Sunteți pe pagina 1din 4

Universitatea din Oradea

Facultatea de Drept
Specializarea: Administraie Public

REFERAT

Factori de stimulere a satisfactiei si loialitatii


in munca functionarului public

Prof coordonator: Student:


POP DELIA REBELES DANIELA

Oradea

2014
Problema esentiala a motivatiei se refera la determinarea mijloacelor prin care
membrii organizatiei, fiecare cu propriile necesitati si cu propria personalitate, pot fi
stimulati sa contribuie pozitiv si eficient la ndeplinirea obiectivelor stabilite.
n genere, prin termenul de motivatie se desemneaza starea interna de necesitate a
organismului care orienteaza si dirijeaza comportamentul pe directia satisfacerii si,
deci, a nlaturarii ei. Esential pentru motivatie este faptul ca ea impulsioneaza si
declanseaza actiunea. Totodata, ea nu numai ca stimuleaza, dinamizeaza organismul,
dar l directioneaza spre un anumit mod de satisfacere, spre anumite obiecte capabile
de a o satisface.
Defintia ca fiind totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt nnascute
sau dobndite, constiente sau inconstiente, simple trebuinte fiziologice sau idealuri
abstracte, motivatia este nteleasa fie ca ansamblu de motive, fie ca proces al motivarii
sau mpingere spre actiune.
Cu alte cuvinte, factorii care declanseaza, energizeaza si impulsioneaza omul n
activitate sunt definiti ca motivationali.

Motiva tia este influentata de trei categorii de astfel de factori:


trebuintele - prin latura lor de energizare, impuls, imbold;
tendinte - relatiile afective si atitudinile constituite fata de diverse aspecte ale
mediului si fata de propria persoana;
obiecte si mprejurari imediate sau imaginare care se dobndesc n functie de
scopuri.
Totusi, niciodata omul nu actioneaza sub imperiul unui singur motiv, ci sub influenta
unor constelatii motivationale, n care de regula se produc si depasesc conflicte

Schema modelului motivational (Figura 1) conduce la ntelegerea dinamicii interne a


proceselor de stimulare. Rezumnd, conceptele care fundamenteaza motivarea ca
proces sunt urmatoarele :
motivele (dorintele si impulsurile care i determina pe oameni sa actioneze, n
vederea realizarii unor obiective);
nevoile primare si nevoile psiho-sociale ;
asteptarile.

Conditiile care influenteaza motivatiile pentru munca pot fi considerate ca


structurndu-se pe patru niveluri diferite :
Dezvoltarea personala. Cercetarile psihosociale au demonstrat ca trasaturile relativ
stabile ale personalitatii au un rol important n motivarea participarii la munca.
Dintre acestea, autoevaluarea si atitudinea fata de munca sunt cele mai relevante,
constatndu-se astfel ca persoanele active, care au ncredere n propriile forte, tind
sa se angajeze si sa participe intens n activitatile de munca, pe cnd cele care se
subapreciaza necesita interventia unor stimuli exteriori suplimentari. Atitudinea
fata de munca se manifesta sub forma de aprecieri, orientari, proiectii afective care
favorizeaza sau dezaproba munca n general sau un anume gen de munca pe baza
cunoasterii unor experiente anterioare.
Cultura muncii. Este caracterizata prin sistemul de cunoastere, valorizare si
practicare a muncii, de relatii si comportamente n munca. Normele, valorile,
credintele specifice societatii n care s-a dezvoltat si a fost educata o persoana vor
determina n mare masura comportamentul acesteia.
Organizarea si infrastructura tehnico-economica a muncii se refera la
conditiile
logistice ale munciii ntr-o organizatie, de la disponibilitatea echipamentelor
tehnice, la organizarea grupurilor si a locurilor de munca.
Situatia de munca - se refera la modul de practicare si finalizare a muncii, la

participarea n activitatea respectiva de munca.

Principalii factori de stimulere a satisfactiei si loialitatii in munca


functionarului public sunt:

1.salariu potential bun;


2.un pachet atractiv de beneficii (facilitarea unor imprumuturi, calatorii in strainatate etc.);
3.autoritatea,
4.recunoasterea de catre conducerea organizatiei si de catre colegi a succeselor in munca;
5.dezvoltarea profesionala.
6.responsabilitatea si autonomia pe post;
Nivelul salariului este vazut ca o masura a importantei in organizatie a unui angajat (statutului
atasat muncii sale). Mai ales pentru angajatii de la nivelurile ierarhice joase (muncitori,
functionari), principala sursa de motivare o constituie perspectiva unor salarii mai mari.
Banii nu trebuie insa supraestimati ca factor motivator. Ideea ca banii motiveaza, ca oamenii
muncesc doar pentru bani, nu este intotdeauna adevarata. Un salariu prea mare nu asigura
intotdeauna o crestere a motivarii angajatilor. Un angajat care ocupa un post total neinteresant sau
care presupune conditii de lucru riscante va fi mai degraba motivat de o imbunatatire a sigurantei
postului decat de o crestere salariala.
In plus, peste un anumit nivel (in special in cazul salarizarii personalului de conducere), suma
de bani primita inceteaza sa mai constituie principala preocupare, ci mai degraba cat de placuta
este ziua de lucru si cum pot fi cheltuiti mai bine banii castigati.

Acolo unde salariul inceteaza sa mai motiveze, un pachet atractiv de beneficii poate prelua rolul
de stimulare a efortului in munca.:
-actiuni la firma la care lucreaza
-facilitarea unor imprumuturi
-calatorii in strainatate
-cursuri pentru pregatirea profesionala, etc
Daca rezultatele sale si ale organizatiei il indreptatesc pe un angajat sa anticipeze o crestere
salariala mare, iar cresterea este sub asteptarile sale, el se va simti demotivat.

Postul in sine poate oferi cele mai importante si motivante recompense. Nu subestimati puterea
motivationala de a sti cum sa faci bine un lucru si de a-l face bine. Iata de ce instruirea este un
factor motivator puternic.
Cu cat angajatii sunt mai instruiti, cu atat ei au mai multe posibilitati de a avea performante bune
in munca si, implicit, de a fi motivati.

Urcarea intr-o ierarhie ( promovarea) este o forma de recunoastere a dezvoltarii profesionale si il


motiveaza pe cel promovat. In schimb, nepromovarea unui angajatcare asteapta acest lucru si care
este recunoscut de colegii sai ca cel mai indicat pentru o avansare are un efect contrar.

S-ar putea să vă placă și