nichel si titan.

112
113

1.11.5.2. PREVENIREA FORMARII DEPUNERILOR N FAZA DE


FABRICARE, MONTAJ SI PUNERE N FUNCTIUNE

Una dintre cerintele principale n faza de fabricatie a unui schimbator de


caldura este asigurarea calitatii, pornind de la calitatea materialului, sudurilor,
lipiturilor, etansarilor pna la calitatea pasivizarii suprafetei de transfer de caldura si
protejarii sale, n special mpotriva coroziunii.
La ncercarile aparatului cu apa sub presiune este important sa se respecte
calitatea acestei ape, pentru a nu aparea depuneri, n special biologice, nca din
aceasta faza.
n perioada de nceput a functionarii sale, datorita excesului de suprafata de
schimb de caldura, aparatul nu functioneaza n conditiile de proiectare, viteza si
coeficientii de transfer termic fiind ceva mai mici si temperatura peretelui mai mare.
Acesti factori pot favoriza depunerile daca nu se iau masuri speciale.

1.11.5.3. PREVENIREA SI CURATAREA DEPUNERILOR N FAZA DE


FUNCTIONARE

n timpul functionarii aparatelor de transfer de caldura se va urmari, n primul


rnd, reducerea depunerilor prin tratarea agentilor termici, iar n cazul n care
depunerile sunt inevitabile, sau tratarea este foarte scumpa, se pot prevedea sisteme
de curatare continua.
Pentru apa, care este cel mai raspndit agent termic, tratarea chimica,
urmareste limitarea depunerilor de tartru, a coroziunii si depunerilor biologice.
Pentru evitarea depunerilor ncrustate principalele tratamente chimice ale
apei, care pot fi avute n vedere sunt:
a) Decarbonatare n filtre cu rasini, n care cationii de bicarbonati alcalini
din apa sunt schimbati prin trecerea peste rasini cationice de tip carboxilic.
b) Dedurizarea apei prin trecerea ei printr-un filtru puternic cationic (Na+).
c) Decarbonatare cu acizi, asociata cu actiunea unui inhibitor de coroziune.
Aditivarea apei cu un acid tare, H 2 SO 4 sau HCl, fixeaza bicarbonatii n
saruri stabile;
d) nsamntarea apei cu germeni de carbonat de calciu, sulfat de calciu sau
sulfat de bariu (10..20 g/l), pe care se depune tartrul,acesta fiind apoi usor de
eliminat;
e) Inhibitorii de depuneri sunt produse care se injecteaza n apa n cantitati
extrem de mici (cteva p.p.m) si care au proprietatea de a evita sau micsora
depunerile pe suprafetele de schimb de caldura. Ca aditivi pot fi utilizati
polifosfati (saruri de sodiu a acidului polifosforic) sau compusi organo-fosforici
(fosfonati, poliesteri, amino-fosfonati, fosfonati cu functii carboxilice sau
polimeri carboxilici) [1.18].

113
114 Echipamente si instalatii termice

Tratamentul chimic mpotriva coroziunii utilizeaza inhibitori de


coroziune, care pot fi mpartiti n trei grupe :
- inhibitori anodici care formeaza un film subtire protector pe zonele anodice
daca sunt introdusi n doze foarte mici sau pe toata suprafata daca doza este
mai mare;
- inhibitori catodici care produc o polarizare catodica care inhiba reactiile la
catozi. Acesti inhibitori sunt considerati mai siguri ca primii, deorece chiar la
subdozaj nu permit aparitia coroziunii n puncte;
- inhibitori organici, care creaza pe suprafata protejata un film monomolecular
uniform.
Pentru protectia mpotriva depunerilor biologice pot fi utilizate, produse
oxidante sau neoxidante.
Dintre produsele care au o putere oxidanta mare capabila sa distruga
microorganismele cel mai utilizat este clorul, putndu-se utiliza si sub forma de
bioxid de clor.
Substantele ne-oxidante pot contine organo-bromati, organo-nitrati, derivati
aminici etc. Modul lor de actiune asupra celulelor vii este de mai multe tipuri:
- alterarea permeabilitatii celulelor;
- distrugerea peretelui celular;
- alterarea naturii coloidale a protoplasmei;
- inhibarea activitatii enzimatice.
Pentru a obtine o eficienta buna a tratamentului mpotriva depunerilor
biologice se recomanda utilizarea alternativa a diferitelor substante.
n unele cazuri se poate utiliza, pentru a evita clorinarea, sterilizarea apei cu
radiatii ultraviolete.
Pentru prevenirea formarii tartrului apa mai poate fi tratata si electric,
magnetic sau cu ultrasunete [1.18].
Aditivarea n scopul reducerii depunerilor se poate utiliza si la alti agenti
termici. Astfel injectia de oxid de magneziu n gazele de ardere permite
neutralizarea acizilor cu continut ridicat de sulf.
Pentru curatare mecanica continua a suprafetei interioare a tevilor unui
schimbator de caldura pot fi utilizate procedeee cu bile, perii sau resoarte.
n cazul curatarii cu bile , executate dintr-un cauciuc spongios (figura 1.125),
acestea sunt injectate n amonte de fasciculul de tevi si au un diametru usor superior
diametrului interior al tevilor. Alegerea tipului de bile (diametru, elasticitate) se face
n functie de tipul suprafetei si depunerilor, de nivelul de temperatura si de conditiile
hidrodinamice.
Astfel de sisteme au fost montate pe condensatoarele de abur ale turbinelor
din centralele electrice, unde problema depunerilor are mari implicatii economice.

114
115

Fig. 1.125. Bile de cauciuc pentru curatarea continua.

n figura 1.126 este prezentata schema unui astfel de sistem de curatare


pentru o instalatie de mare capacitate. Bilele sunt recuperate ntr-un racord cu
gratar si retrimise n circuit de o pompa, prin intermediul unei ecluze n care se pot
nlocui bilele uzate. Un automat programabil comanda secventele de spalare a
gratarului n functie de presiunea diferentiala n racordul cu gratar.

Curatarea interioara continua a tevilor se poate realiza si cu ajutorul periilor,


care se deplaseaza sub actiunea fluidului ntre doua "colivii" situate la
extremitatile tevilor (figura 1.127). O vana automata permite inversarea sensului de
curegere n timpul functionarii la intervale ntre 2 si 8 ore. Sistemul este aplicabil la
schimbatoare cu tevi cu diametru ntre 11 si 30 mm si viteza de curgere a apei de
minimum 0,6 m/s, pentru a asigura deplasarea periilor. Studiile au aratat ca pentru
condensatoarele racite cu apa de ru, prin folosirea acestui sistem, dupa 10 luni de
functionare se poate obtine un coeficient global de transfer de caldura dublu,
comparativ cu cazul cnd nu exista un sistem de curatare continua [1.47] (figura
1.128) .

115
116

116
Fig. 1.126 Sistem de curatare continua cu bile de cauciuc.
1. racord cu gratar; 2. dispozitiv de masura a presiunii diferentiale; 3. pompa reciclaj bile; 4. contor de bile; 5. ecluza pentru bile; 6. control al dimensiunii
bilelor; 7. comanda electronica cu automat programabil; 8. teava de injectie pentru bile; 9. bile.
Echipamente si instalatii termice
117

Fig. 1.127. Sistem de curatare continua cu perii.


a) Placa tubulara cu colivii pentru perii; b) Perie; c) Sistem de circulatie alternativa a periilor.

Fig. 1.128. Evolutia n timp a coeficientului global de transfer de caldura pentru

117
118 Echipamente si instalatii termice

doua tevi de condensator.

Un alt procedeu de curatare mecanica continua a tevilor este procedeul cu


resort.
Dispozitivul este constituit dintr-o spirala metalica n forma de resort ntins (figura 1.129)
amplasata n fiecare teava a aparatului, pe toata lungimea ei si fixata la capete. Sub actiunea curgerii
fluidului care circula spirala intra n vibratie si prin contactul alternativ cu peretii evita formarea
depunerilor.

Fig. 1.129. Teava cu resort elastic pentru autocuratare.

Spirala, care este executata dintr-un fir metalic cu diametrul ntre 0,3-1 mm,
pe lnga reducerea cu cca 80 % a depunerilor, realizeaza si o intensificare a
transferului de caldura prin marimea turbulentei.
Schimbatoarele de caldura cu placi la care naltimea canalului de curgere este
de ctiva milimetri sunt sensibile la nfundare prin intrarea ntre placi a unor
particule de dimensiuni mai mari. Pentru a se evita acest fenomen se introduc
sisteme de filtrare a agentilor termici sau se utilizeaza procedeul de inversare a
debitului.(figura 1.130)

118
119

Fig. 1.130. Sistem de curatire prin inversarea sensului de curgere prin schimbator.
a) curgere normala; b) curgere inversata.

Acesta este compus dintr-un ansamblu de vane si racorduri, comandate


automat, cu ajutorul carora periodic, pentru o perioada de cteva minute se
inverseaza directia de curgere a agentului termic cu depuneri. Sistemul poate fi
utilizat pentru ndepartarea depunerilor putin aderente.
n cazul unor depuneri puternic aderente, cum este cazul fluidelor care pot
cristaliza n aparat se pot adapta solutii speciale de schimbatoare. n figura 1.131
este prezentat un astfel de schimbator cu lame racloare rotative.

Fig. 1.131. Principiul de functionare al unui schimbator cu lame racloare.


El este compus din mai multe camere concentrice prin care circula agentii
termici. Camerele prin care circula agentul care cristalizeaza sunt prevazute cu un
sistem de lame racloare rotative pe toata naltimea lor.
Curatarea mecanica continua a schimbatorelor de caldura care
functioneaza cu gaze de ardere se poate realiza cu abur sau aer comprimat, cu
apa, prin sablare sau cu unde sonore.
Suflarea cu abur sau aer comprimat se realizeaza prin sisteme de injectie
rotative sau retractabile (fig. 1.132) , amplasate n spatiul dintre tevi. Alegerea
tipului de instalatie de suflare, presiunea aburului sau a apei, pozitia punctelor de
injectie, dimensiunilor si unghiului lor se face n functie de continutul n cenusa al
gazelor, de temperatura acestora si de solutia constructiva a schimbatorului.

119
120 Echipamente si instalatii termice

(a)

(b)

Fig. 1.132. Curatarea prin injectie de abur.


a) sistem rotativ; b) sistem retractabil.

n cazul depunerilor solubile n apa, ndeparatarea acestora se poate face prin


spalare cu apa rece sub presiune. Pe lnga actiunea mecanica a apei se adauga si
socul termic care poate sparge depunerile aderente la suprafata.
Spalarea cu apa se poate realiza n periodele de oprire, fie prin izolarea
aparatului sau chiar n functionarea normala a acestuia prevazndu-se conducte si
drenaje speciale.
Pentru depunerile dure aglomerate pe suprafata de schimb de caldura se
poate utiliza curatarea cu alice care de cele mai multe ori este completata cu o
spalare cu apa, vapori sau aer. (fig.1.133).

120
121

Fig. 1.133 Sistem de curatare cu alice.

O metoda utilizata n special pentru cazanele de abur o constituie curatarea


acustica bazata pe utilizarea vibratiilor sub forma de unde sonore cu o frecventa
ntre 200 si 400 Hz. Dispozitivul este compus dintr-un numar de emitatoare sonore,
actionate cu aer comprimat si o unitate de control automat care declanseaza durata
emisiilor (15-30 secunde) si intervalul dintre acestea (10-30 minute). Pentru ca
ndepartarea depunerilor sa fie eficienta presiunea sonora trebuie sa depaseasca
130 dB.

1.11.5.4. CURATAREA DEPUNERILOR N PERIOADA DE OPRIRE A


SCHIMBATOARELOR

Curatarea depunerilor din schimbatoarele de caldura n faza de oprire a


acestora se poate realiza mecanic sau chimic.

121
122 Echipamente si instalatii termice

Curatarea mecanica se realizeaza cu jet de apa sub presiune sau cu scule


speciale.
Curatarea cu jet de apa, combina de obicei actiunea mecanica a jetului, cu
actiunea termica datorata temperaturii acestuia si cu o eventuala actiune chimica a
unor detergenti dizolvanti n apa. Presiunea apei poate varia de la cteva zeci la
cteva sute de bari, existnd si instalatii speciale destinate acestui scop.
n cazul utilizarii unor perii, burghie sau molete, n functie de consistenta stratului de depunere,
actionarea acestora se poate realiza electric sau pneumatic cu racorduri speciale elastice. O atentie
deosebita trebuie acordata ca n cursul acestei curatari extrem de eficiente sa nu se afecteze si suprafata
metalica a tevilor.
Curatarea chimica a depunerilor are o serie de avantaje fata de cea
mecanica:
- este mai rapida si necesita mai putina manopera;
- se poate realiza n spatii inaccesibile curatirii mecanice si fara demontarea
aparatului;
- nu afecteaza mecanic suprafata metalului.
Curatarea chimica poate ndeparta majoritatea tipurilor de depuneri, cu
exceptia celor ceramice, de carbon dur, de materiale plastice inerte, de cauciuc
vulcanizat, latex sau sticla.
n tabelul 1.33 sunt prezentate cele mai utilizate solutii chimice pentru
curatarea depunerilor.
Tabelul 1.33
Solutii chimice utilizate pentru curatarea chimica [1.18]

Acizi Baze Agenti Oxidanti Solventi Altii


complecsi
clorhidric soda EDTA pergament aromatici inhibitori
caustica de potasiu
nitric amoniac gluconati bromat de alifatici agenti de
sodiu suprafata
sulfuric fosfat nitrit de cloranti anti-spumanti
trisodic sodiu emulsifianti dispersanti
florhidric metasilicat hipoclorit biflorura de
citric de sodiu de sodiu hidrazina
formic persuflat
de amoniu

Nu exista o metoda generala de curatare chimica. n fiecare caz solutia


aleasa trebuie sa tina seama de natura depunerilor si a materialului suprafetei de
schimb de caldura.

122
123

1.12. INTENSIFICAREA TRANSFERULUI TERMIC N


SCHIMBATOARELE DE CALDURA
Una dintre principalele cerinte pentru aparatele cu transfer de caldura o
constituie transmiterea fluxului termic impus printr-o suprafata de schimb de caldura
ct mai mica. Considernd ecuatia de baza a transferului de caldura,
Q& = K S S t med , se observa ca pentru acelasi flux termic schimbat ntre cele
doua fluide din aparat, cresterea coeficientului global de schimb de caldura KS
permite fie reducerea ariei suprafetei de schimb de caldura S, deci diminuarea
costului echipamentului, fie reducerea diferentei medii de temperatura tmed, deci
diminuarea costurilor de exploatare (reducerea pierderilor exergetice).

Intensificarea transferului termic se bazeaza n special pe marirea


coeficientului global de schimb de caldura. Tot n aceasta categorie intra si utilizarea
suprafetelor nervurate (extinse) care conduce la realizarea unor aparate mai
compacte si mai ieftine.

Orice metoda de intensificare a transferului de caldura pentru a fi adoptata


trebuie justificata tehnic si economic prin considerarea investitiilor, a costului
energiei de vehiculare a fluidelor, a cheltuielilor de exploatare a aparatului, a
comportarii si efectelor produse de aparat prin ncadrarea sa n instalatia din care
face parte. De exemplu, modificarea geometriei suprafetei de schimb de caldura
prin utilizarea rugozitatilor artificiale este nsotita de cresterea coeficientului local de
schimb de caldura si n consecinta a coeficientului global de schimb de caldura,
nsotita de reducerea suprafetei necesare de schimb de caldura si deci a costului
aparatului. n acelasi timp nsa apare si o crestere a coeficientului pierderilor de
presiune prin frecare, deci cresterea energiei de pompare si a cheltuielilor de
exploatare. Este obligatorie analiza simultana a celor doi factori si determinarea pe
baza unor calcule de optimizare a solutiilor ce se justifica a fi aplicate att din punct
de vedere economic dar si functional.

Pentru evidentierea principalelor cai de marire a coeficientului global de


schimb de caldura trebuie pornit de la ecuatia de baza a transferului de caldura. n
tabelul 1.34 [1.45] s-au prezentat cteva cazuri numerice extreme, care evidentiaza
urmatoarele concluzii importante pentru stabilirea strategiei de intensificare a
transferului global de caldura:

123
124 Echipamente si instalatii termice

Tabelul 1.34
Efectul diferitelor rezistente termice asupra transferului global de caldura

kS
Cazul W/(m2.K) W/(m2.K) mm W/(m2.K) W/(m2.K) %

1 50 5000 3 30 49.26 0.493


2 50 10000 3 30 49.5 0.495
3 100 5000 3 30 97.1 0.971
4 10000 5000 3 30 2500 25
5 10000 5000 3 300 322 3.25

Coeficientul global de transfer de caldura este mai mic dect cel mai mic
coeficient de convectie;
n cazul unei diferente mari ntre cei doi coeficienti de convectie (doua ordine
de marime) coeficientul global de schimb de caldura este determinat numai de
cel mai mic coeficient de convectie, rezistenta termica conductiva fiind
neglijabila. n acest caz trebuie sa intensificam transferul de caldura pe partea
agentului termic cu coeficient de convectie redus, sau sa extindem suprafata de
schimb de caldura pe aceasta parte;
n cazul n care cei doi coeficienti de convectie sunt apropriati, rezistenta
termica conductiva poate avea o pondere importanta, micsorarea sa prin
reducerea grosimii peretelui si utilizarea unui material cu o conductivitate
termica mai mare, putnd mari coeficientul global de transfer de caldura. n
acest caz trebuie actionat si pentru intensificarea convectiei la ambii agenti
termici.

124
125

1.12.1 INTENSIFICAREA TRASNFERULUI TERMIC CONVECTIV

1.12.1.1 METODE DE INTENSIFICARE


n prezent exista mai multe mecanisme de intensificare a transferului de
caldura convectiv monofazic functie de tipul curgerii [1.1]:
pentru curgerea laminara, se recomanda intensificarea transferului de
masa de la perete la centrul curgerii si invers. Acest lucru se poate obtine
prin utilizarea suprafetelor ce prezinta schimbari de directie (tevi cu
caneluri, placi ondulate) si a insertiilor (Kenics, Heatex, etc.);
pentru curgerea turbulenta, rezistenta termica fiind concentrata n
stratul limita din vecinatatea suprafetei peretelui, se recomanda perturbarea
acesteia prin obstacole de mica grosime, amplasate pe perete (nervuri, tevi
cu rugozitate continua, placi ondulate), generarea de curgeri secundare
(caneluri, insertii de benzi rasucite), limitarea dezvoltarii stratului limita prin
utilizarea suprafetelor discontinue (de exemplu nervuri discontinue) sau prin
reducerea diametrului hidraulic.

In cazul fierberii principalele cai de intensificare ale transferului de caldura


sunt legate de intensificarea procesului de nucleatie si de marirea turbulentei n
masa de fluid.

Pentru intensificarea transferului termic la condensare se realizeaza pe doua


cai principale : micsorarea grosimii sau ruperea peliculei de condensat si trecerea de
la condensarea peliculara la cea nucleica.

Principalele metode de intensificare a transferului de caldura


convectiv pot fi clasificate n sase categorii:
modificarea naturii suprafetei de schimb de caldura prin acoperiri cu
substante speciale;
modificarea starii suprafetei de schimb de caldura (porozitatea si
rugozitatea suprafetei de schimb de caldura);
exinderea suprafetelor de transfer de caldura prin utilizarea nervurilor;

125
126 Echipamente si instalatii termice

utilizarea generatorilor de turbulenta ce creaza o curgere elicoidala a


fluidului;
utilizarea generatorilor de turbulenta ce favorizeaza amestecarea
fluidului n sectiunea transversala;
modificarea geometriei suprafetei de schimb de caldura prin ondulari sau
caneluri pentru producerea unui efect capilar.

Tabelul 1.35 sintetizeza domeniile de aplicare a fiecareia din cele sase metode
de intensificare prezentate.
Tabelul 1.35
Domeniile de aplicare a metodelor de intensificare a transferului termic [1.6]
Metoda de Monofazic
Vapori- Conden-
intensifi - Figuri
laminar turbulent zare sare
care
0 1 2 3 4 5
Acoperiri - - Acoperiri
poroase

Acoperiri
hidrofobe
Rugozitate - - suprafete
si cu
porozitate structuri
poroase
integrale
placi ondulate (n special placi ondulate
pentru lichide)

- tevi cu rugozitate continua

tevi cu tevi cu rugozitate discontinua


rugozitate (rugozitati de naltime mica)
discontinua
(rugozitti de
naltime mare)
Suprafete placi cu nervuri (n special placi cu nervuri
extinse pentru gaze)

126
127

tevi cu nervuri interioare (n special pentru lichide)

tevi cu nervuri exterioare tevi cu nervuri exterioare


(naltimi mici pentru lichide, de naltimi mici
mari pentru gaze)

0 1 2 3 4 5
Curgere insertii de benzi rasucite
elicoidala

insertii n forma de stea


(cu 5, 6 sau 12 vrfuri)

tevi cu nervuri elicoidale

Amestec insertii
al fluidului Kenics
n
insertii
sectiunea
Heatex
transver-
sala
insertii cu
discuri

insertii cu
bile (sfere)

insertii insertii resort


resort (diametrul mic al
(diametru srmei)
mare al
srmei)
insertii cu
benzi
rasucite

127
128 Echipamente si instalatii termice

Suprafete tevi cu caneluri interne


cu efect
capilar

tevi cu
nervuri
pirami-
dale

tevi cu
caneluri
exterioare

1.12.1.2. NERVURILE

Utilizarea nervurilor pentru intensificarea transferului de caldura este frecvent


ntalnita n cazul schimbatoarelor de caldura gaz-lichid sau gaz-gaz, acolo unde
coeficientul de schimb de caldura local dintre perete si gazul aflat n general n
circulatie fortata este foarte mic (vezi paragraful 1.5).
n cazul schimbatoarelor de caldura cu placi si nervuri, n practica sunt
ntlnite diferite geometrii de nervuri [1.7] :
nervuri netede, care formeaza sectiuni de curgere de forma rectangulara
(fig.1.134a) sau triunghiulara (fig.1.134b), pentru care corelatiile de transfer de
caldura sunt cele clasice pentru canale netede;
nervuri ondulate (fig.1.134c), care impun un canal de curgere ondulat si
permit ameliorari considerabile ale coeficientului de transfer de caldura;
nervuri perforate (fig.1.134d), ce permit o usoara ameliorare a transferului de
caldura pentru numere Reynolds mai mari ca 2000;
nervuri discontinue (fig.1.134e), cu lungimea l cuprinsa n general ntre 3 si 6
mm, pentru care exista formule generale de calcul al coeficientului de transfer de
caldura si a coeficientului de frecare pentru gaze, functie de numarul Stanton si
factorul lui Colburnj [1.36];
nervuri cu fante (fig.1.134f), care conduc la performante comparabile cu cele
ale nervurilor discontinue. Formulele generale pentru calculul coeficientului de
transfer de caldura si a coeficientului de frecare la gaze pentru aceste nervuri sunt
de asemenea exprimate functie de numarul lui Stanton si factorul lui Colburn j
[1.22].

128
129

a) b)

c) d)

129
130 Echipamente si instalatii termice

e) f)
b grosimea nervurii h naltimea nervurii
l lungimea nervurii hp naltimea fantei
s pasul dintre nervuri lp lungimea fantei
t grosimea nervurii sp pasul ntre fante

Fig. 1.134 Placi cu nervuri


(a) nervuri netede cu sectiunea de curgere rectangulara; b) nervuri netede cu sectiunea de curgere
triunghiulara; c) nervuri ondulate; d) nervuri perforate; e) nervuri discontinue; f) nervuri cu fante.

n cazul schimbatoarelor de caldura cu tevi cele mai utilizate geometrii de


tevi cu nervuri exterioare sunt :
tevi cu nervuri exterioare circulare netede (fig.1.135a), obtinute fie prin
extrudare, fie prin fixare directa pe teava. Corelatiile pentru calculul coeficientului
de transfer de caldura si a factorului de frecare sunt diferete pentru nervurile nalte
(naltimi mai mari ca 10 mm) [1.54] si pentru nervuri joase (naltimi mai mici ca 2
mm) [1.53];
tevi cu nervuri exterioare ameliorate: nervuri perforate (fig.1.135b si c), nervuri
constituite dintr-un fir metalic (fig.1.135d) si nervuri aciculare (fig.1.135e);

tevi cu nervuri exterioare plane continue netede (fig.1.136a), ondulate


(fig.1.136b) sau cu fante (fig.1.136c). Aceste geometrii sunt cel mai des ntlnite la
bateriile de climatizare. n cazul nervurilor ondulate sau cu fante se pot nregistra
cresteri ale coeficientului local de transfer de caldura de 30 % si respectiv de 50-
100 %, comparativ cu nervurile netede.

Fig. 1.135 Tevi cu nervuri exterioare circulare


(a) nervuri netede; b) si c) nervuri perforate; d) nervuri cu fir metalic; e) nervuri
aciculare

130
131

De diametrul exterior al \evii


SL pasul longitudinal [ntre \evi
ST pasul transversal [ntre \evi
s pasul [ntre nervuri

Fig. 1.136 Tevi cu nervuri exterioare plane continue


(a) nervuri netede; b) nervuri ondulate; c) nervuri cu fante

O alta categorie este cea a schimbatoarelor de caldura ce prezinta canale de


curgere cvasi rectangulare cu nervuri exterioare plane netede sau ameliorate
(figura 1.137). Aceste schimbatoare sunt utilizate n domeniul climatizarii
automobilelor. Exista corelatii specifice de calcul al transferului de caldura si a
pierderilor de presiune n cazul gazelor, functie de tipul nervurilor [1.40].

H pasul [ntre
canale
s pasul [ntre

Fig. 1.137 Canale cvasi rectangulare si nervuri externe plane

131
132 Echipamente si instalatii termice

Nervurarea suprafetelor de transfer de caldura n cazul lichidelor se poate


face att la interiorul ct si la exteriorul tevilor. Deoarece coeficientul de transfer
de caldura al unui lichid este superior celui corespunzator unui gaz, nervurile sunt n
general mai putin nalte, pentru cresterea randamentului lor. Cresteri de suprafata
prin nervurare de 1,5-3 ori fata de suprafata neteda sunt frecvent ntlnite la lichide,
n timp ce pentru gaze aceste valori depasesc curent valoare de 20. n cazul
nervurilor exterioare acestea pot fi circulare netede (fig.1.134a) sau plane netede
(fig.1.135a) [1.8], obtinute prin extrudare. Nervurarea tevilor n cazul lichidelor se
poate aplica att n regimul de curgere laminar ct si turbulent.

Nervurile interioare, mai rar utilizate, pot fi drepte si paralele cu directia


curgerii sau pot prezenta o forma elicoidala (tab. 1.34).

Un aspect important n realizarea tevilor sau placilor nervurate l constituie


modul de fixare a nervurilor pe suprafata de baza, rezistenta de contact ce apare n
acest caz jucnd un rol foarte important. Se pot obtine rezistente de contact
neglijabile n cazul extrudarii nervurilor la tevile din cupru sau aluminiu si la sudare
sau lipirea nervurilor pe suprafata primara. Din contra, n cazul nervurilor fixate prin
sertizarea sau expansiunea tevii, rezistentele de contact nu mai sunt neglijabile.
1.12.1.3. INSERTIILE
Aceste dispozitive sunt introduse n tevile netede si permit ameliorarea
transferului de caldura n special prin favorizarea curgerilor rotative sau prin
amestecarea liniilor de fluid, dar si prin constituirea lor ca o rugozitate ce distruge
stratul limita din apropierea peretelui. Aceste dispozitive prezinta avantajul ca pot fi
instalate n schimbator si dupa constructia sa, natura materialului suprafetei de
transfer de caldura neconstituind un obstacol n utilizarea insertiilor.

Dispozitivele care favorizeaza amestecarea liniilor de fluid (tab.1.34)


actioneaza n general n toata sectiunea de curgere cum ar fi dispozitivele statice
(insertii statice de amestec) (Kenics si Heatex), sau insertiile cu discuri sau bile
utilizate n cazul fluidelor vscoase n regim de curgere laminar.

Utilizarea insertiilor resort (tab.1.34) n regim laminar poate conduce la


cresterea coeficientului de transfer de caldura fata de teava neteda de 4 ori (pentru
acelasi numar Reynolds), n timp ce cresterea coeficientului de frecare este
inferioara acestei valori [1.67]. Daca se considera ca indice de performanta al
suprafetelor ameliorate raportul dintre numarul Stanton si coeficientul de frecare,
insertiile resort prezinta o valoare a acestui indice net superioara celorlalte insertii
(Kenics, Heatex, insertii cu discuri sau bile). Aceste insertiile pot fi utilizate si n
regim turbulent cu perfornate foarte bune [1.40].

132
133

Insertiile n forma de stea (tab. 1.34) sunt constituite dintr-o piesa extrudata
din aluminiu, prezentand o forma de stea cu 5, 6 sau 12 colturi. Contactul ntre
insertie si teava este asigurata prin etirarea tevii. Extinderea suprafetei de transfer
de caldura este foarte importanta n acest caz iar o intensificare semnificativa a
transferului de caldura poate fi obtinuta si prin generarea unei curgeri secundare
daca insertia este rasucita.

Insertiile cu benzi rasucite (tab. 1.34) reprezinta o metoda particulara,


simplu de aplicat, pentru care performantele sunt cunoscute. Intensificarea
transferului de caldura se realizeaza prin trei actiuni : reducerea diametrului
hidraulic al tevii, generarea unei curgeri rotative ce conduce la viteze ridicate si
extinderea suprafetei interne de schimb de caldura n conditiile unui bun contact
perete-insertie si a unei conductivitati ridicate a materialului folosit pentru insertie.
Performantele obtinute cu aceste insertii sunt diferite functie de regimul de curgere
laminar [1.35] sau turbulent [1.64]. Parametrul utilizat n general pentru
caracterizarea geometriei insertiei este rata deformarii (twist ratio) y, definita ca
raportul dintre lungimea benzii corespunzatoare unei rasuciri de 180 si diametrul
interior al tevii. Unghiul elicei ce consituie banda este legat de acest parametru prin
relatia tg (a ) = 1 y .

1.12.1.4. SUPRAFETELE RUGOASE

Utilizarea suprafetelor rugoase este specifica att schimbatoarelor de


caldura cu placi ct si a celor cu tevi, la interiorul sau exteriorul peretelui.
Rugozitatile pot fi grupate n trei categorii (figura 1.138): rugozitati n trei dimensiuni
de tip granular, ondulari n doua dimensiuni caracterizate prin obstacole repartizate
uniform pe perete, caneluri n doua dimensiuni repartizate uniform pe perete. Pentru
caracterizarea geometriei acestor rugozitati au fost definite urmatoarele numere
adimensionale :

Rugozitate uniforma
Rugozitate n doua Rugozitate n doua
dimensiuni tip ondulari dimensiuni tip caneluri
(n trei dimensiuni)

133
134 Echipamente si instalatii termice

Geometrie
de baza

Geometrii cu
diferite
valori p/e

Geometrii cu
diferite
forme ale
obstacolelor

Fig. 1.138 Tipuri de rugozitati

naltimea relativa a rugozitatii, definita ca raportul dintre naltimea e a


obstacolului si diametrul hidraulic Dh al canalului ( e* = e Dh );
pasul relativ al rugozitatilor, definit ca raportul dintre pasul p dintre doua
obstacole si diametrul hidraulic Dh al canalului ( p* = p Dh );
forma rugozitatii;
n cazul obstacolelor bidimensionale, unghiul obstacolului a cu directia
curgerii.

134
135

sensul curgerii
- - strat limit`
recirculare

Fig. 1.139 Diferite tipuri de curgere n spatele obstacolului

Curgerea n vecinatatea obstacolului, cum este reprezentata n figura 1.139,


este dependenta de raportul p/e. Astfel, dupa desprinderea de la perete, stratul
limita se reface la o distanta cuprinsa ntre 6e si 8e de ultimul obstacol. La
aproximativ ceasta distanta coeficientul de schimb de caldura atinge valoare sa
maxima, valoare n general superioara de cteva ori celeia din fata obstacolului. Cu
ct raportul p/e este mai mic, apare o recirculare ntre doua obstacole, fara punct
de de refacere a stratului limita. S-a constatat ca optimul din punct de vedere al
transferului de caldura corespunde unor valori ale raportului p/e situate ntre 10 si
15. Calculul coeficientului de transfer de caldura si a pierderilor de presiune s-a
realizat prin determinarea numarului lui Stanton si a coeficientului de frecare, cu o
formulare generala bazata pe anlogia ntre transferul de caldura si masa [1.70].

1.12.2 INTENSIFICAREA TRANSFERULUI TERMIC


BIFAZIC
1.12.2.1 FIERBEREA

135
136 Echipamente si instalatii termice

La fierberea nucleica, coeficientul de schimb de caldura este determinat


de numarul centrelor de nucleatie aflate pe suprafata de schimb de caldura,
precum si de realizarea unor conditii optime de amorsare a acestora. De
aceea, folosirea suprafetelor rugoase (care prezinta un numar mare de
cavitati) conduce la obtinerea unor coeficienti de schimb de caldura mari.
Cresterea coeficientului de schimb de caldura cu marirea rugozitatii este cu
atat mai nsemnata, cu cat presiunea redusa Pred (raportul dintre presiunea de
saturatie si presiunea critica) a sistemului considerat este mai mica. De
exemplu, cresterea rugozitatii unei suprafete plane de la 1 m la 10 m
determina marirea coeficientului de schimb de caldura cu 56%, daca
presiunea redusa este de 0,03, si cu 38%, daca presiunea redusa este de 0,3
(fig. 11.7) [1.6].
60
Cre]terea relativ` a coeficientului local de transfer de caldura [n
fierberea nucleic` fata de valoare corespunzatoare unei placi cu

50
Pred = 0,03
Pred=0,3
Pred=0,9
40
rugozitatea de 1m (%)

30

20

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Rugozitatea sprafe\ei (m)

Fig. 1.140 Marirea coeficientului de transfer de caldura n fierberea nucleica functie de


rugozitatea suprafetei si presiunea redusa

Trebuie sublinat ca, n timpul procesului de fierbere, o parte din cavitatile


active ale suprafetei pot fi dezamorsate: lichidul care patrunde n cavitate
dupa desprinderea bulei de vapori condenseaza vaporii ramasi n cavitate,
dezactivnd centrul de nucleatie. Acest fenomen, numit instabilitate a
centrului de nucleatie, este determinat, n special, de forma cavitatii. Astfel, o
cavitate tip punga (fig.1.141 b) [1.44] reprezinta un centru de nucleatie cu o
stabilitate superioara fata de cavitatile cilindrice sau conice (fig.1.141 a).
Deci, pentru intensificarea transferului de caldura la fierberea nucleica,
suprafata trebuie sa aiba un numar mare de cavitati (centre de nucleatie)

136
137

active si stabile n timp. Aceasta conditie este ndeplinita de suprafetele


acoperite cu straturi metalice poroase (formate, de exemplu, prin sinterizare)
sau de suprafetele cu geometrii speciale prezentate n tabelul 1.26
(Thermoexcel E, Gewa T) sub denumirile lor comerciale, care au un numar
mare de cavitati tip punga conectate ntre ele.

a b

Fig. 1.141 Cavitate conica dezactivata (a) si cavitate tip punga (b)

Intensific area transferului termic n fierberea la convectie fortata se poate


realiza prin folosirea suprafetelor cu rugozitate artificiala (uniforma sau discreta)
sau cu geometrii speciale pentru intensificarea fierberii nucleice. Un exemplu de
teava cu rugozitate artificiala care intensifica procesul de fierbere la convectie
fortata este cea cu un numar mare (5070) de nervuri interioare elicoidale de
naltime mica (nu depaseste 0,2 mm), prezentata n tabelul 1.34. Ea este utilizata, de
exemplu, n constructia vaporizatoarelor din instalatiile frigorifice.
Fierberea la convectie fortata poate fi intensificata si prin utilizarea
generatorilor de turbulenta care realizeaza o curgere elicoidala (benzile rasucite).
Acestea pot fi amplasate n instalatiile schimbatoare de caldura, eventual, numai n
zonele cu fluxuri termice unitare maxime producndu-se astfel intensificarea
transferului termic cu un efect redus asupra puterii totale de pompare. Acest lucru
a fost deja utilizat n practica n anumite cazane de abur cu parametri supracritici
pentru a elimina pericolul arderii suprafetei de transfer de caldura cauzat de
?nrautatirea procesului de schimb de caldura la atingerea fluxului termic critic.

La fierberea n interiorul tevilor se folosesc si insertiile n forma de stea


(nervuri radiale din aluminiu dispuse n interiorul tevii), prezentate n tabelul 1.34.
Aceasta solutie este folosita, n special, la vaporizarea agentilor frigorifici n interior
si curgerea apei la exterior.

Unul dintre indicii care caracterizeaza performantele geometriilor suprafetelor


folosite pentru intensificarea fierberii este raportul dintre excesul de temperatura
(diferenta dintre temperatura peretelui si temperatura fluidului la saturatie)
corespunzator fierberii pe suprafeta neteda si excesul de temperatura realizat n

137
138 Echipamente si instalatii termice

procesul de fierbere intensificat (pe suprafata cu geometrie modificata), pentru


acelasi flux termic unitar transmis, raport care reprezinta de fapt de cte ori s-a
intensificat transferul de caldura convectiv . De exemplu, n cazul fierberii agentului
frigorific R113 la un flux termic unitar de suprfata de 10 kW/m2, acest indice este 7
pentru tevi cu geometria suprafetei de tip Thermoexcel-E si 2,5 pentru tevi cu
geometria suprafetei de tip GEWA-T [1.48].
Pentru racirea tuburilor electronice de putere mare se folosesc suprafetele
cu nervuri masive de cupru, care permit evacuarea unor fluxuri termice mari. Utili-
zarea nervurilor masive de cupru are la baza studiile asupra efectului cunoscut sub
denumirea de Vapotron [1.70], care consta n realizarea simultana a fierberii
nucleice si fierberii n film pe o suprafata nervurata. Figura 1.142 ilustreaza efectul
Vapotron. n aceasta figura se observa ca pe suprafata dintre nervuri si la baza
nervurilor (zonele A), transferul de caldura se realizeaza prin fierbere n film, nsa,
datorita conductivitatii termice ridicate a cuprului si grosimilor mari ale nervurilor,
cresterea temperaturii suprafetei n aceasta zona nu este foarte nsemnata, ntrucat
o mare parte a fluxului termic este transferat prin nervuri. Pe suprafata nervurilor,
transferul termic se realizeaza la coeficienti de schimb de caldura mai mari, n
conditiile fierberii n film instabil (zonele B), fierberii nucleice la saturatie (zonele C)
si convectiei n faza lichida (zonele D). Intruct coeficientul de transfer termic are
variatii mari pe suprafata nervurii (fiind functie de tipul procesului convectiv din
zona respectiva), pentru aceste suprafete nu se pot utiliza relatiile uzuale de calcul
folosite n cazul suprafetelor extinse.

(a)

(b)

138
139

Fig. 1.142 Efectul Vapotron:


a regimurile de transfer termic pe suprafata nervurilor
(A fierbere n film stabil; B fierbere n film instabil; C fierbere nucleica la saturatie; D convectie
n faza lichida); b forme tipice de nervuri [11.15]

1.12.2.2 CONDENSAREA

Intensificarea transferului de caldura la condensare se obtine prin crearea


conditiilor pentru obtinerea condensarii nucleice (n picaturi) si prin micsorarea
grosimii peliculei de condensat, n cazul condensarii peliculare.

Aparitia si mentinerea condensarii nucleice poate fi determinata prin aco-


perirea suprafetei de schimb de caldura cu materiale hidrofobe ca, de exemplu,
metale nobile sau teflon. Folosirea metalelor nobile este limitata de pretul ridic at al
acestora. Teflonul prezinta inconvenientul unei conductivitati termice reduse, care
diminueaza efectul favorabil al condensarii n picaturi asupra transferului termic. De
aceea, stratul de teflon trebuie sa aiba o grosime foarte mica. Dintre rezultatele
experimentale se pot mentiona cele prezentate de Depew si Reisbig [1.23] care au
evidentiat ca acoperirea unei tevi de diametru de 12,7 mm cu un strat de teflon cu
grosimea de 1,27 m a condus la dublarea valorii coeficientului de transfer termic.

n cazul condensarii peliculare, ntalnita de obicei n aparatele industriale,


intensificarea transferului de caldura se bazeaza pe micsorarea rezistentei termice a
peliculei de condensat. Aceasta se realizeaza prin marirea turbulentei n pelicula si,
n special, prin micsorarea grosimii peliculei. Att cresterea turbulentei
condensatului, cat si micsorarea grosimii peliculei se obtin prin marirea vitezei
vaporilor; acesta determina ondularea accentuata a suprafetei peliculei si chiar
ruperea partiala a acesteia n picaturi.

Pentru micsorarea grosimii medii a peliculei, se prefera pozitionarea orizontala


a tevilor fata de cea verticala si se folosesc suprafete de schimb de caldura cu
obstacole artificiale, care rup pelicula de condensat formata, sau cu geometrii
speciale, care favorizeaza scurgerea condensatului sub actiunea fortelor de tensiune
superficiala. La condensarea n tevile orizontale, se pot folosi generatori de
turbulenta ca, de exemplu, benzile rasucite.

Marirea coeficientului de transfer termic la condensare prin asezarea tevilor


n pozitie orizontala se poate evidentia folosind realtiile lui Nusselt [1.45]. Notnd
coeficientul de convectie pe teava orizontala cu o , iar coeficientul de convectie pe
teava verticala cu v , mpartirea celor doua ecuatii conduce la :

139
140 Echipamente si instalatii termice

o 0,728 H 1 4
= , (1.192)
v 0,943 D

n care D este diametrul exterior al tevii si H, lungimea acesteia. ntruct H>>D,


rezulta o > v . Aceasta comparatie este valabila numai daca curgerea peliculei de
condensat nu devine turbulenta la partea inferioara a tevii cnd aceasta este
asezata vertical.

Tevile cu talere (fig.1.143) mentin, pe toata suprafata lor, o grosime medie a


peliculei de condensat redusa. Talerele reprezinta obstacole n drumul condensatului
format, rupnd pelicula de pe suprafata tevii. Diametrul exterior al talerelor trebuie
sa fie suficient de mare pentru ca lichidul sa se scurga de pe ele n picaturi.

Dintre tevile cu geometrii ale suprafetei care favorizeaza scurgerea conden-


satului sub actiunea fortelor de tensiune superficiala se mentioneaza: tevile canelate,
tevile orizontale cu nervuri transversale si tevile cu nervuri piramidale (tab.1.34).
Tevile canelate reprezinta una dintre cele mai eficiente geometrii utilizate n cazul
condensarii. Ele se folosesc la aparatele vaporizatoare cu tevi verticale n care
vaporii condenseaza n exteriorul tevii, iar lichidul se vaporizeaza n teava.
Canelurile pot fi paralele cu axa tevii sau nclinate fata de aceasta, tevile din a doua
categorie avnd o capacitate mai mare de preluare a diferentelor de presiune.
Pentru aceasta geometrie, intensificarea transferului termic este rezultatul scurgerii
condensatului n santurile profilului sub actiunea fortelor de tensiune superficiala.
Astfel, n regiunea crestelor profilului, coeficientii de convectie sunt ridicati,
coeficientul de convectie mediu pe suprafata acestei tevi fiind mult mai mare
(aproximativ, de sase ori) decat n cazul unei tevi netede. In plus, teava canelata
mareste si suprafata de schimb de caldura pe unitatea de lungime. Scurgerea
condensatului n santurile profilului determina mentinerea practic constanta a
coeficientului de convectie pe lungimea tevii. Tevile canelate pot fi prevazute cu
talere pentru limitarea nivelului condensatului din santurile profilului suprafetei.
Datorita aceluiasi fenomen determinat de fortele de tensiune superficiala,
intensificarea procesului de condensare se obtine si pe tevile verticale care au lipite
n lungul lor fire de sarma.

Tevile orizontale cu nervuri transversale de naltimi mici sunt folosite pentru


intensificarea condensarii de mai multi ani. Gradientii de presiune creati de
tensiunea superficiala favorizeaza scurgerea condensatului (fenomenul de
retinere a condensatului), nsa, capilaritatea determina totodata retinerea conden-
satului n spatiile dintre nervuri, la partea inferioara a tevii, micsornd transferul
termic n aceasta zona. Pentru reducerea acestui efect negativ, distanta dintre
nervuri se stabileste n functie de natura fluidului si parametrii functionali. Tevile

140
141

orizontale cu nervuri transversale de naltimi mici maresc considerabil coeficientul


de convectie la condensare. Astfel, coeficientul de convectie obtinut la condensarea
vaporilor de R-11 pe o teava orizontala cu 1378 nervuri/metru, nervurile avand un
diametru exterior de 19 mm si o naltime de 0,9 mm, este de 5,28 ori mai mare decat
coeficientul de convectie la condensarea aceluiasi agent frigorific pe o teava neteda
cu acelasi diametrul exterior [1.71]. Acest rezultat a fost stabilit pentru o
temperatura a fluidului la saturatie de 35 C si o diferenta ntre temperatura la
saturatie si temperatura peretelui de 9,5 C.

Conden
Taler

Fig. 1.143 Teava cu talere


Suprafata cu nervuri piramidale este folosita, de asemenea, pentru
intensificarea transferului termic la condensare. Pe suprafata nervurilor grosimea
peliculei de condensat este redusa, condensatul fiind drenat n santurile formate
ntre sirurile de nervuri, sub actiunea fortelor de tensiune superficiala. Un exemplu
privind rezultatele utilizarii unor astfel de suprafete este reprezentat n figura 1.144

100000

\eav` neted`
K )

Nervuri joase
-2 -1

Thermoexcel-C
Coeficientul global de schimb de c`ldur` (W,m

10000

1000
1 10 100
Diferen\a de temperatura fluid la satura\ie-perete (K)

141
142 Echipamente si instalatii termice

Fig. 1.144 Coeficientul global de schimb de caldura functie de diferenta dintre temperatura
fluidului l a saturatie si cea a suprafetei peretelui, la condensarea freonului
R113 la exteriorul unei tevi netede si nervurate [1.7]

Cnd coeficientii convectivi realizati de cele doua fluide sunt de acelasi ordin
de marime, cresterea fluxului termic este determinata de intensificarea ambelor
procese convective, atat la suprafata interioara a tevii, cat si la suprafata exterioara
a acesteia. n acest scop, au fost create tevi cu profile speciale ca, de exemplu,
tevile tip funie prezentate n fig. 11.12. Acestea se pot utiliza n bune conditii n
schimbatoarele de caldura lichid-lichid sau gaz-gaz la care curgerea ntre tevi este
longitudinala, n instalatiile vaporizatoare (la aparatele de prencalzire n care aburul
condenseaza la exterior si apa circula la interior) etc.

Fig. 1.145 Coeficientul global de schimb de caldura pentru diferite geometrii


de tevi de tip funie [1.62]

n cazul condensarii la ineriorul tevilor intensificarea transferului de caldura se


realizeaza cel mai frecvent prin utilizarea nervurilor interioare sau a insertiilor

142
143

statice de amestec. n figura 1.146 se prezinta rezultatele obtinute de Azer si Said


[1.62] privind marirea coeficientului mediu de transfer de caldura la condensarea n
interiorul tevilor prin mecanismele mentionate.

Fig. 1.146 Coeficientul mediu de transfer de caldura la condensarea


n interiorul tevilor [1.62]

1.12.2.3 INTENSIFICAREA TRANSFERULUI TERMIC PRIN


RADIATIE

n cazul transferului de caldura prin radiatie ntre doua suprafete solide


separate printr-un mediu diaterm, fluxul termic net schimbat, respectiv coeficientul
echivalent de radiatie, cresc cu marirea factorului de emisie redus al sistemului
considerat. Ca urmare, marirea coeficientului echivalent de radiatie este
determinata de folosirea suprafetelor cu factori de emisie ridicati si stabilirea unor
pozitii reciproce a suprafetelor care sa conduca la marirea factorului de emisie
redus al sistemului.

Fluxul radiant net cedat de gazele de ardere nvelisului solid care le contine
este determinat de suprafata de schimb de caldura, temperaturile si factorii de
emisie ce caracterizeaza gazele de ardere si respectiv suprafata [1.44]. Conform
acestor dependente, intensificarea transferului de caldura, n acest caz, este

143
144 Echipamente si instalatii termice

determinata de folosirea unor suprafete cu factori de emisie mari si de cresterea


factorului de emisie al gazelor de ardere. La o temperatura si o compozitie date
pentru gazele de ardere, factorul de emisie al gazelor de ardere creste cu marirea
grosimii efective a stratului radiant, care poate realiza prin alegerea
corespunzatoare a geometriei spatiului n care se afla gazele astfel nct raportul
ntre volumul ocupat de acestea si suprafata nchisa de volum sa fie ct mai mare.

BIBLIOGRAFIE

[1.1] BADEA, A., NECULA, H. Schimbatoare de caldura, Editura AGIR, Bucuresti, 200

[1.2] BADEA, A. Instalatii termice industriale, Ed. Institutului Politehnic Bucuresti, 1981

[1.3] BAKLASTOV, A.M., Proiectirovanie, montaj i exploatatia teploispolzuiuscih ustanovoc,


Energia, Moskva, 1970

[1.4] BELL,K.J., Exchangers Design Based on the Delaware Research Program, Pet. Engeneering,
vol 32, nr.11, 1960.

[1.5] BELL,K.J., Final Raport of the Cooperative Research Program on Shell-and-Tube Heat
Exchaugers., University of Delaware Eng. Exp. Sta. Bull.5, 1963.

[1.6] BONTEMPS A., GARRIGUE, A., GOUBIER C., HUETZ, J., MARVILLET, C.,
MERCIER, P., VIDIL, R. Technologie des changeurs thermiques. Ed. Techniques de
lInginieur, Paris, 1998.

[1.7] BONTEMPS, A., GARRIGUE, A., s.a. Technologie des changeurs thermiques. Techniques
de lIngnieur. Paris, 1998, 159 p.

[1.8] BRIGGS, D. E., YOUNG, E. H. Convection heat transfer and pressure drop of air flowing
across triangular pitch banks of finned tubes. Chem. Eng. Progr. Symp. Series n 41, vol. 59,
1983, p. 1-10.

[1.9] CARABOGDAN, I.G., BADEA. A., s.a., Instalatii termice industriale, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1978.

[1.10] CAVALLINI, A., LONGO, G., A. AND ROSETTO, L. - Condensation hrat transfer and
presure drop of refrigerants in tubes of finned tube hrat exchangers. Recentdevelopment in
finned tube hrat exchangers: theoretical and practical spects, DTI Energy Technology,
Denmark, 1993.

[1.11] CHARUAU, J., - Etude du dpot de particules dans les conduites, Rapport CEA R5158, 1982

[1.12] CHAUDAGNE, D., - Fouling costs in the field of heat exchance equipement in the French
market. EVROTHERM, Seminar 23, Grenoble 1992

144
145

[1.13] CHAUDOURNE, S. Les changeurs caloducs, GRETh, Grenoble, 1987.

[1.14] CHAUDOURNE, S, Caloducs. Techniques de lingnieur 8-1986, B 2450, Paris, 1986.

[1.15] CHIRIAC, F., s.a., Transferul de caldura si masa n industrie, Editura Tehnica, Bucuresti,
1977.

[1.16] CHISHOLM, D. - Two-Phase flow in pipelines and heat exchangers, Edition G. Godwin, 1983.

[1.17] COLLIER, J. G., THOME, J. R. Convective boiling and condensation. Third Edition,
Clarendon Press, Oxford, 1994, 596 p.

[1.18] COOPER, SUITOR, - Cooling water fouling in plate heat exchangeurs. Heat Transfer
Engineering, vol 1, nr.3, 1980.

[1.19] COOPER, A. - Condensation of steam in plate hrat exchanger. AICHE SYmposium Series,
n138, Vol. 70, 1970.

[1.20] COSAR, P., Echangeurs de chaleur, techniques de l`ingenieur, B100-B103, Paris, 1973

[1.21] DANILA, N. - Centrale Nucleare Electrice. Editura Academiei. Bucuresti, 1973

[1.22] DAVENPORT, C. J. Correlations for heat transfer and flow friction caracteristics of
lourered fins. Heat Transfer. Seattle 1983. AIChE Symp. n 225, vol. 79, 1983, p. 19-27.

[1.23] DEPEW, C. A., REISBIG, R. L. Vapor condensation on a horizontal tube using teflon to
promote dropwise condensation. Industrial Engineering Chemistry, Processing, Design and
Development, vol. 11, 1964.

[1.24] DE RONZIER, J., C., LAURO, F. Les changeurs de chaleur en matire plastique, GRETh,
Grenoble, 1989.

[1.25] DUFFAU, C. s.a. - L'encrassement dans les changeurs. Description , prvention, remdes
GRETh Grenoble, 1985.

[1.26] DUNN, P.D. SI REAY, D. A. Heat Pipes, Pergamon Press, 1982.

[1.27] EPSTEIN, N, - Fouling in heat exchangers in "Fouling of heat transfer equipment"


ed.Somerscales, Hemisphere, Wash DC, 1981.

[1.28] FINKBEINER,M., GONARD.F., FILIOL.C., Echangeurs Thermiques-Enjeux ,marches,


technologie et politique, Ademe,1993.

[1.29] FOCK, W., s.a - The effect of the corrugation inclination angle on the thermohydraulic
performance of a plate heat exchanger - Int. Journal of Heat and Mass Transfer, Vol. 28, n8,
1985.

145
146 Echipamente si instalatii termice

[1.30] GAISER, G., KOTTKE, V. - Effect of corrugation parametres on local and integral heat
exchangers and regenerators. Proceedings of the 9th Heat Mass Transfer Conference, Vol.
5,1990.

[1.31] GHIA, V.V. Recuperateurs et regenerateurs de chaleur, Ed. Eyrolles, Paris,


1970.

[1.32] GRAY, D. L., WEBB, R. L. Heat transfer and friction correlations for plate fin and tube
heat exchangers having plain fins. Heat transfer, vol. 6, 1986, p. 2745-2750.

[1.33] HOLMAN, J.P. Heat transfer, 6-th edition,Mc Graw-Hill, New York, 1990

[1.34] HUGONNOT, P. - Etude locale et performances thermohydrauliques fiables nombres de


Reynolds d'un canal plan corrug: Applications aux changeurs plaques. Thse de
l'Universit de Nancy, juin 1989.

[1.35] HONG, S. W., BERGLES, A. E. Augmentation of laminar flow heat transfer in tubes by
means of twisted tape inserts. J. Heat Transfer, vol. 91, 1969, p. 434-442.

[1.36] JOSHI, H. M., WEBB, R. L. Prediction of heat transfer and friction in the offset strip fin
array. Int. J. Heat Mass Transfer, vol. 30, n 1, 1987, p 69-84.

[1.37] KAKAC, SHAH - Handbook of single phose convective heat transfer, 1987.

[1.38] KAYS, W.M., LONDON, A.L., Compact Heat Exchangers, Mc Graw-Hill, New York,
1975

[1.39] KERN, D. Q and SEATON, R, E "A theoretical analysis of thermal surface fouling",
British Chemical Engineering , Volume 4 , 1959.

[1.40] KUMAR, R., JUDD, R. L. Heat transfer with coiled wire turbulence promotors. Canad. J.
Chem. Eng., vol. 48, 1970, p. 378-383.

[1.41] LEBEDEV,P.D., Teploobmene, susilne i holodilne ustanovki. Energhi, Moscva, 1972.

[1.42] LAURO, F., HUYGHE, J. Utilisation des matires plastiques comme surface dchange de
chaleur. Revue Physique Appl. 17, 1982.

[1.43] LECA, A., POP, M., STAN, N., BADEA, A., LUCA, L. - Procese si Instalatii Termice n
Centralele Nucleare Electrice. Editura Didactica si Pedagogica. Bucuresti, 1979.

[1.44] LECA, A., MLADIN, E. C., STAN, M. Transfer de caldura si masa. Editura tehnica,
Bucuresti, 1998.

[1.45] LECA, A., s.a., Transfer de caldura si masa, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1977

[1.46] LOCKHART, R., W. , MARTINELLI, R., C. - Proposed Correlation of Data for


Isothermal Two-Phase, Vol.45, 1994.

146
147

[1.47] Mc.ALISTER, J. - On steam cleaning of heat exchanger tubes fouling prevented by regular
brushing ASME 68 PET 12.

[1.48] MARTO, P. J., LEPERE, V. J. Pool Boiling Heat Transfer from enhanced surfaces to
dielectric fluids. Advances in Enhacned Heat Transfer, HTD-18, ASME, New York, 1981.

[1.49] MERCIER, P. - Etude numrique de l'coulement cot calandre d'un chaugeur tubulaire,
Note GRETh, 1985.

[1.50] NAKAYAMA, W., XU, L.P., ASME-JSME Thermal Engineering Joint Conference, vol 1,
pp. 495-502, 1983.

[1.51] PAPAVERGOS,P.G., HEDLEY,A.B., - Particles deposition behaviour from turbulent


flows. Chem Eng, Res Dev, nr. 62, 1984.

[1.52] PADET, J.Echangeurs Thermiques, Edition MASSON, Paris, 1994

[1.53] RABAS, T. J. The effect of fin density on the heat transfer and pressure drop performance of
low finned tube banks. ASME paper n 80-HT-97, 1980.

[1.54] ROBINSON, H., BRIGGS, D. E. Pressure drop of air flowing across triangular pitch
banks of finned tubes. CEP Symp. Series n 64, vol. 62, 1966, p. 177-188.

[1.55] ROSHENOW, W.M, HARTNETI, J.P, GANIC,E.N., Handbook of Heat Transfer


Application, Mc Grow - Hill, New-York, 1985.

[1.56] ROSHENOW, W.M, HARTNETI, Handbook of Heat Transfer, Mc Grow - Hill, New-
York, 1973.

[1.57] ROHSENOW, W., M. - Condensation. Part 1. Handbook of heat transfer fundamentals,


2nd edition, McGraw-Hill Publication, 1985.

[1.58] SAUNDERS, E., A., A. s.a - Heat Exchangers, Longman Scientific & Technical, New York,
1985.

[1.59] SCHRDER, K. - Centrale Termoelectrice de mare putere. Vol. 3. Bucuresti. Editura


Tehnica, 1971

[1.60] SHAH, R.K., SUBBARAO, E.C., MASHELKAR, R.A., Heat Transfer Equipement
Design, Hemispher Publishing Corporation, New-York, 1988.

[1.61] STAMATESCU, C., s.a. - Tehnica Frigului. Vol. II - Calculul si constructia masinilor
si instalatiilor frigorifice industriale. Editura Tehnica. Bucuresti, 1979.

[1.62] STEPHAN, K. Heat transfer in condensation and boiling. Springer-Verlag Berlin


Heidelberg, 1992, 325 p.

147
148 Echipamente si instalatii termice

[1.63] THONON, B. - Echangeurs plaques: dix de recherche au GRETh, Partie I.


Ecoulements et transfert de chaleur en simple phase et double phase - Revue Gnrale de
Thermique, Tome 43, n397, janvier 1995.

[1.64] THORSEN, R., LANDIS, F. Friction and heat transfer characteristics in turbulent swirl
flow subjected to large transverse temperature gradients. J. Heat Transfer, vol. 90, 1968, p.
87-89.

[1.65] TINKER,T, Shell Side Characteristics of Shell and Tuble Heat Exchangers, Posts I,II,II,
General Discussion of Heat Transfes, Proc. Institution of Mecanical Engineers London,
1951.

[1.66] TURAGA, M., ASHRAE Transactions pp. 505-530, 1985.

[1.67] UTTAWAR, S. B., RAJA RAO, M. Turbulent flow friction and heat transfer
characteristics of single spirally enhanced tubes. J. Heat Transfer, vol. 107, 1985, p. 930-
935.

[1.68] VIDIL, R., MARVILLET, CH., s.a - Les changeurs plaques: description et lments de
dimensionnement, Imp. Coquand, Grenoble, 1990.

[1.69] VINCENT, J., Etude bibliographique sur les ailettes en conditionnement de l`air. Lois
d`echange et perte de
charge,Rapport AFME/CETIAT, Paris, 1987.

[1.70] WEBB, R. L. Principles of Enhanced Heat Transfer. John Wiley & Sons, Inc., New York,
1994, 556 p.

[1.71] WEBB, R. L., RUDY, T. M., KEDZIERSKI, M. A. Prediction of the Condensation coefficient
on horizontal integral-fin tubes. J. Heat Transfer, vol. 107, 1985.

[1.72] ZAHAROVA, Z.L., RACINSCHII, A. C., Gazove contactne vodonagrevateli, Izd. Nedra,
1966.

[1.73] ZHONG-ZHENG WANG AND ZHEN-NAN ZHAO - Analysis of performance of steam


condensation heat transfer and pressure drop in plate condensers. Heat Transfer Engineering,
Vol. 14, n4, 1993.

[1.74] *** BEAMA - British Electrical and Allied Manufaturers Association , Publication
222, Recommended
practice for the design of surface type steam.

[1.75] *** Heat Exchanger Design Handbook, vol 3, VDI-Verlag Dusseldorf, 1986.

[1.76] *** Heat Exchanger Design Handbook, Hemispher Publishing Corporation, 1985.

148
149

[1.77] *** HTFS (Heat Transfer and Fluid Flow Service) HANDBOOK- CE7 Power-Plant
Feedwater Heaters. USA. 1990.

[1.78] *** CETIAT, Initiation a la pratique des changeurs, Editions Lavoisier, 1984.

[1.79] *** TEMA - Standard of the tubular. Heat Exchanger Manufactures Association 6 th
edition, 1978.

[1.80] *** Teplotehniceschii spravocinic, vol.2, Energhia, Moskva, 1976.

149