Perdut in bezna am rusit sa simtit rasuflarea diavolului in spate, inceraca sa

umoare cu un obiect ascut si da acum constientizez ca e doar vina mea doar eu

am permis si am crescut in interiorul meu o multime de demoni pe care i-am
hranit cu tot ce am avut mai sfint, ei mau golit pe interior si mi-au devorat
sufletul traginduma tot mai aproape de infern, si culmea prostiei e ca totul sa
intimplat constinet cu voia mea. Din propria prostie imi alungam ingerul care nu
dorea sa plece de linga mine, ca acum sa ajung sa il caut si sa nu il mai gasesc
nicaieri, nu pot sa stiu nici macar daca mai e viu, ca la cite am reusit sa fac simt
frica sa nu se fi sinucis. Dupa ce am lam perdut, gata sa rupt puntea prin care
eram legat cu Dumnezeu. Urmind ca ani la rind sa ma cred doar rezultaul
evolutiei unei maimute, la inceput era usor fizca,chimie si in general stiinta a
reusit sa dezlegele multe misterele care ne inconjoara, astfel nu prea aveam eu
multe neclaritati si in plus cind devii ateu dispare frica de infern fara ca tu macar
sa constientizezi ca anume asta e calea care duce acolo ca diavolu e destept si
stie el sa-ti paveze calea. Eu am mers pe acea cale minat de dorinte ca demonii
iti trezesc interesul si se pricep sa creze tentati, am ajuns acolo aproape, de
vorba cu el cel care vrea sa-ti cumpere sufletul, si pretul e bun ai impresia ca poti
sa primesti multe fara sa oferi nimic... pentru ca ce mai inseamna sufletul atunci
cint tu nu ai credinta, nimic! Si totul e perfect mascat ca am reusesc sa inteleg,
multi din cei in care astazi nu mai exista suflete nici macar nu au reusit sa
constinetizeze la inceput ca ei negociaza cu diavolul, el stie sa te seduca si stie
ce vrei, bani,masini, faima,femei din toate iti da sa mirosi ca mai apoi sa te
jefuiasca. Si la mine tetatia era mare doar ca mai exista ceva in interiorul meu,
care ma tinea in loc si aici a fost greseala prea multe promisiuni prea aproape de
stele si eu mereu am intuit ca lumea stelelor defapt nu e chiar asa straluciore si
exista ceva negru acolo, mi-a fost greu sa renunt si mai ales cind eram atit de
aproape de vise si totul parea atit de usor si stiam ca nu toti reusesc sa ajunga
acolo ca diavolu nu alege prosti, prosti doar traiesc si mor in nestire, dar sint
fericiti deobicei in ei nu reusesc sa se infiltreaze demoni. Ce a urmat dupa asta,
trezirea, si da am ramas tot eu cu demoni mei care au devenit si mai rai ca acum
mai am momente in care imi vine foarte greu sa-i controlez doar ca sint mult mai
constient de prezenta lor ca inainte si uneori imi mai apare speranta ca poate
intr-o zi am sa-i inving. Si da, lam suparat pe diavol ca a incercat sa ma omoare
dar ca ceva nu ia iesit, a reusit doar sa ma faca cu o boala de obectele ascutite
si vobea turbat cu mine spunea ca nu mai am unde sa mai fug si nu am unde sa
ma ascund ca ochul lui vegheaza peste tot mi-a mai spus ca dumnezeu ma
parasit demult si mai devreme sau mai trziu il voi cauta singur. Doar ca atunci
pretul va fi mult mai mic. Acum ce sa mai spun sint fericit ca sint viu si merg pe
drumul inapoi e greu deja sa-l gasesc pe dumnezeu cind mam indepartat prea
tare dar totusi nu imi perd speranta ca poate intr-o zi imi voi recapata linistea si
pacea interioasa.