Sunteți pe pagina 1din 7

PREDICA LA DUMINICA

A 33-A DUPA POGORREA SFNTULUI DUH

DUMINICA VAMESULUI SI A FARISEULUI

Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus n templu ca sa se roage:
unul era fariseu si altul vames. Fariseul, stnd drept, se ruga n sine astfel:
Dumnezeule, ti multumesc pentru ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori,
nedrepti si desfrnati, sau ca acest vames. Postesc de doua ori pe saptamna si
dau zeciuiala din toate cte cstig. Iar vamesul, stnd mai departe, nu ndraznea
nici ochii sa-si ridice spre cer, ci si batea pieptul sau si zicea: Dumnezeule,
milostiv fi mie pacatosului. Va spun voua ca acesta s-a pogort mai ndreptat la
casa sa, dect acela; pentru ca oricine se nalta pe sine se va smeri, iar cel care se
smereste pe sine se va nalta. (LUCA, XVII, 10-14).

Frati crestini,

u pasi mari ne apropiem de Sfnta Patruzecime, adica de Sfntul


si Marele post cel de patru zeci de zile, dinaintea Sfintei nvieri a
Domnului. Aceasta perioada, ncepnd cu Duminica aceasta a
vamesului si a fariseului, se va numi Perioada Triodului. Aceasta perioada
premergatoare praznuirii Sfintelor Pasti, este o perioada n care trupul si
sufletul are trebuinta de multa nflorire duhovniceasca, de o pregatire ct
mai curata pentru a primi fiecare cu bucurie Trupul si Sngele Domnului
nostru Iisus Hristos. Postul Sfintelor Pasti ncepe imediat dupa
Duminica izgonirii lui Adam din Rai, cnd se vor opri si bucatele cele de
lapte si brnza. Dar, pna atunci mai sunt nca trei saptamni n care
Sfintii Parinti ne dau slobozire spre toata hrana cea trupeasca, cu
exceptia zilelor de Miercuri si vineri, zile care vor fi notate cu "Harti" n
saptamna premergatoare nceperii Sfntului si Marelui Post, adica se va
dezlega la hrana alcatuita din lapte si brnza.
Nu ntmplator Sfintii Parinti au rnduit ca n aceasta Duminica
cu care se ncepe perioada Triodului, sa se citeasca o foarte frumoasa si
1
folositoare pericopa Evanghelica, n care Mntuitorul graieste cuvinte
folositoare duhovniceste tuturor crestinilor care de la Sfntul Botez au
primit pecetea Duhului Sfnt. n aceasta Evanghelie, Domnul nostru
Iisus Hristos i mustra cu ntelepciune pe cei ce se numesc pe sine drepti
si nu se smeresc, pe cei ce se nalta naintea oamenilor pentru laudele
acestora, lasnd deoparte lauda Lui Dumnezeu care o da tuturor celor ce
pe sine se smeresc n aceasta lume desarta, amagitoare si trecatoare.
Ne ntrebam uneori: de ce Mntuitorul a vorbit n pilde, si nu a
grait oamenilor pe fata totul? Ei bine, cnd cineva ti vorbeste deschis,
auzi si ntelegi; dar cnd ti graieste n pilda, auzul ti se preface ca si
cnd ai fi de fata, ca si cnd ai vedea, ai auzi si ai simti cu simtirile tale
ceea ce se savrseste. De aceea si Mntuitorul a glasuit oamenilor n
pilde, pentru ca acestia sa nteleaga mult mai bine ceea ce le zicea.
n pilda ce s-a citit n Sfnta Evanghelie de astazi, ne este
relatata n pilda o ntmplare deosebita. Aceasta ntmplare este doar
una imaginara, o pilda, dar care se regaseste n foarte multe cazuri reale,
si de la care putem nvata ceva foarte bun duhovniceste. Ni se spune ca
doi oameni s-au dus la Templu, adica la Biserica Vechiului Testament ca
sa se roage. Unul era vames si celalalt era fariseu. Dupa cum stim,
vamesii erau oameni care confiscau cu nedreptate si rapeau bunurile
oamenilor, erau plini de nedreptate si nu aveau opririle constiintei la
multe pacate. Acestia erau socotiti de popor ca fiind niste oameni
spurcati si departe de Dumnezeu. nsa, fariseii fiind oameni vicleni si cu
multa ascundere a pacatelor lor, naintea oamenilor se dadeau curati si
drepti, iar n interiorul lor erau cu mult mai ntinati dect vamesii; cu
toate acestea, poporul privea cu mult mai mult la partea exterioara, si nu
la cea interioara. De aceea, rugaciunile pe care le-au rostit acestia la
Templu i-a caracterizat si a rusinat parerile cele gresite ale oamenilor.
Intrnd fariseul n templu, a nceput a se ruga si n sine a zice:
Dumnezeule, ti multumesc pentru ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti si
desfrnati, sau ca acest vames. Dar, de ce acest fariseu credea ca el nu este ca
ceilalti? De unde se inspirase? Ei bine, din pacat, pentru ca el cu mult
mai mult se srguia sa descopere si sa judece faptele altora, dect sa se
judece pe sine. De aceea el privindu-l pe vames, a si gasit trei pacate care
sa le nsuseasca acestuia si nu numai lui, fara sa mai asculte de
nvatatura care zice ca judecata este numai a Lui Dumnezeu. Acesta nu
aducea nici un fel de multumire Lui Dumnezeu, desi zicea ti multumesc,
iar apoi ncepea sa judece faptele altora, pe sine considerndu-se om
curat. De asemenea, el continundu-si rugaciunea, zicea: Postesc de doua
ori pe saptamna si dau zeciuiala din toate cte cstig. La evrei erau zile de post
Joia si Lunea, pentru ca ei pastrau joia, ziua n care Moise se urcase pe
2
munte pentru a posti si a primi Tablele Legii, iar dupa patruzeci de zile,
lunea, s-a pogort cu acestea. De aceea si acest fariseu se lauda ca
posteste cele doua zile. Tot dupa Legea Vechiului Testament, exista
zeciuiala adica cedarea a celei de-a zecea parte din venit, pe care o
daruia la Templu si la saraci. n perioada Noului Testament, mai exact
n perioada de dupa nasterea si propovaduirea Lui Iisus Hristos,
zeciuiala a fost scoasa nafara Legii Lui Dumnezeu, pentru ca nimanui
nu i se cade sa opreasca o parte din venitul cuiva, pentru ca acela sa nu
fie mhnit, si mai ales de Biserica; de aceea nu se mai savrseste acest
lucru. S-a oprit nu pentru ca era ceva rau ca oamenii sa ajute Biserica Lui
Dumnezeu, care are nevoie si ea si clericii ei de un ajutor din partea
credinciosilor, nsa, la vremea aceea aceasta fapta a oamenilor devenise o
satisfactie a clericilor fara frica Lui Dumnezeu, care se foloseau de
ajutoarele credinciosilor n scopurile personale. De aceea, pentru a nu
mai permite acest lucru, s-a interzis zeciuiala si s-a considerat ca fiind
pacat. Acum, n zilele noastre, toate sectele si ereziile care au aparut la
initiativele unor oameni afaceristi, ce pe sine se considerau drepti, s-a
reintrodus zeciuiala. Astfel, la sectari si la eretici a devenit un obicei ca
pastorul sa opreasca fiecaruia a zecea parte din venituri. De aceea si
permit pastorii sectari sa tipareasca sute de mii de carti pline de veninul
amagitor al nvataturilor lor gresite, pe care le acorda gratuit oamenilor
naivi, n speranta de a mari personalul sectei, binenteles si naivii de la
care sa ia zeciuiala... Dar sa revenim la textul Sfintei Evanghelii.
Iar vamesul, stnd mai departe, nu ndraznea nici ochii sa-si ridice spre cer, ci si
batea pieptul sau si zicea: Dumnezeule, milostiv fi mie pacatosului. Vamesul
constientiza ca este pacatos, constientiza ca n viata sa savrseste multe
pacate. De aceea se umplea de rusine si se pocaia zicnd: Dumnezeule,
milostiv fi mie pacatosului. Acesta nu avea timp sa se mai gndeasca la faptele
altora, el nu ndraznea sa judece pe nimeni, ci se vedea doar pe sine ca
fiind cel mai mare pacatos, si fara sa se compare cu cineva, dupa cum
facuse fariseul cnd a rostit cuvintele ..sau ca acest vames. Vamesul acesta
ne duce cu gndul la pocainta tlharului de pe cruce, care desi era plin
de pacate si fiind condamnat la moarte suporta dupa vrednicie pedeapsa
rastignirii, a rostit cuvintele: Pomeneste-ma, Doamne, cnd vei veni ntru mparatia
Ta! (Luca 23, 42). Iar Domnul Iisus Hristos i-a zis lui: Adevarat graiesc tie,
astazi vei fi cu Mine n rai (Luca 23, 43). Iata cum si de aceasta data un om
pacatos primeste iertarea pacatelor sale si mosteneste mparatia Lui
Dumnezeu, iar unul ce se autointituleaza curat, se face potrivnic al Lui
Dumnezeu. De aceea, Mntuitorul a zis: Iar vamesul, stnd mai departe, nu
ndraznea nici ochii sa-si ridice spre cer, ci si batea pieptul sau si zicea: Dumnezeule,
milostiv fi mie pacatosului. Va spun voua ca acesta s-a pogort mai ndreptat la casa sa,
3
dect acela; pentru ca oricine se nalta pe sine se va smeri, iar cel care se smereste pe sine se va
nalta. Iata cum Mntuitorul ncurajeaza foarte mult pe cei ce se
ndreapta prin pocainta, pe cei ce leapada pacatul si se pocaiesc
umilindu-se foarte mult, precum facea si vamesul. El era om pacatos, stia
acest lucru. De aceea era si foarte mult criticat de oameni. nsa, oamenii
judecau partea sa exterioara. Nu aveau puterea sa vada interiorul, sa
vada inima omului. Si de aceea s-au nselat foarte mult, caci pe fariseul
cel viclean care si ascundea faptele cele rele, l considerau drept si bun,
iar pe cel ce cu adevarat se pocaia naintea Lui Dumnezeu, pe acela l
judecau mai mult. Fariseul calca peste toate poruncile, prin mndrie, iar
vamesul pazea toata Legea prin pocainta sa. Astfel s-a ntmplat si cu
tlharul de pe cruce. El toata viata si-o petrecuse n pacate. Dar,
pocaindu-se si creznd n Dumnezeu, n Iisus Hristos, rostind cuvintele
pocaintei Pomeneste-ma, Doamne, cnd vei veni ntru mparatia Ta! a primit
iertare tuturor pacatelor si a fost primul om care a intrat n mparatia
Cerurilor, n Edenul cel mult dorit, dupa nvierea Domnului, dupa cum
nsusi Iisus Hristos i fagaduise cnd era pe Cruce.
Aceasta mndrie a fariseului ne duce cu mintea n adncul istoriei
nescrise si fara de ani, cnd Lucifer, cel mai stralucit nger, a cazut din
ceruri ca un fulger, mpreuna cu toti cei ce cazuse n pacatul mndriei.
Pentru a ntelege ce este mndria, iata ceea ce scria Sfntul Ioan
Scararul: "Mndria este lepadatoare de Dumnezeu, nvatatura a diavolilor, defaimare a
oamenilor, maica osndirii, stranepoata laudelor, semn al nerodirii, izgonirea ajutorului lui
Dumnezeu, iesirea din minti, naintemergatoare de caderi, pricina a epilepsiei, izvor al
mniei, usa a fatarniciei, ntarire a diavolilor, strajuitoare a pacatelor, pricinuitoare a
nemilostivirii, nestiinta de ndurare, amara luatoare de seama a greselilor altora, judecatoare
fara de omenie, mpotriva luptatoare a lui Dumnezeu" (Filocalia, IX, Cuvntul 25,
Despre mndrie). n acest pacat a fost sfrsita toata maretia si luminatia
lui Lucifer. n cer ma voi sui, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu. Sedea-voi pe
muntele cel nalt peste muntii cei nalti care sunt spre miazanoapte. Sui-ma-voi deasupra
norilor, fi-voi asemenea Celui Preanalt (Isaia 14, 13-14). Prin acest pacat, Adam,
ca si Lucifer, a pierdut partea sa dintru nceput, cnd se afla n Rai,
pentru ca a cugetat cele mndricioase si pierzatoare. Acestui pacat era
supus si fariseul care, avnd ochii nchisi de ceata mndriei, nu se limita
sa-si plnga pacatele n cugetul sau, ci mai degraba cauta sa vada
greselile altora, iar pe ale sale sa le ignore, sa nu le ia n considerare. Asa
sunt unii din zilele noastre care, desi n fata lumii par a fi buni si blnzi,
propovaduitori ai pacii si care sunt preocupati foarte mult de binele
global, de mediul nconjurator, desi sunt clerici, episcopi chiar si
patriarhi, ei fug cu usurinta de la ceea ce este important, adica pocainta,
si se duc pe alte carari, sapnd la temelia Bisericii Lui Hristos, ncercnd
4
sa o surpe. Acestia sunt urmasii fariseilor. Acestora se aseamana
multimea preotilor care activeaza doar ca angajati ai institutiei, si n
niciun fel ca slujitori si mplinitori ai poruncilor. Acestora le este sortit
nca de la nceput focul iadului, pentru ca n mintea lor slaba, cred ca l
pot duce n eroare pe Dumnezeu, folosindu-se de pe urma Bisericii doar
spre a agonisi anumite bunuri materiale. Ei bine, preotul nu trebuie sa
fie deprins spre patimi, spre agonisire blestemata naintea Lui
Dumnezeu, spre fariseism, adica spre viclenie si spre fatarnicie, ci
trebuie sa fie deplin dedicat slujirii n care a fost rnduit. Preotul trebuie
sa fie model pentru ceilalti, lumina naintea oamenilor, ca acestia vaznd
faptele si credinta sa, sa nseteze dupa urmarea Lui Hristos. Dar, pentru
ca aceste calificative nu mai pot fi date prea des n veacul acesta,
credinta a slabit foarte mult. Ceea ce ma surprinde foarte mult este ca au
aparut foarte multe asa zise icoane si obiecte facatoare de minuni si
izvortoare de mir. De fiecare data lnga aceste odoare zace o cutie a
milostivirii, o cutie a milei, al carui dos se sfrseste n buzunarele
oamenilor care cu viclenie crmuiesc Biserica. Trebuie sa fim cu luare
aminte n aceste cazuri. Icoanele nu izvorasc mir. Mirul nu este cel cu
care se ung credinciosii dupa priveghere, nu este mirul cel de la Sfntul
Maslu, nu este cel adus de la greci sau de la rusi avnd miros bineplacut.
Mirul este doar acela cu care se savrseste Taina Sfintei Mirungeri, adica
Sfntul si Marele Mir pe care n sfintesc numai episcopii n frunte cu
Mitropolitul sau Patriarhul (daca este). Acest mir este pecetea Duhului
Sfnt ce se da fiecarui crestin-ortodox imediat dupa Taina Sfntului
Botez. Mirul nu se da la mireni sau la diaconi, si nici la preoti, ci doar la
Biserici, mpreuna cu Sfntul Antimis, si nimeni nu are blagoslovenie sa
se atinga de ele, sa se unga, sa priveasca sau altceva sa faca. Din Icoane
nu poate izvor niciun fel de mir. Icoanele nu sunt izvoare, nu sunt
obiecte ce pot fi folosite spre agonisirea banilor, ci ele sunt chipuri ale
Lui Dumnezeu, chipuri ce ne amintesc de Sfintii Apostoli, de Maica
Domnului, de sfintii Mucenici si Cuviosi, de Sfintii Parinti, si n niciun
caz nu fac semne de acest gen, sau aratari de umbre, lumini, mirosuri,
etc. Icoanele nu sunt cinstite pentru minuni, ci pentru Sfintenia care se
salasluieste n dnsele. n ultimul veac au fost invadate Bisericile de
Icoane care fac minuni. Ei bine, sa se stie si sa se ia aminte ca toate
icoanele sunt facatoare de minuni, adica de mplinire a cererilor fiecarui
crestin drept, ce se roaga cu credinta puternica, iar credinta este
permanent n inima, sufletul si-n trupul sau. Sa fim sceptici n aceasta
privinta a facerii de miruri la icoane, lacrimi, luminite, umbre, si altele.
Nu putem spune ca Sfintele Icoane nu fac minuni, pentru ca de aceea
sunt si de aceea sunt sfintite. Nu spre a ne deveni dumnezei, chipuri
5
cioplite, ci ca noi sa ne rugam nu materialului n sine, ci celor ce sunt
reprezentati n icoane.
Cu toate ca Biserica detine foarte multe parohii si manastiri,
foarte multi preoti si episcopi n ntreaga lume, totusi, credinta a scazut
vaznd cu ochii, cum s-ar zice. Multi intra n Biserica doar de paste, si
atunci sa faca zarva si sa batjocoreasca lumea si pe preot. Sunt multi care
nu stiu ce nseamna postul, Sfnta Spovedanie, Sfnta mpartasanie, nu
stiu ce nseamna frecventarea Bisericii. Ei bine, daca acestea s-au ndesit
cutremurator, acum cnd avem attea biserici si attia oameni care se
cred cuviosi si drepti, ar fi trebui ca n fiecare Parohie sa fie peste 90% n
fiecare Duminica si sarbatoare la Sfnta Liturghie. Ei bine, nu se
ntmpla acest lucru. Sa fie vina episcopilor ca nu hirotonesc dupa
vrednicie, ci dupa studii si relatii? Sa fie din vina salariilor si veniturilor
care i fac pe multi dintre slujitori sa uite care le este rnduirea si
misiunea? Sa fie de vina libertatea religioasa si lipsa prigonirii? Ei bine,
nu sunt de vina nici vremurile, nici anii. Sunt de vina oamenii. De fapt,
aceste vremuri de veacuri ntregi au fost asteptate, de doua milenii s-a
vorbit despre ele ca vor fi vremurile cele de pe urma. nsa, nu acest lucru
este treaba noastra, a sti cnd si cum va fi vremea de pe urma; ci grija
noastra sa fie cu mare luare aminte la sufletele noastre, pentru ca nu stim
macar ceasul n care suntem rnduiti sa mergem naintea Dreptului
Judecator si sa dam socoteala pentru faptele noastre. Sa nu fim si noi ca
fariseii care vor sa fie cinstiti de lume pentru faptele pe care ei le expun
ca fiind bune; ci trebuie sa fim ca acel vames care stiindu-si slabiciunile
si pacatele, se pocaia si zicea: Dumnezeule, milostiv fi mie pacatosului.
Cine se nalta pe sine, se va cobor, iar cine se va smeri se va
nalta, dupa cum zice Domnul: oricine se nalta pe sine se va smeri, iar cel care se
smereste pe sine se va nalta. Aceasta nu este doar n Legea mntuirii. Aceasta
nvatatura este pretutindeni n lume. Cel ce se mndreste la serviciu,
cade drept laudaros si chiar de va face ceva bun, toti vor crede ca pentru
lauda a facut. Cei mndri chiar pentru a fi laudati fac... n scoli si
institutii de nvatamnt, cei ce se lauda ca fiind buni si puternici, sunt
coborti jos, n urma tuturor. Oriunde n lume, n orice caz, mndria este
potrivnica bunei desfasurari. nca de la nceput mndria a fost
ucigatoare. Sa l privim pe lucifer. Era cel mai mare si cel mai luminat
dintre Arhangheli. nsa, mndria l-a facut sa piarda si ocul n care se afla,
ajungnd o povara pentru toti, un ghimpe, un lepadat, un dispretuit. Asa
si Adam, pentru mndrie si pentru vointa de a fi mai mare dect era,
naltarea de sine l-a facut sa fie alungat si rusinat. La nceput era stapn
peste toate; iar dupa ce s-a mndrit, tuturor le-a devenit sluga si
subaltern. Asa se ntmpla cu toti cei ce poftesc sa fie mai mari dect
6
ceea ce sunt. Asa se ntmpla cu toti cei ce ncearca se para n ochii
oamenilor altceva dect ceea ce sunt cu adevarat, adica le lipseste cu
desavrsire sinceritatea. Acestia sunt oameni mincinosi, oameni mndri,
oameni prciosi, care nu-si vad pacatele lor si cu usurinta le vad pe ale
altora. Referitor la aceasta, un duhovnic ne zicea ntr-o povatuire: cei ce
vad pacatele altora se nseala creznd ca ei s-au lipsit de pacate; nsa,
mai mult s-au lipit de ele si le-au devenit slugi nlantuite, pacatuind la
orice pas, facnd greseli foarte mari la orice deschizatura a gurii.
Sa luam aminte iubitilor frati crestini, si sa ne ngrijim de sufletele
noastre, pocaindu-ne pacatele noastre cele multe si lasnd pacatele cele
putine ale oamenilor. Ca vaznd Dumnezeu umilinta noastra, sa ne nalte
si pe noi si sa ne faca partasi ai vietii cele de veci, n Edenul cel
preafrumos. Amin!

Tehnoredactare Italia, 2009