8 octombrie curs 1

Notiunea dreptului civil

Dreptul civil este o ramura de drept ce cuprinde normele juridice care

reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoanele fizice
si juridice, aflate pe pozitie de egalitate juridica.

Norma juridica este o norma de conduita, avand caracter general si abstract,

instituita de stat.
Obiectul de reglementare a normelor juridice il reprezinta relatiile sociale,
reglementate de norma juridica respectiva.

Institutiile juridice (de drept) cuprind un ansamblu de norme juridice, cu obiect

de reglementare asemanator.

Ramura de drept cuprinde un ansamblu de institutii juridice, un obiect de

reglementare asemanator. Totalitatea ramurilor de drept alcatuiesc sistemul de
drept al unui stat.

Raporturile patrimoniale sunt raporturile juridice care pot fi evaluate in bani,

(cu caracter)pecuniar.

Raportul juridic este un raport social, reglementat de o norma juridica. Intr-un

raport juridic, unele subiecte au drepturi si celelalte obligatii. Toate subiectele
raportului juridic au atat drepturi cat si obligatii. In orice raport juridic, fiecarui
drept ce intra in continutul raportului, ii corespunde o obligatie a celuilalt subiect
al raportului juridic.

Raporturile patrimoniale se impart in raporturi reale si obligationale. Raporturile

reale sunt cele care au in continut un drept real. Raporturile obligationale sunt
cele care au in continut un drept de creanta.

Dreptul real este un drept subiectiv civil, ce permite titularului sau sa exercite
prerogativele prevazute de lege asupra unui bun, in mod direct si nemijlocit, fara
ajutorul (concursul) altei persoane. Titularul lui are posibilitatea de a avea o
anumita conduita, care se raporteaza la un anumit bun.

Dreptul de creanta este un drept subiectiv civil, in virtutea caruia titularul sau
numit creditor poate pretinde subiectului pasiv (altei persoane), numit debitor, sa
dea, sa faca, sau sa nu faca ceva. Dreptul de creanta poate fi exercitat doar cu
ajutorul altei persoane (debitorului). Daca debitorul nu-si executa obligatia
corelativa, creditorul nu-si poate exercita dreptul de creanta.

Raporturile nepatrimoniale sunt raporturile care nu pot fi evaluate in bani. De

exemplu, raportul juridic ce are in continutul lui dreptul la viata, este unul
nepatrimonial, pt ca dreptul la viata nu poate fi evaluat in bani. Raporturile
nepatrimonialer se impart in:

1) Raporturi referitoare la existenta si integritatea subiectelor de drept civil

2) Raporturile referitoare la identificarea subiectelor de drept civil (dreptul la
o stare civila, dreptul la un pseudonim s.a.)
3) Raporturile juridice de creatie intelectuala (dreptul de autor, dreptul asupra
marcilor de fabrica, dreptul asupra indicatiilor de provenienta

Persoana fizica este omul privit in mod individual, izolat. In sistemul nostru
de drept, orice om are calitatea de persoana fizica.

Persoana juridica este un subiect colectiv de drept civil formata, de regula,

prin asocierea mai multor persoane fizice, avand trei elemente esentiale:
patrimoniul propriu, scop propriu si organizare proprie (de sine statatoare).

Egalitatea juridica consta in faptul ca subiectele unui raport juridic civil, de

comun acord, stabilesc drepturile si obligatiile lor civile in continutul acelui
raport juridic. Egalitatea juridica nu se confunda cu egalitatea in fata legii
civile. Aceasta din urma consta in faptul ca toate persoanele fizice si
juridice sunt egale in privinta capacitatii de a dobandi drepturi si obligatii
civile.

Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si juridice. Normele

dreptului civil se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si
raporturilor dintre profesionisti si alte subiecte de drept civil.
Profesionisti sunt persoanele care exploateaza o intreprindere. Aceasta
consta in exercitarea sistematica a unei activitati organizate, constand in
producerea, administrarea sau instrainarea de bunuri ori in prestarea de
servicii.
Dat fiind faptul ca pozitia de egalitate juridica este caracteristica tuturor
ramurilor de drept privat, dreptul civil este drept comun fata de celelalte
ramuri de drept privat. In acest sens, normele dreptului civil se aplica in
domeniile in care celelalte ramuri de drept privat nu contin norme proprii.
Dreptul civil imprumuta normele sale altor norme de drept.

Criteriile de delimitare a dreptului civil de alte ramuri de drept.

1)metoda de reglementare
2) obiectul de reglementare
3) calitatea subiectelor
4) caracterul normelor
5) sanctiunile
6) principiile de drept

1) Este metoda prin care legiuitorul influenteaza pozitia subiectelor unui

raport juridic.
2) Il constituie relatiile sociale reglementate de normele apartinand unei
ramuri de drept. -> raporturile patrimoniale si nepatrimoniale
3) Este suficienta calitatea de om in sens juridic.
4) In functie de obligativitatea lor, normele juridice se impart in norme
imperative si dispozitiv. Normele imperative sunt cele obligatorii, cele
care impun un comportament, sunt cele de la care partile nu pot deroga
prin actele juridice incheiate intre ele. Normele dispozitive sunt normele
care nu au caracter obligatoriu, adica normele de la care partile se pot
 abate. Normele imperative se impart in: norme onerative si norme
prohebitive. Normele onerative sunt cele care ne impun o anumita
conduita (acte de donatie in forma autentica). Inscrisurile autentice
sunt cele intocmite de un functionar, cu respectarea formalitatilor
prevazute de lege. Normele prohibitive sunt norme care interzic o
anumita conduita (norma juridica ce interzice instrainarea bunurilor de
proprietate publica). Prop publica este bunul ce apartine statului sau
anumitor administratii publice. Normele dispozitive se impart in norme
permisive si norme supletive. Normele permisive sunt normele care
permit o anumita conduita (mentionata in norma sau oricare alta).
Normele supletive sunt cele de la care partile pot deroga, dar care
devin obligatorii daca partile nu au dorit sa deroge de la ele (norma
care prevede obligatia vanzatorului fata de cumparator pentru viciile
ascunse ale lucrului vandut). In dreptul civil, majoritatea normelor sunt
dispozitive, nr normelor imperative este mai mic.
5) Sanctiunile. Sanctiunea juridica este urmarea negativa pe care o va
suporta cel care incalca o norma juridica. Exista sanctiuni comune, dar
si specifice. Cele comune se intalnesc in mai multe ramuri de drept
(nulitatea actului juridic, plata de despagubire, etc), pe cand sanctiunile
specifice se intalnesc doar intr-o ramura de drept (dreptul civil are
sanctiuni proprii/specifice-> sanctiunea nedemnitatii
succesorale=inlaturarea de la mostenire a mostenitorilor care
savarsesc faptele prevazute de lege).
6) Principiile de drept sunt reguli de drept aplicabile: principii
fundamentale ale dreptului roman, principii generale ale dreptului civil
roman, principii aplicabile unor institutii de drept civil roman. Principiile
fundamentale sunt reguli de drept aplicabile in toate ramurile dreptului
roman (in intreg sistemul). Principiile generale ale dreptului civil sunt
regulile de drept aplicabile tuturor institutiilor de drept civil roman.
Ultimele principii sunt aplicabile unor institutii de drept civil roman.

Principiile genrale de drept civil. Acestea sunt principiul proprietatii, al

legalitatii in fata legii civile, principiul imbinarii intereselor individuale
cu cele generale, principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective
civile, principiul bunei credinte.

1) Principiul proprietatii. Este regula de drept portivit careia legea

garanteaza exercitarea dreptului de proprietate. Dreptul de
proprietate este posibilitatea proprietarului de a poseda, a folosi sia
adispune de bunul sau in mod exclusiv, absolut si perpetuu in
limitele determinate de lege. Atributele dreptului de proprietate sunt
posesia, folosinta si dispozitia. Posesia consta in stapanirea
materiala a bunului de catre proprietari. Folosinta consta in
posibilitatea proprietarului de a culege fructele produse de bunul
sau. Fructele sunt bunuri produse de un alt bun in mod periodic si
fara consumarea substantei acelui bun. Fructele se impart in fructe
naturale, industriale si civile. Cele naturale sunt produse de natura,
fara interventia omului, cele artificiale cu interventia omului, iar
fructele civile sunt veniturile produse de un bun. Bunul este un lucru
susceptibil de apropiere (care poate forma obiectul unui drept de
proprietate). Dispozitia are 2 comp: materiala si juridica. Cea
materiala este posibilitatea proprietarului de a aduce modificari
materiale bunului sau, pe cand dispozitia juridica inseamna
posibilitatea proprietarului de a instraina bunul sau de a-l greva cu o
sarcina (a ipoteca). Caracterele juridice ale dreptului de proprietate
sunt caracterul exclusiv, caracterul absolut, si caracterul perpetuu.
Caracterul exclusiv consta in faptul ca, de regula, doar proprietarul
exercita toate atributele dreptului de proprietate. Caracterul absolut
inseamna ca in principiu proprietarul poate face orice doreste cu
bunul sau. Caracterul perfect inseamna ca dreptul de proprietate nu
se stinge prin nefolosirea bunului. Prin exceptie, este posibil ca in
situatia in care proprietarul nu poate folosi bunul, acesta sa fie
dobandit de alta persoana prin uzucapiune. Dupa titularul lui,
proprietatea poate fi privata sau publica. Proprietatea puica este cea
care apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale asupra
bunurilor de uz sau interes public. Regimul juridic al proprietatii este
diferit dupa cum proprietatea este publica sau privata. Bunurile
proprietate publica sunt: inalienabile, insesizabile (nu pot fi urmarite
silit de catre creditorii proprietarului), imprescriptibile.
Imprescriptibilitatea poate fi extinctiva sau achizitiva. Prima
inseamna ca bunul poate fi revendicat oricand, iar cealalta
inseamna ca bunul nu poate fi dobandit prin uzucapiune de
altcineva. Bunurile proprietate privata sunt alienabile, sesizabile,
impescriptibile extinctiv si prescriptibile achizitiv.