Sunteți pe pagina 1din 3

GENUL BACILLUS

Minidefinitie. Genul Bacillus (lat. bacillum, mic bastonas) cuprinde bacili gram-
pozitivi sporulati; cei mai multi mobili prin flageli peritrichi. Aerobi sau facultativi, sunt
oxidazo-pozitivi si, cei mai multi catdazo-pozitivi. In acest gen ubicuitar distingem: (i) o
specie inalt patogena pentru mamifere si om, B. anthracis, (ii) specii oportuniste,
asemanatoare cu B. anthracis, numite generic bacili antracoizi: B. megaterium, B. cereus, B.
thuringiensis si (iii) alte specii cu caractere morfologice si fiziologice diferite: B. subtilis, B.
licheniformis, B. pumilus, B. sphaericus. Diferentierea speciilor de bacili antracoizi si a altor
specii de Bacillus o facem biochimic.

BACILLUS ANTHRACIS
Habitat. Bacillus anthracis este natural gazduit de ierbivore si poate contamina, prin
secretiile orale si excretele animalelor bolnave, elemente ale mediului extern unde, gratie
sporilor, supravietuieste zeci de ani.
Caractere microscopice. Sunt bacili gram-pozitivi mari, pana la 10 pm lungime, cu
extremitatile taiate drept sau usor concave, imobili- in frotiurile din produs patologic sunt
asezati in perechi sau scurte lanturi si inconjurati de o capsula unica. in coloratia simpla cu
albastru de metilen policrom, capsula apare ca un halou roz in jurul bacteriilor albastre (CD
17-1). Pe frotiurile din cultura, bacilii sunt dispusi in lanturi lungi si pot fi sporulati. Sporii,
formati numai in prezenta oxigenului, sunt ovali, centrali cu dimensiuni mai mici sau egale cu
diametrul bacilului, astfel ca nu il deformeaza (CD 17-2).
Caractere de cultivare. Bacillus anthracis, bacterie facultativ anaeroba, nepretentioasa
nutritiv, se dezvolta in limite largi de temperatura: 12-40C. Cresterea optima este la 37C,
iar sporularea este rapida la temperatura camerei. Pe medii agarizate formeaza colonii de 2-3
mm, cenusii, aplatizate, cu aspect de sticla pisata si contur neregulat (CD 17-3,6). Examinata
la stereomicroscop, periferia coloniei seamana cu suvite de par impletit, aspect denumit cap
de meduza (CD 17-4). Pe mediile cu sange, coloniile sunt nehemolitice (CD 17-5). In bulion
nutritiv, bacilul produce un depozit floconos, fara a tulbura mediul de cultura.
Rezistenta la mediul extern. Forma vegetativa a bacteriei este distrusa in 30 de minute
la 60C caldura umeda. Endosporii rezista 10 minute la fierbere si pot supravietui cateva
saptamani la dezinfectante pe baza de fenol. Sunt omorati de formaldehida 2%, la
temperatura de 40 C.
Structura antigenica. Capsula B. anthracis este o haptena constituita si acid D-
glutamic. Antigene particulare speciei sunt o proteina si un polizaharid somatic termostabil.
Factorii de virulenta ai B. Anthracis sunt capsula si toxina carbunoasa, codificate de
plasmidele pOX2, respectiv pOX1. Capsula, formata din acid poli-D-glutamic, inhiba
fagocitoza. Toxina carbunoasa, de tip A-B, are tripla actiune. Componenta A a toxinei contine
doua parti cu efecte distincte: factorul edematogen (FE) initiaza acumularea de AMP ciclic in
monocite, cu eliberarea citokinelor IL-6 si TNF , responasbile de edemul local; factoul letal
(FL) este o zinc-metalo-peptidaza cu substrat inca necunoscut. Endocitarea FE si FL este
initiata de componenta B, cu functie de ligand, care este antigen vaccinant (factorul
protectiv). Pierderea plasmidelor pOX1 sau pOX2 duce la pierderea virulentei.
Patogenitate naturala si patogenie. Determina antraxul, infectie numita si carbune sau,
popular, dalac.
La om, antraxul poate fi cutanat, pulmonar si digestiv. Evolutia septicemica este
posibila in toate formele.
Antraxul cutanat sau pustula maligna apare dupa contactul directb cu animalul bolnav
sau cu obiecte contaminate si este favorizat de existenta unui traumatism, chiar simpla
abraziune. Este mai frecvent localizat la nivelul fetei, mainilor, bratelor, iar la hamali, este
afectata adesea fata posterioara a toracelui. Aria infectata este congestiva si edematiata,
centrata de o leziune necrotica acoperita cu o crusta neagra (CD 17-7,8). Satelita necrozei
poate fi observata o coroana de vezicule cu continut clar sau hemoragic initial si purulent in
stadiul avansat al bolii. Forma cutanata a antraxului poate evolua spre vindecare spontana,
dar in 10-20% din cazuri este complicata cu septicemie sau meningita.
Antraxul pulmonar sau boala soratorilor de lana are caracter de boala profesionala si
este mai frecvent la lucratorii din industria lanii si pielariei, care pot inhala sporii bacteriei.
Initial, apare o pneumonie, care evolueaza rapid spre mediastinita, sepsis, meningita sau
edem pulmonar hemoragic mortal. Gravitatea bolii si posibilitatea raspandirii prin inhalare in
grupari de populatie, au facut din sporii de B. anthracis o periculoasa arma bacteriologica.
Antraxul digestiv, foarte rar astazi, se manifesta ca o gastorenterita severa cu scaune
diareice sanguinolente, aparute dupa ingestia de carne provenita de la un animal infectat.
Imunitatea anticarbunoasa este asigurata de anticorpii anti-componenta B, care inhiba
endocitarea factorilor edematogen si letal, ceea ce suprima astfel activitatea toxica
acomplexului.
Diagnosticul de laborator. Prelevatele examinate variaza cu forma clinica: exsudat
vezicular, sputa, lichid cefalorahidian, fecale, hemoculturi. Bacilii cu morfologia
caracteristica pot fi evidentiati pe frotiurile din produs patologic colorate cu albastru de
metilen sau imunofluorescent. Prelevatele contaminate pot fi inoculate pe un mediu cu
polimixina, EDTA si acetat de thaliu, care inhiba dezvoltarea altor bacterii, inclusiv sporulate.
Dupa obtinerea culturii pure, bacteria este diferentiata de bacilii antracoizi, fiind imobila,
nehemolitica si patogena pentru soarece (CD 17-1,5).
Diagnosticul infectiei la animale se bazeaza pe evidentierea bacililor in leziuni
cutanate sau in sange; este posibila si identificarea antigenului polizaharidic termostabil in
extracte tisulare prin reactia de precipitare inelara (reactia termoprecipitinelor Ascoli) sau
prin tehnici imunenzimatice.
Elemente de terapie etiotropa. Bacillus anthracis este sensibil la o gama larga de
antibiotice, inclusiv la penicilina, eritromicina si tetraciclina. Antibioticoterapia trebuie sa fie
preococe si asociata in formele severe cu administrarea serului anticarbunos.
Epidemiologie. Lantul epidemic natural al antraxului este perpetuat de contaminarea
solului cu spori din excretele si cadavrele animalelor bolnave si ingestia sporilor, care raman
viabili zeci de ani. Omul intra accidental in lantul epidemic. Cel mai frecvent, antraxul uman
este boala profesionala.
Profilaxia antraxului se bazeaza in primul rand pe vaccinarea ierbivorelor, cu vaccin
atenuat si sacrificarea animalelor bolnave. Persoanele cu risc profesional sunt vaccinate cu
factorul II in trei doze: a doua dupa 6 saptamani si a treia dupa 6 luni de la primovaccinare.

SPECII DE BACILI ANTRACOIZI


BACILLUS CEREUS
Bacillus cereus este un saprofit al mediului extern si contamineaza frecvent orezul,
legumele si fructele uscate. Are caractere microscopice asemanatoare cu B. anthracis, dar este
mobil. Pe medii cu sange, produce colonii mari (4-5 mm), R, -hemolitice (CD 17-5).
Subspecia mycoides formeaza colonii rizoide, cu hemoliza tardiva si este imobila.
Determina infectii ale plagilor, pneumonii, pleurezii, meningite, bacteriemii,
endocardite, toxiinfectii alimentare. Pentru izolarea din prelevate contaminate este
recomandata insamantarea pe un mediu special cu manitol, galbenus de ou, polimixina si rosu
fenol. Acest mediu selectiv pune in evidenta doua caractere importante ale bacteriei: absenta
fermentarii manitolului si producerea de lecitinaza (CD 17-9).
Desi este sensibil la o gama larga de antibiotice, vancomicina este antibioticul de
electie in infectiile severe sistemice.
BACILLUS SUBTILIS
Bacillus subtilis habiteaza normal solurile sarace, similar B. cereus.
Specia cuprinde bacili mici, dispusi izolat sau in lanturi scurte, mobili.
Formeaza colonii mari, opace, hemolitice, cu contur net sau cu margini neregulate si
tendinta de invadare a mediului.
La gazda umana determina bacteriemii, septicemii, endocardite, infectii respiratorii,
toxiinfectii alimentare.
Pentru tratamentul infectiilor grave determinate de B. subtilis sunt utile vancomicina,
clindamicina, imipenemul.