Evaluarea formatiunilor
- Grosimea formatiunilor;
- Litologia;
- Porozitatea;
- Permeabilitatea;
- proportia de apa si/sau saturatia in hidrocarburi;
- inclinarea stratelor;
- temperatura.
2. Carotajul de rezistivitate.
Diverse configuratii sunt folosite sa ofere informatii despre zone diferite in jurul
gaurii de sonda.
Page 1 of 16
Schimbarea dispozitivelor ne permite sa conectam diferite seturi de electrozi astfel incat pot
fi masurate cateva tipuri de carotaje de rezistivitate in timpul unei singure treceri prin sonda.
Regiunea energizata de orice configuratie de electrozi poate fi estimata prin
considerarea suprafetei echipotentiale pe care electrozii de potential se situeaza. Intr-un
mediu omogen, diferenta de potential intre electrozi reflecta densitatea de curent si
rezistivitatea in acea regiune.
Aceeasi diferenta de potential ar fi obtinuta indiferent de pozitia perechii de electrozi
potentiali. Zona energizata este regiunea cuprinsa intre suprafetele echipotentiale in care se
afla electrozii de potential.
In carotajul normal, numai un electrod potential si unul de curent sunt montati in sonda,
cealalta pereche fiind aflata la distanta de gaura de sonda.
Page 2 of 16
De vreme ce C1, P1 si I sunt constante, Ra variaza cu V si iesirea poate fi calibrata
direct in ohmmetri.
Zona energizata de aceasta configuratie este un invelis gros cu o raza interioara C1P1 si
una exterioara si mai mare. Oricum densitatea de curent scade rapid pe masura ce creste
separarea lui C1 si P2, astfel ca masuratorile de rezistivitate corespund la acelea dintr-un
invelis relativ subtire sferic. Prezenta fluidului de foraj si contastele de rezistivitate intre
limitele litologice cauzeaza refractii ale curentului, astfel ca zona testata isi schimba forma
odata cu schimbarea pozitiei in gaura de sonda.
Este posibil sa se corecteze invazia fluidului de foraj folosind rezultatele investigatiilor
cu diferite separatii de electrozi carotajul normal (potential) scurt de 16 inci (406 mm) si
carotajul normal (potential) lung de 64 inci (1626 mm) care dau diferite zone de penetrare in
roca. Compararea acestor carotaje cu hartile de corectie standard permite inlaturarea efectelor
fluidului de foraj.
Page 3 of 16
Carotajul normal este caracterizat de schimbari mici in rezistivitate pe masura ce
limitele litologice sunt traversate de dispozitivul de masura, deoarece zona de testare precede
dispozitivul si stratul adiacent controleaza rezistivitatea aparenta.
Page 4 of 16
O configuratie alternativa foloseste C1 montat sub perechea de electrozi de potential.
Diferenta de potential variaza proportional cu rezistivitatea, astfel ca iesirea poate fi calibrata
direct in ohmmetri.
Zona energizata se intinde mult mai departe in roca decat cu carotajul potential, si
rezistivitatea aparenta, de aceea, se apropie mult mai mult de valorile zonei necontaminate.
Configuratia electrozilor cauzeaza asimetrie in semnatura rezistivitatii aparente pe
masura ce perechea de electrozi potentiali coboara printr-un strat, in timp ce electrodul de
curent se poate misca prin altul.
Stratele subtiri produc peak-uri (varfuri) false sub ele.
Oricum carotajul lateral (gradient) ne da o indicatie clara privind limita inferioara a unei
formatiuni.
Ca si la carotajul normal (potential), corectiile pentru efectele zonei de invazie pot fi
aplicate prin folosirea hartilor standard.
2.3. Laterolog
Carotajul normal si cel lateral nu au control asupra directiei curgerii curentului in roca.
Prin contrast laterologul (sau guard log) este un carotaj focalizat, in care curentul este
directionat orizontal, astfel incat zona testata are forma unui disc circular.
Page 5 of 16
Aceasta se poate realiza prin folosirea unui electrod scurt de 75 300 mm lungime intre
2 electrozi (gardieni) de aproximativ 1,5 m lungime.
Curentul furnizat de electrozi este automat ajustat astfel incat sa ii mentina pe toti la
acelasi potential. De vreme ce nu exista diferente de potential intre electrozi, curentul curge
in directie orizontala, energizand efectiv roca la o adancime de aproximativ trei ori lungimea
electrozilor gardieni.
Folosirea unui potential fix are consecinta ca in electrodul central curentul variaza
proportional cu rezistivitatea aparenta, astfel incat iesirea sa fie calibrata in ohmmetri.
Focalizarea carotajului il face sensibil la stratele subtiri care au aceeasi grosime ca si
lungimea electrodului central.
Zona de invazie are un efect pronuntat, care poate fi estimat din rezultatele carotajului
normal si lateral si corectat cu hartile standard.
Page 6 of 16
2.4. Microlog
Micrologul face masuratori la spatieri foarte mici intre electrozi prin folosirea unor
electrozi mici ca un buton de dimensiuni intre 25 50 mm, montati pe un suport izolat presat
puternic pe peretii de roca de un dispozitiv special.
Adancimea de penetrare este tipic in jur de 100 mm. Diferite aranjamente ale
electrozilor permit masurarea rezistivitatilor aparente micronormala, microlaterala si
microlaterolog, care sunt echivalente cu masuratori normale, laterale si de laterolog cu
spatiere mica intre electrozi. Carotajul trebuie sa fie mutat foarte incet si este in mod normal
folosit in sectiuni scurte din gaura de sonda care sunt de interes particular.
Din cauza ca spatierea electrozilor este asa de mica, efectele diametrului gaurii de
sonda, fluidului de foraj si al stratelor adiacente sunt neglijabile.
Strate foarte subtiri sunt inregistrate cu strictete, dar principala aplicatie a micrologului
este sa masoare rezistivitatile turtei de noroi si a zonei de invazie, care sunt necesare pentru
conversia masuratorilor de carotaj in rezistivitati adevarate.
Page 7 of 16
2.5. Estimarea porozitatii
Porozitatea este definita ca volumul fractional de pori spatiati intr-o roca. Metoda
estimarii porozitatii se bazeaza pe relatia intre factorul de formatie F si porozitatea
descoperita de Archie (1942).
Factorul de formatie F este o functie de textura rocii si este definita ca:
, unde :
= aF-m , unde : a este o constanta empirica, specifica rocii din zona de interes;
m este o constanta, factorul de cimentare, care depinde de
marimea granulelor si de complexitatea porilor (tortuozitatea).
3. Carotajul inductiv
Carotajul inductiv este folosit in sonde uscate sau gauri de sonda care contin fluid de
foraj ne-conductiv care izoleaza electric sonda. Peretele de roca este energizat de un camp
electromagnetic tipic de aproximativ 20 kHz, care genereaza curenti turbionari in zidul de
roca prin inductie electromagnetica. Campul electromagnetic secundar creat este inregistrat la
un receptor care este compensat pentru cuplarea directa cu campul primar si care permite sa
fie efectuata o estimare directa a rezistivitatii aparente. Putem avea doua situatii, carotajul
inductiv simplu si carotajul inductiv focalizat.
Page 8 of 16
Sistemul cu doua bobine din prima figura este nefocalizat si campul electromagnetic
indus curge in trasee circulare in jurul gaurii de sonda, cu o adancime de investigatie de
aproximativ 75 % din distanta transmitator receptor.
Limitele litologice apare ca schimbari graduale in rezistivitatea aparenta, pe masura ce
sunt traversate. Indicatii mai clare ale contactelor litologice pot fi obtinute folosind un carotaj
focalizat 0 cum este cel din figura a doua, in care sunt montate inca 2 bobine langa receptor si
transmitator si legate in serie cu ele. Un astfel de aranjament furnizeaza o raza de penetrare
de aproximativ 2 ori distanta transmitator receptor.
Acest sistem particular focalizat are dezavantajul ca se produc rezistivitati aparente
false la limite, dar acest efect poate fi compensat prin angajarea de bobine aditionale.
Page 9 of 16
Efectul potential spontan isi are originea in miscarea ionilor la viteze diferite intre doua
fluide de concentratii diferite intre doua fluide la concentratii diferite. Efectul este pronuntat
dincolo de limita intre gresie si argila, fiindca invazia filtratului de noroi de foraj este mai
mare in gresie. Langa gaura de sonda se face contactul intre filtratul de noroi din gresie si
fluidul din pori de salinitate diferita din argila.
Miscarea ionilor necesara pentru a neutraliza aceasta diferenta este impiedicata de
efectul membranei de polarizatie a mineralelor argiloase din argile. Aceasta cauzeaza un
dezechilibru al incarcarii peste limita si genereaza o diferenta de potential de cateva zeci pana
la cateva sute de milivolti.
In secventele de gresie si argila, anomalia gresiei este negativa. Efectul potentialului
spontan furnizeaza indicatii mai clare decat carotajul de rezistivitate. In aceste secvente se
poate trasa o linie a argilelor prin anomalia de maxim si o linie a nisipurilor prin
minime. Proportia de nisip pana la argila la anomalii intermediare poate fi apoi estimata prin
interpolare.
Page 10 of 16
Principalele aplicatii ale carotajului PS sunt identificarile limitelor dintre orizonturile de
argila si stratele mai poroase, corelarea lor intre gauri de sonda si determinarea volumelor de
argila in strate poroase. Deasemenea sunt folosite pentru a localiza stratele de carbuni. In
zonele purtatoare de hidrocarburi carotajul PS are mai putine devieri decat in mod normal si
aceasta suprimare a hidrocarburilor poate fi un indicator al prezentei lor.
5. Carotajul acustic
Page 11 of 16
Porozitatea poate fi estimata din masuratori acustice. Pentru o roca ale carei viteze ale
matricei (viteza componentelor solide) este Vm si viteza fluidului din pori este Vw, viteza
formatiunii Vf este data de :
Viteza matricei poate fi determinata din fragmente si din valorile standard ale
fluidului.
Page 12 of 16
6. Carotajul radioactiv
Argilele de obicei contin cantitati mici de elemente radioactive, in particular K40 care
apare in mice, feldspati alcalini si minerale argiloase si urme de U238 si Th232. Acestea produc
radiatie gama detectabile pentru care sursa poate fi distinsa prin spectrometrie (de exemplu
masuratori in benzi de energie selectate).
Carotajul radiatiei gama naturale deci detecteaza orizonturi de argila si poate furniza o
estimare a continutului de argila al altor roci sedimentare.. Evaporitele bogate in K sunt
deasemenea distinse pe carotaj.
Carotajul radiatiei gama naturale (sau carotajul gama) masoara radioactivitatea care
isi are originea la cativa decimetri de gaura de sonda. Din cauza naturii statistice a emisiilor
de radiatie gama, este necesar un timp de inregistrare de catreva secunde pentru a obtine o
apreciere rezonabila, astfel senzitivitatea carotajului depinde de timpul masurat si de viteza
cu care gaura de sonda este carotata.. Rezultate rezonabile se obtin cu un timp de masurare de
2 s si o viteza de 150 mm/s. Masuratorile pot fi facute in sonde tubate, dar intensitatea
radiatiei este redusa cu aproximativ 30 %.
In carotajul raze gama densitate sunt folosite raze gama artificiale de la surse de Co60
sau Cs137. Fotonii radiatiei gama se ciocnesc elastic cu electronii si li se reduce energia,
fenomenul fiind cunoscut ca efectul Compton. Numarul de ciocniri intr-un interval de timp
depinde de abundenta de electroni, care este functie de densitatea formatiunii. Densitatea este
astfel estimata prin masurarea proportiei de radiatie gama returnata la detector.
Dispozitivul de masura are o portiune asemenea unui plug, care taie in turta de noroi
si este presata pe peretele rocii de un arc.
Porozitatea poate fi estimata din masuratorile de densitate.
Page 13 of 16
f = w + (1-) m , unde :
- f = densitatea formatiunii;
- m = densitatea matricei ;
- w = densitatea fluidului.
De aceea :
= .
Page 14 of 16
7. Carotajul de temperatura
Page 15 of 16
8. Carotajul magnetic
Carotajul magnetic normal are doar aplicatii limitate. Campul magnetic este masurat
fie cu un magnetometru cu precesie protonica, fie este utilizat un instrument care masoara
susceptibilitatea magnetica. Valorile anomale indica prezenta mineralelor magnetice.
9. Carotajul de gravitate
In situatiile in care densitatea este doar functie de adancime, stratele fiind orizontale,
masuratorile in trepte ale gradientului vertical de gravitate intr-un carotaj de gravitate, pot fi
folosite pentru estimarea mediei densitatilor.
Pentru carotajul gravitational este folosit un gravimetru tip LaCoste&Romberg
specializat. Instrumentul are un diametru de aproximativ 100 mm, acuratete de 5 microgali
si este capabil sa opereze la temperaturi si presiuni mari. Spatierea normala verticala a
observatiilor este de aproximativ 6 m si se obtine o acuratete a estimarii porozitatii de 1%.
Aceasta metoda este mai precisa decat alte metode de masurare a densitatii si poate fi
folosita in sonde tubate. Dar este o metoda care consuma foarte mult timp, avand in vedere
ca fiecare masuratoare poate lua 10-20 minute si in plus procedeul este foarte costisitor.
Page 16 of 16