Sunteți pe pagina 1din 6

ncaperea era ntr-un hal fara hal: bancile si scaunele erau rasturnate, obiectele

didactice care n mod normal stateau aranjate pe biroul


profesoarei Marie Montgomery fusesera maturate de la locul lor si erau acum spar
te si mprastiate pe jos, n partea stinga a acestuia.
-Isuse! ofta Jack.
nainte ca vreunul dintre ei sa apuce sa mai spuna ceva, auzira niste zgomote veni
nd dinspre vestiar - era larma provocata de o
ncaierare, ca si cum batalia, sau orice altceva care se ntmplase n clasa, ar fi cont
inuat acum n mica ncapere din spatele tablei.
Zgomotele erau nfundate, nsa ntr-un fel pareau disperate. Nu se auzeau tipete si ni
ci vreunul din strigatele care ar fi trebuit sa
nsoteasca acest soi de batalie, ce se presupunea ca a avut loc. Cu doamna Montgom
ery n frunte, cei trei au traversat camera n fuga.
n coltul ndepartat al vestiarului asistentul se lupta cu Sarah. Batalia ajunsese nt
r-un punct de indecizie.
Cnd vorbi, vocea doamnei Montgomery era foarte joasa si controlata complet, nsa av
ea n ea o nota de autoritate ce ducea, Rose Conger era
sigura de asta, mai degraba la o si mai mare confuzie dect cea cu care se confrun
ta n clipa aceea.
- Philip, ntreba ea, ce se ntmpla aici?
Lupta nceta de ndata. Asistentul, care nu putea sa aiba mai mult de douazeci de an
i, si ndrepta spatele si se departa la un pas de
Sarah.
Copila era n ultimul hal. Camasa i era rupta n mai multe locuri si era murdarita pe
ste tot cu un fel de substanta galbuie. De ndata ce
asistentul o lasa n pace, Sarah si duse mna la gura si ncepu sa mestece ceva. Rose s
e tot uita la ea, nsa abia dupa cteva secunde si-a
dat seama ce facea fiica ei. Substanta galbuie era de fapt creta, iar Sarah mest
eca o bucatica. Philip o urmari pentru nca o secunda,
nainte sa se ntoarca spre micul grup ce se protapise n usa. Rose ncerca sa porneasca
spre fiica ei, nsa mna profesoarei, Marie
Montgomery, o tinu pe loc.
- Totul este n regula, spuse ea ncet. Putina creta n-o sa-i faca rau.
- Nu este putina, interveni Philip. A tabart pe ea nca de cnd ati plecat. Trebuie s
a fi mncat deja aproape o cutie ntreaga.
, - Iar tu ai ncercat sa o opresti? ntreba Marie.
Tnarul confirma cu o miscare a capului. Arata jalnic.
- Nu am reusit, totusi. Mi-a fost teama sa nu o ranesc.
- Probabil ca ai speriat-o rau de tot, spuse Marie. Daca ai fi lasat-o n pace, po
ate ca s-ar fi oprit de bunavoie. Putina creta nu are ce rau
sa-i faca.
- Dar o cutie ntreaga?! exclama Jack.
Jack facu un pas catre Sarah. Copila s-a retras, ghemuin-du-se si mai tare n colt
ul camarutei, si ncepu sa rontaie o alta bucata de creta.
Dintii ei scoteau un scrsnet ciudat, n timp ce transformau creta n praf. A nghitit o
parte din ea, dar cantitatea cea...
Rose se elibera din strnsoarea doamnei Montgomery si trecu repede pe linga sotul
sau, pentru a-si lua fiica n brate. Sarah se lasa ridicata,
nsa refuza sa-si desfaca palma atunci cnd Rose ncerca sa-i ia creta pe care o strnge
a n pumn. Rose parea ca este pe cale sa nceapa sa
se lupte cu ea, nsa doamna Montgomery interveni, spunnd:
- Lasati-o s-o mannce, doamna Conger. Vorbesc serios, nu-i face nici un rau. Daca
a nghitit prea multa, atunci s-ar putea sa o vomite.
Daca nu, o sa o dea afara oricum. Daca i-ar fi putut face vreun rau, nu am fi fo
losit-o aici. Copiii nostri fac asta mereu.
Se uita acuzator catre asistent, care parca se ofilea n fata ei.
- Mi s-a parut ca totusi a mncat prea mult.
- Asa ca ai speriat-o de tot si ai transformat camera ntr-o ruina? s-a interesat
sec profesoara. Nu ti se pare ca tratamentul a fost ceva mai
rau dect nsasi boala?
- Cred ca doar... raspunse stins Philip. Nu m-am gndit, ncheie el indecis.
- Presupun ca nu te-ai gndit, spuse Marie, nsa raceala din vocea ei disparuse acum
si zmbea din nou. Ei bine, data viitoare sa ti fie clar
n minte ca o bucata de creta nu face rau copiilor si ca bancile costa bani. Si te
poti gndi la toate acestea n timp ce vei face curatenie n
camera.
Se rasuci si iesi din camera nsotita de cei doi Conger conducndu-i pna la masina.
- Snteti sigura ca nu va pati nimic? ntreba Jack din nou, n timp ce rasucea cheia n
contact.
Doamna Montgomery a dat negativ din cap.
- S-ar putea sa vomite, dar asta este tot. Le facu cu mna cnd au nceput sa se ndepar
teze, apoi se
ntoarse n cladire. ntre timp se razgndi si se pregati sa-l ajute pe Philip la curate
nie.
Rose, tinnd-o n poala pe Sarah, care acum se linistise, se straduia n continuare sa
-si scoata din cap scena la care tocmai asistase, cnd
fata ncepu sa vomite. La nceput nu a fost sigura ca asta se va ntmpla. Simti ca fiic
a ei are cteva tresariri convulsive, nsa dupa aceea
Sarah s-a lasat din nou linistita n bratele mamei ei, apoi, fara nici un avertism
ent, s-antmplat.
Suvoiul galbui tsni din gura lui Sarah si i se scurse n poala, tmprastiindu-se pes
te tot. Rose putu sa simta caldura lichidului trecnd prin
materialul pantalonilor. l vazu pe Jack, sau mai degraba l simti ntorcndu-se sa vada
ce s-a ntmplat.
- Nu te uita, spuse ea cu retinere. Tine-ti ochii pe sosea si du-ne acasa ct de r
epede poti. Doamna Montgomery ne-a avertizat ca s-ar putea
sa se ntmple asta.
ncerca sa se ntinda catre poseta, ca sa ia de acolo pachetul de batiste de hrtie pe
care l purta ntotdeauna la ea, cnd a simtit o a doua
convulsie. Simtind al doilea val de voma scurgndu-i-se pe picioare si-a dat seama
ca batistele de hrtie nu i-ar fi fost de nici un ajutor. n
schimb s-a folosit de mna libera pentru a cobor geamul din lateral.
Aerul rece o lovi n fata si a mprastiat n masina mirosul bolnavicios, dulce-amarui,
al varsaturii, astfel nct Rose a trebuit sa lupte cu
propria ei greata. Apoi Jack deschise si el geamul din partea lui si Rose simti
ca primeste mai mult aer curat. nsa abia atunci cnd Sarah
ncepu din nou sa verse si-a dat seama Rose de greseala pe care o facusera. Exista
acum o fereastra deschisa, iar Sarah se lupta sa
ajunga la ea.
- Doamne, Dumnezeule, nu poate sa se ntmple asa ceva! exclama Rose pentru ea nsasi,
n timp ce amestecul de miros de aer proaspat
si de varsatura i scaldau fata.
Era convinsa ca era pe cale sa piarda propria ei batalie cu greata, atunci cnd a n
ceput sa se lupte cu Sarah pentru a-i potoli zbaterea.
Fetita ncepuse acum sa plnga, iar Rose intra n panica, dndu-si seama ce s-ar fi putu
t ntmpla cu Sarah daca s-ar fi necat cu propria ei
varsatura.
- Jack, spuse ea. Cred ca ar fi mai bine sa opresti masina. Nu te uita. Opreste
doar masina!
- Exista un refugiu ceva mai ncolo. Crezi ca poti sa rezisti?
- Va trebui, raspunse Rose.
Simti cum masina se apleaca usor nainte, apoi coteste brusc spre dreapta si se op
reste violent. Rose deschise usa nca nainte ca masina
sa se fi oprit de tot. Iesi clatinndu-se de pe locul ei si o ntinse pe Sarah pe as
faltul parcarii. Reusi doar sa iasa de pe refugiu si sa ajunga
pe o portiune de pamnt gol, cnd o cuprinse primul acces de voma. Strabatuta de chi
nuri, ramase n picioare, cu fruntea sprijinita de
trunchiul unui copac, propria ei varsatura umestecndu-se cu cea a lui Sarah atunc
i cnd i se mprastie pe picioare. i trecu abia dupa
cteva minute.
Se ntoarse lnga masina si, uitndu-se prin lacrimile din ochi si dadu seama ca fiica
ei nu ispravise nca.
Sarah zacea jalnic pe locul n care o lasase Rose, iar convulsiile ncepeau din nou
sa o cuprinda. nnebunita, se uita catre sotul ei. Pentru o
clipa avu impresia ca acesta disparuse, nsa dupa aceea l vazu venind dinspre toale
ta barbatilor, tinnd n mna un sul de Se igienica. Fara
sa o bage n seama, se duse direct catre Sarah, ngenunche lnga ea si ncepu sa-i stea
rga fata cu bucatele de hrtie, care se umezeau de
ndata. Rose privi n tacere aceasta cena, dupa care se ndrepta si ea catre toaleta f
emeilor.
Vreme ndelungata a stat aplecata asupra chiuvetei dndu-si cu apa rece pe fata, ca
si cum apa ar fi putut ndeparta experienta prin care
tocmai trecuse. ntr-un trziu se rentoarse la masina.
Cnd intrara pe aleea din fata casei o vazu pe doamna joodrich asteptndu-i n picioar
e lnga intrare. Cei doi Conger privira unul pe
celalalt, ramnnd pentru o clipa ochi n ochi. ixista dintr-odata ntre ei o caldura pe
care nu o mai simtise nici linul n ultimul an. Iar atunci
cnd a vorbit, Rose nu a facut-o entru a-si exprima uimirea de a o vedea pe doamna
Goodrich asteptndu-i n poarta:
- mi pare rau pentru toate astea, spuse ea ncet.
- Totul este n regula, raspunse Jack cu voce blnda. Este slacut sa-ti dai seama ca
esti nca bun la ceva, chiar daca asta nseamna doar a
avea grija de fetele mele, cuprinse de greata, lose observa n ochii lui durerea s
i un licar de ngrijorare. si cobor privirea, uitndu-se acum
la Sarah, care adormise n bratele ei.
- Crezi ca ar trebui sa chem doctorul? Rose modifica pozitia lui Sarah, astfel nct
capul copilei sa
se sprijine pe umarul ei.
- Daca asta te face sa te simti mai bine. Dar presupun ca de icum necazurile au
trecut. A dat afara toata mizeria pe care o nghitise. Cred
ca putem sa mai asteptam macar pna se trezeste. Mai vedem dupa aceea.
Jack opri masina chiar n fata casei, se dadu jos si veni pe partea cealalta, pent
ru a deschide usa sotiei sale. Doamna Goodrich plecase de
la poarta si se ndrepta acum spre ei, trupul ei supraponderal deplasndu-se cu cea
mai mare viteza pe care i-o permitea vrsta naintata.
Se opri lnga ei tocmai cnd Jack deschidea portiera Rosei.
- Ai mila, Doamne! spuse ea, cu ochii cazuti asupra mizeriei ce acoperea interio
rul masinii, dupa care se uita spre Sarah si Rose.
Fara sa vrea, facu ctiva pasi napoi.
- Totul este n regula acum doamna Goodrich, spuse Rose, strecurndu-se cu grija afa
ra din masina, pentru a nu o trezi pe Sarah, ce
continua sa se afle n bratele ei. Am avut ceva necazuri, dar au trecut.
Doamna Goodrich a trecut cu stoicism n revista ntreaga mizerie. Chiar daca se ntreb
a ce se ntmplase, asta nu se vazu pe fata ei.
- O sa trebuiasca sa dau cu furtunu' nauntru masinii asteia! spuse ea, facnd ca ac
easta constatare sa sune aproape ca o amenintare.
- Ma voi ocupa eu de asta, doamna Goodrich, ncepu Jack. Nu putem chiar sa-ti cere
m sa...
- Am curatat eu mizerii si mai mari la viata mea, i-o ntoarse femeia. n afara de a
sta, dumneavoastra aveti alte lucruri de facut.
Se simti n vocea ei o nuanta care i-a atras imediat atentia lui Jack. Rose dispar
use deja mpreuna cu Sarah n interiorul casei.
- Alte lucruri? Ce alte lucruri?
- Este vorba despre domnisoara Elizabeth, spuse menajera. Am impresia ca s-a juc
at ntr-un loc n care nu avea ce cauta.
Jack astepta ca ea sa continue, nsa pna la urma a trebuit sa insiste pe lnga ea.
- Ei bine, raspunse doamna Goodrich, am vazut-o iesind dintre copaci, nu cu mult
timp n urma. Nu stiu de ce am impresia asta, dar snt
sigura ca a fost sa se joace la stavilar. Nu a recunoscut asta, binenteles.
Ultimile cuvinte au fost spuse cu siguranta unui om care a reusit sa se convinga
de-a lungul experientei de o viata ca toti copiii neaga ceea
ce au facut, tinnd-o pe a lor, chiar si atunci cnd snt prinsi asupra faptului.
- Elizabeth este de obicei destul de sincera, spuse Jack cu blndete.
Nu avea nici un chef sa o supere pe batrna. Cnd se ntmpla sa o faca, efectul avea sa
se vada n timpul mesei imediat urmatoare, cnd
mncarea avea sa fie prea arsa. Acum doamna Goodrich se uita la el pe deasupra och
elarilor si ramase pe pozitie:
- Mi-am dat foarte bine seama de asta, tinere domn, spuse ea, iar Jack se pregat
i sa capituleze.
nca de cnd era copil si dadea seama ca atunci cnd doamna Cioodrich i se adresa cu tin
ere domn" vorbea ct se poate de serios.
Din aceasta cauza, continua ea, cred ca ati face bine sa vorbiti cu ea. Stie ca
nu are ce sa caute n padurea aceea, ca sa nu mai vorbim
despre mprejurimile stavilarului. Iar eu stiu ca a fost n padure. Am vazut-o iesin
d dintre copaci.
n regula, raspunse Jack. Voi vorbi cu ea de ndata ce curat aici. Unde este acum?
Pe cmp, spuse doamna Goodrich cu asprime, aratnd astfel ca, din punctul ei de vede
re, cmpul era aproape acelasi lucru cu padurea si
cu stavilarul.
Arata undeva n departare, iar Jack, urmarind din ochi directia minii ei, si vazu fi
ica cea mare. Statea pe vine si parea ca se uita la ceva.
Pomi la nceput catre casa nsa, observnd privirea pe care i-o nca doamna Goodrich, o
lua din nou n directia cmpului.
- N-a mai fost niciodata ca acum, o auzi pe menajera lormaind n spatele lui.
Elizabeth nu-l observa pna ce nu ajunse la doar ctiva pasi de ea. Ridica privirea
dintr-odata, ca si cum ar fi auzit ceva, cu Date ca Jack era
sigur ca nu facuse nici un zgomot. De ndata ce-l vazu, un zmbet i lumina fata, iar
Jack putu sa simta cum
acest entuziasm i ncalzeste si starea lui de spirit. Se opri, cei doi uitndu-se unu
l la celalalt pentru cteva clipe. Cu parul lasat liber
Elizabeth semana nca si mai tare cu fata din portret.
- Ce mai face fiica mea preferata? ntreba el, spargnd gheata.
- Chiar snt? ntreba la rndul ei, zmbetul devenindu-i si mai stralucitor. Pai, daca sn
t, meriti asta pentru ca mi-ai spus-o.
Se apleca, iar cnd se ridica n picioare avea n mna o singura floare, piciorul cocosu
lui. Alerga catre el si i ntinse floarea pna sub barbie.
- Ei bine, i spuse el, m-am mbujorat?
- Nu am de gnd sa-ti spun, raspunse Elizabeth rznd. Ati adus-o pe Sarah acasa cu vo
i?
Aproba dnd din cap, iar cnd Elizabeth se ntoarse ndreptndu-se spre casa, Jack o opri:
- Stai asa! Nu poti sa pierzi putin timp cu tatal tau preferat? Elizabeth se ntoa
rse din nou catre el.
- M-am gndit doar ca... ncepu ea.
- Nu mai conteaza, o ntrerupse Jack. Sarah a avut unele necazuri n drumul catre ca
sa, iar mama ta s-a dus sa o spele. Nu este nimic
serios, adauga el n graba, observnd ca fata ei era strabatuta de o privire ngrijora
ta. Numai ca a mncat ceva. A avut un accident micut n
drum spre casa.
- leah! facu Elizabeth. Si acum masina pute?
- O curata doamna Goodrich. Iar pe mine m-a pus sa-ti vorbesc.
- Ma gndeam ca asa o sa faca, spuse Elizabeth. Crede ca m-am dus la stavilar asta
zi.
- Si ai fost? o ntreba Jack, ncercnd sa nu para ngrijorat.
- Nu. Nu am fost. Nu stiu de ce crede ca m-as fi dus, raspunse Elizabeth.
- Zice ca te-a vazut venind din padure.
- Stiu ca asta zice, spuse Elizabeth. Si nu-mi dau seama de ce crede asta, de as
emenea. Nu am fost n padure.
- Ai fost prin apropiere?
Elizabeth confirma cu o miscare a capului.
- Am crezut ca l-am vazut pe Cecil. Dar nu cred ca a fost ecil. Arata ca el, nsa
dupa aceea, chiar cnd era pe cale de a
intra ntre copaci, a facut o saritura. Cecil" nu era de fapt dect in iepure.
- Cum ai putut sa-l confunzi pe Cecil cu un iepure? ntreba ack. Dintre toate pisi
cile putin asemanatoare unui iepure pe care e cunosc eu, Cecil
este cel care aduce cel mai putin cu un rozator.
- Habar n-am, raspunse Elizabeth. Dar sigur arata ca Cecil, na a facut saritura.
- Ei bine, ma bucur ca a facut-o. Daca nu s-ar fi ntmplat sa, probabil ca te-ai fi
dus n padure dupa el.
- As fi obsevat pna la urma, spuse Elizabeth. A ramas ;uta pentru o clipa, dupa c
are a adaugat: Tati, de ce nu am voie
sa ma duc n padure, nici la stavilar?
- Pentru ca este periculos, d-aia, raspunse Jack, tonul sau dicnd faptul ca ar fi
dorit ca discutia sa se ncheie n acest punct.
Elizabeth nsa nu avea chef sa abandoneze subiectul:
- Dar, tati, am acum treisprezece ani si pot sa-mi port si ingura de grija. Nu v
ad de ce ar fi mai periculos stavilarul dect ariera, iar acolo
ma lasi sa ma duc de cte ori vreau eu.
- Mi-ar parea bine sa nu te mai duci nici pe acolo, spuse Jack.
- Dar de ce? insista Elizabeth. Neprimind nici un raspuns adauga:
- Din cauza ntmplarii cu Arme Forager, nu-i asa?
- Anne Forager? repeta Jack cu prudenta.
- Toti copiii vorbesc despre asta. Spun ca s-a ntmplat ceva oaznic cu ea si ca s-a
r fi ntmplat totul aici. Este adevarat?
- Nu stiu, raspunse Jack cu sinceritate. Nu prea cred ca s-a tmplat cu adevarat c
eva cu ea, iar daca ar fi totusi asa, ma doiesc foarte tare
ca acel lucru putea sa aiba loc aici. n orice
caz, asta nu are nimic de a face cu tine. Problema este doar ca stavilarul este
foarte periculos.
- Nu mai mult dect cariera. Jack dadu dezaprobator din cap:
- Daca te afli la cariera si aluneci, cel putin mai ai o sansa. Nu poti sa cazi
dect n apa adnca, si tu stii sa noti. La stavilar nsa nu ai
ajunge n apa. Ai cadea pe stncile de sub brizanti. Asta este cu totul alta poveste
.
- Presupun ca ai dreptate, spuse Elizabeth.
Se uita n sus catre el, avnd n ochi o stralucire poznasa, si adauga:
- Dar peste cinci ani voi avea optsprezece ani. Atunci o sa pot sa ma duc sa vad
ce se ntmpla cu stavilarul acesta, iar tu n-o sa mai poti
sa ma opresti.
- Asta peste cinci ani, spuse Jack. Pna atunci s-ar putea sa te razgndesti.
- N-o sa ma razgndesc, l asigura Elizabeth.
Apoi si strecura mna n palma lui si se ntoarsera mpreuna acasa.
n seara aceea cina a fost doar o ntlnire linistita pentru familia Conger, cel putin
n prima ei parte. Avnd n vedere stomacurile aflate n suferinta
ale lui Rose si Sarah, doamna Goodrich a facut doar o omleta usoara, rezistnd imp
ulsului de a o arde prea tare. Conversatia a fost
taraganata, n cea mai mare parte reducndu-se la o forma sau alta de remarci ncuraja
toare, adresate lui Sarah, si venite din partea
parintilor ei. Sarah parea ca nici nu i aude. n schimb se concentra asupra proprie
i farfurii, ndesndu-si n gura cu furculita fiecare
bucatica de ou, mes-tecnd apoi cu stoicism si nghitind. Elizabeth avea impresia ca
Sarah era asa cum fusese ntotdeauna.
Doamna Goodrich strnse farfuriile goale si veni cu desertul.
- Hai, c-o luam de la capat! spuse Elizabeth.
- Hmm? facu Rose interogativ, mutndu-si atentia de la Sarah la fiica ei cea mare.
Elizabeth i zmbi.
- Am spus hai ca o luam de la nceput". Am avut astazi la scoala acelasi fel de bud
inca. Atta doar ca asta este mai buna.
- Da? facu Rose.
De fapt, nu prea o interesa. Atentia ei era din nou concentrata asupra lui Sarah
.
- Cum a fost la scoala?
-N-a fost rau. La istorie ne-a adus extemporalele corectate. Domnul Friedman cre
d ca a facut o greseala. Mi-a pus nota cea mai mare.
Att Rose cit si Jack se ntoarsera acum catre Elizabeth, liita observnd n ochii lor u
n sentiment de ncntare. Dar nainte ca vreunul dintre
ei sa apuce sa spuna ceva, un alt zgomot sparse tacerea.
Elizabeth se ntoarse, dupa care se apleca, tocmai la timp pentru a se feri de cas
tronasul cu budinca ce zbura spre ea, venind dinspre sora
ei mai mica. Castronul de sticla se facu tandari de peretele din spatele Elizabe
thei, nsa zgomotul sparturilor nu a putut fi auzit, fiind
acoperit de zbieretele si hohotele de plns scoase de Sarah.
Cu fata congestionata de furie, Sarah nsfaca toate tacmurile ti farfuriile ce se a
flau pe masa, la ndemna ei, iar la cteva clipe dupa
aceea erau mprastiate prin toata ncaperea. Unul dintre cutitele de argint masiv sp
arse un gemulet al ferestrei usii, trecnd prin el si
zanganind afara, pe veranda. Sarah continua sa urle, vocea ei crescnd n intensitat
e, n timp ce minile i se miscau salbatic pe deasupra
mesei, n cautarea altor obiecte cu care ar fi putut sa arunce.
Rose ramase pe locul ei, privind-o pe Sarah ca o stana de piatra. Sarah fusese a
tt de calma pna acum... ncepu sa se ridice atunci cnd
vazu ca Sarah si nfige minile n fata de masa. ncerca la se pregateasca pentru distrug
erea ce parea iminenta, daca fiica ei ar fi dus mai
departe ceea ce parea ca intentiona sa faca.
Iar dupa aceea, pe deasupra harmalaiei facute de Sarah cu urletele ei, se auzi v
ocea lui Jack, care tipa la ea:
- Pentru numele lui Dumnezeu! Nu o scoti odata de aici? urla el.
Rose facu ochii mari, nsa rezultatul cuvintelor lui a parut a fi acela ca a reusi
t sa se elibereze din scaunul n care statea. Fara sa mai
spuna ceva o lua pe Sarah n brate, eliberndu-i, nici ea nu stia cum, degetele ncles
tate n fata de masa, si iesi cu ea din ncapere. n timp
ce trecea pe lnga Jack mai mult l simti dect II vazu cum zacea, prabusit neputincio
s, n scaunul sau.
Sufrageria ramase dintr-odata n tacere, iar cei doi continuara sa stea la masa, J
ack evitnd sa mai spuna ceva. Elizabeth nu avea nimic de
spus. Apoi, n mod vizibil, Jack ncepu sa se adune.
- mi pare rau, mormai el, mai mult pentru sine dect pentru Elizabeth. De fiecare d
ata cnd face chestii d-astea ma apuca cele mai
groaznice senzatii. Am sentimentul ca din cauza mea a nnebunit.
ncepu sa scnceasca ncet.
- Si cred ca asa a si fost, a mai spus abia deslusit.
Apoi pleca si el din sufragerie, iar Elizabeth ramase dintr-odata singura.
Pentru o vreme ramase cuminte pe scaun, ca si cum nu ar fi auzit nici ceea ce a
spus tatal ei, si nu ar fi observat nici haosul din jurul ei.
Cnd, n cele din urma, se misca de la locul ei, o facu pentru a se apuca de curaten
ie. Lua prima data totul de pe masa, dupa care trecu la
perete si la podea. Se misca ncet, cu multa atentie, ca si cum mintea ei ar fi fo
st departe de ceea ce facea de fapt. Cnd termina arunca
nca o privire prin camera.
- Am fost att de sigura ca era Cecil, spuse ea, aparent fara nici un motiv. Dar n
u cred ca putea sa fie el.
Ramase tacuta pentru cteva momente, apoi vorbi nca o data, adresndu-se camerei goal
e:
- As vrea sa vina acasa.
Dupa aceea Elizabeth iesi si ea din sufragerie.