Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NOTE DE CURS
DREPTUL ECOLOGIC
(Ciclul I)
AUTOR:
Cristian aptefrai
mg. n drept, lector. univ.
Diversitatea raporturilor de mediu i intensificarea lor pun noi probleme n faa celor care le
reglementeaz. O astfel de problem care se impune este determinarea locului pe care l deine fondul
ecologic n cadrul ansamblui de relaii existente n societate.Protecia mediului ambiant i utilizarea
resurselor naturale reprezint dou forme principale deinteraciune dintre societate i natur, care se
intersecteaz reciproc.
Exploatarea resurselor naturale provoac implicit necesitatea proteciei mediului contra
polurii, deteriorrii i degradrii. Tot odat protecia mediului influeniaz activ procesul de utilizare,
supunndu-l cerinelor legilor naturii, proteciei sntii omului, intereselor generaiilor actuale i
viitoare.
Definiia mediului : Ansamblul de condiii i elemente naturale ale Terrei : aerul, apa, solul i
subsolul, aspectele specifice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice i
atmosferice, fiinele vii, sistemul natural n interaciune cuprinznd elementele enumerate anterior,
inclusiv valorile materiale i spirituale, calitatea i condiiile care pot influena buna stare i sntatea
omului.
Dreptul mediului ansamblul complex al reglementrilor i instituiilor publice care guverneaz
raporturile sociale ce se desfoar ntre participani n procesul de protecie, concentrare i dezvoltare
a mediului pentru realizarea unei dezvoltri durabile a societii.
Obiectul reglementrii. Obiectul dreptului mediului l constituie relaiile sociale specifice, care
iau natere n procesul de protecie,conservare i dezvoltare a mediului i, care relaii, vizeaz trei
aspecte :
1) protecia mediului
2) conservarea mediului ( folosirea resurselor astfel nct s nu conduc la declinul pe termen
lung al acestora )
3) dezvoltarea mediului ( meninerea acelorai condiii de mediu pentru generaiile viitoare,
prin protejarea resurselor regenrabile i consumul echilibrat al celor neregenerabile )
Metoda de reglementare este de intervenie direct a statului, ceea ce confer un caracter de
autoritate, imperative reglementrii juridice a raporturilor sociale n acest domeniu.
Principiile dreptului mediului => reprezint idei cluzitoare ce exprim adevruri fa de care
activitatea legislativ i desfurarea activitilor de protecie i dezvoltare a mediului trebuie s fie
conforme. Principiile cuprind reguli ce exprim esena politicii de mediu a statului i pot fi deduse fie
pe cale de interpretare a reglementrilor legale, formulate n doctrin, fie pot fi formulate direct n
normele juridice.
Principiile fundamentale ale dreptului mediului sunt:
Principiul prevenirii polurii => presupune att activiti de prevenire a producerii polurii
2
sau de degradrii mediului, ct i activiti de limitare sau eliminare a efectelor duntoare ale
polurii,
1nsoite de stabilirea responsabilitilor i sanciunilor ce se impun.
mediului. Principiul
Precauia precauie n luarea deciziilor de ctre autoritile cu atribuii n domeniul
protecia
proteciei mediului ncascopul
msur de pruden,
excluderii trebuie
oricror riscurisdecaracterizeze
poluare. luarea oricrei decizii n
2
ecosistemelor,
naturale Principiul
conservarea conservrii
ale mediului. biodiversitii
biodiversitii, i a ecosistemelor
precum i utilizarea => durabil
i gospodrirea presupune protecia
a resurselor
3
Principiul
indiferent dac este culpabilpoluatorul
sau nu. pltete => exprim ideea c cel ce polueaz va suporta rigorile legii
4
administreaz
plan iPrincipiul
intern,neste eficient
cooperrii
folosesc factorii
numai dac
=> aplicabil
de mediu pornind
ntre stat,
n
de domeniul
agenii la premisaproteciei
economici, dup caremediului
organele
ntre cei
lupta mpotriva
nestatale
ce dein,
polurii,
i ceteni pe
existcuo
cooperare
necesitate i acest sens.
cooperarea Lund n considerare
internaional ntre realitatea
state dar c
i poluarea
ntre nu are
diferitele frontier,
organizaii se
i impune
organisme
internaionale n scopul prevenirii i nlturrii efectelor polurii.
5
cel mai important Principiul
elementprioritii sntii
al mediului, i vieiio oamenilor
el ocupnd => se n
poziie central exprim
mediulideea dupceea
natural, careceomul este
impune
protecia vieii i sntii sale prin toate mijloacele.
mediul, ca
motenit i i
a transmiterii
patrimoniu sale,
comun generatiilor
al umanitii,
urmtoare.
n scopul meninerii sale, cel puin n starea n care a fost
7
Principiul dezvoltrii armonioase a activitilor economico-sociale i de protecie a mediului
=> exprim cerina integrrii activitii de protecie a mediului n complexul activitilor
economico=sociale, a realizrii unei armonii ntre aceste activiti, n scopul satisfacerii intereselor
globale.
Cauzele obiective ale apariiei i existenei Dreptului mediului snt nrdcinate n condiiile
materiale ale vieii, care s-au instaurat la etapa actual n RM i n lume n general.
n literatura de specialitate, totalitatea de cauze i condiii materiale cedetermin instituirea unor
reguli de comportare au primit denumirea de izvor dedrept. Actualmente, este tot mai pronunat
tendina delimitrii stricte a izvoarelor de drept n sens material i n sens formal.
Izvoarele materiale ale Dreptului mediului snt: starea de criz ecologic,necesitile social-
economice .a. factori materiali.
Izvoarele formale ale Dreptului mediului snt: formele de exprimare anormelor juridice, ce snt
determinate de modul de determinare, de edictare sausancionare a lor de ctre stat i care privesc
relaii n legtur cu folosirea,conservarea, dezvoltarea i protecia componentelor mediului.Izvoarele
formale pot fi:
1- directe (actele normative): Constituia RM; Legile Parlamentului RM; Hotrrile
Parlamentului RM; Decretele Preedintelui RM; Hotrrile Guvernului RM; Acte emise de
organele autoadministraiei locale; Acte emise de organele specializate (Ministerul
Ecologiei);
5
1- indirect: Obiceiuri, reguli de convieuire social la care actele normative factrimitere;
Practica judiciar; Doctrina; Dreptul comparat.
Particularitile izvoarelor Dreptului mediului: multitudinea de izvoare ce cuprind diverse domenii
(regimul juridic defolosire i protecie a apelor, solului, aerului, subsolului, pdurilor etc.),cu
caracteristicile lor n fiecare domeniu; regulile de conduit, de cele mai dese cazuri, snt strns legate
derespectarea unor norme tehnice relativ la activitile economice ale subiectelor; natura extensiv a
fenomenului polurii dicteaz astzi necesitateaaplicrii pe plan intern a unor izvoare internaionale.
Drepturile reale asupra obiectelor naturii sunt acele drepturi subiectiv civile care confera
titularului posibilitatea exercitarii in mod direct si nemijlocit a prerogativelor conferite de lege fara
a fi necesara interventia a altor subiecti de drept.
In sens obiectiv, dreptul de proprietate asupra obiectelor naturii este o institutie de drept civil
ale carei norme de drept reglementeaza statica raporturilor de proprietate ecologic ca stare de
aparenta natural
Dreptul de uzufruct.
Dreptul de servitute.
Dreptul de superficie este reglementat de art. 443 CC si este un drept real imobiliar de a folosi
terenul altuiea in vedera exploatarii constructiei deasupra si sub acest teren, sau a exploatarii unei
constructii existente.
Caracterele juridice ale dreptului de superficie sunt:
1- Este un drept real
2- Este un drept imobiliar
3- Este un drept care se instituie doar cu privire la un teren
4- Este un drept alienabil
Constituirea dreptului de superfice se poate realiza prin: act juridic si lege
Termneul maxim este de 99 de ani
Structura dreptului de superficie
Partile proprietarul si superficiarul
Obiectul - il reprezinta constituirea de catre Proprietar in favoarea Supericiarului a unui drept de
superficie asupra terenului
Dreptul de vecinatate
1. Apele naturale
Proprietarul terenului inferior este obligat sa suporte scurgerea apei fara a modifica cursul
8
apei, sau a o stopa.Proprietarul terenului superior este obligat de a nu intreprinde masuri care ar
agrava situatia terenului inferior.
2. Apele izvoarelor. Proprietarul terenului poate intrebuinta apa potrivit dorintei
sale fiind obligat sa nu modifice cursul apei care aprovizioneaza o localitate
3. Dreptul de granituire art. 393 394 CC
4. Distanta pentru constructii, lucrari si plantatii conform art. 389 CC regula
este, respectarea distantei normative fata de linia de hotar. Aceste distante se stabilesc prin
legi speciale si regulamente de urbanism, in cazul cind aceste lipsesc se aplica uzanta.
DAUN ECOLOGIC = considerat ca fiind acea vtmare care aduce atingere tuturor
factorilor de mediu, sub o form sau alta, cu efecte ireversibile i cu consecine greu de stabilit.
Victima prejudiciului ecologic se apreciaz c este mediul. Prejudiciile ecologice pot fi cauzate
factorilor naturali sau artificiali i n funcie de gravitatea lor se grupeaz n deteriorri ale mediului
i dezastre ecologice. Pentru a interveni rspunderea civil n dreptul medioului, prejudiciul trebuie
s ndeplineasc ca condiii: - s fie patrimoniale; - s fie cert; - s fie determinat ca ntindere, ca
valoare. Deoarece evaluarea exact a prejudiciului nu este iposibil ntotdeauna, obligaia
poluatorului de a repara prejudiciul cautat i de a reface cadrul natural deteriorat, ncercnd o
restabilire a condiiiloer anterioare producerii prejudiciului.
Raspunderea juridica este raportul juridic special ce consta in obligatia de a suporta sanctiuni
prevazute de lege, ca urmare a comiterei unor acte imputabile (ca urmare a incalcarii normelor de
drept)
Rspunderea ecologic obligaia persoanelor fizice, persoanelor juridice istatului de a
respecta normele ce reglementeaz corelaia societii i naturii, nvedere mbinrii tiinifice a
intereselor ecologice i economice.
Funciile rspunderii ecologice:
1) de stimulare se materializeaz n motivarea persoanelor, prin prghii juridice i
economice, s protejeze mediul ambiant;
2) de compensare orientat spre restabilirea deplin, n form material sau bneasc, a
prejudiciilor provocate mediului;c) de prevenire preventiv acioneaz asupra comportamentului
subiectelor prin nsprirea treptat a msurilor de
constrngere.n funcie de caracter i metoda de reglementare, distingem rspundereecologic
economic i rspundere ecologic juridic.
Rspunderea ecologic economic se bazeaz, n particular, pe interesulmaterial al
beneficiarului resurselor naturale n micorarea gradului de poluare sauexcluderea altei influiene
negativeasupra mediului.
Rspunderea ecologic juridic este consecina aciunilor ilegale ale persoanelor fizice i juridice.
Ea este stabilit de ctre organele de stat prin metode juridico-administrative i apare
n legtur cu faptul provocrii daunelor mediuluin ansamblu sau anumitor componente ale
sale.Temeiul apariiei rspunderii ecologice este delictul (conteavenia) ecologic.
Delict ecologic comportament nelegitim i vinovat al unei persoane, ce estendreptat
mpotriva ordinii ecologice i care a cauzat un prejudiciu naturii sau acreat un pericol real de a
pricinui o pagub.
Obiect al delictelor ecologice mediul ambiant, ocrotit de legislaie, omul, bunurile materiale
create de societate.
Latura obiectiv a delictelor ecologice caracterul ilegal al comportrii persoanei vinovate, care
atenteaz la ordinea de drept ecologic stabilit nsocietate.Rezultatul obiectiv al acestor nclcri
intervenirea daunei sau ameninareareal cu aceast daun.Subiecte ale delictelor ecologice
persoanele fizice, persoanele juridice[persoanele oficiale ale acestora.
Latura subiectiv vinovia persoanei care a cauzat prejudiciul naturii, nambele forme:
1) intenia vinovatul i ddea seama de caracterul social periculos al aciuniisau inaciunii
sale, a prevzut consecinele ei social periculoase i le-a dorit(intenie direct) sau le-
a admis n mod contient (intenie indirect); ex.:vntoarea nelegitim, pescuitul nelegitim,
15
nimicirea semnturilor prin punatetc.
2) imprudena..vinovatul fie c a prevzut posibilitatea provocriiconsecinelor social periculo
ase ale aciunii sau inaciunii sale, dar n modnechibzuit considera c ele ar putea s nu se produc
(ncrederea exagerat nsine), fie c nu a prevzut posibilitatea unor asemenea consecine, dei
trebuia i putea s le prevad (neglijena); ex.: nerespectarea regulilor securitii contraincendiilor n
pduri, neglijarea regulilor de folosire a mijloacelor chimice nagricultur etc.Rspunderea juridico-
ecologic poate fi clasificat dup diferite criterii.Reieind din obiectele naturii, distingem
rspundere juridico-ecologic pentrunclcarea legislaiei despre ocrotirea pmntului, apelor,
pdurilor etc.Conform sanciunilor aplicate, rspunderea juridico-ecologic se clasific nrspundere
penal, civil, material, administrativ, disciplinar.
Rspunderea juridic penaln raporturile de dreptul mediului.
Rspundere penal -condamnarea public, n numele legii, a faptelor infracionale i a persoanelor
care le-au svrit, condamnare ce poate fi precedatde msurile de constrngere prevzute de
lege.(art.50 CP)
Temeiul real al rspunderii penale l constituie fapta prejudiciabil svrit(infraciunea), iar
componena infraciunii, stipulat n legea penal, reprezint temeiul juridical rspunderii penale.
Infraciunea este o fapt (aciune sau inaciune) prejudiciabil, prevzut de legea penal,
svrit cu vinovie i pasibil de pedeaps penal.(art.14 CP RM)
Infraciunea este o fapt socialmente periculoas, ilegal, svrit cuvinovie i pedepsit n
mod penal, ce atenteaz la ornduirea social sau de stat,la sistemul economic, la avuia
proprietarului, la persoan, precum i alte faptecare ncalc ordinea de drept i snt prevzute de lege
ca infraciune.
Infraciunea ecologic - include fapta social-periculoas (aciune sauinaciune) prevzut de lege ce
atenteaz la ordinea de drept ecologic i carecauzeaz daun mediului ambiant, sntii omului
sau creaz astfel de pericol.
Trsturile eseniale ale infraciunii snt:
1) pericolul social al infraciunii fapta este duntoare pentru societate, adic pricinuiete sau
creeaz primejdia de-a pricinui o anumit daun relaiilor sociale;
2) ilegalitatea penal fapta prejudiciabil concret trebuie s fie prevzut delegea penal;
aciunea prejudiciabil nu poate fi calificat ca infraciune, dac nmomentul svririi ei ea n-a fost
prevzut de legea penal, adic ea n-a fostilegal;
3) vinovia atitudinea psihic a persoanei fa de aciunile (inaciunile) prejudiciabile,
precum i urmrile lor;d) pasibilitatea de pedeaps pedeapsa se exprim prin ameninare, adic
prin posibilitatea aplicrii pedepsei pentru fapta prejudiciabil i ilegal.
La tragerea persoanei la rspundere penal, organele de anchet i cele judiciare trebuie s
indice precis ce infraciune a svrit persoana i de care norma legii penale este prevzut aceast
infraciune. Soluionarea acestor problemeeste bazat pe concepia privind componena de
infraciune.
Componena de infraciune este un sistem de elemente i semne (trsturi) obiective
i subiective, stabilite de legea penal, ce calific o fapt prejudiciabildrept infraciune concret.
Elementele componenei de infraciune reprezint pri componente ale unuisistem integral al
infraciunii. Aceste pri integrate se numesc elementele saulaturile infraciunii.
Distingem patru pri componente ale faptei infracionale:
1) obiectul relaiile sociale, ocrotite de legislaia penal, ce atenteaz lavalorile sociale
unanim recunoscute, enumerate n particular de Codul Penal alRM, partea special. b) latura
16
obiectiv actul exterior al atentrii prejudiciabile la obiectul ocrotitde legea penal (fapta,
consecinele, raportul dintre fapt i consecin, locul,timpul, mprejurrile, metodele svririi
infraciunii).c) subiectul persoana fizic (16 ani (excepie 14 ani)) i persoana juridiccare
desfoar activitate de ntreprinztor (art.21 CP)d) latura subiectiv atitudinea psihic a persoanei
fa de fapta svrit, subform de intenie sau impruden, i fa de consecinele ce pot avea loc
(vinoviasub form de intenie sau impruden, motivul dup care se conducea vinovatul,scopul pe
care tindea s-l ating prin svrirea infraciunii).
Rspunderea civil pentru prejudiciul ecologic.
Rspunderea civil = intervine atunci cnd prin fapta ilicit svrit se cauzeaz un prejudiciu
patrimonial, ce trebuie reparat. Problema rspunderii reparatorii pentru daune ecologice produse se
soluioneaz conform principiului poluatorul pltete. Rspunderea este obiectiv, indiferent de
culp i solitar, cazul pluralitii autorilor.
Rspunderea civil delictual n dreptul mediului intervine n situaia n care se ntrunesc
cumulativ urmtoarele condiii:
1- svrirea unei fapte ilicite;
2- cauzarea unui prejudiciu (daun) ecologic;
3- existena unui raport de cauzalitate;
4- capacitatea delictual a autorului n momentul svririi faptei ilicite;
5- culpa autorului faptei ilicite nu este necesar a fi dovedot, dat fiind caracterul obiectiv
al rspunderii civile de mediu.
Rspunderea juridico-civil este prevzut de ctre normele dreptului civili ale legislaiei
mediului ambiant.
Menirea ei const n aprarea drepturilor i intereselor proprietarilor i beneficiarilor de resurse
naturale, precum i repararea daunelor i prejudiciilor cauzate prin nerespectarea legislaiei
proteciei mediului ambiant.
Pentru a realiza prezena rspunderii civile trebuie s fie ntruniteurmtoarele patru condiii:
Fapta ilicit aciunea sau inaciunea care are ca rezultat nclcareadrepturilor subiective sau
a intereselor legitime ale unei persoane.
Prejudiciul rezultate duntoare, efecte ale nclcrii drepturilor subiective i intereselor
legitime ale persoanelor.3.)
Raportul de cauzalitate legtura dintre fapta ilicit i prejudiciul cauzat; prejudiciul trebuie
s fie consecina faptei ilicite.
Culpa (vinovia) atitudinea psihic a persoanei fa de fapta svrit iconsecinele
ei.Rspunderea juridico-civil n domeniul proteciei mediului ambiant semanifest n trei forme:
Declararea nul a tranzaciilor legate de pmnt, subsoluri, ape, pduri
(ncazurile prevzute de lege), adic a tranzaciilor legate de vnzare-cumprare, donaie, gaj,
testament, schimb liber etc.
Stabilirea obligaiilor de nlturare a nclcrilor ce mpiedic beneficiarul laexercitarea
drepturilor legale de folosin a resurselor. (ex.: prezentarea dectre proprietarul lotului de pmnt a
unei aciuni fa de ntreprindereaindustrial, din cauza deeurilor nocive ale creia, se micoreaz
roada icalitatea culturilor agricole.
Repararea prejudiciului cauzat prin nclcarea legislaiei proteciei mediului. Dauna se repar
n natur sau prin ncasarea costului daunelor pricinuite.Repararea daunelor n natur se poate
manifesta prin faptul c delicventulare obligaia din contul i din mijloacele sale s restaureze
starea nrutita mediului, de ex., s recultiveze pmnturile.
17
Costul prejudiciilor cauzate se calculeaz reieind din cheltuielile derestabilire a obiectelor naturale
i aducerea lor n stare posibil
pentrufolosirea dup destinaie, cheltuielile de compensare a pierderilor materialei
veniturile neobinute, de ex., paguba pricinuit de nclcarea
regulilor securitii antiincendiare a pdurilor, include costul pierdut al mrfiiforestiere, cheltuielile
de lichidare a incendiului, pierderile materiale legatede curirea teritoriilor, mijloacele de
reproducere a resurselor de pdure. O modalitate a rspunderii civile, aplicabil pentru paguba
pricinuit
mediuluiambiant, este rspunderea material. Particularitatea acestei rspunderi semanifest prin
faptul c este reglementat de acte juridice speciale i se aplic
prinintermediul ncasrii anumitor taxe speciale. Mrimea acestei taxe reprezintcheltuielile de stat
pentru ocrotirea obiectelor naturii. Restituirea pagubei n caz derspundere material se efectueaz
pe cale judiciar la aciunea organelor deocrotire a naturii, indiferent de aplicarea sau neaplicarea
amenzii
administrative.Taxa rspunderii materiale nu cuprinde costul instrumentului care a servitnemijlocit p
entru comiterea daunei materiale i nici costul obiectului naturiivtmat sau nimicit.
Rspunderea juridic administrativn raporturile de dreptul mediului. Contravenie administrativ
se consider fapta (aciunea sau inaciunea)
ilicit ce atenteaz la peronalitate, la drepturile i la interesele legitime ale persoanelor fizice i
juridice, la proprietate, la ornduirea de stat i la ordinea public, precum i alte fapte ilicite
pentru care legislaia prevede rspundereadministrativ.
Rspunderea administrativ - pentru contraveniile prevzute de Codul cu privire la Contraveniile
Administrative (CCA) apare, dac prin caracterul lor aceste contravenii nu atrag dup sine, n
conformitate cu legislaia n vigoare,rspunderea penal.
La rspunderea administrativ pot fi trase persoanele, care pn n
momentulcomiterii contraveniei administrative au atins vrst de aisprezece ani.Persoana cu funcii
de rspundere se trage la rspundere administrativ pentrunerespectarea prevederilor actelor juridice
a cror ndeplinire intr n ndatoririle eide
serviciu.Persoan cu funcii de rspundere este considerat persoana creia nautoritile publice, nt
r-o ntreprindere, instituie, organizaie, indiferent de tipulde proprietate i forma juridic de
organizare, i se acord permanent sau provizoriu- n virtutea legii, prin numire, alegere sau prin
ncredinarea unei nsrcinri, -anumite drepturi i obligaii n vederea exercitrii funciilor
autoritii publice saua aciunilor administrative de dispoziie ori organizatorico-economice
Rspunderea disciplinarn raporturile de dreptul mediului.Pentru a lua natere rspunderea
disciplinar, este necesar ca o persoanncadrat n unitate s fi svrit o abatere de la disciplina
muncii.
Disciplina muncii reprezint obligaia tuturor salariailor
de a se subordonaunor reguli de comportare stabilite n conformitate cu Codul Muncii, cu alte acte
normative, cu conveniile colective, cu contractele colective i cu celeindividuale de munc, precum
i cu actele normative la nivel de unitate, inclusivcu regulamentul intern al unitii
Abaterea disciplinar
este unicul temei, condiia necesar i suficient pentru declanarea rspunderii
disciplinare.Prin abatere disciplinar se subnelege nclcarea cu vinovie de ctresalariat,
indiferent de postul pe care l ocup, a obligaiilor sale, inclusiv
anormelor de comportare. Ca exemple de abatere disciplinar pot servi:neexecutarea ordinului
18
angajatorului (administraiei), nclcarea regulilor de ordineinterioar a muncii, nclcarea normelor
tehnicii de securitate etc. Aceste abatericapt amprent ecologic dac n rezultatul comiterii lor s-a
produs un impactnegativ asupra mediului.Rspunderea disciplinar poart un caracter dispozitiv,
deoarece aplicarea sauneaplicarea ei n deplin msur depinde de voina angajatorlui.Pentru
nclcarea disciplinei de munc, angajatorul are dreptul s aplice fade salariat urmtoarele
sanciuni disciplinare:a) avertismentul;b) mustrarea;c) mustrarea aspr;d) concedierea.Legislaia n
vigoare poate prevedea pentru unele categorii de salariai i alte sanciuni
disciplinare.Pentru aceeai abatere disciplinar nu se poate aplica dect o singursanciune.
La aplicarea sanciunii disciplinare, angajatorul trebuie s in cont degravitatea abaterii disciplinare
comise i de alte circumstane obiective. (art.206 CM) Sanciunea disciplinar se aplic de organul
cruia i se atribuie dreptul deangajare (alegere, confirmare sau numire n funcie) a salariatului
respectiv. (art.207 CM)
Modul de aplicare a sanciunilor disciplinare. Pn la aplicarea sanciunii disciplinare,
angajatorul este obligat s cear
salariatului o explicaie scris privind fapta comis. Refuzul de a prezentaexplicaia cerut se
consemneaz ntr-un proces-verbal semnat de un reprezentantal angajatorului i un
reprezentant al salariailor.n funcie de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este n drept
sorganizeze i o anchet de serviciu. n cadrul anchetei, salariatul are dreptul s-iexplice atitudinea
i s prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele i justificrile pe care le
consider necesare. (art. 208 CM)
Termenele de aplicare a sanciunilor disciplinare.
Sanciunea disciplinar se aplic, de regul, imediat dup constatareaabaterii disciplinare, dar
nu mai trziu de o lun din ziua constatrii ei, fr a lua ncalcul timpul aflrii salariatului n
concediul anual de odihn, n concediul destudii sau n concediul medical.Sanciunea disciplinar nu
poate fi aplicat dup expirarea a
6 luni din ziuacomiterii abaterii disciplinare
, iar n urma reviziei sau a controlului activitiieconomico-financiare - dup expirarea a 2 ani
de la data comiterii.n termenele indicate nu se include durata desfurrii procedurii penale.
Aplicarea sanciunii disciplinare.
Sanciunea disciplinar se aplic prin ordin (dispoziie,decizie, hotrre), ncare se indic n
mod obligatoriu:a) temeiurile de fapt i de drept ale aplicrii sanciunii;b) termenul n care
sanciunea poate fi contestat;c) organul n care sanciunea poate fi contestat.
Ordinul (dispoziia, decizia, hotrrea) de sancionare se comunicsalariatului, sub semntur, n
termen de cel mult 5 zile lucrtoare de la datacnd a fost emis i i produce efectele de la data
comunicrii. Refuzul salariatuluide a confirma prin semntur comunicarea ordinului se fixeaz
ntr-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului i un reprezentant al
salariailor.Ordinul (dispoziia, decizia, hotrrea) de sancionare poate fi contestat desalariat n
instana de judecat. (art. 210 CM)
Termenul de validitate i efectele sanciunilor disciplinare.
Termenul de validitate a sanciunii disciplinare nu poate depi un an din ziua aplicrii.
Dac pe parcursul acestui termen salariatul nu va fi supus unei noisanciuni disciplinare, se
consider c sanciunea disciplinar nu i-a fost aplicat.Angajatorul care a aplicat sanciunea
disciplinar este n drept s o revoce ndecursul unui an din proprie iniiativ, la rugmintea
salariatului, la demersulreprezentanilor salariailor sau al efului nemijlocit al salariatului.n
interiorul termenului de validitate a sanciunii disciplinare, salariatuluisancionat nu i se pot aplica
19
stimulri. (art.211 CM)
PARTEA SPECIAL
Subiectul 8. Regimul juridic de folosire i protecie a fondului forestier
1. Noiune i componena fondul forestier.
2. Administrarea i controlul de stat n domeniul folosirii i proteciei fondului forestier.
3. Cadastrul silvic de stat.
4. Reglementarea juridic a folosirii fondului forestier.
5. Rspunderea juridic pentru nclcarea legislaiei silvice.
Subsolul reprezint spaiul fizic de sub sol, alctuit din totalitatea formaiunilor geologice
accesibile lucrrilor de cercetare i prospeciuni geologice.
Compoziia chimic a subsolului influeneaz starea de fertilitate a stratului superior
al pmantului,al sol.
21
Datorita insusirilor sale, a resurselor naturale, a bogatiilor pe care le cuprinde, cu rol deosebit asupra
dezvoltarii generale a societatii, se impune protejarea subsolului prin toate mijloacele, inclusiv cele
juridice, care sunt cele mai eficiente. Este necesara o protectie a resurselor naturale, o gestiune
durabila a acestor materii prime printr-o exploatare si o explorare eficienta.
Datorita legaturii organice dintre sol si subsol, regimul lor juridic si protectia lor sunt reglementate
de multe ori in acelasi context.
Poluarea solului este rezultatul aciunilor ce produc degradarea solului (fizic, chimic sau
biologic), afectnd negativ capacitatea sa bioproductiv. Sursele de poluare a solului sunt: emisii
din procese tehnologice, pesticidele, deversrile de petrol, reziduurile industriale i deeurile
menajere, exploatrile de resurse minerale, etc.
Poluarea solului este un proces complex reprezentat de acele fenomene negative care prin efectul
lor duc la degradarea i distrugerea funciei sale ca suport i mediu n acelai timp.
Principalele efecte ale polurii solului sunt:
1- acidificarea solului;
2- diminuarea rezervei de humus;
3- deficitul unor microelemente;
4- deficitul sau excesul potenial de umiditate;
5- eroziunea i saturarea solului;
6- contaminarea cu ageni patogeni, pesticide, etc.
Efectele poluarii solului se pot manifesta direct sau indirect, putnd avea caracter imediat sau pe
termen lung. Datorit multiplelor forme de poluare la care este expus, a ntinderii sale limitate, a
importanei n asigurarea perenitii ecosistemelor terestre, a resurselor de hran pe care le deine i
le ofer, dar i a unei mari perioade de timp necesare pentru formarea unui nou strat de sol, sunt
necesare mijloace complexe i variate pentru protecia solului, msuri adecvate de gospodrire,
conservare, organizare i amenajare a terenurilor.
Protectia solului presupune urmatoarele tipuri de activitati.:
1- activitati de imbunatatiri funciare, care se adreseaza de regula, poluarii naturale;
2- activitati de prevenire si combatere a poluarii solului, ce se adreseaza, in special,
poluarii antropice.
Primul text legal cu privire la exploatarea si protejarea resurselor subsolului il reprezinta Legea
minelor din anul 1894 (modificata si completata in 1906 si 1913), ce cuprindea dispozitii in legatura
cu protectia zacamintelor miniere.
Prin Constitutia din 1923, zacamintele si bogatiile subsolului au fost declarate proprietatea exclusiva
a statului.
A urmat apoi Legea minelor din 1924, Legea nr.9/1973 privind protectia mediului, care a stabilit
reglementari stricte privind protectia subsolului, a zacamintelor si a resurselor sale.
Capitolul VI din Legea nr.18/1991 republicata, cuprinde dispozitii ce reglementeaza regimul juridic
al subsolului si protectia sa juridica.
Prin Legea petrolului nr. 134/1995 s-a instituit regimul juridic al explorarii si exploatarii petrolului
in tara noastra fiind stabilite si reguli de protectie a solului si subsolului.
Legea nr. 137/1995 prevede in art. 48 obligatia generala pentru toti detinatorii, indiferent de titlu, de
a proteja solul, subsolul si ecosistemele terestre, iar alte dispozitii stabilesc supunerea la un regim de
protectie a resurselor naturale ale subsolului, instituind obligatii in sarcina celor ce le prospecteaza
sau le exploateaz.
H.G. nr. 221/1995 privind organizarea i funcionarea Ageniei Naionale pentru Resursele
22
Minerale;
Ordinul nr. 101/1997 al preedintelui Ageniei Naionale pentru Resurse Minerale pentru
aprobarea instruciunilor tehnice privind evaluarea,clasificarea,confirmarea resurselor geologice si
rezervelor de petrol i coninutul- cadru al studiilor de evaluare a resurselor geologice si rezervelor
de petrol etc.
2. Msuri legale de protecie a solului i subsolului n Romnia
Explorarea si exploatarea subsolului si a resurselor sale naturale trebuie sa se faca in interesul
intregii societati. Subsolul, bogatiile si resursele sale naturale, fiind supuse degradarii si poluarii,
impun necesitatea luarii unor masuri de protectie juridica corespunzatoare.
S-a stabilit c autoritatea publica centrala pentru protectia mediului stabileste:
1- reglementarile corespunzatoare protectiei calitatii subsolului;
2- procedura de autorizare a lucrarilor de exploatare, prospectare si extractie de
zacaminte ale subsolului;
3- reglementari privind refacerea subsolului afectat (natural sau artificial).
Pentru amplasarea obiectivelor cu caracter permanent sau cu funcionarea ndelungat, precum i
pentru lucrri de prospectiune,explorare si exploatarea se vor obtine,in prealabil,avizele ministerelor
de specialitate, cu respectarea legislatiei n vigoare privind proprietatea terenurilor care urmeaz s
constituie perimetrele concesionabile.
n vederea realizrii politici economice a Guvernului n domeniul cercetrii, exploatrii,valorificrii
i proteciei resurselor minerale cercetrii,exploatrii,valorificrii i proteciei resurselor minerale
i a controlului modului cum se desfoar aceste Activiti,a fost nfiinat Agenia Naional
pentru
Resurse Minerale, ca organ central de specialitate cu personalitate juridic, care este mputernicit,n
principal,cu :
-gestionarea resurselor minerale ale statului;
-negocierea clauzelor i condiiilor acordurilor pentru resurse minerale n
vederea cercetrii,exploatrii i valorificrii acestora;
-fundamentarea textelor legale n domeniu;
24
evitrii alterrii calitii apelor.
n scopul meninerii unui regim favorabil sntii rurilor, lacurilor naturale, lacurilor de
acumulare, apelor subterane i altor obiective acvatice, precum i pentru prevenirea eroziunii
solurilor, colmatrii bazinelor, degradrii condiiilor de via ale animalelor acvatice, pentru
reducerea intensitii oscilaiilor scurgerilor etc, se stabilesc zone riverane de protecie i zone de
mpdurire de protecie a apelor, se realizeaz msuri de ameliorare silvic, antierozionale,
hidrotehnice i de alt natur. (art.97 CA) Utilizatorii resurselor acvatice snt obligai s realizeze
msuri pentru prevenirea i lichidarea efectelor distructive ale apelor:
1) revrsri ale apelor, inundaii i subinundaii;
2) distrugerea malurilor, ndigurilor de protecie i a altor construcii;
3) nmltinirea i salinizarea terenurilor;
4) eroziunea solurilor, formarea rpelor, alunicrilor de teren, a cursurilor noroiase de ap din
ploi toreniale i a altor fenomene periculoase. (art.99 CA)
La nivel general, meninerea i ameliorarea calitii i productivitii naturale a apelor se
realizeaz printr-un ansamblu de reglementri privind:
1) normele tehnice referitoare la protecia apelor i ecosistemelor acvatice, inclusiv a populaiei
umane n cazul polurii accidentale;
2) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de ap i ecosistemelor acvatice, realizarea
construciilor hidrotehnice, pentru lucrrile de irigare i regularizare a cursurilor de ap de irigaii
i de desecare-drenaj;
3) standardele de emisie;
4) standardele de calitate a apelor;
5) cerinele de evacuare i epurare a apelor uzate.
Folosirea raional i protecia apelor poate fi atins prin stimulare economic, i anume prin:
1) stabilirea unei pli pentru folosirea resurselor de ap i deversarea substanelor
poluante n obiectivele acvatice;
2) acordarea unor nlesniri de creditare i altor avantaje beneficiarilor de folosin a apei pentru
implementarea unor tehnologii i cicluri de producie hidroeconomicoase i cu deeuri minime,
pentru realizarea altor activiti de mare eficien n domeniul proteciei apelor;
3) vnzarea licenei (autorizaiei) pentru dreptul de deversar al substanelor poluante n
obiectivele acvatice;
4) obligarea beneficiarilor de folosin a apei s remedieze starea ecologic a obiecvtivelor acvatice;
5) ncasarea n modul stabilit a compensaiilor bneti pentru prejudiciul cauzat prin nclcarea
legislaiei apelor;
6)luarea de msuri pentru ameliorarea strii zonelor de protecie sanitar ale surselor de
alimentare cu ap, optimizarea regimului de exploatare a prizelor de ape subterane i
mbuntirea evidenei funcionrii acestor prize;
7) i alte modaliti de stimulare economic a activitii de protecie a apelor. (art.90 CA)
2
5
Subiectul 11. Regimul juridic de folosire i protecie a solului
1. Pmntul ca obiect de folosire i protecie;
2. Administrarea fondului funciar, cadastrul funciar;
3. Msurile juridice de protecie a solului;
4. Rspunderea juridic pentru nclcarea regimului juridic funciar.
Necesitatea protectiei juridice a solului. Modalitati de protectie1 Solul este o componenta
importanta si esentiala a biosferei, avand o ecologie vulnerabila la influentele negative naturale
(inundatii, furtuni, contaminare, poluare atmosferica) sau artificiale asupra sa. Poluantii acumulati in
sol pot tulbura puternic echilibrul ecologic al acestuia, cu consecinte negative asupra mediului.
Poluarea solului este rezultatul actiunilor ce produc degradarea solului (fizica, chimica, biologica),
afectand negativ capacitatea sa bioproductiva. Sursele de poluare a solului sunt: emisii din procese
tehnologice, pesticidele, deversarile de petrol, rezidurile industriale si deseurile menajere,
exploatarile de resurse minerale etc. Poluarea solului este un proces complex reprezentat de acele
fenomene negative care prin efectul lor duc la degradarea si distrugerea functiei sale ca suport si
mediu in acelasi timp.
Principalele efecte ale poluarii solului sunt:
- acidificarea solului;
-diminuarea rezervei de humus;
-deficitul unor microelemente;
-deficitul sau excesul potential de umiditate;
-eroziunea si saraturarea solului; -contaminarea
cu agenti patogeni, pesticide etc.
Efectele poluarii solului se pot manifesta direct sau indirect, putand avea caracter imediat sau pe
termen lung.
Datorita multiplelor forme de poluare la care este expus, a intinderii sale limitate, a importantei in
asigurarea perenitatii ecosistemelor terestre, a resurselor de hrana pe care le detine si le ofera, dar si
a unei mari perioade de timp necesare pentru formarea unui nou strat de sol, sunt necesare mijloace
complexe si variate pentru protectia solului, masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare
si amenajare a terenurilor.
Solul este in stransa interdependenta cu subsolul si cu celelalte ecosisteme terestre, fiind supuse
atat regulilor comune de protectie, cat si celor specifice, impuse de caracteristicile si particularitatile
fiecaruia.
Reprezentand un patrimoniu indispensabil supravietuirii, protectia si refacerea acestuia este
deosebit de importanta si necesara. Protectia solului presupune urmatoarele tipuri deactivitati.:
1- activitati de imbunatatiri funciare, care se adreseaza de regula, poluarii naturale;
2- activitati de prevenire si combatere a poluarii solului, ce se adreseaza, in special, poluarii
antropice.
In scopul protectiei solurilor, legislatia in vigoare stabileste o serie de obligatii pentru detinatorii
de terenuri cu orice titlu, protectia juridica fiind considerata mijlocul cel mai eficient de conservare
si ameliorare a calitatii acestora.
Protectia juridica a terenurilor are ca scop atat protectia cantitativa (folosirea completa si
pastrarea destinatiei acestor terenuri, a fertilitatii lor, etc), cat si protectia lor calitativa (executarea de
lucrari de conservare si ameliorare a solului pe baza de studii si proiecte, prevenirea si inlaturarea
degradarii calitatii fizico-chimice si biologice).
Protectia juridica calitativa si cantitativa a solului este parte componenta a protectiei juridice a
26
mediului, fiind o problema de interes atat public, cat si privat, ce se realizeaza mai ales prin
stabilirea de obligatii legale pentru orice detinator de teren, care va executa lucrarile de protectie si
ameliorare a solului fie prin forte proprii, fie cu aportul unitatilor specializate.
Dispozitiile constitutionale (art.46) consacra o obligatie generala pentru detinatorii de terenuri cu
orice titlu si pentru autoritatile publice, de intocmire de studii si proiecte de lucrari de protectie si
ameliorare a calitatii solului, dar si executarea acestora.
Legea privind protectia mediului cuprinde dispozitii care prevad obligatia pentru toti detinatorii
de terenuri de protectie a solului, subsolului si ecosistemelor terestre prin masuri de gospodarire,
conservare si amenajare a teritoriului complexe si adecvate.
Terenurile degradate si neproductive (cu eroziune, cu exces de umiditate, pietris, bolovanis,
nisipoase, saraturile, terenurile acide, cu deseuri, etc.) care si-au pierdut, total sau partial, capacitatea
de productie, sunt supuse unui program de recuperare si ameliorare.2
Solul poate fi protejat si ameliorat prin lucrari de imbunatatiri funciare3, sub forma de constructii
hidrotehnice, lucrari de prevenire si inlaturare a secetei, inundatiilor, umiditatii excesive, eroziunii,
etc., in scopul imbunatatirii cpacitatii de productie a terenurilor neproductive. Aceste lucrari se
executa in corelare cu lucrarile de gospodarire a apelor, de amenajare a teritoriului, in acord cu
interesele proprietarilor de teren.
Pentru ca regimul juridic al solului sa fie reglementat eficient, printr-o legislatie adecvata, in
scopul protectiei si imbunatatirii calitatii sale, este necesar a se lua in considerare particularitatile
specifice ale terenurilor.
RAPORTUL JURIDIC DE PROTECTIE A TERENURILOR AGRICOLE
1. Parte componenta a fondului funciar, terenurile cu destinatie agricola sunt alcatuite din:
- terenuri agricole productive (arabile, vii, livezi, pasuni, fanete, sere, solarii);
- terenuri cu vegetatie forestiera - pasuni impadurite, terenuri ocupate cu constructii si instalatii
agrozootehnice, amenajari piscicole, de imbunatatiri funciare, drumurile de exploatare agricola,
platforme si spatii de depozitare pentru produse agricole;
- terenuri neproductive (ce pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola).
Mijloacele juridice de protectie privesc atat terenurile agricole productive, cat si cele
neproductive. Acestea constau in:
1- interdictia de a le schimba destinatia agricola, cu exceptia cazurilor si conditiilor prevazute
de lege;
-interdictia de a desfasura activitati poluante, etc.
2. Atributiile subiectelor raportului juridic de protectie a terenurilor agricole
Subiectele acestor raporturi juridice sunt: statul, organele statului si detinatorii de terenuri cu
orice titlu. Statul, ca subiect al raporturilor juridice de protectie a terenurilor agricole, urmareste
realizarea unei protectii cantitative si calitative a acestora, indeplinind in acest sens urmatoarele
atributii:
2- stabileste cadrul legislativ de protectie a terenurilor agricole;
3- organizeaza evidenta acestor terenuri si stabileste sistemul de monitorizare a calitatii solului;
4- controleaza respectarea prevederilor imperative ale legii de catre detinatorii de terenuri
agricole;
5- stabileste procedura de autorizare privind probleme de protectia mediului;
6- asigura respectarea obligatiilor asumate pe plan international in domeniul cooperarii in
materie;
7- sprijina realizarea lucrarilor de protectie si ameliorare a solului, suportand partial sau total
cheltuielile, in limita alocatiilor bugetare alocate. Protectia cantitativa a terenurilor agricole are ca
scop folosirea completa si eficienta, precum si pastrarea destinatiei lor economice. Pentru a se evita
2
7
reducerea fondului funciar agricol, scoaterea din circuitul agricol (temporar sau definitiv) este
admisa numai in cazuri justificate si exceptionale, conform legii.
Protectia calitativa a terenurilor agricole are ca scop pastrarea potentialului productiv al acestora,
prevenirea si inlaturarea degradarii calitatilor fizico - chimice si biologice, precum si imbunatatirea
calitatii solului terenurilor agricole.
Art. 50 din Legea privind protectia mediului stabileste in sarcina autoritatilor centrale pentru
agricultura si silvicultura obligatia de a tine evidenta terenurilor degradate, improprii pentru
productia agricola, de a indruma si controla lucrarile de imbunatatiri funciare, de a acorda asistenta
tehnica de specialitate pentru lucrarile de imbunatatiri funciare, elaborand reglementari privind
mentinerea si ameliorarea calitatii terenurilor, conservarea biodiversitatii si habitatelor naturale.
Detinatorii de terenuri cu orice titlu au stabilite prin lege6, in scopul asigurarii protectiei calitatii
solurilor, urmatoarele obligatii:
-sa previna deteriorarea calitatii solurilor;
1- sa respecte conditiile stipulate in acordul/autorizatia de mediu pentru lucrarile de amplasare,
construire si punere in functiune a obiectivelor de orice fel, precum si pentru schimbarea destinatiei
terenurilor;
2- sa nu arda vegetatia ierboasa, stuful, tufarisurile, fara autorizatie eliberata de autoritatea de
mediu competenta;
3- sa respecte toate prevederile legii privind protectia terenurilor.
Controlul respectarii reglementarilor privitoare la protectia si conservarea, precum si la folosirea
judicioasa a solurilor, subsolurilor, ecosistemelor terestre se organizeaza si se exercita de autoritatile
pentru protectia mediului, sau dupa caz, de alte autoritati ale administratiei publice competente.
Un rol deosebit de important in privinta protectiei juridice a terenurilor agricole il reprezinta
normele juridice8 care reglementeaza imperativ aspecte legate de: folosirea temporara sau definitiva
a terenurilor in alte scopuri decat productia agricola, amplasarea constructiilor de orice fel pe
terenuri agricole din extravilan, scoaterea definitiva din circuitul agricol a terenurilor agricole din
extravilan, scoaterea temporara a terenurilor agricole din productia agricola pentru realizarea
lucrarilor de imbunatatiri funciare, de remediere a unor deranjamente la liniile de telecomunicatii,
executarea de lucrari de organizare si amenajare a teritoriului, etc.
Sub influenta factorilor umani diversitatea regnului animal, spre regret, se afla in diminuare continua.
Din fauna salbatica a Republicii Moldova prin Legea nr.1538 ? XIII din 25.02.1998 sunt ocrotite peste
300 specii de animale, iar 216 sunt incluse in Cartea Rosie a Rpiblicii Moldova (ed.II.).
Legislatia in vigoare reglementeaza doar relatiile in domeniul protectiei si folosirii animalelor
salbatice (mamifere, pasari, reptile, amfibieni, pesti, insecte, crustacee, moluste etc.) din
ecosistemele naturale terestre forestiere, stepice, pietrofite, acvatice, palustre etc. (art. 1 al Legea
privind Regnul Animal).
Nu sunt luate sub protectie juridica speciile daunatoare si nu constituie obiect de protectie atat
28
animalele domestice si agricole, cat si reprezentatii speciilor salbatice, intretinuti in captivitate sau
semicaptivitate in scopuri de cercetare, estetice sau educative.
Regimul juridic de protectie si utilizare a regnului animal (Legea R. Moldova privind Protectia
Mediului inconjurator din 16 iunie 1993, Legea privind Regnului Animal din 27. 04. 1995 etc.) este
intocmit intru conservarea biodiversitatii faunistice prin pastrarea mediului de existenta, pastrarea
biotopurilor populatiilor de animale salbatice in conditii de libertate, de a mentine fondul genetic al
speciilor si folosirea rationala a resurselor faunistice. Acest scop strategic se preconizeaza a fi atins prin
realizarea activitatilor ce tin de:
a) planificarea si management in domeniul protectiei si utilizarii rationale a lumii animale;
b) trecerea in revista a obiectelor, care necesita a fi protejate;
c) elaborarea normelor juridice cu caracter de avertisment, restabilire, interzicere etc.;
d) supravegherea respectarii normativelor de protectie si utilizare a resurselor faunistice;
e) tragerea la raspundere a infractorilor pentru incalcarea regimului legislativ.
n baza celor expuse concluzionam: protectia juridica a regnului animal reprezinta totalitatea
masurilor statale si obstesti prevazute de legislatia in vigoare, in scopul conservarii si utilizarii
rationale a resurselor faunistice, asigurarii autoreproducerii regnului animal intru mentinerea
biodiversitatii salbatice, mentinerea viabilitatii patrimoniului natural ca factor si componenet necesar
al dezvoltarii durabile a sistemului socio-economic national.
Potrivit ali.4 art.127 al Constitutiei Republicii Moldova si art.3 al Legii Regnului Animal, fauna
salbatica este proprietate publica fapt care interzice orice actiuni ce contravin dreptului de
proprietate publica asupra regnului animal. Acest imperativ isi raspindeste actiunea asupra tuturor
subiectilor raporturilor juridice din domeniul dat, inclusiv cetatenilor straini si apatrizilor. n
conditiile de poluare excesiva a mediului (acvatic, edafic, atmosgeric) protejarea faunei este o
datorie a omului, inclusiv si preintampinarea transmiterii unor boli de la animale la om etc..
Dar nu numai poluarea mediului are urmari grave pentru fauna existenta, ci si activitatea umana
directa conduce la distrugerea biotopurilor, diminuarea genofondului faunistic. Frecvent pot fi
intalnite actiuni nejustificate ale unor personaje sau grupuri de indivizi prin care se cauzeaza
suferinte de nedescris acestor vietuitoare. Pentru obtinerea unui profit cat mai mare, la un pret de
cost cat mai scazut, adesea se purcede la exterminarea in masa a multor animale de blana, luptelor
organizate intre caini, cucosi etc. pentru a obtine un castig prin pariuri si multe alte astfel de actiuni
inumane fac ca problema protectiei lor sa stea in atentia legiuitorului.
Fiind constient de aceasta stare a lucrurilor, omul, care se gasesc in varful piramidei vietuitoarelor si
este inzestrat cu judecata rationala, nu poate ramane indiferent si pasiv fata fe procesele de diminuare a
diversitatii faunistice. intr-un stat de drept civilizat, societatea, cu toate posibilitatile sale, nu poate sa nu
reactioneze si sa nu actioneze, folosind toate mijloace legale posibile pentru protectia mediului.
Ca rezultat al muncii consecvente si indelungate intru protectia animalelor, treptat populatia
constientizeaza starea animalelor salbatice si are atitudine sanatoasa fata de regnul animal ca rezultat
al activitatii organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale, nationale si internationale in
vederea luarii masurilor concrete. Astazi putem afirma ca, in ultimele doua-trei decenii, a aparut in
societatea umana necesitatea fireasca de a veni in spriginul protectiei animalelor.
Legislatia in vigoare este parghia principala si contribuie esential la protejarea regnului animal.
Ea stabileste urmatoarele domenii de reglementare a protectiei faunei.
Cerintele principale privind protectia si folosirea resurselor regnului animal in procesele de
planificare si realizare a activitatilor de teren sa fie evitate masuri ce ar putea afecta: a) conservarea
genofondului populational si specific din ecosistemele naturale; b) degradarea habitatelor si conditiilor
29
de reproducere a animalelor; c) structura si functia biocenozelor; d) mentinerea efectivului tuturor
populatiilor si comunitatilor din diverse grupe de animale (vertebrate, nevertebrate,
microorganisme); e) restabilirea habitatelor si biodiversitatii specifice acestor habitate.
Masurile de asigurarea a conservarii regnului animal. Conservarea genofondului faunistic poate fi
asigurata prin: a) stabilirea regulelor si normelor de utilizare rationala a resurselor faunistice; b) in
proiectele de amenajare teritoriala a evita activitati ce ar afecta elementele structurale ale Retelei
Ecologice Nationale; c) crearea retelei de arii protejate cu reprezentativitate specifica adecvata situatiei
actuale; d) conservarea in conditii de ?ex-situ? a taxonilor rari si pe cale de disparitie; e) limitarea
introducerii speciilor noi alohtone in ecosistemele naturale; f) recultivarea terenurilor afectate prin
extragerea resurselor subterane; g) instaurarea in teren a monitoringului ecologic complex; h) utilizarea
tuturor modalitatilor de educatie si propaganda a necesitatii conservarii biodiversitatii regnului animal; i)
realizarea de curand a planurilor de actiune incluse in Strategia Conservarii Biodiversitatii R. Moldovei.
Reglementarea efectivului de animale. Evitarea fenomenului de dezvoltare exploziva a
efectivului unor specii de animale ce pot provoca daune economiei nationale sau ecosistemelor
naturale cum ar fi cainii salbatici, insectele defoliante, albinele agresive si alte specii invazive.
Prevenirea pieirii animalelor la efectuarea unor procese de productie .
in procesele de valorificare a terenurilor naturale si aplicarea tehnologiilor de producere a evita
activitati ce provoaca pieirea in masa a regnului animal: a) interzicerea incendierii miristelor; b)
interzicerea desecarii terenurilor inmlastinite etc.
Protectia speciilor de animale rare, periclitate si vulnerabile. Speciile de animale rare, periclitate si
vulnerabile sunt in mod obligatoriu protejate de stat prinLegea cu privire la ariile protejatede stat, prin
includerea in Cartea Rosie a Republicii Moldova. Protectia animalelor in cazul aplicarii chimicatelor in
economia nationala. Gospodariile agricole, intreprinderile si organizatiile preocupate de utilizarea,
transportarea si stocarea chimicalelor precum si persoanele fizice sunt obligate sa respecte regulile de
aplicare a chimicalelor in vederea evitarii pieirii animalelor. Se interzice aplicarea chimicalelor pentru
care nu au fost elaborate normativele de concentratii maxime admisibile in mediul inconjurator. Regulile
de aplicare a chimicalelor precum si lista lor propuse pentru a fi utilizate e necesar sa fie coordonate cu
serviciile corespunzatoare ale Ministerului Sanatatii, Ministerului Protectiei Mediului si Amenajarii
Teritoriului, Ministerul Agriculturii si Industriei Prelucratoare.
Importul, exportul, stramutarea si aclimatizarea, incrucisarea animalelor. Activitatile ce tin de import,
export si comercializare a animalelor, aclimatizarea speciilor alohtone, precum si incrucisarea animalelor
se admite doar in baza deciziilor Ministerul Mediului si Amenajarii Teritoriului.
Restrictii la drepturile beneficiarilor si stabilirea obligatiunilor acestora privind folosinta obiectelor
naturale in scopul protectiei regnului animal. Conform legislatiei in vigoare persoanele fizice si juridice
pot aplica modalitatile de utilizare a resurselor faunistice numai in limitele stabilite de legislatia in
vigoare si in baza permiselor speciale. Reglamentarea folosirii resurselor regnului animal pot fi limitate
de catre organele administratiei publlice locale in cazurile reducerii efectivului de animale sau retragerii
din folosinta a unor specii, populatiile carora s-au pomenit in proces de diminuare esentiala.
31
-poluanti secundari- produsi prin intractiunea a 2 sau mai multi poluanti.Cel mai raspandit poluant al
aerului este monoxidul de carbon care are ca surse naturale eruptiile vulcanice, descarcarile electrice
,incendiile forestiere iar ca surse artificiale arderile de combustibil..Principala substanta daunatoare
din aer este dioxidul de sulf provocata in principal din arderea carbunilor insa cea mai grava forma
de poluare este cea acida.
Prevenirea si combaterea poluarii industriale a atmosferei
Considerata drept cea mai ampla si mai nociva forma de poluare a aerului poluarea de origine
industriala este prevenita si combatuta prin 3 cai principale ;stabilirea concentratiilor maxime
admisibile de substante nocive in atmosfera, stabilirea zonelor de protectie sanitara si reguli
specifice de amplasare a zonelor industriale sau a obiectivelor economice.
Concentratiile maxime admisibile(CMA)
Pentru diferite substante poluante sunt stabilite de catre autoritatea centrala pentru protectia
mediului in colaborare cu alte autoritati de protectia mediului .in tara noastra activitatea de protectie
a calitatii aerului face cu prioritate obiectul preocuparilorInstitutului de Meteorologie si Hidrologie
(INMH) care determina calitatea aerului prin masurarea concentratiilor de poluanti atat in cadrul
unui monitoring de fond cat si unia de import.
Zonele de protectie sanitara
O contributie importanta la prevenirea si combaterea poluarii atmosferei (inclusiv fonice) pe langa
celelalte masuri prevazute de lege o are instituirea zonelor de protectie sanitara. astfel intre
intreprinderile industriale care polueaza atmosfera sau produc zgomot si teritoriile protejate
invecinate se asigura zone de protectie sanitare.Suprafata zonelor de protectie sanitara se considera
de la punctele de emisie in atmosfera a noxelor respective pana la limita obiectivelor si a teritoriilor
protejate.Marimea si forma zonei de protectie sanitara dintre obiectivele economice cu surse de
poluare si zonele protejate se stabilesc pe baza calculelor de antievaluare a concentratiei substantelor
poluante in zonele protejate care trebuie sa fie inferioara concentratiei maxime admisibile chiar si in
conditiile meteorologice cele mai lavorabile.
Amplasarea obiectivelor economice
In ceea ce priveste amplasarea obiectivelor economice care prin natura activitatii lor pot polua
atmosfera ca modalitate de protectie a mediului aceasta se poate realize prin mai multe cai.astfel
amplasarea acestor obiective se face cu precadere in zonele rezervate industriilor cu surse de poluare
; la alegerea amplasamentului zonei industriale sau obiectivului economic se tine seama si de
factorii naturali capabili sa influienteze asupra conditiilor de mediu ;clima,relieful,reteaua
hidrografica si caracteristicile solului.
Reglementari nationale privind protectia stratului de ozon
Pentru aplivarea masurilor preconizate de Conventia de la viena privind protectia stratului de
ozon(1985) , a celor cuprinse in protocolul de la montreal privind substantele care epuizeaza stratul
de ozon (1987) si a amendamentului acestuia adoptat la Londra(1990) documente la care Romania a
aderat prin legea nr. 84/1993 a fost infiintat in tara noastra Comitetul National pentru Protectia
Stratului de Ozon ,organism interministerial fara personalitate juridica a carui activitate este
coordonata de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului.Comitetul National pentru
Protectia Stratului de Ozon este alcatuit prin reprezentanti ai ministerelor ale caror activitati au
legatura cu cu producerea,comercializarea substantelor mentionate in Protocolul de la Montreal si al
amendamentelor lui .Dintre atributiile ce revin acestui organism mentionam :analizeaza si propune
spre aprobare Guvernului oportunitatea aderarii Romaniei la actele internationale in domeniul
protectiei stratului de ozon precum si la incheierea de intelegeri bilaterale si regionale in domeniul
32
activitatii cu substantele aflate sub incidenta protocolului de la Montreal ,echipamente si produse
finite care contin in ele substantele in cauza sau care sunt obtinute cu ajutorul acestor substante
propune in conditiile legii Programul national de cercetare stiintifica si tehnologica privind protectia
stratului de ozon ;colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia mediului la elaborarea sau
avizarea dupa caz a proiectelor de acte normative pentru productia,importul,exportul ,reciclarea
,regenerarea ,recuperarea, distrugerea stabilite ca fiind esentiale pentru substantele prevazute in
protocolul de la montreal .Comitetul prezinta guvernului odata la 2 ani spre aprobare un raport
privind actiunile pe care le-a intreprins in vederea aplicarii mrotocolullui de la Montreal , raport care
se transmite Secretariatului Ozonului din cadrul Programului Natiunilor unite pentru mediu.In anul
1996 prin Ordinul nr 506 /17 septembrie al ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului a fost
aprobata procedura de reglementare a activitatilor de import -export cu substante produse si
echipamente inscrise in anexele Protocolului de la Montreal procedura care se refera la conditiile
emiterii acordului de mediu cu privire la desfasurarea acestor activitati si a licentei de import-export.
Deeuri toxice, poluarea aerului i deversarea reziduurilor toxice sunt o parte a motenirii
ecologice dezastruoase pe care a lsat-o fostul regim comunist. Aderarea la UE fiind anticipat
pentru 2007, autoritile iau msuri pentru rezolvarea acestor probleme.
n urm cu aproape un an autoritile romne au descoperit 404 containere coninnd peste 100
de tone de policlorur de vinil n curtea unei ferme din Felnac, un sat de lng grania cu Ungaria.
Reziduurile fuseser importate din Frana de o companie romneasc nfiinat cu
33
numai dou luni nainte. Proprietarul firmei, un cetean francez, urma s improvizeze un
incinerator i s ncerce s neutralizeze substanele periculoase -- un plan care ar fi costat de zece
ori mai puin dect n Europa de vest.
n prezent, deeurile reprezint una dintre cele mai acute probleme legate de protecia mediului.
Mari cantiti de deeuri sunt generate anual. Protecia mediului este o problem a tuturor. Este
problema redresrii, conservrii i ocrotirii mediului n scopul restrngerii i eliminrii surselor
de poluare, n cadrul dezvoltrii armonioase a societii. Cadrul general al strategiei gospodririi
deeurilor menajere l constituie Strategia Proteciei Mediului bazat pe Strategia Naional
pentru Dezvoltare Durabil. Soluia problemei depozitrii i procesrii ecologice a deeurilor
menajere are o prioritate absolut n dezvoltarea durabil a teritoriului. n Romnia, majoritatea
depozitelor de deeuri urbane dateaz din anii 1960 i sunt suprancrcate. Pentru depozitele
vechi nu exist proiecte i msuri de remediere a polurii. Pe lng deeurile menajere, stradale,
comerciale, n depozitele de deeuri urbane sunt introduse i deeuri industriale periculoase.
Deeurile polueaz aerul, apa i solul, degradeaz peisajele pe suprafee ntinse, i antreneaz
costuri ridicate pentru depozitarea lor.
Legislatia in vigoare defineste deseul ca fiind orice substanta, preparat sau orice obiect din
categoriile stabilite de legislatia specifica privind regimul deseurilor, pe care detinatorul il
195/2005, acestea sunt deseurile incadrate generic, conform legislatiei specifice privind regimul
deseurilor, in aceste tipuri sau categorii de deseuri si care au cel putin un constituent sau o
proprietate care face ca acestea sa fie periculoase. Deseurile periculoase provin din activitati
antropice si odata introduse sau mentinute in mediu, au un efect nociv asupra acestuia, asupra
Substanta periculoasa sau nociva este si deseul considerat periculos din cauza compozitiei si/sau
efectului sau nociv asupra unui component al mediului sau a mediului inconjurator in general.
Avnd n vedere amploarea pe care a luat-o ideea de a pune obiecte ale naturii sub ocrotirea
legii si constatndu-se ca nomenclatura si legislatia erau foarte diferite de la o tara la alta, s-a
stabilit, n cea de-a 16 sesiune a Adunarii Generale ONU din 1959, crearea unui cadru international
34
pentru ocrotirea naturii. Acesta este Uniunea Internationala de Conservare a Naturii(UICN), a carui
Comisie pentru Paruri Nationale si Arii protejate (CPNAP) a nceput din 1971 sa publice liste ale
ariilor protejate din lume. n 1981, CPNAP a creat un nou organism, PADU (Protected Areas Data
Unit), menit a centraliza si prelucra datele, UICN si CPNAP urmnd a stabili criterii pentru definirea
unor categorii de arii protejate n functie de scopul lor (ce anume trebuie protejat), din care decurge
si modalitatea de gospodarire a lor (ce anume trebuie protejat), din care decurge si modalitatea de
gospodarire a lor (regimul proprietatii, regimul de paza si exploatare etc.).
Categoriile si criteriile de clasificare au fost stabilite n urma mai multor runde de congrese
internationale si ele sunt recomandate a fi utilizate de tarile aderente la UNESCO, trebuind sa stea la
baza legislatiei nationale de protectie a naturii si a mediului.
Initial, UICN a publicat, n 1973, un sistem preliminar de categorisire a ariilor protejate, care a
fost reluat si definitivat n 1978 n raportul CPNAP intitulat "Categorii, obiective si criterii pentru
ariile prot 12412d34m ejate". Acesta prevedea zece categorii de arii protejate, distinse mai ales prin
gardul de protectie si care erau urmatoarele.
I. Rezervatie stiintifica (Rezervatie naturala stricta)
II. Parc national
III. Monument natural
IV. Rezervatie de conservare a naturii (definit mai expresiv n limba engleza "Wildlife
Sanctuary")
V. Peisaj protejat
VI. Rezervatie de resurse
VII. Arie naturala biotica sau antropica
VIII. Arie gestionata pentru utilizari multiple
IX. Rezervatie a biosferei
X. Rezervatie a patrimoniului mondial natural
Pe baza acestei clasificari s-a lucrat n numeroase state, ea fiind introdusa si n unele legislatii
nationale si tot pe baza ei au fost publicate, n 1990, de PADU listele de arii protejate (o versiune
prescurtata ntr-un volum si alta extinsa n trei volume). S-a constatat nsa ca aceasta clasificare nu
corespunde perfect scopului, deoarece da nastere la gresite interpretari (de exemplu, la noi n tara au
fost confundate categoriile III si IV), apoi n categoriile VI-VIII nici o tara nu a introdus o rezervatie
(desi erau numeroase arii care s-ar fi pretat), iar pe de alta parte, categoriile sunt create pentru
utilizarea la nivel national, de fiecare tara, n timp ce categoriile IX si X sunt acordate de UICN si,
respectiv, UNESCO, depasind deci cadrul national. Fata de aceste obiectii, n 1990, la Adunarea
Generala a UICN de la Perth (Australia) s-a propus un nou sistem, adoptat n 1992 la cel de-al IV-
lea Congres Mondial al Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate de la Caracas (Venezuela). n esenta,
n acest nou sistem au fost abandonate categoriile VI-VIII, a fost redefinita categoria VI, iar ultimele
doua au iesit din clasificare, ele fiind de resortul unor organisme internationale. Dar, ceea ce este
mai important, n fixarea categoriilor, statele trebuie sa plece nu de la intentia de a acorda o anumita
protectie unei arii ce urmeaza sa fie protejata (de exemplu, un parc national), ci trebuie fixat
n primul rnd scopul pentru care se intentioneaza punerea sub protectie, de unde deriva un anumit
management care devine obligatoriu pentru tara respectiva.
UICN a publicat n 1994 o brosura (Guidlines for protected Areas management Categories) n
care sunt definite categoriile, obiectivul managementului, liniile directoare pentru selectarea ariei
respective si responsabilitatile de organizare.
n ceea ce priveste scopul major al punerii sub ocrotire, el cuprinde o paleta foarte larga de
35
interese, de protejare propriu-zisa a naturii, dar si de conservare a unor trasaturi caracteristice
culturale ale populatiei care are rezidenta n acea arie.
Scopurile majore pentru care se pune sub ocrotire o arie sunt urmatoarele:
1. Cercetarea stiintifica
2. Protectia salbaticiei
3. Protectia diversitatii speciilor
4. Mentinerea serviciilor
5. Protectia unor trasaturi naturale si culturale
6. Turism si recreere
7. Educatie
8. Utilizarea durabila a ecosistemelor
9. Mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale.
Fara a intra n detaliu, prezentam mai jos categoriile UICN, cu constrngerile legislative
impuse de fiecare categorie.
Categoria I: Rezervatii stiintifice. Sunt destinate ocrotirii unor ecosisteme remarcabile aflate
ntr-o stare ct mai nealterata, ca si procesele ecologice. Suprafata trebuie sa apartina statului, sa fie
destul de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor. Rezervatiile sunt destinate cercetarilor
stiintifice, fara acces turistic sau de alta natura. Este interzisa orice exploatare economica. Aceasta
categorie are doua subcategorii:
1. a. Arie gestionata n principal pentru cercetarea stiintifica;
1. b. Arie gestionata n principal pentru protejarea salbaticiei.
Categoria a II-a: Parcuri nationale. Sunt teritorii ntinse, cuprinznd mai multe ecosisteme
sau valori naturale deosebite. Terenul apartine statului sau altor niveluri guvernamentale; nu sunt
permise exploatari economice (agricultura, pasunat, exploatare forestiera si miniera), fiind permisa
existenta unor mici asezari permanente umane care pot exploata resurse doar pentru supravietuire.
Parcurile Nationale sunt deschise vizitatorilor pentru nvatamnt, educatie, cercetare stiintifica,
recreere. Este admisa o redusa industrie turistica.
Categoria a III-a: Monumente naturale. Sunt teritorii gestionate n principal pentru
conservarea trasaturilor naturale specifice (lacuri, cascade, pesteri, puncte paleontologice, formatiuni
geologice etc.). Nu sunt permise exploatari economice, teritoriul poate apartine statului sau unor
organizatii neguvernamentale (ONG-uri). Este admisa vizitarea n scopuri educative, stiintifice sau
estetice.
Categoria a IV-a: Arii de gestionare a habitatelor si speciilor. Scopul managementului este
pastrarea conditiilor de habitat al unor specii sau comunitati biotice rare sau periclitate, chiar daca
este necesara o interventie a omului pentru mentinerea lor. Teritoriul apartine statului, organismelor
locale sau celor neguvernmentale care trebuie sa asigure si managementul. Aria este destinata
cercetarii stiintifice, monitorizarii habitatelor si speciilor, cu vizitare restrnsa pentru educarea
publicului.
Categorie a V-a: Peisaje protejate. Scopul este conservarea unor teritorii n care sunt ntrunite
mai multe valori naturale (flora, fauna, elemente geologice) ntr-un ansamblu estetic, trebuind sa fie
mentinuta diversitatea peisajului. teritoriile sunt proprietate privata sau de stat, dat statul trebuie sa
mentina supravegherea pentru a nu se deturna scopul protectionist. Teritoriul poate cuprinde si asezari
permanente, de mica dimensiune, n care populatia sa se ntretina pe baza turismului ecologic sau a
valorificarii produselor naturale (colectarea fructelor de padure, pescuitul, servicii pentru asigurarea apei
curate). Scopul principal este cel de protectie complexa, educativ si de recreere.
36
Categoria a VI-a: Arie protejata cu resurse gestionate. Este necesar ca teritoriul sa
cuprinda 2/3 sisteme naturale, n cadrul carora trebuie sa se acorde o protectie si asigurarea pe
termen lung a diversitatii biologice. n aria protejata pot exista asezari permanente, populatia traind
pe baza resurselor naturale ce urmeaza sa fie gestionata durabil. De aceea este necesar ca aria sa fie
destul de mare pentru a permite utilizarea continua a resurselor, fara ca ceasta sa fie n detrimentul
valorilor naturale pe termen lung. Proprietatea terenului este mixta, apartinnd statului, unor
organisme administrative locale, ONG-uri, dar mai ales persoanelor private. Categoria este destinata
utilizarii durabile a ecosistemelor naturale.
Gospodarire n principal pentru:
I. Protectie stricta:
1. pentru cercetare stiintifica
2. pentru protectia salbaticiei
II. Conservarea ecosistemelor si recreere
III. Conservarea trasaturilor naturale IV.
Conservarea prin management activ V.
Conservare si recreere
VI. Utilizarea durabila a resurselor
Categorie
I. rezervatie stricta
II. Parc National
III. Monument Natural
IV. Arie de gestionare a habitatelor, speciilor
V. Peisaj terestru si marin
VI. Arie protejata cu resurse gestionate
n "Liniile directoare" se mentioneaza nsa ca denumirea nu este obligatorie, putnd varia de la
o tara la alta. n acest sens, exista numeroase alte tipuri de rezervatii corespunznd unor necesitati
nationale, cum ar fi n SUA, sanctuare marine nationale, tarmuri nationale lacustre, respectiv
marine, paduri nationale, parcuri statale (deci nu la nivel national), Parcuri de recreere etc.
majoritatea ncadrate n categoria V. Mai frecvente n diverse tari apar doua tipuri de arii protejate.
n primul rnd, sunt parcurile naturale, teritorii asemanatoare parcurilor nationale, cu deosebirea
ca pot sa cuprinda locuiri permanente si admis exploatarea resurselor regenerabile prin metode
traditionale.
O extensie si mai mare o au parcurile regionle, teritorii mari adapostind mai multe asezari
umane (sate, comune, chiar orasele) ce gospodaresc n comun zone deosebit de frumoase peisagistic,
dar n care factorul de exploatare traditionala joaca un rol primordial pentru activitate turistica,
scopul principal fiind tocmai dezvoltarea turismului de recreere. Proprietatea este majoritar
particulara, iar accesul complet liber, managementul si ocrotirea elementelor revenind comunelor
asociate pentru exploatare n comun. Conform clasificarii UICN, parcurile naturale trebuie cuprinse
n categoria V, iar parcurile regionale n categoria VI.
Din cele prezentate se observa ca exista o gradatie a raportului dintre activitatea umana si
categoriile de ocrotire. Astfel, n categoriile I, II si III, interventia omului a fost si trebuie sa fie n
continuare limitata, n timp ce n categoriile celelalte ea este admisa sau chiar de dorit. Astfel, n
categoria IV, interventia omului se face n folosul ecosistemelor, pentru a le mentine conditii
optime de dezvoltare, n timp ce n categoriile V si VI ea are ca scop dezvoltarea relatiei
populatiilor native cu natura n scopul protejarii ei (cat. V) sau chiar exploatarii durabile a
37
resurselor salbatice (cat. VI).
n afara sistemului de arii protejate, menite a fi utilizate pe plan national de fiecare tara, dar
respectnd normele prescrise, exista nca trei categorii de zone puse sub paza legii, ci din altele.
Acestea pot fi, si de cele mai multe ori chiar sunt, si arii cuprinse n sistemul national. Ele sunt:
Bunuri ale patrimoniului mondial, unde sunt puse sub protectia legii si a unei supravegheri
internationale, vestigii istorice de mare valoare internationala (de exemplu, piramidele, Tadj Mahal,
Catedrala Ntre Dame) si zone naturale de valoare peisagistica (de exemplu, Grand Canyon sau
Parcul Yellowstone). Ele sunt constituite pe baza Conventiei privind protectia patrimoniului
mondial, cultural si natural de la Paris din 1972, intrata n functiune n 1975.
Rezervatii ale biosferei, care intra n Programul UNESCO, Omul si Biosfera, fiind menite a
constitui o retea mondiala de arii cu ecosisteme specifice, reprezentative pentru ntregul glob. n
rezervatii trebuie sa existe asezari permanente, n cadrul carora se practica sisteme traditionale de
exploatare a resurselor regenerabile si, de asemenea, sunt vizate si zone unde sa se realizeze
reabilitari ecologice. Teritoriul poate sa apartina statului, dar si unor proprietari particulari,
supravegherea ecologica apartinnd nsa statului.
Rezervatii de zone umede de importanta internationala (Rezervatii Ramsar), definite pe
baza unei conventii semnate la Ramsar (Iran) n 1971, ca arii destinate a proteja fauna acvatica, n
special avifauna. Statele semnatare ale acordului si-au luat obligatia sa conserve si sa gospodareasca
zonele umede (ruri, lacuri, mlastini, balti etc.) de ape naturale sau acumulate artificial, dulci,
salmastre sau sarate si ape marine pna la adncimea de sase metri. Rezervatiile capata protectie
legala a statului pe teritoriul carora se afla pe baza unei nscrieri ntr-o lista aprobata international.
n afara ariilor protejate, se mai bucura de protectia legii alte doua categorii de elemente ale
naturii. Unele suntexemplare unice de arbori cu valoare istorica (de exemplu, gorunul lui Horia) sau
naturaliste (de exemplu, dudul alb din curtea Bisericii Babtiste). Al doilea grup l reprezinta specii
de plante si animale rare, semnificative pentru o regiune, sau pe cale de disparitie. De exemplu,
floarea Reginei (Leontopodium alpinum) se afla sub protectia legii peste tot
n Europa, altele sunt endemisme protejate cum este garofita Pietrii Craiului (Dianthus callizonus),
sau animale, precum rinocerul, elefantul sau capra neagra n Europa.
Pentru speciile periclitate sau chiar pe cale de disparitie, UNESCO, sau alte organisme (UICN,
WWF, Consiliul Europei), publica liste rosii n care sunt nscrise acestea si pentru care se cere, pe
plan national, o protectie legislativa.
Am insistat asupra acestor componente ale naturii, deoarece ele au fost primele asupra carora
s-au aplecat ecologii, si aceasta nca din secolul XIX, luptnd si obtinnd impunerea ideii de ocrotire
a naturii prin instrumente juridice.
REFERINE BIBLIOGRAFICE
I. ACTE NORMATIVE
Acte normative naionale
1. Constituia Republicii Moldova, adoptat la 29 iulie 1994.
38
2. Codul funciar din 25 decembrie 1991.
3. Codul civil al Republicii Moldova din 6 iunie 2002.
4. Codul apelor din 22 iunie 1993.
5. Codul silvic din 21 iunie 1996.
6. Codul subsolului din 17 aprilie 2009.
7. Codul transporturilor auto din 29 iulie 1998.
8. Codul transportului feroviar din 17 iulie 2003.
9. Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002.
10. Codul muncii al Republicii Moldova din 28 martie 2003.
11. Codul vamal al Republicii Moldova din 20 iulie 2000.
12. Codul fiscal din 24 aprilie 1997.
13. Codul contravenional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008
14. Codul de executare al Republicii Moldova din 24 decembrie 2004.
15. Codul cu privire la locuine, adoptat prin Legea RSSM din 3 iunie 1983.
16. Legea privind terenurile proprietate public i delimitarea lor. Adoptat la 11 mai 2000.
17. Legea cu privire la zonele i fiile de protecie a apelor rurilor i bazinelor de ap.
Adoptat la 27 aprilie 1995.
18. Legea privind principiile urbanismului i amenajri teritoriului.Adoptat la 17 mai 1996.
19. Legea exproprierii pentru cauz de utilitate public.Adoptat la 8 iulie 1999 .
20. Legea cu privire la spaiile verzi ale localitilor urbane i rurale.Adoptar la 9 septembrie
1999.
21. Legea cu privire la proprietatea public a unitilor administrativ-teritotiale. Adoptat la 4
noiembrie 1999.
22. Legea privind administrarea i deetatizarea proprietii publice. Adoptat la 04 mai 2007.
3) Practica judiciar
1. Hotrrea Plenului Curii Supreme de Justiie nr. 5 din 30 ianuarie 1996 "Despre msurile
de perfecionare a activitii instanelor judectoreti n examinarea cauzelor penale,
civile i administrative". Culegere de hotrri ale Plenului Curii Supreme de Justiie a
Republicii Moldova, Chiinu, 1997.
2. Hotrrea Plenului Curii Supreme de Justiie nr. 18 din 10 iulie 1997 "Despre practica
aplicrii de ctre instanele judectoreti a unor prevederi ale legislaiei n domeniul
proteciei mediului nconjurtor". Buletinul Curii Supreme de Justiie a Republicii
Moldova, 1997.
3. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Institutul Romn pentru Drepturile
Omului, 1996, etc.
4) Literatur teoretic
1. Zamfir P., Trofimov I., Dreptul mediului, partea general, Chiinu 1998.
2. Zamfir P., Dreptul mediului, partea special, Chiinu 1998.
3. Trofimov I., Dreptul mediului, partea special, Chiinu 2000.
4. Arcadie Capcelea, Dreptul Ecologic,Chisinau 2000.
5. Lupan E., Dreptul mediului, Editura Lumina Lex, Bucureti 1993;
6. Lupan E., Dreptul mediului, Cluj 1995.
7. Marinescu D., Dreptul mediului nconjurtor, Bucureti 1996, ediia a 3
8. Lupan E., Dreptul mediului, Bucureti 1996, partea general.
9. Lupan E., Dreptul mediului, Bucureti 1997, partea special.
3
9
10. Duu M., Dreptul mediului, tratat, Bucureti 1998.
11. Lupan E. Dicionar de protecia mediului, Bucureti 1997.
12. I. P. Filipescu, Drept civil. Dreptul de proprietate i alte drepturi reale, Editura Actami,
Bucureti, 1994;
13. Adam Ion. Noiunea i natura domeniului public, i domeniului privat i proprietii
private, Revista Dreptul nr. 8/1994.
14. D. Marinescu, Dreptul mediului nconjurtor. Casa de editur i pres ansa, Bucureti
1996;
15. E. Lupan, M. Minea, A. Marga, Dreptul mediului. Partea special, editura Lumina Lex,
Bucureti 1997;
16. Barac L. Rspunderea i sanciunea juridic, Lumina Lex, 1997
17. Eugen Chelaru, Efectele juridice ale exproprierii pentru cauzele de utilitate public,
revista Dreptul, 1998, nr.4.
18. Radu I. Motica, Anton Trilescu, Drept funciar, amenajarea teritoriului i protecia
mediului, Editura Lumina Lex, Bucureti 1999;
19. Tudor Roca, Unele consideraii cu referin la constrngerea administrativ, Analele
tiinifice ale USM, nr.4, Chiinu 2000.
20. Bdescu M., Teoria rspunderii i sanciunii juridice, Lumina Lex,Bucureti,2001.
21. Sergiu Chiriac, Nicolae Genciu, Victor Mocanu, Comentariu al practicii judiciare de
repertoriu funciar (aspect teoretico-practice), ed. Ulysse, Chiinu, 2002;
22. Sergiu Furdui, Dreptul contravenional, Cartier Juridic, Chiinu, 2005.
23. . . , . . , , 1993;
24. . . , . . , . . , , . ,
2003.
25. .., ,,
, 1978.
26. . ., , 1984.
27. .. ,,
, 1984.
28. . . ,, , 1985.
29. .. ,, -
, 1987.
30. .. ,, , 1996.
31. .. , ,, , 1998
32. .., ,, , .,2002
33. .. , ,, ., , 1997
34. .. . ,, ,, 2000
35. .. ,, ( ),, 1999
36. .. , ., ,, ,, ( ).,
2002.
37. .., ,, ,, , .,2002
38. .., ,, ,, , 2002.
4
0