Suntem umanitatea sub escorta,

Marsaluim ngenunchiati sub cer

Si, vai, pamntul nu ne mai suporta
Si ne nghite, ospitalier.

Se crapa-n doua piatra canibala,

Ca sa mannce oameni vii, la prnz,
Si, sub cumplita cerului rafala,
Oceanele au izbucnit n plns.

Si ntre timp ne-ntemeiem pe ura,

Ne urmarim, ca sa ne facem rau,
Venin universal n stare pura
Si fiecare cu aportul sau.

Cladim civilizatii arogante,

Ca semn ca nu ne pasa de nimic,
Si brusc vulcanii o pornesc pe pante
Si orice lider redevine mic.

Ceva se-ntmpla si-n afara noastra

Cum se ntmpla si n noi, curent,
Si sar civilizatii pe fereastra,
Pe cnd se sparge T;ara-Continent.

Nimic din tot ce e n-o sa ramna,

Computere, masini si sateliti,
ntr-o secunda totul e tarna
Care-si resoarbe ngerii striviti.

Se prabuseste ultimul orgoliu,

Averea nu mai are nici un rost,
Cnd milioane de chinezi n doliu
Se reculeg, plngnd, pentru ce-a fost.

Aceasta e o lume nebuneasca,

Pe care noi n-o mai putem salva,
Menita si sa scada si sa creasca,
Purtnd principiul rastignirii-n ea.

Pe-aici, prin valea noastra fara mila,

Progresul se plateste prin regres
Si vanitatea se transforma-n mila,
Ne nastem des ca sa murim mai des.

Si ca ntr-o demonica risipa,

Cu bine si cu rau, n terci egal,
Pamntul ne nghite ntr-o clipa
Si, iata, ce e mal devine val.
Se anuleaza ura si iubire,
Culorile se prabusesc n iad,
Si, brusc, maternitati si cimitire
n gropnite necunoscute cad.

Suntem umanitatea condamnata

Sa-ndure cald si rece, fel de fel,
Vin cu dobnda notele de plata
Si nu mai sunt instante de apel.

Ce lume, ca o tragica amanta,

Asasinata de instante reci,
Si amintirea ei halucinanta
Din creier ni se stinge pentru veci.

Cndva, vreun greier daca o sa poata,

Va mai cnta peste pustiu, cri-cri,
Despre o lume care-a fost odata,
O, biata noastra lume scufundata,
O lume care nu mai poate fi.