Sunteți pe pagina 1din 4

- Chiar mentioneaza n contractele lui ca instructiunile de folosire trebuiesc res

pectate pna la a patra generatie. Pacatele parintilor poate


ca nu snt neaparat platite de copii, nsa cu siguranta acestia vor trebui sa le tot
suporte de-a lungul vietii.
- De ajuns, spuse Cari, ridicndu-se n picioare si agitnd calre ele o sticla, pe car
e o njumatatisera deja, participnd toti Irei la asta. Mai
vrea cineva, sau ncheiem ziua aici?
Rose si privi ceasul de la mna si descoperi cu mirare ca-si petrecuse acolo mult m
ai mult timp dect si propusese. nsa fusese distractiv,
si pe deasupra aflase o sumedenie de lucruri noi despre casa aceea veche, mult m
ai multe dect stiuse pna acum. Cei trei si petrecura
aproape ntreaga zi explornd locuinta dintr-un capat n celalalt, sotii Stevens fiind
acum mult mai bine informati cu privire la sistemul de
iluminare folosit de familia Barnes, sistem ce nu permitea iluminarea anumitor n
imere dect prin intermediul altora. Alte camere, despre
care Rose le-a comunicat ca erau ale copiilor, nu aveau deloc ntrerupatoare pentr
u lumina, iar concluziile celor trei au fost ca batrnii
familiei Barnes i tineau pe unii dintre copiii lor n ntuneric, n anumite ocazii, si
la propriu, si la figurat. Ziua a trecut cu repeziciune, iar
acum era deja aproape ora patru. Rose se ridica n picioare.
- Mai exista un lucru pe care as vrea sa vi-l arat, spuse ea gnditoare, si as vre
a sa o fac chiar n dupa-amiaza aceasta.
Sprncenele lui Cari se ridicara.
- Suna important.
- Ax putea sa fie, dupa cum ar putea sa nu fie. Voi ar trebui sa stiti mai bine
dect mine, avnd n vedere ca eu nu l-am cunoscut nca pe
Jeff.
- Jeff? facu Barbara, ca un ecou, ncurcata de-a binelea. Ce legatura are el n trea
ba asta?
- Nici una, sper, raspunse Rose. Tocmai de aceea as vrea sa va povestesc totul a
cum, nainte sa apara si el. Hai dupa mine!
I-a condus pe Cari si pe Barbara afara din casa, pe iesirea dinspre ocean. De ac
olo pleca o poteca, ce mergea catre sud, paralel cu faleza,
iar Rose i-a dus pe cei doi Stevens de-a lungul acestei poteci.
- Acolo ar fi trebuit sa se afle un razor de primule, observa Cari. Barbara zmbi
apreciativ catre el, nsa Rose paru ca nu a
auzit aceasta remarca. Merse mai departe cu pasi mari, iar ei o urmara pentru nca
vreo suta de pasi, dupa care Rose se opri.
- Acolo, spuse ea, aratnd cu degetul.
Cari si Barbara au privit spre mare, ochii lor maturnd orizontul. Pe ntinderea ape
i nu se aflau nici barci, nici vapoare, oceanul de culoare
verde-cenusiu fiind oprit din desfasurarea lui doar de orizont si de Promontoriu
l Conger, care se avnta n mare la alte cteva sute de metri
spre sud.
- Este o frumusete, spuse Barbara. Dar nu stiu la ce sa ma uit.
- La Promontoriu, i indica Rose. De aici aveti o buna panorama a partii lui dinsp
re nord. Paduricea din vrf ocupa o suprafata destul de
mica. De cealalta parte a copacilor se ntinde un cmp ce apartine proprietatii noas
tre si, binenteles, pe partea cealalta a cmpului se afla
casa noastra. Daca nu ar fi fost padurea, ati fi avut o perspectiva directa asup
ra casei.
- Si ce-i cu asta? ntreba Cari, nelamurit nca la ce voia Rose sa ajunga pna la urma
.
- Este vorba despre stavilar, raspunse Rose. M-am gndit ca trebuie sa va spun si
despre el. Este foarte abrupt si poate fi nselator, mai
ales atunci cnd vntul bate dinspre nord. Valurile pot deveni de-a dreptul salbatic
e n dreptul lui, iar pulberea de apa ce se ridica
transforma peretele stncii ntr-o suprafata ca sticla. Au fost cteva accidente acolo
...
Vocea ncepuse sa-i fie taraganata. Apoi, observnd privirea ngrijorata din ochii Bar
barei, continua:
- Oh, dar asta nu s-a mai ntmplat de mult timp, spuse ea. Cel putin, nu n secolul a
cesta, dupa cte sntem informati. Noi um fost
ntotdeauna cu mare bagare de seama cnd a fost vorba despre asta, iar copiii nu au
voie nici sa se apropie de locul acela, tn familia
Conger copiilor li s-a interzis de generatii ntregi sa se joace n padure, ca sa nu
mai vorbim despre stavilar. Nu numai ca este periculos,
dar practic este invizibil. Nu poti vedea fata stavilarului din nici un punct al
proprietatii noastre, ci numai din vreo doua locuri aflate tocmai
aici. Daca te uiti de la voi din casa, este iesit cu totul din cmpul vizual. Tot
ce poti sa vezi de ucolo este paduricea.
. - De ce nu ati defrisat-o? ntreba Barbara, dusa pe gnduri. Poate ca nu ar mai fi
asa de frumos, dar macar ati putea urmari daca vreunul
dintre copii se joaca pe acolo. Rose zmbi ncurcata.
- Eu am facut propunerea asta odata. Unul dintre motive, binenteles, este estetic
a. De asemenea, este vntul. Padurea protejeaza destul
de bine casa fata de vntul din nord. Care bate n timpul iernii. Si desigur, mai es
te vorba si de intimitate. C'ongerilor le-a placut
dintotdeauna ideea de a fi feriti de privirile vecinilor lor.
- Este placut sa ti poti permite un asemena lux, murmura Cari. Rose aproba cu o m
iscare a capului:
- Foarte placut. Atunci cnd ti poti permite, iar noi abia de mai reusim. nca vreo ct
eva taxe bagate aiurea si nu vom mai fi In stare sub
nici o forma.
si dadu seama ca spunea deja mai mult dect ar fi avut probabil voie sa spuna, dupa
care realiza ca de fapt nu prea i pasa de asta. Pna
la urma era destul de placut sa poti totusi sa recunosti n fata cuiva, oricine ar
fi fost acel cineva, ca familia
Conger nu mai era ceea ce fusese cndva. Totusi, se gndea ca era momentul sa se ntoa
rca la subiectul de la care plecase.
- Asadar, asta am vrut sa va arat, spuse ea. Binenteles, voi puteti sa faceti cum
credeti de cuviinta, dar va sfatuiesc sa-i spuneti lui Jeff sa
nu se duca prin locurile acelea.
- Ceea ce l-ar trimite direct acolo, n clipa n care am fi cu spatele ntors, spuse B
arbara. Cred ca va trebui sa ne ncredem n bunul lui
simt, si doar att...
Observa expresia de pe chipul Rosei si zmbetul ei pali.
- Mai este nca ceva? ntreba ea.
Rose ezita pentru o clipa, apoi vorbi din nou:
- Da, raspunse ea, privindu-si nca o data ceasul de la mna. Nu am acum timp sa va
spun ntreaga poveste, nsa umbla o legenda n
legatura cu stavilarul. S-ar putea sa existe o grota acolo, si sa fie cu adevara
t periculoasa, spuse Rose, zmbind nesigura. Trebuia sa ma fi
ntors deja acasa. Fetele probabil ca au ajuns deja amndoua acolo si nu-mi place sa
le las prea mult timp doar n grija doamnei Goodrich.
- Doamna Goodrich?
- Menajera noastra. Este cam batrna - trebuie sa aiba aproape saptezeci de ani -
si are niste mentalitati teribil de rigide, nsa a fost n
aceasta familie nca dinainte de nasterea lui Jack.
Au mai trancanit nca o vreme, pna au ajuns napoi, la noua casa a familiei Stevens,
dar Rose nu a mai intrat n cladire. Simtea dintrodata
nevoia de a ajunge acasa.
La cteva minute dupa aceea mergea cu pasi mari de-a lungul Drumului Promontoriulu
i, trecnd pe lnga liziera dinspre vest a micii paduri.
A vazut o veverita jucndu-se ntrunul dintre copaci, lucru care n mod normal ar fi f
acut-o sa piarda cteva minute, timp n care s-ar fi
distrat privind-o, nsa de data aceasta nici macar nu a nvrednicit-o cu o privire.
Trecu pe lnga padure si mergea pe marginea pajistii.
Deodata se opri. Venind dinspre copaci, cam la o suta cincizeci de metri de Rose
, se afla Elizabeth. La cteva secunde dupa aceea iesi si
Sarah din padure. n timp ce-si urmarea fiicele traversnd cmpul si ndreptndu-se spre c
asa, Rose simti cum stomacul i se strnge. Nu
striga dupa ele. Adevarul a fost ca nu putu nici macar sa se miste pna cnd le-a va
zut disparind n casa. Dupa aceea, cnd nu putu sa le
mai vada, "si continua drumul. Pasii nsa i erau nceti, iar mintea i era ina de gnduri
. Dar nici unul dintre acestea nu avea vreo noima. Si
toate erau rau prevestitoare.
Cnd ajunse n casa nu striga pe nimeni ca sa dea buna ziua. n schimb se duse direct n
biroul aflat n fundul casei, si-si tuma un pahar de
bautura si se aseza n fotoliul adnc. n timp ce si astepta sotul sa ajunga acasa, cer
ceta cu mai multa atentie vechiul portret, aflat
deasupra caminului. Semana ntr-adevar cu Elizabeth.
Semana foarte tare cu Elizabeth. Sorbea din bautura, privea tabloul si astepta.
La o ora dupa aceea, cnd Jack aparu acasa, Rose continua sa stea n fotoliul sotulu
i ei. l auzi strignd dupa cei din casa, de 'ndata ce
deschise usa de la intrare, si o auzi pe Elizabeth cum raspunse de la etajul sup
erior. Rose ramase n tacere, ascultnd pasii ce se apropiau
de ncaperea n care se afla. Vazu usa deschizndu-se si pe Jack intrnd n birou. Surprin
s, sotul ei facu ochii mari, dupa care zmbi catre
ea.
- Ce facem, inversam rolurile? Era de presupus ca eu sa fiu acela care sta n foto
liu, dus pe gnduri si cu un pahar de bautura n mna.
Zmbetul lui nsa se topi cnd remarca fata pe care o avea Rose.
- S-a ntmplat ceva? o ntreba el, iar Rose constata cu placere a n vocea lui era o ur
ma de ngrijorare ce parea neprefacuta.
- Pune-ti si tu un pahar si stai jos, raspunse ea. Si ai putea la fel de bine sa
-l mai umpli si pe acesta o data. S-a topit gheata.
Lua paharul din mna ei, l reumplu, dupa care si turna pentru el un scotch sec. Asez
a bautura Rosei pe masa, lnga cotul ei, dupa care lua
loc pe scaunul aflat n fata sotiei sale.
- Asadar, ce s-a ntmplat? Sarah?
Rose dadu indecisa din cap:
- Nu snt sigura, asta-i adevarul.
i povesti ntreaga zi, trecnd repede peste cea mai mare parte, pentru a ajunge n sfir
sit la finalul ei. i reproduse n detaliu ultima parte a
conversatiei pe care a avut-o cu sotii Stevens ncercnd sa-si aduca aminte exact ce
ea ce le spusese. Cnd termina, Jack nu parea deosebit
de deranjat.
- Si atunci, ce te-a suparat att de tare? o ntreba el.
- Venind spre casa le-am vazut pe fete iesind din padure. Mai nti Elizabeth, si du
pa aceea Sarah.
- nteleg, spuse Jack ncet. Si ai vrea sa vorbesc cu ele?
- Nu cu amndoua. Numai cu Elizabeth. Nu ma intereseaza ce-o sa-i spui, dar convin
ge-o sa nu se mai apropie de locul acela.
- Sa-i spun despre legenda?
- Daca vrei.
- Pai, Dumnezeu mai stie, daca nici asta nu o convinge, atunci nu mai ramne nimic
de facut. Legenda asta a tinut patru generatii de
Congeri departe de stavilar.
- Patru? facu Rose. Att de multe?
- Asa cred, raspunse Jack.
ncepu sa numere pe degete, apoi se corecta:
- Nu! Eu snt a treia. Daca o sa tina, Elizabeth si Sarah vor fi a patra. Asta est
e, nu a mai fost niciodata ca acum.
si termina paharul si iesi din camera.
Ramasa singura, Rose continua sa soarba din pahar si sa cerceteze portretul. Nu
se stie din ce motiv, cuvintele Barbarei Stevens i
rasunara n minte ca un ecou. Pacatele parintilor..." Apoi si aduse aminte si restul
acestui citat si se cutremura: ...chiar si pna la a treia
si a patra generatie".
Jack urca scarile ncet, ntrebndu-se ce putea sa-i spuna fiicei sale. Cnd ajunse sus
se opri si-si ndrepta umerii. Adevarul, se gndi el. Sau
cel putin ceea ce familia Conger considera ca este un fel de adevar, n cercul mem
brilor ei, nca de pe vremea cnd el nu se nascuse.
Le gasi n camera de joaca. Intre ele se afla planseta de spiritism, iar Elizabeth
parea sa se concentreze asupra ei. Sarah 11 privea pe
Elizabeth. Jack si drese vocea, dar nu se ntmpla nimic, si atunci se hotar sa vorbea
sca: