S U P L E E A I E L A S T I C I TATE A

Focus Institut

EUSEBIU TIHAN, M.Sc. (sub red.), LAURA GHIZA, M.Sc

2002 Editura Institutului de Ecologie Social i Protecie Uman - FOCUS
SNTATEA POPULAIEI (culegere de texte)
focus_sebi@yahoo.com
Muschii, atat cei scheletici (somatici), cat si cei viscerali, poseda patru proprietaticaracteristice: elasticitatea,
extensibilitatea, excitabilitatea, contractilitatea.

a) Elasticitatea este proprietatea pe care o au muschii de a se intinde sau a se comprima sub actiunea unei
forme externe si de a reveni apoi la situatia anterioara, dupa disparitia cauzei care a provocat deformarea.
Elasticitatea musculara este de fapt o proprietate a substantei contractile si ea se manifesta numai in prezenta
ATP-ului. in lipsa acestuia, muschii devin rigizi. Asa se intampla, de pilda, la putin timp dupa moarte, cand se
produce rigiditatea cadaverica.

b) Extensibilitatea este proprietatea muschilor de a se intinde (alungi) sub actiunea unei forte.

c) Excitabilitatea este proprietatea muschiului de a raspunde la actiunea unui excitant (mecanic, fizic sau
chimic). in organism, excitantul natural este influxul nervos care ajunge la muschi prin fibrele nervoase motorii.
Influxul nervos, venit prin fibrele motorii, este transmis fiecarei fibre musculare din cadrul unitatilor motorii prin
intermediul placii motorii sau sinapsa neuromusculara.

d) Contractilitatea este proprietatea specifica a muschiului de a dezvolta o tensiune asupra punctelor sale de
fixare pe oase. in general, prin contractie, muschiul se scurteaza si poate pune in miscare parghiile osoase,
realizand o miscare, care este de fapt raspunsul muschiului la actiunea unui excitant din exterior sau la o
comanda venita pe calea nervilor. In timpul contractiei au loc de obicei urmatoarele fenomene:
scurtarea fibrelor si, deci, si a muschilor;
modificarea formei, dar nu si a volumului;
dezvoltarea unei forte mecanice;
transformari metabolice;
producere de caldura;
variatii de potentiale electrice.

Activitatea de contractie a muschilor este insotita de procese biochimice din care rezulta energie. Din aceasta
energie, abia 20-25% este transformata in lucru mecanic. Procesele biochimice din muschi se desfasoara in
urmatoarele faze:
1) Ca urmare a excitatiei se elibereaza Ca2+ din reticulul sarcoplasmatic care favorizeaza cuplarea actinei cu
miozina si formarea actomiozinei, care atrage spre ea moleculele de ATP (adenozintrifosfat). Sub actiunea
miozinei din aceasta se desprinde o molecula de acid fosforic (H2P04), rezultand ADP (adenozindifosfatul) si
energia de contractie.

2) Pentru ca muschiul sa redevina apt sa se contracte, este necesar sa se refaca ATP-ul prin combinarea din nou
a acidului fosforic, cu restul moleculei de ADP. Dar pentru aceasta este nevoie de energie. Ea poate fi furnizata
prin descompunerea fosfocreatinei (PC) in acid fosforic si creatina (C), cu eliberare de energie.

3) Fosfocreatina, la randul ei, se poate reface cu ajutorul energiei rezultate din descompunerea unor molecule de
glicogen, prin combinarea acidului fosforic cu creatina. Din glicogen se elibereaza molecule de glucoza, iar
acestea sunt degradate treptat pana se ajunge la acid lactic. Toate procesele biochimice prezentate mai sus (1-3)
se desfasoara fara participarea oxigenului (anaerobe).

4) O mare parte din rezerva de glicogen a muschiului se poate reface prin descompunerea mai departe a unei
parti din acidul lactic in dioxid de carbon si apa. Aceasta se realizeaza cu ajutorul oxigenului cedat de mioglobina
(proces aerob). Se considera ca energia furnizata de descompunerea a 1/5 din acidul lactic este suficienta pentru
transformarea restului de 4/5 din nou in glicogen.

Fazele prezentate mai sus pot fi rezumate schematic dupa cum urmeaza:efectele mecanice ale contractiei
musculare in mod obisnuit, in timpul contractiei musculare se efectueaza un lucru mecanic. Prin scurtarea fibrelor
 si prin dezvoltarea unei forte in timpul contractiei se realizeazadeplasarea corpului in spatiu.

Sunt mai multe tipuri de contractii musculare:

a) Contractii simple sau secusele musculare - provocate de o excitatie izolata si care se poate reprezenta
grafic (cu ajutorul miografului) sub forma unei curbe la care distingem trei faze: latenta, de contractie si de
relaxarea.
b) Contractii fuzionate (sustinute) care sunt de doua categorii:
tetanusurile - contractii sustinute care se inregistreaza sub forma unor curbe cu platou dintat (tetanusul
incomplet) sau cu platou neted (tetanusul complet). Aceste aspecte sunt datorate diferentei in privinta frecventei
excitatiilor. Excitatiile cu frecventa rara provoaca tetanusurile incomplete, pe cand cele cu frecventa mare
provoaca tetanu-surile complete;

tonusurile - sunt contractii fuzionate care se datoreaza unor impulsuri nervoase rare;nu se distribuie la
toate fibrele unui muschi, ci numai la un numar mic de fibre care determina o stare usoara de tensiune a
musculaturii, caracteristica pentru starea normala de veghe. Prin contractia succesiva a unor grupe de fibre se
asigura permanenta tonusului muscular, cu rol esential in mentinerea posturii normale, in mimica, in procesele de
termoreglare etc. Tonusul muscular este de natura reflexiva si este mentinut de impulsurile nervoase provenite de
la sistemul nervos central (SNC) prin nervii motori pe baza informatiilor primite de la proprioceptori.

Asigurarea pozitiei normale a corpului se realizeaza prin contractii tonice posturale. Tonusul postural este un
proces reflex complex, controlat de sistemul nervos central (SNC) si realizat prin actiunea unor grupe musculare
tensoare si extensoare, agoniste si antagoniste, cu participarea unor parghii osteoarticulare.Oboseala musculara
se manifesta prin diminuarea capacitatii de travaliu muscular. Se datoreaza scaderii randamentului energetic,
acumularii de acid lactic, epuizarii substan- telor energetice, lipsei de oxigen si epuizarii mediatorilor chimici la
nivelul placilor motorii.

Manifestarile termice ale contractiei musculare sunt legate de fenomenele biochimice din muschi. Energia chimica
eliberata in timpul contractiei este transformata circa 30% in lucru mecanic si circa 70% in energie calorica. O
parte din aceasta caldura mai este folosita de organism pentru mentinerea constanta a temperaturii corpului.
Muschii sunt principalii generatori de caldura ai organismului atat prin tonusul muscular, cat si prin contractii mici
si frecvente, numite frisoane, declansate in mod reflex la expunere la frig.

In conditii de inactivitate deosebim o caldura de repaus, care reprezinta manifestarea externa a metabolismului
energetic bazai al organismului, degajata tot timpul de muschi, si o caldura de activitate, eliberata in timpul
contractiei, cu doua componente: caldura initiala, care corespunde reactiilor anaerobe de eliberare a energiei, si
caldura de refacere, corespunzatoare reactiilor de sinteza a ATP-ului pe seama glicolizei aerobe si anaerobe.

P
rezent n efectuarea aciunilor motrice, supleea este o calitate mai puin studiat. Dei
important, ea nu este menionat de ctre specialiti printre cele patru caliti motrice de
baz.
Nici din punct de vedere terminologic, problema nu este clarificat, sursele documentare
numind neunitar nsuirea organismului privind gradul de amplitudine al micrii: mobilitate,
elasticitate sau suplee. Supleea prezint interes la fel ca i celelalte caliti motrice,
constituind unul dintre parametrii semnificativi pentru obinerea performanei, ea putnd fi
definit ca fiind capacitatea organismului de a efectua cu amplitudine mare aciunile motrice.
n ce ne privete, preferm termenul de suplee pentru a defini gradul mai mare sau mai mic al
amplitudinii cu care se efectueaz micarea mobilitatea (articular) i elasticitatea
(tendoanelor, ligamentelor i muscular), termeni folosii de unii autori pentru a denumi
aceast capacitate a organismului, fiind subordonai supleei, relevnd aspecte particulare ale
acesteia.
Supleea sczut creeaz numeroase dezavantaje, i anume:
Lungete perioada nsuirii i perfecionrii aciunilor motrice;
Reduce indicii de dezvoltare a celorlalte caliti motrice (vitez, ndemnare, for i
rezisten) i limiteaz folosirea lor cu maximum de randament;
 Scade randamentul n efectuarea aciunilor motrice, lipsa supleei fiind suplinit prin
eforturi suplimentare, prin consumuri mari de energie;
Scade calitatea execuiei, micrile nemaiputnd fi executate expresiv, dezinvolt, degajat
i cu uurin.
Principalii factori care determin amplitudinea cu care se execut micrile sunt:
Structura i tipul articulaiei;
Capacitatea de ntindere (elasticitate) a ligamentelor, tendoanelor i muchilor;
Tonusul i fora muscular;
Elasticitatea discurilor intervertebrale;
Capacitatea sistemului nervos central de a coordona procesele neuro-musculare;
Temperatura muchilor i unele condiii externe;
Starea emoional etc.
Amplitudinea maxim a micrii la nivelul fiecrei articulaii, permis de conformaia
acesteia, este limitat sau favorizat de elasticitatea ligamentelor i a muchilor.
Aparatul ligamentar are rolul de a proteja articulaiile fa de unele solicitri exagerate,
limitnd deplasarea segmentelor.
S-a demonstrat experimental i prin practica sportiv c, printr-o exersare sistematic,
elasticitatea aparatului ligamentar poate fi mbuntit simitor. Se pare c i n privina
elasticitii ligamentelor nregistrm diferenieri individuale. Factorul care limiteaz cel mai
mult mobilitatea articular este elasticitatea muscular.
Din alte puncte de vedere, supleea poate fi grupat n suplee activ i suplee pasiv.
Supleea activ reprezint mobilitatea i elasticitatea maxim la nivelul unei articulaii,
obinut fr ajutor, ca rezultat al contraciei musculare (exemplu: semi-sfoara, cumpna etc.).
Supleea pasiv reprezint amplitudinea maxim la nivelul unei articulaii, obinut prin
intervenia unor fore externe (partener, aparat, propria greutate etc.).
Valorile supleei pasive sunt mai mari dect ale celei active. Supleea se dezvolt cu maximum
de eficien n condiiile n care exerciiile sunt administrate zilnic (chiar de dou ori pe zi).
Antrenamentul pentru dezvoltarea supleei trebuie continuat i dup obinerea gradului de
amplitudine dorit, deoarece o ntrerupere, chiar de scurt durat (o sptmn), conduce la
pierderea achiziiilor ctigate. Cauzele care fac ca supleea s scad sunt neadaptarea
organismului, naintarea n vrst, creterea n nlime (copii), rezistena tonic a muchilor
la ntindere etc.
Exerciiile stabilite pentru dezvoltarea supleei se execut n serii, fiecare serie incluznd 10-
15 repetri. Este de dorit ca amplitudinea micrii s creasc de la oserie la alta. Indicaia are
n vedere faptul c, n general, muchii se opun la aciunea de ntindere, cednd treptat, numai
dup un numr mai mare de repetri.
nainte de a efectua exerciiile cu amplitudine maxim, trebuie realizat nclzirea aparatului
locomotor, pentru a intensifica circulaia, prevenind astfel eventualele ntinderi sau
ruperi ale fibrelor musculare, prin exerciii din coal, alergri i srituri.
n cadrul fiecrei lecii, numrul de repetri al fiecrui exerciiu se calculeaz dependent de
obinerea amplitudinii maxime (pn la limita punctului n care apar senzaii de uoar
durere). Treptat, de la un sistem de lecii la altul, se va tinde spre depirea acestei limite.
Dac n zilele urmtoare apar senzaii de durere muscular, antrenamentul pentru dezvoltarea
supleei va fi sistat.
Acesta va constitui i indiciul c dozarea amplitudinii nu a fost corect stabilit, depindu-se
limita maxim optim.
Dozarea numrului de repetri n cadrul fiecrei serii trebuie s in seama de anumite
particulariti individuale i de gradul de mobilitate al articulaiei. n primele lecii sunt
suficiente, n cazul cursantului nceptor, 8-12 repetri. Numrul acestora trebuie s creasc
treptat, de la un sistem de lecie la altul, putndu-se atinge cifra mult mai ridicat, 20-30
repetri.
Dependent de conformaia anatomic specific fiecrei articulaii i de masa grupelor
musculare care se ntind, se poate face urmtoarea ierarhizare n privina numrului de
repetri: numrul cel mai mare de repetri va fi stabilit pentru coloana vertebral, urmnd, n
ordine, articulaiile coxofemural, genunchiului, umrului etc.
n funcie de nivelul de pregtire fizic se va stabili i ritmul execuiei, cunoscut fiind faptul
c o persoan mai bine pregtit poate obine o amplitudine a micrii maxim, chiar dac
exerciiul se efectueaz cu vitez mare, pe cnd nceptorul trebuie s abordeze un ritm mai
lent pentru a obine amplitudinea dorit. Odat obinut gradul de suplee dorit, se poate scdea
numrul de repetri, nu i amplitudinea micrilor.
Se va avea n vedere ca exerciiile de suplee s nu fie administrate pe un fond de oboseal
(dup eforturi de for i rezisten) i nici fr o prealabil nclzire muscular local.
Recomandarea se refer, n egal msur, i la sistemele de acionare combinat, destinate
dezvoltrii concomitente a mai multor caliti. De exemplu, n cadrul circuitelor n care sunt
incluse i exerciii de suplee, acestea vor fi judicios plasate ca succesiune, iar efortul va fi
sczut. Rezult, deci, c exerciiile de suplee pot fi incluse, mai ales, n cadrul unor circuite
frontale i, de regul, atunci cnd se urmrete meninerea gradului de suplee obinut i mai
rar n cadrul unor circuite intensive destinate dezvoltrii cu precdere a forei n regim de
rezisten.
Multitudinea exerciiilor destinate dezvoltrii supleei pot fi grupate n:
a) exerciii active exerciii libere pentru brae, picioare, trunchi (flexii, extensii,
circumducii, pronaii, supinaii, abducii, adducii);
exerciii libere pentru brae, picioare, trunchi, efectuate cu micri de balansare
(pardulare);
exerciii libere efectuate cu ngreunri (sarcin suplimentar);
exerciii libere efectuate cu partener;
exerciii libere efectuate la, cu i pe aparat;
exerciii i elemente din coninutul gimnasticii acrobatice i moderne: rulri,
rostogoliri, rsturnri, semi-sfoar, sfoar, pod, cumpn, balans, val etc.);
b) exerciii pasive exerciii cu ajutorul partenerului;
exerciii statice utiliznd greutatea propriului corp sau alte greuti.
Flexiile i extensiile, balansrile efectuate liber sau cu ajutorul partenerului (cntarul,
extensii n perechi etc.) se execut n serii de 8-12 repetri, mrind treptat amplitudinea.
Amplitudinea se accelereaz n cazul n care pe finalul micrii de flexie sau extensie se
intervine cu 1-3 arcuiri (ndoire 1, arcuire 2-3). De asemenea, utilizarea unor obiecte i
aparate (bastoane, mingi, scare fixe) contribuie la o mai bun localizare a influenelor, precum
i la mrimea amplitudinii micrii.
ngreunarea accentueaz ntinderea muchiului i sporete amplitudinea, n mod deosebit, a
micrilor efectuate din inerie (balansri).
Exerciiile de ncordare static (sfoara, cumpna etc.) solicit capacitatea de ntindere a
muchiului (3-6 s.), determinnd totodat ca musculatura antagonist s se relaxeze.
Exerciiile cu partener (active i pasive) sunt extrem de eficiente, partenerul avnd rolul de a
localiza corect efectul micrii i de a accentua prin interveniile sale, riguros dirijate,
amplitudinea micrii. n plus, ele au avantajul c permit o raional utilizare a timpului de
lucru, drmuindu-se judicios timpul de exersare cu timpul de pauz.
O alt grup important pentru dezvoltarea supleei o reprezint exerciiile de relaxare.
Uurina, dezinvoltura n micri sunt rodul unor pregtiri sistematice orientate spre
dezvoltarea capacitii de a coordona micrile corpului n spaiu i n timp prin contracii fine
i precise, dar i prin relaxarea grupelor musculare.
n acest scop, elevii trebuie obinuii s realizeze:
trecerea de la starea de ncordare la starea de relaxare complet, n mod treptat sau
brusc;
coordonarea inspiraiei i respiraiei, expiraia fiind nsoit de exerciii de relaxare;
efectuarea unor micri folosind fora ineriei;
cedarea degajat (fr ncordare) i complet la micrile de ntindere.
Calitatea motric mai sus amintit, nefiind privit n dezvoltarea fizic general i fiind
considerat util doar n influenarea selectiv a aparatului locomotor, este recomandat n
fiecare anotimp, n orice loc i de ctre oricine, fr a solicita marile funciuni ale
organismului, dimpotriv, aducnd un plus de vigoare, form bun i relaxare.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate