Sunteți pe pagina 1din 12

APA CA SIMBOL AL DUHULUI

IN NOUL TESTAMENT

de Emanuel Con$ac

Introducere. Scopul studiului


Scopul acestui studiu este de a analiza conotatiile cuvantului u6d)p,
pentru a vedea daca exista o anumita simbolistica dincolo de acest cuvant,
care sa faca referire la Duhul Sfant. Vom analiza principalele pasaje din
NT, incercand in acelasi timp sa identificam influence veterotestamentare
care s-au manifestat asupra acestui sens nou-testamental.

Influen|e vechi-testamentale asupra conotajiei nou-

testamentale
Putem spune ca adesea in Vechiul Testament apa era privita ca un
agent cura|itor, caci viitorul de final al natfunii lui Israel era vazut de
profefi din perspectiva unei stropiri eshatologice, prin care Dumnezeu, cu
ajutorul apei cura^itoare, avea sa purifice atat tinutul, cat si pe oameni,
indepartand idolatria i punand un Duh nou in inimile lor (Isa. 44:3; Ez.
36:27ff, Zah. 13: If.). Aici apa devine o imagine a Duhului care aduce
curatirea i face o eradicare a rautajii i a raului in sens larg.1 Aceasta
alaturare a apei i a Duhului fntr-o speranfa eshatologica este adanc
inradacinata in constiin^a iudaica (Ez. 36:25-27) i in alte scrieri iudaice
apocaliptice, dar mai ales la membrii sectei qumranice.2

' O. Bocher, "water", in The New International Dictionary of New Testament


Theology, Colin Brown-ed., vol. 3, Grand Rapids, Zondervan, 1980, p. 989.
2 George R. Beasley-Murray, Word Biblical Commentary, John, Volume 36, Waco,
Word Books, 1987, p. 49. Autorul arata c5 membrii sectei de la Qumran au
Tncercat sS uneascS actiunea de curSfire si speranja Duhului cu ac^iuni de imersare
_44 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

Imaginea aceasta a apei ca agent curatitor sau ca simbol al Duhului


se p&streaza partial i in Noul Testament. Ma ales Luca-Fapte este
caracterizata de un vocabular similar cu referire la Duhul Sfant, deoarece
aceasta carte II percepe ca pe un fluid (,,a turna", Fapte 2:17-18; 10:45;
,,umplut," Luca 1:15, 41, 67; Fapte 2:4; 4:8; Efes. 5:18).3
Trebuie sa finem const insa de faptul ca exista si multe exemple in
care apa si Duhul Sfant apar Tntr-un raport adversativ, in situa^ii in care este
accentuat fie botezul in apa, fie eel cu Duhul Sfant (Marcu 1:8 si pasajele
paralele), loan 1:26, 31, 33; Fapte 1:5; 11:16).4
Exista chiar anumite pasaje in care este prezenta o anumita
tensiune tntre botezul cu u8(op, pe de o parte, si daruriie spirituale pe de alta
(Fapte 8:36-39; 10:47); u8o)p ramane torusi un simbol al purificarii (Efes.
5:26; Evr. 10:22; cf. 9:19).5
Dupa cum sugereaza Fenenberg, aceste aparitii ale termenului (38a)p
se incadreaza intr-o anumita dimensiune rituala, ceea ce nu face obiectul
studiului nostru. De fapt, ponderea cea mai mare de aparitfi ale cuvantului
u8wp (70 de atestari pentru acest cuvant) o are literatura ioanina.6
Evanghelia lui loan confine eel mai complex simbolism al apei din intreg
Noul Testament7 si cele mai multe exemple, construite Tntr-o maniera care
face referire la Duh, si de aceea pe cele mai reprezentative vom incerca sa
le analizam pe larg.

si pocainja In cadrul unei comunitSfi care tncepea ,,sa vada" imparau'a lui
Dumnezeu.
3 Timothy P. Jenney, "water", in Dictionary of the Bible, David Noel Freedman-
ed., Grand Rapids, Eerdmans, 2000, p. 1368.
4 Fenenberg, "u8wp", Exegetical Dictionary of the New Testament, vol. Ill, Horst
Balz si Gerhard Schneider-eds., Grand Rapids, Eerdmans, 1991, p. 381.
S p

6 Bocher, "water", in NIDNTT,, vol. 3,, pp. 989.


7 Jenney, "water", op. cit., p. 1368. In afara de botezul lui Isus, exista sapte
pericope ale apei, care apar in exclusivitate la loan.
Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament 45

loan 3:5

Printre textele din literatura ionaina care sugereaza ca apa i darul


Duhului formeaza o unitate este i loan 3:5.8 Cele doua elemente sunt
privite dintr-o perspective care le plaseaza intr-o asociere stransa. Acest
lucru nu este foarte evident fn versiunea Cornilescu, in care apare expresia
,,din apa i din Duh". In original insa expresia este
e u8aTos Kai TTveujiaTos, care poate fi interpretata ca fiind o hendiada.
Anumifi critici radicali au susjinut insa ca textul original, scris de
apostol, ar fi fost: ,,daca nu se naste cineva din Duh nu poate intra in
Imparatia lui Dumnezeu.", i ca ,,din apa si" este o adaugire de mai tarziu a
unui redactor care a vrut sa imprime textului o nuanta baptismala.9 Totusi,
chiar i foarte recent, s-a incercat o revenire la ideea potrivit careia autorul
TnsusJ ar fi scris acest text in forma in care se pastreaza astazi.10
Revenind insa la interpretarea unitara, aceasta a existat tnca din
perioada parin^ilor apostolici. In mod traditional, au existat pareri, precum
cea a lui Origen, care au considerat ca dei ,,apa" nu difera de ,,Duh" in
substan^a (uTroaTaats) ea difera totusi ca nofiune.11 Calvin a interpretat
cele doua elemente ca insemnand !n esen^S acelasi lucru, intr-o maniera
asemanatoare cu cea din expresia ,,-Duh i foe" din propovaduirea lui loan
Botezatorul.12

8 Fenenberg, <lu8wp", in EDNT, vol. in, p. 381.


9 Beasley-Murray, Theology in the Fourth Gospel, Peabody, Hendrickson, 1991, p.
85. Vezi, de asemenea, detalii despre controversa privind ad&ugirea din v. loan 3:5
Beasley-Murray, Word Biblical Commentary, John, Volume 36, Waco, Word
Books, 1987, p. 48.
10 Idem, Theology in the Fourth Gospel, p. 93. Potrivit lui Beasley-Murray,
Bernard susjine ca mentionarea apei ii aparjine evanghelistului insusi, cS aceasta
idee a fost larg acceptata, dar ca nu a fost suficient argumentatS.
11 apud Beasley-Murray, WBC, John, Volume 36, Waco, Word Books, 1987, p. 48.
]2Ibid.t WflCp.48.
_46 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

Interpretari care nu asociaza apa cu sfera Duhului

comentatori, precum Goppelt, v8d in acest text o referire


lipsita de ambiguitate la botez, dar spun ei, u8o)p este intotdeauna combinat
cu TTveOfia si de aici rezulta faptul ca el denota nu botezul pe ansamblu, si
nici apa ca element al lui, ci spalarea care are loc.13 Aceasta interpretare
este tmpinsa chiar mai departe de comentatori precum Lightfoot, care
sustfne ca naterea din nou se produce prin apa i Duh i ca este tipic pentru
loan sa se refere in mod inconfundabil, dar indirect, la cele doua
sacramente ale botezului si euharistiei;14 Din acest punct de vedere, 3:5 ar
trebui considerat un rit de ini{iere in Biserica crestina, un rit care are ca
rezultat inzestrarea membrilor cu Duhul Sfant. Lightfoot nu reusete insa sa
explice de ce s-ar face referire la cele doua ,,sacramente" in mod indirect.
O alta interpretare care separa ,,apa" de sfera Duhului, facand mai
degraba trimitere la botez, este cea a lui Merril Tenney. El sustfne ca ,,apa"
ii va fi amintit interlocutorului lui Isus de lucrarea lui loan Botezatorul, a
carui predicare a pocaintei i a botezului era inca proaspata in mintea lui.
Pentru un iudeu, idea de botez ar fi fost foarte injositoare deoarece avea
conotatia ceremoniei prin care o anumita persoana necurata dintre neamuri
devenea membru al comunitatii iudaice.15 Astfel, acest pas ar fi presupus o
umilire pentru Nicodim, doarece ar fi fost o recunoatere practica a faptului
ca el, un fariseu, trebuia sa se pocaiasca asa cum trebuiau sa se pocaiasca
neamurile care erau in afara Legii. Evident, Tenney nu neaga faptul ca
aceasta activitate trebuie in fond sa se realizeze tot prin Duhul.16

13 Goppelt, "C8wp", in The Theological Dictionary of the New Testament, vol. VIII,
Grand Rapids, Eerdmans, 1993, p. 330.
14 R. H. Lightfoot, S/ John's Gospel, A Commentary, Oxford, Oxford University
Press, 1966, p. 116.
15 Merill C. Tenney, John, The Gospel of Belief, Grand Rapids, Eerdmans, 1977, p.
87.
[blbid.,p. 87.
Apa ca simbol al Duhului tn Noul Testament 47

O interpretare sacramentala o ofera si Alfred Loisy, care face


referire la apa primordiala din Gen. 1:2, si la Duhul Domnului care se
mica pe deasupra apelor. Aceasta este cheia interpretative pe care
comentatorul o aplica elementelor ,,apa si Duh" din loan 3:5. Apa de care
vorbeste loan 3:5 este apa botezului, Tn viziunea lui Loisy.17
Exista apoi interpretari relativ populare care considera ca apa
reprezinta nasterea omeneasca, fie din samanfa barbatului sau din apele din
pantecele femeii, in contrast cu nasterea din Duhul.18 Dupa cum
comenteaza insa Beasley-Murray, aceastS interpretare trece cu vederea
faptul ca Tntrega expresie ,,apa i Duh" defineste maniera in care cineva se
naste de sus.19
Beasley-Murray respinge cele mai multe din interpretarile de mai
sus i arata ca ele nu s-au impus in gandirea academica. TotusJ, abordarea
lui Beasley-Murray ne da de in^eles ca el sustine ca discu^ia lui Isus cu
Nicodim trebuie mfeleasa prin prisma botezului,20 si ca acesta, la randul lui,
trebuie asociat strans cu lucrarea de regenerare a Duhului. Pozifia sa este
deci una echilibrata, care incearca sa arate ca dei apa in sine nu este un
simbol al Duhului, ci este apa fiziqi a botezului, acest botez nu poate fi
facut in mod sacramental, ca o lucrare care realizeaza regenerearea prin
Duhul ex opere operato, ci dimpotriva, in stransa asociere cu lucrarea
Duhului de Tnnoire, prin credinta in Isus Hristos.
De altfel, Beasley-Murray atrage atentia ca in peripada respectiva
exista o anumita ateptare in cercurile iudaice, o asteptare legata de
ac^iunea de cura{ire i reinnoire realizata de Duhul2I Ceea ce vrea sa spuna

17 Alfred Loisy, Le quatrieme evangile, Paris, s.e., 1921, p. 158-163.


18 O astfel de interpretare este amintita i de Beasley-Murray in WBC, i de Leon
Morris, in studiul sSu intitulat Jesus is the Christ, Studies in the Theology of John,
Grand Rapids, Eerdmans, 1989, p. 151.
19 Beasley-Murray, WBC, p. 48.
Idem, Theology in the Fourth Gospel, p. 92. Autorul considera c3 aceasta este
singura referinta clara la botez din loan.
21 Idem, WBC p. 49.
48 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

Isus in esenfa este deci ca si fariseii, reprezentaji aici de Nicodim, au nevoie


de lucrarea de regenerare a Duhului, care este iminenta, dupa cum iminenta
este imparatia insasj. Aceasta pozifie de echilibru face trecerea spre
urmatoarea abordare, de la care am pornit initial la analizarea textului din
loan 3:5, sj care vede in ,,apa" un simbol asociat Duhului.

Interpretari care asociaza apa cu sfera Duhului

O expunere detaliata si extrem de bine argumentata a acestei pozitfi


este facuta de John Charles Ryle in lucrarea sa Expository Thoughts on the
Gospels, St. John. Vol. I. Autorul pornete de la prezentarea unor
interpretari similare celor prezentate in randurile de mai sus22 si apoi isi
argumenteaza propria lui pozitie, memMonand in prealabil ca i inaintea lui

22 Exista de fapt doua interpretari pe care Ryle le considers nesatisfScatoare. In


primul rand, el trece in revistS interpretarea potrivit cSreia versetul 5 se refera
numai la botezul in ap5. El arata ca, potrivit acestei interpretari, nasterea din nou se
realizeaza automat In urma botezului. Este clar c8 o asemenea interpretare plaseaza
c5ru|a inaintea boilor, deoarece merge pe un anume determinism care face ca din
actul botezului sS decurga tn mod necesar, mecanic, naterea din nou i respectiv
intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Ryle precieaza totusi c3 aceasta pozitie a fost
sufinuta de mul^i paring bisericesti, de scriitorii romano-catolici, de comentatorii
luterani i chiar de mulfi prelati englezi. A doua interpretare pe care o menjioneaza
se refera partial la botez i partial la regenerearea reaia a inimii, pe care omul o
poate primi, ca i talharul care s-a pocait, fSra sa fi fost botezat in prealabil.
Aceasta interpretare men^ine, dupa Ryle, primatul naterii din nou, i faptul ca a fi
botezat, sau ,,nascut din apa" este unul dintre modurile stabilite prin care
regenerarea are loc. Cei ce susfin aceasta interpretare considera totusi ca termenul
,,apa" are rolul de a face referire la botez i la faptul ca Domnul voia sa apere atat
botezul lui loan cat i pe al Sau, pentru a arata valoarea lor. Ryle arata ca aceasta
pozifie a fost susfinuta de catfva din cei mai buni scriitori romano-catolici i de
aproape toti scriitorii englezi reformatori. Ryle crede ca aceasta ipoteza conduce la
niste consecinje stranii, dei nu da detalii despre aceste posibile consecinje. Vezi
John Charles Ryle, Expository Thoughts on the Gospels, St. John. Vol.1, Londra,
James Clarke & Co, 1957, p. 132-33.
Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament 49_

au existat teologi, desi putfni,23 care au considerat ca in acest pasaj Domnul


Isus nu se refera la botez.24
Exista sase argumente bine prezentate care ne indreptatesc sa
credem ca pozitia lui Ryle este intr-adevar plauzibila: 1) nu exista nimic in
text care sa insemne o referire la botez; 2) nu exista nici un singur text care
sa declare ca botezul este singurui mod prin care oamenii sunt nascuti din
nou. Dimpotriva, gasim texte in care regenerarea este atribuita Cuvantului
(1 Pet. 1:23; lac. 1:18); 3) daca ,,apa" inseamna botez, iar acesta este
imperios necesar, atunci toate persoanele care au murit nebotezate nu au
parte de mantuire, ceea ce are consecinte foarte grave pentru doctrina
botezului la varsta adulta; 4) daca ajungem sa credem ca harul regenerarii
se transmite prin botez, atunci ne situam pe o pozijie periculoasa, prin care
oamenii ajung sa disprefuiasca botezul, vazand ca el nu aduce de fapt
consecintele dorite, caci este doar un automatism; 5) daca rolul expresiei
,,nascut din apa si din Duh" era de a-1 Tnvata pe Nicodim ca botezul este
mijlocul prin care se transmite regenerarea, atunci este destul de greu de
Tnfeles de ce Domnul 1-a mustrat intrebandu-1: ,,Nu cunosti aceste lucruri?".
Nicodim nu avea cum sa stie aceste lucruri; 6) daca a fi ,,nascut din apa"
inseamna botez, iar botezul este mijlocul obisnuit de transmitere a harului
regenerator, este ciudat ca apar prea putine lucruri despre acest act In
epistolele Noului Testament.

23 Ryle, op. cit., p. 133. Printre cei mentionafi de Ryle sunt Calvin, Zwingli,
Bullinger, Gualter, Arhiepiscopul Whitgift, Episcopul Prideaux, Whitaker, Fulke,
Poole, Hutcheson, Charnock, Gill, Cartwright, Grotius, Cocceius, Gomarus,
Piscator, Rivetus, Chamier, Witsius, Mastricht, Turretin, Lampe, Burkitt, A.
Clarke, WyclifFe, Daille i Paraeus.
24 Contra Loisy. Argumenta{ia pe care o face Loisy in studiul sSu Le quatrieme
evangile este intr-adev5r in spiritul textului din Gen. 1:2, dupa cum avertizeaza i
Ryle. Loisy, ca exponent al interpretarii sacramentale, susp'ne ca din punctul de
vedere al cres.tinismului real, primim Duhul prin intermediul botezului, in asa fel
meat apa baptismala poate fi considerate vehicul al Duhului sau un instrument al
ac{iunii Sale regeneratoare i sfinfitoare.
50 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

O alta pledoarie pentru o interpretare care asociaza apa cu sfera


Duhului, sj care considers ca cele doua elemente sunt strans legate este cea
a lui Leon Morris,25 desi el pleaca de la premisa ca se vorbes.te in felul
urmator: ,,daca cineva nu se nate din samanta naturala i din Duhul...".
Morris face o sinteza de sens i ajunge la concluzia ca pe ansamblu este
vorba de ,,samanta spirituals", adica de ceea ce inseamna sa fii nascut din
Duhul (loan 3:8).26
In spiritul interpreterilor men^ionate mai sus, in special a lui Ryle i
a lui Morris, putem spune ca in acest pasaj apa este intr-adevar strans legata
de Duhul Sfant i ca ,,apa i Duh" se refera la lucrarea de regenerare a
Duhului, care realizeaza naterea de sus, sau din nou, printr-o acfiune de
curajire de tipul celei eshatologice anuntate prin profetii vechi-testamentali.

loan 4:10-15

Un alt text care confine posibile referiri la Duhul Sfant este eel care
prezinta discu^ia lui Isus cu femeia samariteanca, caci asociaza termenul
iJSojp de 8 ori cu adevarata viata.27 Pentru a vedea tnsa care sunt concluziile
unei astfel de analize, trebuie sa vedem cum se impart interpretarile celor
care comenteaza acest text.

Interpretiiri care nu asociaza apa cu sfera Duhului

Una dintre teoriile interpretative despre apa vie din acest captiol
sustine ca ea face referire la botez. Ryle menjioneaza ca printre acetia se
numara scriitori precum Ambrosius, Ciprian i Rupertus.28

25 Vezi Morris, op. cit., p. 150-51.


26 Ibid., p. 151.
27 Fenenberg, "u8wp", EDNT, vol. Ill, p. 381.
28 Ryle, op. cit., p. 214. Ryle nu este de-acord cu aceasta interpretare, pe care o
considers ,,prea monstruoasS pentru a mai cere argumente care sa o contrazica".
Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament 51

O alta teorie pe care Ryle o identifica la unii autori este sustinuta de


Calvoius si Chemnitius, care par sa creada ca acest termen desemneaza
doctrina lui Dumnezeu despre mila, iertare, curatire si justificare.29
Exista autori care se multumesc sa precizeze sumar ca Isus avea in
vedere o apa spirituals, fara a mai face alte consideratii pe marginea
semnificatiei acestei ape.30
Ryle respinge toate interpretari de mai sus, ca si pe cele care
considera ca apa este Duhul Sfant, si injelege acest text dintr-un punct de
vedere mai complex, sustinand ca apa vie reprezinta tot ceea ce slujba lui
Hristos revarsa asupra sufletului omenesc: iertare, pace, mila, har,
justificare i sfintire.31
Pe o linie oarecum apropiata, Beasley-Murray sugereaza ca apa vie
are o varietate de nuante care trebuie luate in considerare; in special, ea
pare sa denote viata mediata de Duhul trimis de Rascumparatorul.32 In
mod similar, Goppelt considera ca darul pe care ll da Isus are mai multe
valem;e, caci este: Cuvantul Sau (loan 8:37; 15:7), Duhul Sau (7:39, 14:17)
si El insusi (6:56; 14:20; I5:4f), toate intr-un singur dar.33

Interpretari care asociaza apa cu sfera Duhului

Unii comentatori considera ca Hristos este eel care revarsa apa,


adica Duhul Sfant, in pasaje precum loan 4:10-15 si 7:37.34 Astfel, in loan
4, Isus doreste sa-i dea femeii apa vie. Caracterul acestei ape face ca ea sa
realizeze o innoire totala din interior.35

29

30Tenney, op. cit., p. 94.


31 Ryle, op. cit., p. 213.
32 Beasley-Murray, Theology in the Fourth Gospel, p. 69.
33 Goppelt, "u8wp", TDNT, vol. VIII,
34 Bocher, "water", NIDNTT, vol. 3, p. 990.
35 Goppelt, "i-8wp", TDNT, vol. VIII, p. 326.
52 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

in lucrarea sa, Ryle arata ca printre autorii care aleg acest tip de
abordare, pe linie pneumatologica, se numara loan Hristostom, Augustin,
Chiril, Teofllact, Calvin, Beza, Gualter, Musculus si Feus, care cred ca apa
se refera la Duhul Sfant; acesta este eel care aduce reinnoire si sfintire.36
Un alt reprezentant al acestei pozi$ii este Loisy. Potrivit
interpretarii sale, Isus dorete sa-i dea femeii apa vie, adica apa nemuririi,
Duhul Sfant, insuflefitor, care este dat la botez.37 De aceeasi parte se
situeaza si Leon Morris, care considera ca in acest pasaj este vorba de
acelasi lucru pe care Isus il va men{iona in capitolul 7, cu deosebirea ca aici
gandul acesta nu este dezvoltat suficient, dei trebuie de fapt sa-1 citim
tinand cont de tot ceea ce ne spune loan pe parcursul evangheliei.38

loan 7:38-39

Un alt text major care este adesea privit prin prisma contotatiilor
pneumatologice declansate de prezenta simbolului ,,apa" este eel din
preajma Sarbatorii Corturilor. Desi comentariile asupra acestui pasaj sunt in
general in spiritul interpretarii pe care o face loan insusi, exista exegeti care
spun ca nu se poate afirma ca acest pasaj este in tntregime direct si clar, dar
ca este limpede ca intr-un anumit mod, ,,apa vie" i Duhul sunt in
legatura.39
Unii exege^i fac o legatura intre textul din loan 4 si eel din loan 7 si
in general Ieaga interpretarile acestor doua pericope una de cealalta.
De pilda, pentru cei mai mul^i, referirea din loan 4:10 este intarita
de ceea ce spune Isus in loan 7:38, cand arata ca ,,apa vie", Duhul, va curge

36 Ryle, op. dr., p. 213.


37 Loisy, op. cit., p. 180-81. In maniera sa tipic sacramentaia, Loisy nu se poate
retine sa nu plaseze totusj aceasta primire a apei vii - Duhul Sfant - la momentul
botezului in apa.
38 Morris, op. cit., p. 26.
i9 Ibid., p. 206.
Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament 53

din inima credinciosului.40 Goppelt comenteaza ca in acest sens, oferirea


apei vii (7:37ff) este corect interpretata de evanghelist in 7:39: ,,cel ce crede
in mine (va experimenta) ceea ce spune Scriptura: Rauri de apa vie vor
curge din el."41 Aadar, in loan 7:39, se face referire la apa pentru a
desemna de fapt actiunea Duhului care se va manifesta in viata
credinciosului Tn chip de u8(op C<3v.42
Acest discurs nu trebuie asadar separat de interpretarea lui, de
parca evanghelistul ar fi putut deturna sensul primar al cuvintelor lui Isus.43
Dimpotriva, explicatia ar trebui sa fie comparata cu vorbele lui Isus catre
Nicodim (3:5-7) i catre femeia de la fantana (4:10-15, 23), caci in ambele
situa^ii, i mai ales in cea de-a doua, este declarata prezenfa spontana a
Duhului care are directiva vietfi sprituale i inchinarii omenes.ti.44
Daca in cele doua texte mentionate anterior exista s.anse mici ca
ascultatorii lui Isus sa inteleaga faptul ca el se refera la Duhul Sfant, in
acest text din cap. 7 exista indicii ca, in lumina interpreted lor rabinice,
scoaterea apei la ceremonia prilejuita de Sarbatoarea Corturilor era vazuta
in maniera simbolica drept referire la Duhul Sfant.45 Lightfoot comenteaza
ca loan face o referire explicita la Duhul Sfant pentru ca, potrivit unui pasaj
din Talmud, iudeii inii priveau turnarea apei de la Sarbatoarea Corturilor
drept simbol al viitoarei revarsari a Duhului lui Dumnezeu, in conexiune cu
era mesianica (Cf. Ioel 2:28).46

40 Fennenberg, "u8op", EDNT, vol. Ill, p. 381.


41 Goppelt, "u8op", TDNT, vol. VIII, p. 326.
42 Fennenberg, "u8op", EDNT, vol. Ill, p. 381.
43 Loisy, op. cit., p. 272. Autorul preciezeazS ca acesta era anuntul despre Duhul
Sfant care trebuia sa fie dat celor credinciosj, membrilor comunitatii cretine, dupa
Tnvierea glorioasS a lui Isus; nu se putea ca Isus sa dea El insui aceasta explicatie
iudeilor, spunandu-le ca nu mai aveau Duhul.
44 Tenney, op. cit., p. 135.
45 Beasley-Murray, Theology in the Fourth Gospel, p. 68. Autorul face referire la
scrierea Sukka 5:55a unde este scris: ,,De ce numesc ei (curtea femeilor) locul de
scoatere a apei? Deoarece de acolo scoteau Duhul Sfant potrivit cuvantului ,,cu
bucurie veti scoate apa din izvoarele mantuirii."
46 Lightfoot, op. cit., p. 184.
54 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

Concluzii

In urma analizei acestor texte, putem spune loan folosete u8a)p in


mod aproape exclusiv pentru a-i exprima teologia sa despre Duhul,
teologie strans legata de activitatea Duhului. Chiar daca multf interpret au
incercat sa in^eleaga din diferite texte anumite perspective sacramentale,
principala cheie de interpretare a acestui principiu sta intr-o abordare
corecta a textului din loan 7:38-39.
Pe ansamblu, trebuie sa recunoas.tem ca cei mai multf comentatori
au incercat sa atribuie o semnificatie baptismala numeroaselor aparijii ale
termenului apa, in contextul ioanin, dar aceste interpretari Tncep sa fie
supusa unor examinari atente, din alte unghiuri de abordare, ceea ce arata
ca in definitiv perspectiva sacramentala nu este una definitive i
irevocabila. Acest studiu se inscrie, potrivit concluziilor, in categoria celor
care arata ca loan este foarte preocupat de pneumatologie, i, prin urmare,
integreaza anumite percep{ii iudaice tradi^ionale in noua sa abordare,
realizand, mai ales in pasajele supuse aten^iei, o impletire subtila intre
imaginea apei fizice s.i sfera imateriala a Duhului.