Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Omul liber
Adevarul il poate vedea si rosti numai omul liber. Omul liber este cel
desprins de lume.Cel care nu este legat de o parte a lumii, ci care poate imbratisa
lumea intreaga.
Omul liber nu este tarat de sentimentele lui, de simpatii si antipatii, de
interes. Pe toti ii vede cu aceeasi dispozitie. Dispozitia iubirii intru
Hristos. Strainii sunt ai nostri si ai nostri sunt straini. In felul acesta vine
echilibrul. Cel ce-L iubeste pe Hristos se indurereaza pentru toti si le da
tuturor bucurie spre mangaiere. Dimpotriva, cel ce iubeste sentimental,
cauta de la altii bucurie, placere, si ofera reprosurile si nemultumirile lui.
Omul sfant aduna durerea oamenilor si da bucuria. Cel salbatic, adica omul
lumesc, aduna bucuria si da durerea. Adevarul se pastreaza mereu. Minciuna are
termen de expirare. La fel se intampla si cu omul interesat, care iubeste si
promoveaza grupul lui apropiat, in contradictie cu omul sobornicesc, care
iubeste si ajuta dezinteresat intreaga lume.
21-10-2008
exterior par neprimejdiosi, in interior te rod prin rautatea lor, prin invidie,
ura si osandire
FEMEIE
***
CUM SA NE CONVERTIM TRAIRILE PSIHOLOGICE in simtiri
duhovnicesti?
Eram n Cipru i prietenii mei urmau s vin s m ia de la mama de-acas ca s
mergem n alt sat, pentru Liturghie. Aranjasem s vin s m ia la ora ase;
Liturghia trebuia s nceap la apte i din Nicosia pn n sat era o or de drum.
Eram foarte ocupat n Cipru, pentru c muli preoi m chemau s vorbesc n
parohiile lor, la televiziune, la radio, aa c eram cu totul obosit i sectuit. M
culcasem trziu i m sculasem pe la patru, ca s m pregtesc pentru
Liturghie, dar nu m puteam ruga. Inima mi-era sfiat n buci; chiar nu
voia s-mi fac ascultare. Mi-am spus: Nu am energie, nu am putere s
m rog; m voi duce s-mi spl rufele. Aveam cteva tricouri de splat, pentru
c transpir mult noaptea. Poate c asta m va nviora puin i apoi voi ncerca din
nou s m rog. M-am dus n baie timp de o jumtate de or i am terminat de
splat. La patru i jumtate am ieit i am auzit un uotit. Ua era ntredeschis i
am zrit-o pe mama, care nu putea umbla, n pat. Fcea mici nchinciuni n pat
i se ruga, i la fiecare rugciune spunea: Toat lumea i copiii
mei. Fcea aceasta cu rvn i m-am simit att de ruinat, nct inima mi
s-a vindecat i timp de o or i jumtate m-am rugat i eu. M-am pregtit
pentru Liturghie i a fost una dintre cele mai bune Liturghii pe care le-am avut. n
dimineaa aceea, btrna mea mam m-a ruinat.
Uneori credem c nu avem energie, cnd de fapt avem o cantitate
incredibil de energie n noi. Secretul este s gsim un gnd smerit care s
ne ruineze, care s ne aduc pocin i s desctueze energia
duhovniceasc din noi.De aceea trebuie s ne ndreptm pe calea smerit a
pogorrii, ca s fim mereu n stare s pescuim acele gnduri smerite
care dezlnuie energia duhovniceasc luntric ce ne va da puterea s
facem lucrul lui Dumnezeu.
Este la noi n mnstire un ieromonah i ntr-o zi era foarte obosit de pe urma
slujirii sale oamenilor. Era duminic i era complet epuizat. Mi-a spus: Noaptea,
cnd sunt att de sfrit, m duc de obicei n chilia mea, m uit la icoane i zic:
Noapte bun, vou, tuturor i m culc. Dar n noaptea aceea i-a fost ruine s
fac aa; n schimb umbla n sus i n jos pe coridor, spunnd: mi pare ru,
Doamne, nu m pot ruga n noaptea asta. Iart-m. mi pare ru, Doamne, simt
obosit, nu m pot ruga n noaptea asta. Iart-m. Timp de jumtate de or a
umblat n sus i n jos pe coridor spunnd aceste cuvinte i, n felul acela,
Dumnezeu i-a dat putina s-i fac pravila.
S-a dat cap de sfant pe trup de desfranata CHIPUL LUI IROD
tine!
Siguranta de a fi IN MAINILE DOMNULUI, cu nadejdea de a ne
DE INIMA
DUREREA ALTUIA DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si
DUMNEZEIESTI
HIATUL MAICII EMILIANA din THEBA: Atunci cand structura
incredere in Dumnezeu!
Vom vedea pe Dumnezeu precum este (I): ARHIMANDRITUL
SOFRONIE si BINECUVANTAREA DE A CUNOASTE CALEA: Rari sant
STAPANIRII INTUNERICULUI
Tot darul de Sus ni-l insusim neaparat prin suferinta . PARINTELE
CATEGORII
"Concentrate" duhovnicesti, Arhimandrit Arsenie Kotsopoulos
ETICHETE (TAGURI)
Arsenie Kotsopoulos, bucurie duhovniceasca, complacere, confort, daruire, dezinteresat, Doamne Iisuse
Hristoase, dorirea celor ceresti, durerea inimii, incercari, inima indurerata, intalnirea cu
Dumnezeu, interes, intristare, iubirea lui Dumnezeu,libertate duhovniceasca, mangaiere, melancolie, om
duhovnicesc, om lumesc, plansul Maicii Domnului, primejdie, ravna,ravna duhovniceasca, receptivitate a
durerilor, relatie interesata, rugaciune pentru ceilalti, rugaciunea, rugaciunea lui Iisus,sentimentalism, situatie
limita
ARTICOLUL URMATOR/ANTERIOR
ATUNCI CAND DOMNUL SE ATINGE DE OM si CAND OMUL SE ATINGE
DEDEGETUL LUI DUMNEZEU Predica audio (si text) la Duminica invierii fiului vaduvei
din Nain. CE PUTERE NI SE IMPARTASESTE PRIN SFINTELE MOASTE?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2015/10/16/iesirea-din-intristare-prin-rugaciune-si-
convertirea-durerii-in-bucurie-daruita-sa-nu-pierdem-atatea-prilejuri-neprevazute-care-
apar-in-viata-noastra-inchizandu-ne-in-melancolie/
Privind adeseori ctre cer i cugetnd la greutile care m apas, servind cafeaua pe teras, n zorii dimineii
am privilegiul s observ ceva ce nu am mai observat pn acum, frumuseea rsritului de soare! mi
amintesc vag s l mai fi urmrit acum o vreme, odihnindu-m pe nisipurile Constanei. i totui, la vrsta de
aproape douzeci i ase de ani mi-am dat seama c nu l-am privit niciodat cu adevrat i nici nu am inten-
ionat s o fac.
Oare am fost orb s pierd 9478 de rsrituri de soare, numai c am fost ocupat, cu ce? Nu mi-am putut
sacrifica trei minute din nesfritul maraton spre nicieri, ca s privesc Ceea Ce a fost creat cu scopul de a m
ncrca cu energia necesar, cea pe care o caut zilnic n sticlele cu buturi energizante?
Suspin, gndindu-m la unul fr vedere, un jalnic nefericit care nu l-a privit niciodat dar care i imagineaz
cerul mai frumos dect l-am privit eu pn acum. mi pare ru iar, odat cu cirea mea, sunt strpuns iat de
rspunsul la o ntrebare pe care nu am apucat niciodat s o pun.
Fr ndoial noi suntem aceia care avem nevoie de lumina i de cldura soarelui, nicidecum, el nu depinde
de noi! Gndindu-m la acestea realizez c dac vrei s te bucuri de soare, s iubeti natura i s ajui la sto-
parea defririi pdurilor, a polurii oceanelor, a aerului ori s contribui la campanii mpotriva aruncrii
rezidurilor peste ntinderile umilei planete, nu eti n msur s te proclami un erou care a contribuit, cu
credin, la salvarea planetei albastre! Deoarece nu planeta este salvat, tu eti! Nu natura are nevoie de
ajutor, ci tu; tu vei muri naintea ei! Gndurile de ocrotire a naturii vin de la Dumnezeu, n vederea salvrii
resurselor, privind supravieuirea omului n viitor, nu de la tine pentru salvarea planetei pmnt.
ntorcndu-m la sentimentele care izvorsc din interiorul meu, observ Splendoarea Rsritului la marginea
cerului ntins. Cte nuane de culori, bogii ori sentimente, transmite linitea dimineii, care mi cnt apoi mi
optete c triesc. i adevrat v spun: Nu exist privilegiu mai mare pe pmnt fa de acela de a tri!
Dintre norii aezai parc cu pensula pictorului Divin zresc sfera roie de foc care mi mngie obrazul cu
razele ei calde i plcute la atingere; soarele mi poart gndul prin zri i deprtri imaginndu-mi locuri n
care nu am mai pit dar totui, parc le cunosc! Oftez ironic i ncep s mi imaginez: M imaginez s fiu un
cltor tot restul vieii mele. Un nsetat de a cunoate, un admirator pentru Creator i o fiin umil cu sufletul
bogat i att de luminat! i de-a avea aripi s zbor, mi-a odihni trupul pe crestele munilor nali ca s ajung
ct mai aproape de Adevr.
Continui s mi imaginez c plutesc lent deasupra pdurilor tropicale ce purific aerul ntregii planete, care
elimin oxigen curat, iar, eu adulmec mireasma pur direct de la surs. Apoi, traversez Nilul de la un capt la
cellalt capt, privind vieuitoarele slbatice, rude ale omului ndeprtat, aa numit primitiv. ns cei ce l
numesc astfel sunt mult mai slbatici i mai puin nelepi dect el. Iar ei triesc astzi printre noi.
Visez c planez deasupra celor mai renumite cascade sau prpstii, i chiar peste ntinderile deertului. Simt
stropii de ploaie cum mi alin faa, ridicndu-m deasupra norilor i a furtunilor, ca s pot privi de sus luminile
fulgerelor, ce trosnesc i cad pe pmnt. Vreau s cutreier polii fr a nghea, peisajele Antarcticii s m
hrneasc, iar aurora boreal s m nveleasc i s m nclzeasc. S numr stelele cerului n noapte i
fulgii de zpad ntr-o clip, ca s aflu care sunt mai numeroi. Apoi s m ntorc la ai mei cu drag i s i
privesc, i iubesc. S m retrag pe un deal visnd la lumina lunii, iar dimineaa urmtoare s m poarte ctre
noi cltorii.
Iat c scriu aceste rnduri ptruns de entuziasm, satisfacie ns i mirare! Dac un singur rsrit de soare
ascunde asemenea frumusee, sentiment, emoie, imaginaie sau un izvor interior, care m poart n istorie
peste meleaguri, ri, anotimpuri i timpuri, imaginai-v unde a fi ajuns astzi dac mi-a fi deschis inima i
celorlalte 9478, crora nu le-am oferit niciodat atenie!
Sentimente i scrieri sub mngierea rsritului, este un fragment extras din cartea Vorbind cu
Dumnezeu volumul I. Nu se copiaz sau republic pe alte saituri i pagini. Citete alte articole asemntoare
pe Blog, ori contacteaz-m pe Facebook i nu uita, Citete peste tot!
Atunci lumina ta va rsri ca zorile i vindecarea ta va ncoli repede. Neprihnirea i va merge
nainte.
Atunci vei chema i Domnul va rspunde, vei striga i El va zice: Iat-M.
source: Isaia 58:8,9
http://vorbindcudumnezeu.com/2015/10/10/sentimente-si-scrieri/
Dei i s-a oferit posibilitatea rmnerii n strintate, Paulescu s-a ntors n ar, unde a
continuat munca de cercetare nceput n Occident. Astfel, n 1921, ilustrul cercettor trimite
patru comunicri ctre societatea de Biologie din Paris cu privire la descoperirea pancreinei,
prima form de insulin. La o distan de opt luni, doi tineri i obscuri cercettori canadieni i
fac publice rezultatele lor n aceeai direcie i primesc premiul Nobel pentru Medicin. Protestele
fcute ctre forurile internaionale rmn fr rspuns. Doctorul Paulescu va muri n 1931 cu
amrciunea nerecunoaterii muncii sale de o via.
Cu toate acestea, au existat muli care au apreciat valoarea distinsului medic. Unul dintre fotii
si studeni, Aurel Abramovici, vorbea cu admiraie despre inuta strlucitului savant romn: Ca
profesor, Paulescu era o figur covritoare. Leciile lui de fiziologie erau extrem de
impresionante. Care dintre noi nu a fost cuprins de emoie atunci cnd, n faa unei studenimi
atente i iubite, evoca existena dumnezeirii, a acelei fore supreme n care el credea cu o
convingere neclintit? Viaa lui, pe care o petrecea mare parte n laborator a fost o perseverent
i dezinteresat cercetare a adevrului i o strduin continu i neobosit pentru alinarea
durerilor omenirii. n aceasta punea el tot sufletul, pentru c o considera suprema int a vieii
lui.
La unul dintre cursurile inute la facultatea de medicin despre rolul spitalului, ca aezmnt de
tmduire a suferinelor, i despre medic, ca slujitor al oamenilor, profesorul Paulescu, pornind
de la pasajul Evangheliei dup Matei, capitolul XXV, 36-40: Bolnav am fost i M-ai cercetat
ntruct ai fcut unuia dintr-aceti frai ai Mei, mai mici, Mie Mi-ai fcut, se adresa studenilor
si: Dumnezeu vrea ca iubirea pe care i-o datoreaz oamenii s se reverse asupra bolnavilor
sraci. Toi oamenii, buni sau ri, virtuoi sau vicioi, conaionali sau nu, primesc n spital
aceleai ngrijiri, fr s se in seama de meritele sau nemernicia lor.
ngrijii pe bolnav nu ca pe un frate, ci ca pe nsui Dumnezeu!
Nicolae Paulescu a fost un medic cu tact i deosebit de atent cu pacienii lui. ntr-o zi, pe cnd i-
a fost adus la consult un bolnav srac, plin de pduchi, laborantul doctorului, vznd mizeria pe
care suferindul o lsase pe pardoseala cabinetului, a exclamat nemulumit, n barb: i acesta
fu cu pduchi! Profesorul a prescris bolnavului reeta n care a nfurat i o sum de bani, a
condus pacientul pn la u, dup care i-a replicat tios ajutorului su: Ia mai taci din gur! i
nu te apuca ca un nuc s spui cuiva s nu-l umileti. Cine tie de unde i-a luat? Bietul om
Parc a vrut el s-i ia?!
Vorbind despre demnitatea profesiei medicale, Paulescu descria portretul ideal al celui chemat s
aline suferinele oamenilor: Medicul trebuie s fie, n acelai timp, un savant care iubete din tot
sufletul tiina medical, adic tiina omului; s fie o fiin care se jertfete pentru alii, pn la
moarte; n sfrit, s fie un apostol al omenirii, sau mai bine zis un apostol al moralei Prin
profesia sa, medicul devine prietenul i confidentul celor ce sufer, fie ei bogai sau sraci, tineri
sau btrni, care-l ascult i se supun prescripiilor lui. Or, cum un medic instruit cunoate
instinctele - i prin urmare i patimile - i este uor ca, prin grai i prin exemplu, s lumineze
omenirea i s-i ndrume educaia social care combate aceste patimi.
n natur, instinctele sdite de Dumnezeu la toate palierele de existen sunt cele care
guverneaz viaa. ns, dintre vieuitoarele de pe pmnt, doar omul are capacitatea de a
transforma instinctele n acte voluntare. De aici, spune Paulescu, rezult c n timp ce animalul,
nctuat de instincte, nu se abate niciodat de la legile proprii de subzisten, omul liber poate
s ncalce ceea ce a stabilit Dumnezeu. Iar pentru ignorani sau nenelepi, aceast prerogativ
de a-i alege singur modul n care vrea s triasc poate deveni ceva mortal. Un astfel de om nu
remarc i nu reine din via dect senzaiile plcute care nsoesc ndeplinirea unui anumit act.
Iar aceasta este patima, cutarea exclusiv a plcerii. Cnd nu se mai urmrete scopul,
finalitatea instinctului, atunci raiunea pentru care sunt svrite unele fapte dispare, i
persoana se afund n bezna oarb a lipsei de sens, a morii.
De aceea, Paulescu spune c doar morala cretin deine remediul patimilor care bntuie
sufletele oamenilor.
Medicul care fcuse carier n Frana afirma n lucrarea Instincte sociale. Patimi i conflicte.
Remedii morale c dezordinea i lupta dintre oameni n societate sunt efectele a dou patimi
care distrug armonia i pacea n lume: lcomia i dorina de a domina. Nelinitea i grija pe care
omul o manifest n faa viitorului, ca i plcerea pe care o genereaz adunarea fr msur a
bogiilor sunt biruite de voina omului sprijinit pe porunca lui Hristos: Nu v adunai comori
pe pmnt unde moliile le mnnc i unde furii le sap i le fur Nu v ngrijii pentru sufletul
vostru ce vei mnca, nici pentru trupul vostru cu ce v vei mbrca Cutai mai nti
mpria cerurilor.
Dei n epoc adepii lui Darwin i ai lui Haeckel preau a fi imbatabili, totui, Nicolae Paulescu a
combtut cu succes erorile ateismului biologic i a conchis c finalitatea funciilor fiziologice ale
organismului uman pretinde n mod logic existena lui Dumnezeu. Ipoteza generaiei spontanee,
care st la baza teoriei darwiniste, presupune dou elemente:
2) formarea substanei vii (viaa) a avut loc spontaneu, adic fr nici o alt intervenie dect a
energiei deinut de materia elementelor care intr n combinaie. Experiena a demonstrat c
nici o fiin vieuitoare nu se nate din materia brut n mod spontan.
n concluzie, Paulescu, la finalul cursului de fiziologie, sublinia: Viaa este efectul a dou cauze
imateriale: una, cauza secundar sau sufletul, unic pentru fiecare fiin vieuitoare; alta, cauza
primar sau Dumnezeu, unic pentru totalitatea fiinelor vieuitoare. A demonstra existena unei
cauze prime a vieii, imateriale, unice i infinit nelepte - iat limita sublim la care ajunge
fiziologia. Aceast prim cauz este Dumnezeu. Omul de tiin nu se poate mulumi deci s
zic: Credo in Deum (Cred n Dumnezeu). El trebuie s afirme: Scio Deum esse (tiu c
Dumnezeu exist).
Sursa: Ziarul Lumina - Joi, 9 octombrie 2008 | Nicolae Paulescu: Fr Dumnezeu, viaa nu
poate fi explicat
Comments
marius 2014-08-10 14:23
Din acest articol aflu ca N. Paulescu a fost nu numai un mare
cercetator roman in domeniul medical ci si un crestin care exprima
dragoste si curaj, ma bucur ca avem asemenea inaintasi care merita
recunostinta din partea noastra! Felul in care este organizata
societatea actuala impune anumite relatii contractuale intre pacienti
si doctori tocmai pt. a se atinge un nivel corespunzator de servicii
medicale. Si aici intervine problema, in Romania platesc CAS aprox. 6
mil. de persoane si beneficiaza toti in aceeasi masura, la noi
exceptiile cu oameni fara venituri sunt o regula de fapt si ii
consideram neputinciosi de multe ori din oficiu. Grija crestina e ceva
ce se manifesta in familie si in biserica iar in rest trebuie sa
construim o comunitate in care legile statului si cele divine sa fie
asumate, pt. a progresa putin.
marius
AndreiCalin 2014-08-10 17:36
Acest articol are informatii eronate. La baza evolutionismulu i nu sta
abiogeneza. Sunt doua chestiuni diferite. Evolutia este un fenomen
continuu, observat, documentat, real.
Despre abiogeneza nu stim mai nimic.
Sunt doua categorii total diferite.
AndreiCalin
ADMIN claudiu_admin_ot 2014-08-10 18:32
Andrei, te rog frumos s explici clar cu argumente solide, nu cu
vorbe, afirmaia ta: "Evolutia este un fenomen continuu, observat,
documentat, real."
claudiu_admin_ot
AndreiCalin 2014-08-10 20:38
Citez claudiu_admin_ot:
Andrei, te rog frumos s explici clar cu argumente solide, nu cu vorbe,
afirmaia ta: "Evolutia este un fenomen continuu, observat, documentat,
real."
Sa o luam pe rand.
1. Cred ca ti s-a repetat de multe ori ca evolutia nu este observabila
decat la nivel microevolutiv pe parcursul a 2000 de ani, nu?
http://www.ehow.com/facts_7628656_primula-kewensis.html
O planta hibrid, noua specie, care nu se poate inmulti decat cu alti
indivizi din aceeasi specie.
Citat:
Ipoteza generaiei spontanee, care st la baza teoriei darwiniste
Aceasta afirmatie este falsa. De asta ziceam. Abiogeneza nu sta la
baza evolutiei. Nu demonstrezi nimic despre evolutie daca vorbesti
de abiogeneza.
AndreiCalin
cristirg 2014-09-10 11:18
"Progresele stiintifice din deceniile sapte si opt ale secolului XX au
inceput sa ridice numeroase obiectii atotputernicei ideologii
evolutioniste prezentate ca unica teorie stiintifica legitima. Prin
rezultatele geneticii moleculare, ale embriologiei si ale altor stiinte
biologice, evolutionismul era pus in dificultate.
cristirg
cristirg 2014-09-10 11:21
In 1996 biochimistul Michael Behe in cartea Cutia neagra a lui Darwin
arata ca recentele descoperiri din biochimie nu se impaca cu
darwinismul. Fara sa faca parte din miscarea creationista stiintifica,
el vorbeste de proiectarea mecanismelor biochimice
interdependente , ceea ce exclude o evolutie autonoma a acestor
procese.
cristirg
cristirg 2014-09-10 11:24
Problema inceputului lumii depaseste premisa stiintifica ce pretinde o
uniformitate a proceselor si a legilor fizice. Din perspectiva
duhovniceasca a Sfintilor Parinti evenimentele petrecute dinaintea
caderii in pacat s-au desfasurat dupa o alta logica decat cea cu care
operam dupa cadere.
Din pacate, astazi, cu toate ca s-au facut eforturi serioase din partea
stiintei de a se depasi o conceptie simplista si autosuficienta care sa
proclame triumful exclusiv al ratiunii autonome, mai sunt tendinte
captive orgoliului luciferic ce vor sa cuprinda integral taina existentei
creatiei, printr-o cunoastere ce-L exclude pe Dumnezeu.
cristirg
AndreiCalin 2014-09-10 17:24
"Zoologists and botanists are nearly unanimous in considering
evolution as a fact and not a hypothesis. I agree with this position and
base it primarily on documents provided by paleontology, i.e., the
history of the living world ... [Also,] Embryogenesis provides valuable
data [concerning evolutionary relationships] ... Chemistry, through its
analytical data, directs biologists and provides guidance in their
search for affinities between groups of animals or plants, and ...
plays an important part in the approach to genuine evolution."
(Pierre P. Grasse, Evolution of Living Organisms, Academic Press, New
York, 1977, pp. 3,4,5,7)
"The third assumption was that Viruses, Bacteria, Protozoa and the
higher animals are all interrelated. It seems from the available
evidence that Viruses and Bacteria are complex groups both of which
contain a wide range of morphological and physiological forms. Both
groups could have been formed from diverse sources so that the
Viruses and Bacteria could then be an assembly of forms that contain
both primitive and secondarily simplified units. They would each
correspond to a Grade rather than a Subkingdom or Phylum. We have
as yet no definitive evidence about the way in which the Viruses,
Bacteria, or Protozoa are interrelated."
"We are on somewhat stronger ground with the assumption that the
fishes, amphibia, reptiles, birds and mammals are interrelated."
"It is possible that this type of evolution can explain many of the
present-day phenomena, but it is possible and indeed probable that
many as yet unknown systems remain to be discovered and it is
premature, not to say arrogant, on our part if we make any dogmatic
assertion as to the mode of evolution of the major branches of the
animal kingdom."
http://www.fratiadevarati.org
Parus Adina a distribuit fotografia postat de Mango Music.
12 octombrie la 21:06
mi place Comenteaz
Distribuie
6 persoane apreciaz asta.
i voi istorisi aici o vedenie a unui episcop pe care am auzit-o din gura lui, episcop cu care am mpreun-
liturghisit n urm cu civa ani. Spunea c era un preot care fusese biruit de vin i de aceea se mbta. Iar
aceasta s-a petrecut muli ani la rnd. n celelalte ns era un preot virtuos i evlavios. ntr-una din zile a but
vin, dup obicei, i s-a mbtat. Apoi, mai nainte de a se trezi bine, a mers i a liturghisit, dar cu ngduin a lui
Dumnezeu i-a czut jos din Sfntul Trup i Snge al Domnului. Srmanul a nghe at de spaim, gndindu-se la
canonul aspru pe care avea s-l primeasc de la episcopul su. Dup ce s-a mrturisit episcopului, acesta i-a
spus:
i pe cnd episcopul a luat n mn condeiul ca s semneze caterisirea, fiind el singur, a avut deodat o
vedenie. Se fcea c vede naintea sa o mulime mare de oameni de tot felul, de toate vrstele i rnduielile.
Episcopul a rmas uimit i l-a cuprins frica de ceea ce vedea. Atunci to i acei oameni i-au spus ntr-un glas:
Preasfinite, s nu-l punei la canon pe preot, s nu-l caterisi i.
Episcopul trimite preotului ntiinare s vin la el, iar acesta a venit tremurand, cci se gndea la caterisirea
lui. Episcopul l ntreab:
Mergi i atunci cnd liturghiseti pomenete ct de multe nume po i i ia aminte s nu te mai mbe i. E ti
iertat.
Dup aceasta preotul, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a izbvit de patima be iei.
De multe ori credem despre noi ca suntem bine asa cum suntem, si nici o alta persoana
n-ar trebui sa ne critice pentru ca pana la urma este viata noastra si deciziile pe care le
luam ne apartin. Si cu toate astea, de ce nu gandim la aceiasi parametri cand este vorba
de viata altora? In general ii judecam pe altii atunci cand noi credem ca ceva nu este in
regula la noi.
Invata sa-i cunosti pe ceilalti inainte sa-i judeci. Pana la urma nu ai de unde sa stii de ce
acea domnisoara a iesit in public nemachiata, sau de ce anumite persoane au anumite
comportamente, si exemplele pot continua. Pana la urma sa nu uitam ca nici noi nu
suntem perfecti si uneori facem un lucru pentru care, din prisma noastra de gandire, am
merita sa fim judecati de ceilalti. Bineinteles, sunt anumite aspecte in baza carora putem
sa judecam, insa pana la urma haide sa arunce piatra cel care se simte fara vina.
Probabil ca stii pana acum ca de obicei lucrurile care ne deranjeaza la ceilalti sunt exact
lucrurile care le vedem si nu le putem controla la noi insine. Asa ca inainte sa vedem
paiul din ochiul altuia hai mai intai sa vedem barna din ochiul nostru.
https://mesajdivin.wordpress.com/2015/08/29/modul-in-care-ii-judeci-pe-altii-arata-cum-te-judeci-pe-tine-insuti/
https://www.facebook.com/groups/1447503195564256/
eni si animale
'' Animalele au fost create ca sa fie subordonate omului, de aceea soarta lor este strans legata de cea a
omului. S-a spus ca daca omul isi gaseste implinirea in Dumnezeu, asa si animalele isi gasesc in om
starea de la inceput, cea lipsita de salbaticie. Inainte de caderea omului in pacat nu exista un dezacord
intre om si animale. Creatia lui Dumnezeu nu este o carpeala. Scriptura afirma ca toate cele create de
Dumnezeu "erau foarte bune", adica toate erau intr-o deplina armonie. Pacatul este cel care aduce in
creatie lipsa armonie.''
Adrian Cocosila
"Sa nu socotesti ca sufletul animalelor este mai vechi decat ipostasa trupurilor lor si nici ca ramane mai
departe dupa descompunerea trupului! Fugi de vorbaria prosteasca a falnicilor filosofi, care nu se
rusineaza sa spuna ca sufletele lor si sufletele cainilor sunt la fel unele cu altele."
(Omilii la Hexaimeron., 8, 2, p. 159) Sf.Vasile cel Mare
Neiertarea este clasificata n tratatele de medicina drept o boala. Potrivit dr. Steven Standiford, sef de
chirurgie la Cancer Treatment Centers din America, refuzul de a ierta ii imbolnaveste pe oameni.
Pornind de la aceeasta idee, terapia iertarii este acum folosita pentru a ajuta la tratarea bolilor, cum ar fi
cancerul.
"Este important sa tratezi ranile sau tulburri emotionale deoarece ele chiar pot mpiedica reaciile la
tratamente, chiar dorina de a urma un tratament"
Consecintele mortale ale NEIERTARII
Neiertarea este clasificata n tratatele de medicina drept o boala. Potrivit dr. Steven Standiford, sef de chirurgie la Cancer
Treatment Centers din America,
SUNTSANATOS.RO|DE SUNTSANATOS.RO
mi place Comenteaz
Distribuie
http://suntsanatos.ro/consecintele-mortale-ale-neiertarii-3989.htm
Sanatate
Neiertarea este clasificata n tratatele de medicina drept o boala. Potrivit dr. Steven
Standiford, sef de chirurgie la Cancer Treatment Centers din America, refuzul de a ierta ii
imbolnaveste pe oameni.
Pornind de la aceeasta idee, terapia iertarii este acum folosita pentru a ajuta la tratarea
bolilor, cum ar fi cancerul.
"Este important sa tratezi ranile sau tulburri emotionale deoarece ele chiar pot
mpiedica reaciile la tratamente, chiar dorina de a urma un tratament", a explicat
Standiford.
8835 2
6
Dintre toti pacientii cu cancer, 61% au probleme cu iertarea, si dintre acestia, la mai
mult de jumtate sunt severe, potrivit unui studiu efectuat de Dr. Michael Barry, un preot i
autor al crii, Proiectul Iertarea.
Barry a mai spus ca primul pas in procesul de invatare a iertarii este sa realizam ct de mult
am fost iertai de Dumnezeu.
"Atunci cnd o persoan iart din inim - care este standardul de aur, vedem n Matei 18,
iertarea din inim - ea este capabila s gseasc un sentiment de pace. Destul de des
pacientii nostri se refera la faptul c se simt mai usori. ", a spus el.
Barry a mai spus ca cei mai multi oameni nu isi dau seama ce furie i ur poarta, pn cand
nu au lsat-o s plece.
Sursa: http://www.cbn.com/cbnnews/healthscience/2015/June/The-Deadly-Consequences-of-
Unforgiveness/
Tina Tinelly
Lucreaz la Institutie bugetara
" Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri " mai graitor decat aceasta iertare
nu exista , si alte cuvinte sunt de prisos .Iertarea este vindecarea sufletului, de orice boala.
mi place Rspunde 2 22 Septembrie 2015 16:57
Costel Holospin
Consilier Juridic (Legal Adviser) la Companie privata
" Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri " Cati dintre noi o facem din toata
fiinta noastra si nu doar superficial sau din complezenta iar dupa ce am zis ca iertam purtam in noi
amintirea ?
mi place Rspunde 6 ore
Iuly Buga
Da,asa este,sa ierti este foarte bine pentru psihicul tau,pentru sufletul tau ,dar sa poti ,nu se pot uita
vorbe grele,rautati si astea duc la imbolnavirea corpului,a sufletului,tre sa fi puternic sa treci peste toate
rautatile
mi place Rspunde 2 16 Septembrie 2015 15:35
Angela Morar
Lucreaz la Pensionar
Este adevarat ! Cand ai iertat din inima dobandesti o liniste sufleteasca si viata ti se pare mai frumoasa !
Iertand vei fi si tu iertat de Dumnezeu !
mi place Rspunde 2 13 Septembrie 2015 14:16
Cadar Constantin
Sc. Gen. "Sf. Varvara"
Cred ca nu o Sa mi fiu sanatos niciodata:)
mi place Rspunde 3 18 Iulie 2015 16:40
Ramona Etna
Voluntar la Izvorul Tmduirii Bacu
emoticon smile Cei ce nu pot ierta...Ce zice rugaciunea Tatl Nostru?...I NE IART NOU GREELILE
NOASTRE ,PRECUM LI NOI IERTM GREIILOR NOTRI Deci ...cei care ierati greu sau deloc....nu
mai spuneti Tatal Nostru ca-l maniati pe Dumnezeu!!! Smeriti-va intai...lasa-ti mandria si nu mai fiti
inversunati si mai presus de toate....NU MAI JUDECATI! Caci ...pana la urma....murim cu totii intr-un
final !
mi place Rspunde 12 Iulie 2015 21:12
Un Val
iert neconditionat chiar si pe cel viclean pot ierta e un dar de la dumnezeu iar daca iertarea si toleranta e
prostie ptr unii e strict problema lor
mi place Rspunde 2 6 Iulie 2015 17:51
Marina Nastaca
Colegiul Tehnic "Mihai Bcescu", Flticeni
eu nu iert usor!!!! asta e modul meu de a fi,nu pot sa fac nimik ptr a ma schimba!!daca cineva ma jigneste
sau ceva mai grav ptr mine nu mai exista ! ce pot sa fac??? nici eu nu sunt multumita de acest
comportament
mi place Rspunde 2 4 Iulie 2015 12:39
Lidia Popa
Lucreaz la Project Romanian Rescue ("PRR")
Dumnezeu ne poate ajuta sa iertam din toata inima . Chiar si in rugaciunea domneasca este specificat
acest aspect al iertarii : Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Este
foarte clar , ca functie de cum iertam noi asa ne iarta si Dumnezeu pe noi ... Deci e foarte important sa
iertam din toata inima !!!
mi place Rspunde 1 4 Iulie 2015 19:02
Sita Popa
Brila
Lidia Popa eu chiar nu puteam intelege cum Ne poate ierta Dumnezeu greselile. Am inteles in momentul
in care am fost parinte.Ierti orice copilului tau!
mi place Rspunde 4 4 Iulie 2015 23:06
Paul Trif
Sales Associate la Hendrick Honda
Caut l pe Dumnezeu care cred ca ti ar putea da unele sfaturi cu ajutorul unui duhovnic bun. As vrea sa
pot sa ti spun care este tehnica iertrii dar pur si simplu nu exista alta decat iertarea ca atare. Cred ca pt
a ierta trebuie sa poti sa vrei sa accepi o nfrngere a egoului
mi place Rspunde 5 Iulie 2015 06:54
Isabella Glanger
Universitatea Bucuresti-Facultatae de Limbi i Liberaturi Strine
Sita Popa Si eu i-am iertat totul fiicei mele, insa nu pot ierta un om care o loveste, se foloseste de ea si ii
distruge viata!
mi place Rspunde 28 Iulie 2015 10:23
Costel Holospin
Consilier Juridic (Legal Adviser) la Companie privata
Isabella Glanger- Trebuie sa iertam tot ! Incercati sa studiati despre profilul victimei, fica dv a acceptat de
buna voie si nesilita de nimeni un om care o loveste, se foloseste de ea si ii distruge viata ! Toate acestea
se intampla cu acceptul ei si cu ingaduinta lui Dumnezeu. Cand isi va lua lectia pe care probabil inca nu a
inteles-o totul va disparea.
mi place Rspunde 6 ore
Flory Ghenghea
Arezzo
O edin o singura posibilitate roag te .Rugciunea te pune n contact cu Dumnezeu care este doctorul
sufletului i trupului...Doamne ajuta.Iti recomand sa citeti biblia ...noul testament ...te mbriez cu mult
drag...eu aa am reuit dup ani i ani de zbucium
mi place Rspunde 4 ore
Filip Maria
Administrator/Manager la Lolifil Srl
Atunci cand iertam ,ne simtim eliberati ,nuami sa o facem din toat inima si sa si uitam
mi place Rspunde 2 28 Iunie 2015 14:33
http://www.jurnalul.ro/stiri/externe/criza-diplomatica-majora-intre-turcia-si-israel-589076.html
Apreciaz
Rspunde
n Top Medici, despre Profesorul Alexandru Pesamosca se scrie c este cel mai mare chirurg pediatru din
Romnia, gonit de ministrul sntii. Ministrul Sntii cel economist. Se ntmpla acum 3 ani: Profesorul
Alexandru Pesamosca este considerat de foarte multi pacienti si specialisti drept cel mai mare chirurg
pediatru din tara noastra. El este acela care gaseste intotdeauna cele mai extraordinare si mai eficiente
solutii impotriva unor boli teribile. La 76 de ani, profesorul apreciaza ca in cariera sa a operat 45.000 de
copii. Zeci de mii de copii uratiti de malformatii, care au scapat de stigmate ce i-ar fi putut marca pe viata si
sunt acum oameni normali. Pentru a fi aproape de sala de operatie, profesorul Pesamosca locuia de ani de
zile intr-o camaruta din Spitalul de Pediatrie Marie Curie Budimex, unde se odihnea intre interventiile pe
care le efectua dimineata si cele de dupa-amiaza. Pentru ca profesorul a depasit varsta de 70 de ani,
ministrul Sanatatii i-a trimis un act care-i anunta incheierea contractului de prestari servicii medicale si ii
interzicea oficial sa mai consulte si sa mai opereze in spital. Actul de la Cabinetul ministrului Sanatatii,
Eugen Nicolaescu, se incheia cu somatia ca profesorul Pesamosca sa elibereze urgent camaruta de la clinica
de Chirurgie. Prof. Dr. Alexandru Pesamosca: Nu am nici un regret, daca as mai trai o data, tot asta as face
si tot la fel, iar cea mai mare realizare a mea e ca am respectat bolnavul si la debutul meseriei ca si astazi
Top Medici.
Potrivit Ordinului 27 din 11 ianuarie 2006, emis de Ministerul Sanatatii, medicii de peste 70 de ani nu mai
aveau dreptul sa profeseze. Printre acestia si Profesorul Doctor Alexandru Pesamosca. Profesorul Pesamosca
era dat afara din Spitalul Budimex, pentru a fi respectat ordinul ministrului sanatatii. Pe 19 ianuarie 2006,
Prof. Dr. Alexandru Pesamosca a primit vestea din partea conducerii spitalului. Nu mai avea dreptul sa
profeseze. Va facem cunoscut ca, incepand cu data prezentei, va inceteaza contractul individual de munca.
Urmeaza a va intocmi nota de lichidare. Cand a ramas vaduv, in 1999, nea Pesi cum era alintat de colegii
mai tineri s-a mutat in spital. Locuia intr-o camaruta plina cu lucrari de doctorat, carti, fotografii, desene
ale unor copii, un pat si un televizor. Faptul ca Profesorul se afla mereu in spital insemna un ajutor pentru
ceilali medici. Veneau colegi si la doua noaptea din blocul operator si imi spuneau: nea Pesi, veniti ca n-am
vazut in viata mea asa ceva. Si eu ziceam: normal ca n-ai vazut, ca viata ta e prea scurta. Profesorul a
facut un memoriu catre ministrul Nicolaescu in care cerea sa i se permita prelungirea activitatii medicale.
Nu am nimic cu reformele lui Nicolaescu. Dar spitalul asta este practic facut de mine. Mai toti care acum
sunt doctori de la mine au invatat meserie. Atat timp cat sunt inca apt de a face aceasta meserie, nu vad de
ce ar trebui sa ma retrag. Realizez ca nu mai sunt verde. Sunt vested. De aceea nu mai fac operatii
complexe care dureaza 6-7 ore, ci cele mai usoare sau dau instructiuni.
Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel
pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere,
resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure
imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie. Prof.Dr. Alexandru
Pesamosca.
Acum vreo 12 ani, au venit la el parintii unui copil grav bolnav. Erau de undeva, de prin Ardeal. Au fost la
zeci de medici din tara. Toti ridicau neputinciosi din umeri si spuneau sec, fara nici o sovaiala, ca nu mai e
nimic de facut.
Doar unul din ei, mai milostiv, si-a calcat peste orgoliu si le-a zis ca singura incercare ar mai fi la Bucuresti,
la profesorul Pesamosca. A doua zi parintii erau in cabinetul renumitului medic.
Profesorul Pesamosca a ramas uluit vazand despre ce e vorba. Radu avea numai sapte ani, iar esofagul lui
era plin de formatiuni tumorale benigne. Copilul se putea sufoca in orice moment in somn.
In 50 de ani de cariera, Profesorul cunoscuse tot felul de drame, insa povestea asta l-a tulburat poate cel
mai tare. Teoretic, verdictul cumplit dat de catre ceilalti medici nu era departe de adevar. Cazul era deosebit
de grav, doar o minune il mai putea salva pe bietul copil. Doctorul a inteles ca n-are de ales. In fata lui, doi
oameni ingroziti asteptau cu lacrimi in ochi un raspuns.
Profesorul a acceptat sa-l opereze. Au urmat ore de zbucium, de cautari, de ganduri rascolitoare. A recitit
capitole intregi din carti prafuite, a rasfoit zeci de reviste medicale, a scotocit prin toate lucrarile de
cazuistica a afectiunilor de esofag. N-a aflat nimic, nici o solutie. Situatia era mult prea grava.
S-a apropiat de iconita din peretele cabinetului, acolo unde isi regasea mereu tihna si nadejdea. Si-a
impreunat mainile, a soptit o rugaciune numai de el stiuta si-apoi s-a pregatit de operatie.
A intrat in sala total relaxat, desi n-avea inca nici cea mai vaga idee despre ce-avea de facut ca sa salveze
bietul copil. O sa zici, poate, ca sunt teatral sau patetic, dar in momentul in care l-am deschis am simtit
asa, ceva, ca un fior venit de deasupra mea, ca o mangaiere calda pe crestet. Ce putea sa fie chestia asta
daca nu o influenta divina, o inspiratie providentiala? Dumnezeu mi-a dat atunci forta sa iau poate cea mai
grea hotarare din viata mea. I-am inlaturat tot organul bolnav si-am inceput sa reconstruiesc altul, dintr-un
cadru de colon. Adica, i-am luat un segment de colon din care i-am facut un esofag nou-nout. Totul intr-o
singura operatie. Asa ceva nu s-a mai facut niciodata. Si n-o spun deloc cu mandrie, ci dimpotriva, cu o
mare smerenie, pentru ca operatia asta a fost opera lui Dumnezeu. Eu n-am fost decat instrumentul lui sau,
cum s-ar zice, mijlocitorul. Astazi, Radu se apropie de 20 de ani. Duce o viata normala, are o iubita, conduce
o masina, totul ca si cum atunci, cu 12 ani in urma, s-ar fi nascut a doua oara. Si totusi, desi a fost vorba
de-o premiera mondiala, nimeni nu a catadicsit sa recunoasca oficial ori sa promoveze acest mare succes.
Nu mi-au placut niciodata titlurile, medaliile, diplomele, desi am primit cateva. Asa ca nu prea m-a afectat
faptul ca operatia asta n-a fost recunoscuta. Eu am ramas cu multumirea suprema ca Radu e un flacau
sanatos si ca parintii lui sunt fericiti. N-am fost niciodata trufas. Trufia e cel mai urat pacat al medicului. Din
nenorocire, astazi cam toate spitalele sunt bantuite de pacatosi d-astia. Doctori care se cred Dumnezeu.
Pentru ei, toti pacientii sunt niste gunoaie. Intind mana sa le ia plicul cu bani si-apoi ii trateaza in bataie de
joc. Toata viata m-am luptat cu buldogii astia imbuibati.
In copilarie visa sa ajunga ofiter de marina, ca si tatal lui. In 48, cand toti cei din Marina Regala au fost
aruncati in strada, visul s-a naruit. S-a hotarat sa incerce la medicina. A invatat pe rupte, in vremurile alea
concurenta era acerba. A intrat printre primii pe lista. Dupa facultate, in 1954, a fost repartizat la Niculesti-
Jianu, un satuc amarat de langa Fetesti, ridicat de sarbii deportati din Banat. A stat acolo trei ani. Mai exact,
trei ani in care n-a iesit aproape deloc din spital.
Era un doctor sarac. Un costum ponosit, din velur, un pulover si o suba groasa, de ceferist. Asta era toata
garderoba lui.
De luat ciubuc de la oropsitii din sat, nici nu putea fi vorba. O singura data a primit un cadou. A fost insa
ceva mai special, greu de refuzat.
Venisera la el doi batrani, sot si sotie. Femeia avea o iesire a mitrei, adica uterul desprins. Traia asa de vreo
40 de ani, de cand nascuse ultimul copil. Multe femei de la tara aveau betesugul asta. Bagau acolo, in
pantece, niste carpe si gata, problema era rezolvata. Dupa 40 de ani insa, femeia asta tinea mortis ca
tanarul doctor s-o repare. N-a fost tocmai usor. Pentru el, atunci, la nici 25 de ani, operatia asta era o
premiera. A pierdut cateva nopti citind niste carti si dupa ce s-a dumirit de-a binelea, s-a apucat de treaba.
Totul a decurs perfect, operatia a fost impecabila, iar in cateva ore femeia era complet reparata. Apoi,
dupa vreo luna, Pesamosca s-a pomenit din nou cu batranii la usa. Mosul l-a luat de brat si l-a tras mai
deoparte. Stiti, domnule doctor, i-a zis el, pentru noi acuma sunteti ca tatal nostru. Vreau sa va spun ceva,
numai sa n-auda baba. Eu, de pe la 30 de ani, n-am mai avut nici o bucurie barbateasca. Nu mi-am inselat
niciodata femeia, ca e pacat mare, iar cu ea, ce Doamne iarta-ma era sa mai fac, ca sangera tot timpul si
nu stiam cum sa mai procedez. Acu, domn doctor, daca ati reparat-o, ce sa mai zic? Dupa atatia ani, am
vrut sa vad si eu cum mai e. Nu stiu daca am facut vreun rau, ca ea m-a primit. Si uite, pentru bucuria ce
ne-ati facut-o, v-am adus si noi ceva, ce-am putut. Numai sa nu ne refuzati, c-ar fi mare pacat in fata lui
Dumnezeu. Apoi mosul a iesit putin afara si s-a intors cu o cutie mare din lemn. A desfacut-o si a scos din
ea un cocos urias, falnic si alb ca spuma laptelui. Primiti-l, ca ati facut pentru noi o mare minune! A fost
primul cadou din cariera lui, iar amintirea asta il copleseste. Da, n-am mai vazut niciodata un cocos asa de
frumos. Au fost niste ani minunati. Munceam enorm, ca un nebun, dar tocmai asta era frumusetea. Oamenii
aia ma iubeau mult si pentru mine asta era cea mai mare bucurie.
La Niculesti-Jianu s-a nascut primul lui baiat. In 57 s-a transferat in Bucuresti, la Spitalul de Copii Grigore
Alexandrescu . S-a despartit greu de satul ala. A plecat cu inima stransa, gandind ca vor ramane bietii
oameni fara ajutorul lui.
Era totusi o oportunitate pe care nu voia s-o rateze. In plus, de cand i se nascuse baiatul, a rasarit in sufletul
lui o dragoste uriasa pentru copii. A facut atunci un sfant legamant ca isi va dedica intreaga lui cariera doar
prichindeilor suferinzi.
A ramas la Grigore Alexandrescu vreme de 27 de ani. Aproape zi si noapte, fara nici un concediu.
Mai tarziu, femeia pe care-o iubea i-a nascut al doilea baiat. Apoi, dupa cativa ani, o alta femeie i-a daruit
doua fete. Povestile astea personale au fost tot timpul deliciul dusmanilor mei. Da, lumea poate ma judeca,
insa eu am avut tot timpul o viata dubla. N-am stiut niciodata ce inseamna o familie, in sensul obisnuit al
cuvantului. Familia mea a fost tot timpul aici, in spital. A fost poate un pacat, iar acum platesc pentru el.
Daca aici m-am simtit mereu acasa, cu asta m-am ales. Cu debaraua asta in care imi tarai sfarsitul.
27 de ani a stat la Grigore Alexandrescu. A muncit pe branci, a operat copii de la copii de nomenclaturisti
la copii de tigani. Pe toti i-a ingrijit la fel. De la nimeni n-a luat nici un fan, pentru el asta ar fi fost tot una
cu furtul.
Fericirea lui suprema era sa-i vada pe copii dupa operatie, cum se ridica din pat, il apuca de-un crac si ii
spun tata Pesi. Asa ii ziceau toti copiii, iar pentru el nu exista o mangaiere mai mare.
In 1984 s-a mutat la Budimex. Pesamosca era deja un nume greu in lumea medicala. Veneau la el parinti
din toata tara, zilnic era coada la usa lui.
Faima asta i-a adus insa si neplaceri. Invidia era mare si unii colegi au inceput sa-i cam caute pricina. Barfe,
sicane, reclamatii. Iar totul a culminat cu o scrisoare trimisa pe adresa Militiei. Un grup de tovarasi, printre
care si unii colegi pe care i-a invatat meserie, reclama faptul ca doctorul Pesamosca incalca flagrant
disciplina spitalului, petrecand cu indivizi necunoscuti, noaptea, dupa orele de program. De fapt, asta se
intampla doar o data pe an, pe 14 martie, cand isi sarbatorea ziua de nastere. Sute de oameni veneau
atunci la el sa-l felicite. Prieteni, fosti pacienti, parinti, profesori, doctori, actori, cantareti, muncitori, tarani,
lautari, tot felul de oameni ii treceau pragul si ii umpleau cabinetul cu flori si cadouri. Fireste, se deschideau
sticle de sampanie si distractia se intindea pana spre dimineata. Atata placere merita si el, o data pe an.
Reclamatia n-a avut nici un fel de impact. Si totusi, pentru el a fost un moment dificil. De-atunci mi-a fost o
mare scarba de oamenii astia. Nu stiam cine sunt, doar banuiam. Cel mai greu mi-a fost sa constat ca nici
cei mai apropiati colegi ai mei nu mi-au luat apararea.
Era o mare dezamagire, crezuse orbeste in oamenii astia de langa el, ca intr-o adevarata familie. A inteles
insa atunci ca doar copiii mai merita increderea si dragostea lui.
In 1993, intr-o zi ploioasa, o veste ingrozitoare i-a secerat sufletul. Fiul lui cel mare, de 39 de ani, a murit.
Stia ca va veni ziua asta, dar se incapatana sa nu creada. Era grav bolnav, avea o tumora la creier. Iar el,
tatal lui, salvatorul a mii de copii, tocmai pentru el n-a putut face nimic. Ca o batjocura a destinului, mainile
lui magice n-au putut atunci decat sa mangaie trupul lipsit de viata al fiului sau. A fost o
lovitura cumplita.Si totusi, dragostea si osteneala lui pentru copiii bolnavi au ramas neschimbate. La fel si
credinta. Prin ele si-a regasit in timp echilibrul, reusind sa ramana acelasi chirurg genial. De-atunci, singura
lui nadejde a ramas Gino, cel de-al doilea baiat. El se ocupa de toate, ma vizita, imi aducea mancare. Mai
tarziu, tot el s-a ocupat si de camera asta, el a amenajat-o. Singura mea furie era ca n-a ajuns si el doctor.
Am facut eu doctori din toate nulitatile si tocmai cu baiatul meu nu mi-a reusit.
Au trecut apoi anii si el uita sa-si caute o casa ori sa mai iasa din spital. Iar atunci cand iesea, se minuna ca
un om de la tara. Chipul orasului se schimba cu o viteza ametitoare. Dezolat, se intorcea degraba acasa,
in spitalul lui, acolo unde se simtea in deplina siguranta. In camaruta asta consulta, manca si dormea. Apoi,
zi si noapte, opera incontinuu. Uneori, n-apucam sa atipesc mai mult de un sfert de ceas. Doamne, nu stiu
cum rezistam!
Isi aminteste de o fetita de noua ani. Venise la el cu o infirmitate cumplita. Se nascuse fara sfinctere, cel
anal si cel ureteral. Asta inseamna ca biata copila se scapa pe ea tot timpul. Pesamosca era deja dupa doua
nopti nedormite.
A reusit sa ia din pulpa fetitei un manunchi de fibre musculare, din care a confectionat doua noduri. Le-a
prins apoi, unul in dreptul anusului, celalalt in dreptul ureterului. Nodurile erau noile sfinctere, iar fetita isi
putea controla nevoile fara nici un efort. Operatia a fost filmata, fiind vorba de-o premiera mondiala.
Mai tarziu, dupa vreo 12 ani, Pesamosca a primit o invitatie la un botez. Era vorba de copilul nou nascut al
fetei operate la noua ani.
Astea impliniri, domnule. Nu vile, masini sau mai stiu eu ce rahaturi. Sa repari un copil-paianjen, care
merge in patru labe, sa-i innadesti si sa-i carpesti tendoanele si ligamentele si sa-l faci biped si sanatos tun,
sa alerge la tine si sa te stranga in brate, asta inseamna fericire!
Cand a inceput sa simta oboseala a hotarat sa se ocupe doar de cazurile mai grave, lasand rutina
interventiilor curente pe seama ucenicilor lui. Mai tarziu insa, au aparut primele semne ale bolii, iar rolurile
s-au inversat. Nu mai putea risca, mainile nu prea il mai ascultau. In timp ce el se limita la sfaturi sau
operatii mai usoare, situatiile dificile au ramas in grija celor mai buni chirurgi scoliti de el.
Pe la inceputul anului 2006, ministrul sanatatii a dat ordin scris ca toti medicii de peste 65 de ani si
profesorii de peste 70 sa inceteze activitatea in sistemul public. Pesamosca avea aproape 76 de ani. Pe 13
ianuarie, printr-o scrisoare oficiala, a fost anuntat personal ca va trebui sa-si clarifice situatia cu privire la
exercitarea profesiei de medic, dar si cea referitoare la spatiul pe care-l ocupa in spital.
Scrisoarea era semnata de unul din fostii lui studenti, ajuns mare director. Putea macar sa-mi dea un
telefon, ca doar eu l-am invatat meserie. Iar acu, nu mai dadea doi bani pe mine. Niciunul dintre colegi n-a
sarit sa m-ajute.
Da, asta voiau sa-mi faca buldogii astia! Noroc cu voi, ziaristii, ca altfel ajungeam in strada. Dar povestea
asta m-a chinuit rau, de-atunci boala mea s-a agravat.
Vreau sa-ti citesc o scrisoare. E de la tatal lui Ionut, din Oravita, un baiat cu arsura de esofag pe care l-am
operat tocmai acum vreo 40 de ani.
Stimate domnule profesor, am citit in presa cu o enorma indignare faptul ca niste oameni de nimic vor sa
va alunge din spital. In momentele cele mai triste ale vietii mele, dumneavoastra ati reusit sa faceti dintr-un
copil pierdut, pe care nimeni n-a avut curajul sa-l opereze, un copil sanatos tun, care a adus numai bucurii
in familia noastra. Astazi, el este macaragiu sef aici, la Oravita. Mai am doua fete, avem o casa mare, cu tot
ce trebuie, si noi toti ne-am gandit, pentru a nu mai suferi atata umilinta de pe urma unor oameni care ar
trebui sa-si aplece umerii in fata dumneavoastra, sa va propunem cu toata sinceritatea, ca de azi inainte, sa
veniti aici, sa locuiti la noi acasa. Avem camere multe, nu ducem lipsa de absolut nimic, iar pentru noi, dar
si pentru toata Oravita, ar fi cea mai mare cinste sa va avem aici, in casa noastra. Va rog din suflet sa
acceptati invitatia noastra. Nu va trebuie nimic, veti avea tot ce va trebuie, fara absolut nici o obligatie, nu
trebuie decat sa veniti aici si veti avea toata grija si dragostea noastra
Acum cateva luni, Gino, cel de-al doilea baiat, s-a prapadit. De cancer. E o rana care ii sangereaza fara
oprire.
De ziua lui nu-l mai cauta nimeni. Nici un coleg, nici un prieten, nici un lautar. Primeste cateva scrisori si
atat. Sta zi si noapte in camaruta lui, tanguindu-se de dureri la orice miscare. Inca se mai teme sa nu
ajunga in strada.
Cu greu, abia mai poate face cateva consultatii pe zi. Doctorii mai tineri vin cand si cand sa-i ceara sfaturi.
Singura multumire e ca lasa in urma lui doi chirurgi valorosi si poate la fel de dedicati ca si el: Niculina Bratu
si Radu Spataru.
Alexandru Pesamosca este un nume gigantic al medicinei romanesti. Un doctor fara arginti, care a salvat de
la moarte mii de copii. Astazi, el traieste in totala singuratate, uitat si dispretuit de colegi. Interviu semnat
Profesorul Pesamosca: Doctorii nu sunt bogai. Iar cei bogai nu sunt doctori. 14 martie 2009.
Profesorul Pesamosca, tata Pesi pentru pacienii si, sau, mai simplu, doctorul Pesamosca, aa cum i place
s se recomande, se afl, la cei 78 de ani, la grania dintre realitate i mit. El este n situaia paradoxal de
a fi mai cunoscut n tot ceea ce ntreprinde, pe msur ce atenia oficialitilor medicale l ocolete cu
insisten.
Academicianul, profesorul Alexandru Pesamosca, beneficiarul unei pensii de 6 milioane de lei vechi, i
petrece 90% din via ntr-o cmru de ase metri ptrai. Cu baie! Nu se plnge, fiindc a fost alegerea
lui. Nite tineri manageri au ncercat s-l evacueze i de aici. Din spitalul pe care l-a condus i pe care l-a
nscris n circuitul mondial al chirurgiei infantile.
Dr. Alexandru Pesamosca: Acela al unui doctor pensionar. n fiecare zi, la ora 11.00, negresit, vine Adrian s-
mi fac masaj. Adrian e un biat pe care l-am operat cu vreo 30 de ani n urm. Era ntr-o situaie disperat,
niciun doctor nu se ncumeta s-l opereze, fiindc avea doar un an. Avea malformaii faciale grave. ntr-o
diminea, m-am sculat hotrt s-l operez. Astzi, e alturi de mine n spital, lucreaz aici. Vine, mi face
masaj, mncm mpreun, dup care m duc la consultaii.
Dr. Alexandru Pesamosca: Cine poate tii? n atia zeci de ani, cred c sunt vreo 40-50.000 de intervenii.
Le socotesc doar pe cele mai dificile. Operaiile de rutin, pe care le fceam n tineree, pot fi cam tot
attea. Am operat cazuri grave, trimise din toate colurile lumii, dup cum am operat i n strintate, din
China pn n Statele Unite. Am sczut numrul operaiilor, dar nu pe cel al consultaiilor. Pentru astea nu-i
trebuie instrumente deosebite, doar mintea, ca s pui un diagnostic. Cine s mai tie numrul?
Gelu Popescu: nseamn c suntei un om bogat. Cu attea operaii la activ, trebuie s avei vile la mare, la
munte, la Corbeanca, un garaj cu cinci-ase maini, obligatoriu cteva 44, aa cum au confraii
dumneavoastr, profesorii i efii de clinici.
Dr. Alexandru Pesamosca: tiu ce au. Eu n-am, domnule, i nici nu m-a interesat. N-am vil, n-am nici mcar
o cas, n-am main. Unde s m duc cu ea, din pat la cabinet? Am doar pensia de 6 milioane de lei, asta
am. Mai am prieteni i pacieni pe care i-am operat n toate colurile rii i care i mai aduc aminte de
mine.
Gelu Popescu: Bani, nu. Mi se pare c nici cu titlurile academice nu stai mai bine.
Dr. Alexandru Pesamosca: Au tbrt pe mine la sfritul vieii. Mi-au dat tot felul de titluri, m-au fcut
academician, m-au fcut fel de fel. Nu n asta const valoarea unui chirurg. Niciun titlu profesional sau
academic nu-i sporete sau nu-i suplinete priceperea.
Dr. Alexandru Pesamosca: Am eu timp pentru aa ceva? Dac fceam politic, cine mai opera? Am fost
odat, pe la nceputul anilor 90, pe o list, alturi de Paleologu, Paler, Ascanio Damian, Truea, Printele
Marchi. Eu eram al aselea, ca s fiu sigur c nu ies. Nu auzise nimeni de ei. Cine l citise pe Paler? Ce tia
eful de gar din Adjud de Paleologu? Am fost pe lista marilor necunoscui. N-am luat niciun vot, niciunul.
Gelu Popescu: n ultima vreme, din spitale au rzbtut numai grozvii: mame neasistate la natere, nou-
nscui mori din cauza neglijenei medicilor. tii de ele?
Dr. Alexandru Pesamosca: Nu mai luai de bune toate relatrile astea. i pe vremea lui Ceauescu se mai
trezea cte unul care fcea un articol bubuitor despre asistena medical. Fondul problemei este acelai, i
cel de-acum, i cel de-atunci. Partea alocat din buget sntii este, comparativ cu America, un fel de
baci. Aceasta este esena.
Gelu Popescu: Numai de bani este vorba? Sntatea a avut cel mai mare numr de minitri. Nu s-a vzut
nicio modificare n bine de pe urma niciunuia.
Dr. Alexandru Pesamosca: Cu nimic poi s faci doar nimic. Mai este i cellalt aspect, cel al omului
nepriceput pus n fruntea unei instituii. Se cheam manager. Ce-i aia? Sntatea n-are bani i oameni
competeni.
Gelu Popescu: Sntatea n-are bani, dar doctorii au. Cum vine asta?
Gelu Popescu: Au avut, au i vor avea tot timpul bani muli, mai ales cei care au tarif fix de operaie n
spitalul de stat.
Dr. Alexandru Pesamosca: N-au, domnule. Eu, la 40 de ani, nu aveam main. ia care au nu-s doctori. Nu
mai dau nicio consultaie dect pe lovele, asta-i altceva, dar doctorii doctori n-au!
Gelu Popescu: Mai nou, vor s gseasc o formul pentru legalizarea pgii. Unul i-a gsit chiar i o
denumire suav, plat tcut.
Dr. Alexandru Pesamosca: Am avut o discuie cu unii de la o televiziune pe acest subiect. N-au neles nimic
i a ieit un mare ccat. Le-am spus: Domnilor, avei un stil de gndire nu de troglodii, ci de super-toglodii.
Vine unul la doctor, i aduce o gin, c aa l ndeamn bunul sim. O taie n curte i mi-o aduce mie,
nvelit n jurnal. Ce fac? i dau cu ea n cap? O pun la frigider i o dau unei familii care n-are? Sau o mpart
cu anestezistul, care e cu ochii pe mine. Nea Pesi, d-mi i mie o bucat de trti. Vezi unde au ajuns, la
batjocur, la derizoriu.
Dr. Alexandru Pesamosca: tii de unde a nceput totul? De la vecinii notri unguri, care, n elanul lor de
corectitudine, de parc Austro-Ungaria seamn cu Ungaria, au ajuns s cuantifice actul medical n
produse, una bucat arip la anestezist, una bucat piept la chirurg. De rsul lumii! Eram odat la Paris, m-
am ntlnit cu mai muli romni. Se vorbea de aceeai gin dat doctorului. La cocteil, mi spune unul c a
auzit c doctorul refuz gina natur a ranului i pretinde s i-o aduc bgat n plic. Venicele bancuri cu
chelneri i frizeri, care iau baci.
Gelu Popescu: Revin, unii doctori vor s legalizeze primirea de bani. Muli bani!
Dr. Alexandru Pesamosca: tia n-au fost doctori niciodat, poate au fost manageri. Cum se poate cuantifica
actul medical pentru paga aferent? Nu se poate face diviziunea social a muncii. Nu sunt eu clou-ul
actului chirurgical. Ca s pot face o operaie excepional, trebuie s am n jurul meu mai muli oameni.
Fr sora care i schimb plosca, pacientul e pierdut, fr cel care sterilizeaz instrumentele, pacientul e
pierdut. Aadar, cum pot eu, chirurg, s pretind bani? Un act chirurgical final este suma mai multor
activiti, este constituit din bucele de ngrijire medical la care contribuie mai muli. Ce vor doctorii, s ia
bani? Pi, s ia i aia care pune plosca, c i ea are cas i mas. Doar doctorul e detept, trebuie s ia el
halvaua? Nu se poate face o lege. Ai fcut o operaie? Bravo! Cine te-a jutat? Partea lui e att. Cine a
mturat salonul? Att! Noi am crezut c-i pclim pe tia, c-i tragem n piept, c-s tolomaci. tia sunt
ginari, nu doctori. n ce hal s-a degradat medicina!
Dr. Alexandru Pesamosca: L-a ntreba ce s-a fcut pentru stabilirea ierarhiei pentru celelalte categorii de
personal? Toi cei implicai vor rspunde: n-am fcut nimic, ce personal? Personalul face pe nebunul, ce
vrea? N-am fcut nimic pentru ei, iar ei nu fac nimic pentru noi, mai mult dect strictul necesar.
Gelu Popescu: V mai ntlnii cu studenii? Mai exist o coal naional de medicin, n condiiile n care
un veterinar i un profesor de biologie pot s deschid o facultate de medicin la Sascut?
Dr. Alexandru Pesamosca: Nu i-am mai ntlnit, au avut grij s m scoat i de la catedr, aa cum au vrut
s m evacueze i din spaiul sta minuscul din spital. Toat media protesta, au fost i intervenii n
Parlament referitoare la nedreptatea care mi se fcea. Eu n-am cerut niciodat nimic, doar s fiu lsat lng
pacienii mei.
Dr. Alexandru Pesamosca: Partea particular are alte valene. Rmi ca la dentist cnd i se prezint nota
de plat. Plteti fiecare gest i se face economie la snge. Aa a ajuns ca o operaie de dificultate medie s
coste 100.000 de de euro. Nu-i convine, te duci la stat. Diferena o fac banii. Sectorul privat ncaseaz
foarte muli bani i nu-i permite s nu-i ofere totul, fiindc altfel nu te mai duci. Medici competeni sunt
peste tot, i la stat, i la privat. Vorbesc de cei care merit acest nume. Sunt unii care n-au mai pus mna
pe carte de la absolvire, fiindc oricum primeau dou sticle de uic.
Gelu Popescu: Doctorii sunt buni, minitrii au fost buni i totui sistemul e prost. E logic?
Dr. Alexandru Pesamosca: Minitri de meserie nu avem, cei care sunt nu au puteri depline, iar bani nu sunt
deloc, degeaba ni se flutur prin fa tot felul de procente din buget. Sntatea naional sufer de srcie,
nu de altceva.
Apreciaz
Rspunde
o sol said, on septembrie 3, 2011 at 4:01 pm
perfect adevarat ce s-a scris si s-a spus aici despre marele Pesamosca. si acum intreb si eu. riscand
lapidarea cu pietre virtuale: pe cand recunoasterea unui astfel de om ca sfant si erou al neamului?
cum poate poporul sa mai produca un astfel de om daca exemplul sau nu e promovat si urmat?
Dumnezeu sa-l primeasca printre cei ai Lui!
Apreciaz
Rspunde
Apreciaz
Rspunde
nvturile Sfntului Ioan Gur de Aur este numit de biseric CEL MAI MARE DASCL AL
POCINEI.http://botosaneanulortodox.blogspot.com/
Apreciaz
Rspunde
Stiti cumva unde mai este Dr.ortoped Fluieraru Roman ? La ce spital din Bucuresti profeseaza?
Apreciaz
Rspunde
Apreciaz
Rspunde
6. RUBRICA INCEPATORULUI: Stim sa facem semnul crucii? Dar metaniile? Ce stim despre
pacate? Vise, noroc, soarta, superstitii, vorbirea cu mortii, ispita din dreapta? Dar despre ingeri?
Ce pot si ce nu pot face dracii? Ce este Raiul, ce este iadul? Si multe said, on septembrie 12, 2013
at 9:42 pm
[] Sfantul Ioan Gura de Aur despre SOARTA: Nu este invatatura mai rea si mai plina de puroi de nevi
[]
Urmatoarele articole le consider nu doar utile, ci si obligatoriu de stiut de catre orice ortodox. Le-am
grupat intr-o oarecare ordine:
Sfanta Liturghie, Sfanta Impartasanie, spovedania, duhovnicul, botezul, casatoria
Pacatul. Pacate sa le zicem grosiere, cum ar fi cele legate de desfranare. Pacatele si invataturile sa
le zicem subtile: erezia, simonia, barfirea, judecarea, vise, noroc, soarta, superstitii, vrajitorii, vorbirea cu
mortii, ispita din dreapta
Despre ingeri
Asadar:
https://saccsiv.wordpress.com/2013/09/12/rubrica-incepatorului-stim-sa-facem-semnul-crucii-dar-metaniile-ce-stim-despre-pacate-vise-
noroc-soarta-superstitii-vorbirea-cu-mortii-ispita-din-dreapta-dar-despre-ingeri-ce-pot-si-ce-nu-p/
https://saccsiv.wordpress.com/2011/09/02/sfantul-ioan-gura-de-aur-despre-soarta-%E2%80%9Enu-este-invatatura-mai-rea-si-mai-plina-
de-puroi-de-nevindecat%E2%80%9D/
Saccsiv Weblog
Sfantul Ioan Gura de Aur: Despre BARFIRE si mancatorii de suflet
de om
Posted in Sfantul Ioan Gura de Aur by saccsiv on august 31, 2011
De ce? Pentru ca se savrseste mai degraba dect oricare alt pacat si cuprinde repede pe cel ce nu baga
de seama.
Celorlalte greseli le trebuie vreme, pregatire, tovarasie si adesea taraganelile pot aduce mpiedicarea lor.
De pilda, cineva si-a pus n gnd sa ucida sau sa tlhareasca. Pentru aceasta trebuie sa faca unele pregatiri
si de multe ori, n vreme ce el ntrzie, patima l paraseste, pornirea cea rea se mistuie, el se lasa de
gndul cel vinovat, ne mai savrsindu-l.
Nu-i tot asa cnd e vorba de brfire. Daca nu suntem cu totul bagatori de seama, ea ne rapeste dintr-
odata.
Ca sa brfim, nu-i nevoie nici de vreme, nici de pregatiri, nici de cheltuieli, nici de alcatuiri. Numai sa
vrem si de ndata vointa se preface n fapta. Caci limba e singura unealta care ne trebuie.
Ca sa se nspaimnte, Pavel a zis: Daca va mncati ntre voi si va sfsiati unii pe altii, bagati seama sa nu
va distrugeti laolalta. N-ati nfipt dintii n carnea altuia, ci i-ati nfipt brfirea n suflet, ati sfsiat prin
relele voastre judecati, ati pricinuit mii de rele si voua nsiva si celui brfit si multor altora.
Caci, defaimnd pe aproapele, ati nrait pe cel ce va asculta; daca-i pacatos, numaidect si va afla tovaras
ntru pacat; daca-i un drept, trufia l va ncalzi, greseala altuia i va sta prilej, gata, sa se amageasca de
mndrie. Mai mult, veti strica prin aceasta nsasi obstei Bisericii, caci cei care va asculta, nu vor judeca
numai pe cel care a pacatuit, ci si vor extinde dojanele asupra ntregii obsti crestinesti.
Nu auzim pe cei necredinciosi zicnd ca acela sau celalalt este nerusinat si stricat?
In loc de a nvinui pe cel ce a furat, ei au banuieli asupra tuturor crestinilor, ntre altele, pricina
sunteti ca slava lui Dumnezeu este batjocorita. Pe ct buna noastra purtare slaveste numele Domnului,
pe att greselile noastre Il batjocoresc si-L jignesc. Apoi, ati necinstit pe cel despre care vorbiti de rau, si
facndu-vi-l dusman. Pe urma, v-ati nvrednicit de pedeapsa si amestecndu-va n treburi care nu va
privesc de loc.
Sa nu veniti sa-mi spuneti: Sunt brfitor doar cnd spun lucruri neadevarate. Chiar de veti spune
adevarul, vorbind de rau de altul, tot greseala este. Fariseul din evanghelie spunea adevarul, vorbind rau
de vames, dar aceasta nu-i aducea nici o acoperire
Pe cei care aud pe altii brfind, i rog sa-si astupe urechile si sa mearga pe urma vorbelor profetului, care
zice: Pe cel ce n taina vorbea rau de aproapele lui, l-am alungat. Ziceti aproapelui nostru: Vreti sa dati
cuvnt de ncuviintare cuiva sau sa-i aduceti lauda? Iata deschid urechile mele ca sa va primesc cuvintele,
ca pe o buna mireasma. Ci, de vreti sa spuneti de rau, nu mai las cuvintele sa intre, caci nu pot primi
gunoiul si tina.
Ce am nvata daca aflu ca acela sau altul e rau? Pentru ca aceasta nu poate dect sa-mi strice si sa-mi
aduca o grea paguba.
Asadar, sa ne ndeletnicim cu treburile noastre, caci vom avea de dat socoteala de greselile noastre vietii
noastre nsine sa-i dam bagarea noastra de seama, iscoditoare si cercetatoare. Care va fi acoperirea
noastra, si la ce bunavointa vom fi ndreptatiti, daca n faptele noastre ne pripim ndeletnicindu-ne cu
cercetarea faptelor celorlalti?
Sa te apleci trecnd, ca sa privesti n casa straina, ispitind ce se petrece n ea, e lucru de rusine si nedemn,
e tot ce poate fi mai josnic.
Ceea ce e nca si mai ciudat, e ca acel ce se poarta astfel si nu-si vad de loc de ale lor, cnd zic o vorba pe
care n-ar fi trebuit s-o spuna, poftesc pe cei ce asculta, sa nu cumva sa spuna acestea altora si-l pun chiar
sa jure. Prin aceasta ei lasa bine sa se vada ca a savrsit o fapta vrednica de ocara. Caci daca doresti ca
cineva sa nu spuna altuia ceea ce a auzit de la tine, cu mai mult temei trebuie sa deprinzi discretia.
Tineai taina bine dosita si numai cnd ai tradat-o, cugeti ca trebuie sa fie bine pastrata. Daca vreti sa nu
fie data n vileag, nu o spuneti voi mai nti. Cnd ai spus secretul altcuiva, te trudesti zadarnic cerndu-i,
sub juramnt, sa vegheze bine asupra celor spuse de tine ()
E cu neputinta ca un brfitor, ispitind faptele altuia, sa ia seama vreodata asupra propriei lui purtari. Tot
zelul l pune sa afle lucruri despre altii, iar treburile proprii sunt lepadate nepasarii si izbelistei.
Daca, fara ncetare, cugetam la pacatele altuia, cnd mai avem vreme sa ne ndeletnicim cu ale noastre?
28 august: Preacuviosul MOISE ARAPUL (cel din tlhari). Bunul Dumnezeu nu se uita la
chip si iarta cele mai mari pacate. Feriti-va de intrusii ce scormonesc in pacatele trecute
ale altora
i: ads
About these
Rspndi
Listare
Mai mult
Similare
VIDEO: Parintele ARSENIE PAPACIOC despre POSTn "ARSENIE PAPACIOC"
De ce il cheama Sfantul IOAN GURA DE AUR? Asadar sa-i cititm scrierile, caci sunt AURn "SFANTUL
IOAN GURA DE AUR"
Despre josnica preocupare a intrusilor cu vietile altoran "PREOCUPAREA CU VIETILE ALTORA"
12 comments
https://saccsiv.wordpress.com/2011/08/31/sfantul-ioan-gura-de-aur-despre-barfire-si-mancatorii-de-suflet-de-om/
Un rspuns
Subscribe to comments with RSS.
JURNA SCOIAN
p@rohie virtual
Skip to content
Home
(alii) despre mine
contact i copyright
Foamea
O brag pentru domnul Pleu i un whisky pentru mine
jurnal scoian (pagini mai vechi)
Acordorul de piane
chiar s fi fost pe undeva un nger, Iisus nu l-a vzut
Fata din Glen Orrin
Oameni i bostani
Printele Dan Damaschin (40 de ani) i oamenii pe care i-a adunat n jurul bisericii la care
slujete, de la Spitalul Clinic de Obstetric-Ginecologie Cuza-Vod din Iai, au ridicat cu banii
din cutia milei zece case noi pentru familiile srace care le trec pragul i au n construcie
nc multe altele.
De cnd a intrat n preoie, printele Dan Damaschin de la biserica din curtea Maternitii
Cuza-Vod din Iai a nceput s ridice locuine cu sprijinul oamenilor din comunitatea n care
a slujit. Mai nti la Podolenii de Sus, apoi la Cozia, iar de cnd e preot la maternitate, n mai
multe sate din jurul Iaiului.
Aceste suflete sunt tiate cu brdia din start pentru c noi, poporul romn,
statul romn, nu suntem capabili s oferim o asisten maternal corect. Nu tim
s ne ngrijim de mam i de bebelu pe termen lung. Nu este suficient s-i
asiguri cte ceva ase luni, un an sau doi. Cum s-i ceri unei mame care a trit
toat viaa pe strad s-i gseasc un serviciu pe perioad nedeterminat, s
aib locuin bun i timp s creasc copilul?, se ntreab, retoric, preotul.
Pentru astfel de mame, preotul, mpreun cu oamenii din localitatea Valea Lupului, ridic n
prezent un centru cu 24 de case. Locuinele sociale pe care intenioneaz s le pun la
dispoziia mamelor fr adpost sunt deocamdat n stadiul de antier, ns preotul sper
ca, pn la finalul anului, s poat da n folosin mcar jumtate din ele. Este nevoie s
fac acest lucru pentru c, sptmnal, n maternitate gsete mame care nu au ncotro s
apuce, dar care vor s-i creasc micuii.
Am mame n spital care nu se pot descurca n clipa de fa pentru c, ori sunt crescute pe
strad, ori nu au niciun sprijin familial. Vorbim de eleve i studente nsrcinate pe care
familia le repudiaz. Zeci de bebelui sunt abandonai anual din cauza asta i numrul ar
putea fi redus la jumtate prin protejarea mamei i a copilului, mai adaug preotul.
+6 (6 voturi)
mitrut
19.09.2015, 22:04:20
Despre el zicea Daniel ca "padure fara uscaturi nu este" si Pimen intarea spunand "ne face
clanul de rusine"!
+2 (6 voturi)
Taunul 77
19.09.2015, 23:14:51
Tot respectul pentru ce face. Preoti ca el sunt foarte rari in BOR. Insa ma intreb cum de i s-a
permis o atare initiativa. Si cum nu a fost obligat ca banii disponibili pentru case sa-i faca
plocon lui Nea Danut pentru Catedrala Neamului Prost ....
+3 (7 voturi)
Gorbaciov
20.09.2015, 00:52:59
Tot respectul ptr. Parintele Damaschin. DUMNEZEU sa te ajute in cea ce faci ! Daca macar 10
% din preotii BOR, ar face la fel, am simti , ca ceva se schimba in tara asta!
0 (6 voturi)
Cimpoieru Florin
20.09.2015, 01:42:45
Citesc presa noastra de ziare de peste 35 de ani zilnic . nu stiu daca am gasit 2-3 exemple
ca si acela de mai sus. E ca olteanul care s-a uitat o zi intreaga la gradina zoologica la o
girafa iar la plecare,in drum spre poarta zice ,,Asa ceva nu exista!''....asa imi spun si eu,desi
citesc si vad poze. Sunt curios sa vad cate zile va mai avea acest preot acolo la spitalul
acela si in sanul Bisericii .In afara de deturnarea fondurilor care apartin Bisericii(adica unor
oameni,pamanteni) mai da si exemplu negativ altor preoti(asta e cel mai grav!). Nu inteleg
cum de a reusit-mai degraba cum de a fost lasat sa reuseasca...chiar o sa ma interesez.Este
neobisnuit,ciudat si nefiresc. Nefiresc data fiind lacomia si disperarea Bisericii dupa
bani,avantaje,averi precum si lipsei totale de omenie-vezi taxele inumane pt
inmormantari,pomeni,cununii,ilegale si imorale fiind impuse. Astept si eu la mine in cartier
sa-mi sune preotul meu la usa sa-mi ceara sprijin-bani,alt mode de ajutor- si sa-mi arate
situatia nevoiasilor,vaduvelor ,mamelor singure etc. Si nu cred ca o sa ajunga...preotii de la
noi au biruri grele de dat ,,mai sus''..din vanzare de lumanari,calendare,vin acru,servicii la
cununii,inmormantari sau botez si alte nelegiuiri.Preotii cinstiti zboara rapid din Sistem-nu
au cum sa plateasca taxele de protectie decat jupuind enoriasii. Il felicit pe preot ,il respect
si ii doresc sa poata merge inainte fara a fi ,,executat''.