Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ut queant laxis
Resonare fibris
Mira gestorum
Famuli tuorum
Solve polluti
Labii reatum
Sancte Ioannes
Numele notelor muzicale astfel sunt: ut, re, mi, fa, sol, la,si (aici
s-a facut o exceptie utilizandu-se s de la Sancte si i de la Ioannes).
Nota ut a devenit ulterior do de la numele unui alt teoretician de
muzica din sec. al XVII-lea Giovanni Batista Doni.
Guido n felul acesta a pus bazele sistemului teoretic spus solfegiu (prima
form de teorie muzical ). Sistemul guidoniano nu a fost utilizat pentru a indica
nlimea absolut a sunetelor, care au fost notate de ctre sistemul alfabetic
care exist deja , dar pentru a plasa n mod corespunztor poziia pe jumtate
ton (mi-fa) n melodie. Numele de "Ut", prin urmare, nu a fost atribuit numai la
nota pe care noi numim "do" (cea mai grav scala Ut n uz pn la Renatere,
ntr - adevr, a fost un sol). Numai n cursul secolului al XVII - lea numele
sistemului guidoniano au fost asociate cu siguran nlimile absolute, dup
sfritul secolului al XVI - lea a fost adugat la un nume pentru a aptea gradul
de scara ( "Da", din iniialele "Sancte Iohannes"). Italian muzical
teoretician Giovanni Battista Doni a propus de asemenea, din motive eufonice,
pentru a nlocui denumirea "Ut" cu "Do", cel mai probabil derivat din prima silab
a numele lui de familie. Din acel moment, numele date de Guido n rile latine
au nlocuit notaia alfabetic (nc n uz n german i anglo-saxon); Francez
este nc folosit "Ut" n loc de "Do".
Regulae rythmic
Prologus n Antiphonarium