La steaua

La steaua care-a rsrit

E-o cale-att de lung,
C mii de ani i-au trebuit
Luminii s ne-ajung.

Poate de mult s-a stins n drum

n deprtri albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit

ncet pe cer se suie:
Era pe cnd nu s-a zrit,
Azi o vedem, i nu e.

Tot astfel cnd al nostru dor

Pieri n noapte-adnc,
Lumina stinsului amor
Ne urmrete nc.