KINETOTERAPIE

SI MASAJ
PEDIATRIC

Kinetoterapeut:
Mocanu Petronela Elena
 CURSUL XII
SINDROMUL DOWN
F-i timp pentru copilul tu pentru c "cine vrea s tie cum sunt tatl i mama s
priveasc fiul i fiica". - proverb italian
Kinetoterapia
Copiii cu sindrom down au un profil ce evidentiaza un nivel particular al dezvoltarii motorii: laxitate articulara, hipotonia
musculara.
Kinetoterapia are un rol important in dezvoltarea copilului cu sindrom down, mai ales in dezvoltarea mersului. In urma
evaluarii musculo-articulara care urmareste bilantul articular, bilantul muscular, evaluarea aliniamentului si posturii corecte a
corpului, evaluarea mersului etc. se stabileste programul de kinetoterapie.
Recuperarea trebuie facuta inca din primele luni de viata pentru a inlesni aparitia mersului, corectare posturii, dobandirea unei
vieti cat mai aproape de normal.
Semne:
fata mai lata, radacina nasului mai evazata, fisurile palpebrale orientate superior
macroglosie (limba de dimensiuni mai mari decat normal)
retard mental
tonus muscular scazut (hipotonie), laxitate ligamentara
git mai scurt
gura mica
urechi mici
mina mai mica, degete mai scurte. In 50% din cazuri este prezenta doar o singura creasta palmara orizontala
dezvoltare psiho-motorie intirziata
malformatii congenitale frecvente: malformatii cardiace (in 40% din cazuri), digestive (in 10% din cazuri), ocular,
respiratorii
tulburari metabolice,
imunitate scazuta,
functii cognitive afectate.
OBIECTIVE

Obiectivele de baza in kinetoterapia specifica in sindromul Down sunt:

- relaxarea prin efectuarea de miscari pasive, deoarece nu intotdeauna se poate

sconta pe capacitatea de concentrare a copilului, dat fiind si retardul psihic.
- alinierea coloanei cervicale, corectarea cifozei;
- alinierea coloanei toracice si a centurii scapulare (ridicarea umerilor si indreptarea
spatelui);
- alinierea coloanei lombare si a pelvisului (reducerea hiperlordozei lombare;
- alinierea extremitatilor inferioare, corectarea platfusului, ridicari pe varfuri,
purtarea de talonete
- Cresterea fortei musculare, tehnici si exercitii specifice (exercitii izometrice;
exercitii dinamice cu rezistenta; alte tipuri de exercitii (exercitii complexe, jocul cu
coarda, jocul cu mingea); masajul.
-Cresterea coordonarii, controlului si echilibrului. Realizarea controlului motor pe
etape de baza (reeducarea mobilitatii; reeducarea stabilitatii; reeducarea mobilitatii
controlate; reeducarea abilitatilor.)
-dezvoltarea simtului kinestezic.
MIJLOACE METODE si TEHNICI

- Masajul
- Kinetoterapie
- Hidrokinetoterapie,
- Logopedie,
- Ludoterapie,
- Zooterapia,
-Terapii complementare
- Dietoterapia.
TERAPIA OCUPATIONALA

Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu Sindrom Down va invata sa

interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri
de joc.
Copii cu Sindrom Down sunt afectati pe mai multe arii de dezvoltare, unde
performanta lor este foarte scazuta de aceea Terapia ocupationala este atat de necesara
acestor copii pentru a imbunatati abilitati ca :
-motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete;
- motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare;
-oral-motorii: miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul,
muscatul, mestecatul si linsul;
-auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta;
-integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din
mediu;
-planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele
sarcinilor motorii;
HIDROKINETOTERAPIA

Acomodarea copilului cu Sindrom Down la mediul acvatic

Programul hidrokinetoterapie poate ncepe dup vrsta de 4 luni si jumtate cu scop

profilactic si recreativ in urma adaptarii la mediul acvatic.
Obiective de baza in hidrokinetoterapie:
- Educarea si reeducarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului si a segmentelor
sale,
- Obtinerea relaxarii generale si locale, a decontracturii musculare, inhibarea spasticitatii,
- Obtinerea si pastrarea unui tonus muscular adecvat activitatilor cotidiene,
- Mentinerea si cresterea progresiva a fortei si rezistentei musculare in vederea realizarii
mobilitatii, stabilitatii si a controlului motor,
- Recastigarea si marirea treptata a amplitudinii miscarii articulare pana la unghiul maxim,
- Obtinerea si cresterea flexibilitatii, elasticitatii si supletei,
- Educarea si reeducarea indemanarii, coordonarii si controlului echilibrului si a abilitatii,
- Prevenirea posturilor si atitudinilor incorecte, corectarea acestora,
- Educarea si reeducarea sensibilitatii,
- Educarea si reeducarea lateralitatii, locomotiei si mersului independent,
- Prevenirea instalarii atrofiei musculare si ridigizarii articulare.
HIDROKINETOTERAPIA

Scopul hidrokinetoterapiei:
- Imbunatatirea capacitatii motrice generale,
- Imbunatatirea functiei segmentului sau a segmentelor afectate (functional, activ si
independent),
- Stimularea psihica.
Beneficii ale educatiei acvatice la copii.
- achizitii motorii,
- reflexe,
- puterea de concentrare,
- inteligenta,
- comportament social,
- increderea in sine,
- independenta,
- a face fata la situatii noi/nefamiliare.
EXEMPLE DE EXERCITII KINETOTERAPEUTICE

Exercitiul 1
Stand fata in fata cu copilul ii oferim o minge mica pe care il ajutam sa o tranfere dintr-o mana in alta. Miscarea se
efectueaza progresiv prin fata sau pe sus deasupra capului si se repeta pana se reuseste sa se execute miscarea corect.

Se repeta de 8-10 ori.

Exercitiul 2
Stand fata in fata cu copilul ii oferim o minge mica si il ajutam sa ne paseze mingea cu mana dreapta inainte, apoi cu
mana stanga. Repetam exercitiul pana reuseste sa isi coordoneze miscarea.

Se repeta de 8-10 ori.

Exercitiul 3
Sezand pe sol, indemnam copilul sa ridice la verticala picorul stang si mana dreapta, dupa aceea se repeta pentru piciorul
drept si mana stanga. Coordonarea miscarilor este foarte importanta.

Se repeta de 8-10 ori.

Exercitiul 4
Avem 4 mingi mici de diferite culori si 4 cercuri de aceeasi culoare puse in linie pe sol. Indemnam copilul sa se aplece in
genuflexiune sa ridice mingea si sa o transporte la cercul corespunzator culorii acesteia.

Se repeta de 8 ori.

Exercitiul 5
Sezand in fata unei oglinzi se indeamna copilul sa isi ridice alternativ mana dreapta si piciorul stang si invers.

Se repeta de 8-10 ori.

 AUTISMUL

Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a

comunica si de a relationa cu cei din jur. Semnele autismului se dezvolta aproape
indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori
diagnosticata abia mai tarziu.
In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe
sa vorbeasca si nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.
Copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa "para" surzi, desi testele
de audiometrie sunt normale.
Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in aproape toate
domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze la un nivel
foarte ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala normala.
CAUZE
-factorii genetici,
-factorii de mediu
 AUTISMUL

Interactiuni sociale si relatii interpersonale.

Simptomele pot fi:
- probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi
privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului
- incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta
- lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane
- lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea sentimentelor altor
persoane, cum ar fi durerea sau tristetea.

Comunicarea verbala si nonverbala

Simptomele pot fi:
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor
vorbi niciodata.
- probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in
mentinerea continuitatii unei conversatii incepute.
- limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o
propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie).
- dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De
exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste.
- pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul,
sensul transmis.
 AUTISMUL
Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
Simptomele pot fi:
- o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe
anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.
- preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de
programul trenurilor sau de buletinele meteo.
-nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea
intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe
acelasi drum spre scoala.
-- comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului.
Simptome din perioada copilariei
-Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil
de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei timpurii. Adesea parintii devin
ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de
anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca.
-De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi.
Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude
zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren.
-Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi
imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe
masura ce cresc.
-In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte putini sunt complet
izolati din punct de vedere social sau "traiesc intr-o lume a lor, proprie".
 AUTISMUL
Simptome din perioada adolescentei
- In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti castiga
abilitati, dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a relationa si de a-i intelege pe
ceilalti.
- Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la adolescentii cu autism
decat la copiii de aceasi varsta.
- Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive, anxietate sau
epilepsie.
Simptome la varsta adulta
- Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta. Gradul
in care un adult cu autism poate duce o viata autonoma depinde de inteligenta si de
abilitatea de a comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o
independenta partiala.
- Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu inteligenta
scazuta care nu pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time) sau totala (full-time) poate fi
asigurata prin programe terapeutice la domiciliu.
MIJLOACE METODE si TEHNICI

- Masajul
- Kinetoterapie
- Hidrokinetoterapie,
- Logopedie,
- Ludoterapie,
- Zooterapia,
-Terapii complementare
- Dietoterapia.
 SINDROMUL MARFAN
Sindromul Marfan este boal ereditar care se transmite dup modelul autozomal dominant i care
afecteaz n primul rnd scheletul, ochiul i sistemul cardio-vascular. Afectarea cardio-vascular este
responsabil de mortalitatea asociat sindromului.
Semne clinice
- Afectarea scheletic (talia este tipic, nalt i la copil ca i la adult depind valoarea
corespunztoare sexului i vrsteii, anvergura, adic distana dintre extremitatea degetelor de la cele 2
mini, atunci cnd braele sunt ridicate n poziie orizontal este adesea superioar valorii de 1. 05 x
talia, braele sunt lungi i gambele sunt mari (dolicostenomelie), oasele lungi sunt cu att mai lungi cu
ct sunt mai periferice, anomaliile sunt maximale la nivelul minilor: degetele sunt foarte lungi
(arahnodactilie)). Deformaia toracic const n adesea n pectus excavatum sau carinatum (torace
nfundat sau bombat). Coloana vertebral poate prezenta aspect de cifoscolioz. Aceste deformaii se
dezvolt n cursul pubertii i atunci cnd sunt foarte pronunate pot justifica un tratament chirurgical,
dup ce creterea este finalizat. Piciorul plat este o complicaie clasic i frecvent.
- Hiperlaxitatea ligamentar poate fi responsabil de o instabilitate a articulaiilor.
- Afectarea ocular (globul ocular este adesea alungit, ceea ce contribuie la dezvoltarea unei miopii, ea
nsi fiind un factor de risc pentru dezlipirea de retin.,corneea este mai plat dect normal i dilataia
pupilei este mai dificil de obinut cu midriaticele uzuale, datorit unei hipoplazii a muchiului pupilar.
Cristalinul este adesea deplasat, datorit slbiciunii ligamentelor oculare: sub-luxaia cristalinului poate
duce la ectopie de cristalin (luxaie complet). Cataracta survine mai rapid la bolnavii cu sindrom
Marfan.)
- Afectarea cardio-vascular (principala anomalie cardio-vascular : aorta se dilat iniial tipic, n
bulb de ceap. n afara problemelor legate de artera aort, valva mitral i valva aortic, bolnavul
poate prezenta i alte anomalii cardiace. Astfel, prevalena aritmiilor ventriculare i supra-ventriculare
este mult mai mare la pacienii cu SM fa de populaia general. Mult mai rar se ntlnesc dilataia
ventricular stng sau tulburri de conducere cardiac.)
 SINDROMUL MARFAN
- Alte manifestri:
Piele - Unii pacieni au adesea contuzii (lovituri), care survin facil datorit fineii pielii,
diminurii grsimii subcutanate i eventual instabilitii articulare care acompaniaz laxitatea
ligamentar. Cicatrizarea se face normal. In schimb, vergeturile sunt frecvente, apar la 2/3
dintre pacieni, n zonele unde elasticitatea pielii este n mod special solicitat. Ele rezult
din disocierea fibrelor elastice, vizibil histologic. Herniile sunt mai frecvente la bolnavii cu
SM i recidiveaz frecvent dup chirurgie, necesitnd adesea utilizarea plcilor/plaselor
speciale.
Plmni - Complicaia pulmonar clasic este pneumotoraxul spontan, prin ruptura unei
bule apicale. Anomaliile probelor funcionale respiratorii pot fi consecina deformaiilor
toracice.
Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic
Diagnosticul este adesea evident, cnd pacientul are antecedente familiale, un morfotip
(aspect general) evocator, anomalii oculare, cardiace i cutanate. Este mult mai dificil cnd
semnele sunt mai puin evidente i diagnosticul nu se poate stabili, n practic, dect n urma
confruntrii datelor obinute de diveri specialiti, care, avizai, urmresc decelarea unor
anomalii minore. In mod special, n aceste cazuri, stabilirea diagnosticului de SM este un
exemplu de colaborare interdisciplinar.
Diagnosticul poate fi confirmat prin biopsie tegumentar i studiul imunohistochimic al
fibrilinei. Analiza molecular pentru identificarea mutaiei este nc dificil, dat fiind
mrimea genei care specific fibrilina.
 SINDROMUL MARFAN
Se lucreaza asemanator Sindromulul Down!
 OBEZITATEA
Obezitatea este o afeciune medical de nutriie i metabolism (schimb de materii) n
care grsimea corporal se acumuleaz n exces, astfel nct poate avea un efect advers,
negativ asupra sntii, ducnd la o speran de via redus i/sau probleme de
sntate.
 OBEZITATEA
Obezitatea poate conduce la :
MIJLOACE METODE si TEHNICI

- Masajul
- Kinetoterapie
- Hidrokinetoterapie,
- Logopedie,
- Ludoterapie,
- Zooterapia,
-Terapii complementare
- Dietoterapia.
- Psihoterapia,
- INOTUL!