ACADEAMIA DE ADMINISTRARE

PUBLIC

ESEU

Geopolitica Uniunii
Europene

Elaborat: Roca Tatiana

Coordonator:Orest Tria

Chiinu 2016
 Harta geopolitica a Europei cuprinde cel putin trei arealuri mari.Prima dintre ele este
Orientul Continental, al crui nucleu poate fi numit, n primul rnd, Frana,Spania,Portugalia.n
Occidentul insular de cele mai multe ori snt trecute Anglia i SUA.A doua formaiune o
constituie Europa Central, din ea fac parte Austria,Ungaria,Germania,Italia.A treia formaiune
este Rusia European.

Formaiunile geopolitice nominalizate creeaz pe continent zone de tensiune:permanent apar

contradicii ntre Occidentul continental i cel insular,Europa Central adeseori se confrunt cu
Occidentul i Estul Europei n care noi includem i Rusia.1

Europa, supranumit btrnul continent cu un teritoriu de 10,2 milioane de km2, ce se

ntinde de la Urali pn la Oceanul Atlantic, de la Oceanul Arctic pn la marea Mediteran, cu o
populaie de 731 de milioane de locuitori, are un total de 2% din suprafaa uscatului i o cot de
11% din populaia lumii, rspndit n 48 de state (incluznd i suprafaa considerat european
din state precum Georgia, Azerbaijan, Turcia i Kazahstan). n acest spatiu restrns, n ultimii
mai bine de 2500 de ani, evenimentele politice, sociale i economice au fost de o excepional
diversitate i complexitate. Pentru c obiectul acestui studiu este Uniunea European, ca bloc
politico-economic i nu Europa ca i continent, iat dimensiunile Uniunii: o suprafa de 4,2
milioane de km2, 493 de milioane de locuitori, ceteni ai 27 de state membre.

Situaia Europei poate fi privit din mai multe unghiuri: divizat ntre Vest si Est democraiile
capitaliste i fostele state comuniste, ntre membri NATO i non-membri NATO, ntre tri cu
resurse energetice i tri dependente de respectivele resurse energetice i putem ajunge chiar la
divergene locale, de natur etnic, economic sau religioas.

In epoca moderna Europa a reprezentat centrul lumii. De aici s-au lansat principalele
curente, de aici au plecat marii exploratori, aici s-a inventat parlamentarismul. Razboaiele
mondiale au slabit forta continentului, facand posibila ascensiunea Statelor Unite ale Americii
(care chiar daca s-au implicat in razboi, nu au suferit distrugeri teritoriale si nici nu le-a fost
afectata economia intr-o foarte mare masura. Pentru urmatoarea perioada puterea lumii a fost
impartita intre SUA si URSS in asa numitul razboi rece, Europa ramanand pe un plan secund.
In conditiile in care, dupa caderea comunismului Rusia si-a pierdut statutul de putere
mondiala (si ii va fi tot mai greu sa-l recupereze, datorita situatiei economice precare in care
se afla si datorita pierderii anumitor republici importante), statele asiatice (China, Japonia) se

1 Alexandru BuruianGeopolitica lumii contemporaneEditia II, Chisinau 2008

dezvolta tot mai mult, SUA isi consolideaza puterea mondiala jucand un rol din ce in ce mai
important in conducerea lumii, era necesar ca Europa sa inceapa un proces de autodefinire si
de autoafirmare.
Cursa economica este cea in care sunt implicate azi majoritatea statelor lumii, SUA, Europa si
Japonia fiind cele trei superputeri economice. Cine va detine suprematia economica este clar
ca va conduce lumea. Este bine de precizat faptul ca nici un stat nu mai poate face fata singur
problemelor dezvoltarii contemporane, este si motivul pentru care vorbim de regiuni
economice. Exista trei astfel de regiuni, care au fiecare cate o locomotiva: Uniunea
Europeana cu Germania, NAFTA cu SUA si Asia- Pacific cu Japonia. Capacitatea acestei
locomotive este cea care asigura puterea de inaintare a intregii regiuni. Este si motivul pentru
care Z. Brzezinski afirma ca fara Germania si Franta, Uniunea Europeana nu mai poate
exista.
Prin decizia de extindere a Uniunii Europene luata la Helsinki, Europa a inaugurat un
nou model de dezvoltare bazat nu pe potentialul unei tari, ci pe cel al unei intregi regiuni
geografice. A trecut de la un proces preponderent economic, la unul preponderent geopolitic,
dictat de realitatile actuale. Integrarea fostelor tari socialiste insemnand luarea acestora din
sfera de influenta a Rusiei, dar si o incercare de supradimensionare a spatiului detinut, de
crestere a puterii (daca judecam lucrurile pe termen lung). Toate acestea se justifica prin
prisma presiunii pe care o cunoaste Uniunea Europeana in competitia economica cu celelalte
centre de putere.
Pozitia geografica si geopolitica a tarilor invitate la negocieri este foarte importanta.
Astfel Lituania, Letonia si Estonia (ultima invitata deja din anul 1998) izoleaza Rusia, taindu-
i accesul la Marea Baltica (portiunea ramasa acesteia este mult prea in nord, unde ghetarii
ingreuneaza navigatia in cea mai mare parte a timpului). Se stie foarte bine ca atunci cand
Rusia a avut capitala la Petrograd si iesire la Marea Baltica, ea a fost o tara prospera, mult
legata cu Occidentul, liberala si deschisa schimburilor. Ori pierderea Republicilor Baltice din
sfera ei de influenta o condamna la inchistare si la regres economic. Aderarea Romaniei,
Bulgariei si a Turciei la Uniunea Europeana este de natura sa izoleze de tot Rusia, prin
intreruperea accesului acesteia la Marea Neagra (Ucraina nefacand parte din CSI). In aceste
conditii ea nu va mai putea sa joace un rol important in aceasta zona. Este motivul pentru care
politicienii rusi nu agreaza Occidentul, orientandu-si realizarea de aliante spre Asia. Acest
lucru este de o potriva periculos daca tinem cont de faptul ca Rusia detine un teritoriu
important in Eurasia si ca o alianta a acesteia cu China sau Japonia este de natura sa
ingrijoreze Europa. Masuri in acest sens s-au luat, Uniunea Europeana incercand in
permanenta realizarea de contacte cu Rusia pentru a preintampina constituirea unei noi puteri.
Din pacate Rusia nu s-a impacat inca cu gandul ca nu mai este un imperiu, nostalgia dupa
acesta fiind inca prezenta. Iata de ce decizia de aderare la Uniunea Europeana a tarilor foste
socialiste este foarte importanta, chiar daca acestea inca nu sunt pregatite din punct de vedere
economic.
Turcia este unul dintre statele pivot ale lumii, de origine islamica. Importanta lui
strategica este foarte mare. Este situat la o rascruce de civilizatii, religii si rute comericale. Ea
este cea care vegheaza stramtorile Bosfor si Dardanele, asigurand echilibru si stabiliate in S-E
Europei. Aflarea Turciei in sfera de influenta a Uniunii Europene da posibilitatea acesteia de a
exercita si o oarecare influenta in lumea islamica, dar acest lucru ramane de vazut (cum se va
impaca Europa cu fundamentalismul islamic). Poate va reusi o temperare a acestuia prin
oferirea alternativei unei economii prospere. Prin Turcia, Uniunea obtine o importanta punte
de legatura cu Asia si cu Orientul Mijlociu.2
Au fost chemate la negocieri de asemenea Malta si Cipru (ultima in 1998). Decizia in ceea ce
le priveste este justificabila tot din punct de vedere geopolitic (desi economiceste ele stau mai
bine decat Romania, Bulgaria sau Turcia). In teoria zonei pivot, Mackinder spunea ca Anglia
va fi in Mid Ocean o Malta la o alta scara. Din acesta afirmatie putem deduce cat de
important este, pentru cineva care doreste sa domine Marea Mediterana, sa aiba in sfera lui de
influenta Malta. Datorita pozitiei geografice (intre Sicilia si tarmul Africii), Malta poate
conferi nu doar avantajul de a domina marea ci si acela de a avea influenta in continentul
african. Ea poate constitui si un fel de refugiu (ceea ce inseamna "malta" in feniciana). Ea a
fost stapanita pe rand de cartaginezi, de romani, de bizantini si de arabi, pentru ca in final sa
devina colonie engleza, devenind cea mai importanta baza navala si aeronavala britanica.
Importanta ei a fost recunoscuta deci inca din antichitate, Uniunea Europeana neputand
ignora acest fapt. Cipru este si ea o tara cu o pozitie geografica strategica (in bazinul
rasaritean al Marii Mediterane, aproape de Turcia), intre Europa, Asia Mica si Africa de Nord.
Este de asemenea o tara ravnita de marile imperii (Egipt, Asiria, Persia, Macedonia, Roman,
Bizant, Arab si Englez). De aici se poate controla nu doar Africa ci si Asia Mica, influenta
Uniunii Europene putand ajunge si aici. Era de asteptat ca un stat aflat sub influenta greaca si
turca (in partea de nord) sa fie chemat si el la negocieri avand in vedere ca si Turcia a fost
invitata, iar Grecia este membra din 1981. Poate acum problema controlului asupra Ciprului
(dintre Grecia si Turcia) va fi rezolvata.
Slovacia a fost chemata si ea la negocieri, Cehia, Polonia, Ungaria si Slovenia fiind invitate
din 1998. Cu aceasta ultima aderare Uniunea Europeana va avea pana in 2025, 28 de
membrii, adica va cuprinde toata Europa cu exceptia Norvegiei, Elvetiei si a statelor create
2 Asociaia de Geopolitic " Ion Conea", "Geopolitic" Editura: Top Form
din fosta Jugoslavie (mai putin Slovenia). Populatia Uniunii va numara 500 milioane, ceea ce
va reprezenta o crestere de 30 % . Daca avem in vedere afirmatia lui Simion Mehedinti, si
anume ca "puterea natiunilor creste si scade precum creste si scade populatia lor" , decizia de
extindere teritoriala a Uniunii Europene isi gaseste inca o justificare. Puterea ei va creste nu
doar datorita numarului de populatie marit ci si ca urmare a teritoriilor inglobate (se cunoaste
formula lui Ray Cline, care spune ca puterea perceputa este data si de populatie si teritoriu, nu
doar de puterea economica, militara, de planificare si de vointa).
Europa secolului al XXI- lea trebuie sa fie o Europa care sa nu sa mai sfasie, care sa fie
competenta pe plan mondial, sa fie o adevarata putere si sa aiba un rol puternic de jucat in
ordinea lumii, nu sa stea pasiva fara sa poata sa faca nimic (asa cum s-a intamplat atunci cand
NATO a decis sa intervina in Kosovo). O decizie in acest sens a fost luata la summitul de la
Helsinki, cand s-a decis ca pana cel tarziu 2003 sa se creeze o forta europeana in scopuri
umanitare si de mentinere a pacii. Trei organisme urmeaza sa fie create pentru realizarea
acestui deziderat: o comisie politica de securitate, o comisie militara si un stat major (care sa
ofere expertiza).
Uniunea Europeana s-a creat initial pe considerente economice dar ea nu a pierdut
niciodata din vedere aspectul politic. Chiar atunci cand s-a infiintat Comunitatea Europeana a
Carbunelui si Otelului (in 1950), in afara de libera circulatie a carbunelui intre Franta si
Germania, Uniunea mai asigura si "prezervarea pacii" intre cele doua state. Prin decizia de
aderare a tarilor din Estul Europei la Uniunea Europeana, caracterul geopolitic a primat in
fata celui economic (realizabil si el dar pe termen lung). Ceea ce face sa existe pareri
contradictorii cu privire la aceasta aderare oarecum fortata, este faptul ca pendului economic
al Uniunii nu a avut aceeasi frecventa de miscare cu cel politic. Daca din punct de vedere
politic, asa cum am aratat, decizia este binevenita si in interesul viitorului Uniunii ca putere
mondiala, din punct de vedere economic nu putem afirma acelasi lucru. Exista deja un decalaj
considerabil intre statele foste comuniste (chemate la negociere in 1998) si tarile membre,
chiar si intre statele membre existau diferente (spre exemplu in prezent PIB-ul Poloniei il
depaseste pe acel al Greciei). Deci, era nevoie mai intai de timp, de un ragaz care sa-i permita
Uniunii sa asimileze noile tari membre, sa inlature decalajele, sa faca anumite restructurari
institutionale si sa-si rezolve problemele deja existente (cu anumite tari membre care nu mai
tineau pasul cu liderii). Economiceste, Uniunea Europeana absorbind tari mai putin pregatite,
risca sa-si diminueze viteza de inaintare, sa piarda timp si pozitii castigate cu greu. Totusi la
Helsinki s-a decis: sunt invitate la negocieri din 2000 inca sapte tari a caror economie este in
decalaj nu doar fata de statele membre ci si fata de cele invitate in 1998: Polonia, Cehia,
Ungaria etc. Misiunea Europei va fi de doua ori mai grea pentru a ajuta aceste tari sa-si
redreseze economia. Intrebarea este de ce ? Raspunsul este simplu: avantajele pe termen
mediu si lung, acestea fiind singurele care conteaza. Extinderea Uniunii Europene spre est
aduce deci in prim plan disputa intre adancirea si largirea integrarii. Este clar ca in conditiile
largirii actuale a Uniunii, cursa mondiala poate fi momentan pierduta de Europa in favoarea
celorlalte regiuni Asia-Pacific si NAFTA.
Fostul ministru de externe al Frantei, Jean-Francois Poncet isi punea intrebarea legat de
viitorul Europei: "spatiu economic sau putere mondiala". Se pare ca Uniunea vrea sa fie si
una si alta. Pentru a deveni putere mondiala Uniunea Europeana trebuie sa-si intareasca
institutiile, sa aiba o moneda comuna (ceea ce s-a intamplat deja), o diplomatie comuna si o
aparare comuna. Toate aceste deziderate s-au avut in vedere la Helsinki, spre a fi realizate
intr-un viitor apropiat.
Anumiti politicieni au adoptat, de mai multa vreme, pozitii defavorabile constituirii Europei
ca putere mondiala care sa concureze America. Charles de Gaulle si Margaret Thatcher sunt
unii dintre acestia. Ei sustin faptul ca, constituirea unui superstar european ar genera o lume
mai periculoasa, cu blocuri de putere aflate in competitie. Viziunea aceasta este sintetizata in
formula "Europa a la carte sau Europa cu geometrie variabila". Aceasta ar insemna ca statele
componente si-ar putea alege politicile in functie de scopul lor imediat, in cadrul unor
institutii mai mult simbolice. Acest deziderat este insa iluzoriu deoarece istoria ne-a
demonstrat ca, Comunitatea Europeana a evoluat intr-o directie supranationala, pe trei paliere
de integrare: realizarea uniunii monetare, integrarea politica si militara si elaborarea unei
politici interne si de securitate sociala comune.
Uniunea Europeana trebuia sa-si supradimensioneze teritoriul datorita pozitiei geopolitice in
care sa afla. Alt argument in favoarea summitului de la Helsinki poate fi faptul ca, in
domeniul cercetarii nici o tara europeana ori cat de dezvoltata ar fi ea, nu poate rezista
concurentei de peste ocean decat daca si-ar realiza proiectele in colaborare cu alte state
membre. Nivelul cheltuielilor facute pentru cercetare nu este mai mic, dar alocarile se fac
dispersat. Acest lucru nu poate decat sa duca la accentuarea decalajului dintre Europa si
celelalte zone. Doar o Europa supranationala poate face fata evolutiei tehnologice care are loc
la ora actuala in lume cu viteze foarte mari. Tarile foste socialiste pot fi folosite si ele in acest
sens, deoarece au pe de o parte forta de munca calificata si ieftina, iar pe de alta parte acest
demers ar asigura noi locuri de munca.
Alt argument pentru extinderea europeana se refera la primirea la negocieri a unor state
de religie musulmana sau a unor tari aflate din punct de vedere geografic la confluenta
acestor civilizatii. In prezent fundamentalismul islamic castiga teren. In plus aceasta religie
este prezenta in: tarile Magrebului (semnal ingrijorator deoarece Algeria a fost o tara in
principal francofona, statele din Magreb fiind sub influenta Europei), in Franta unde exista
circa 5 milioane de islamisti (fiind a doua religie dupa cea crestina) si sa nu omitem faptul ca,
s-au creat doua state islamice in Europa ca urmare a destramarii Jugoslaviei si a razboaielor
etnice care au avut loc aici. Iata ca Europa trebuie sa fie unita si pentru a face fata acestei
presiuni (in conditiile in care populatia Europei inregistreaza spor negativ de crestere, iar cea
din lumea islamica este intr-o continua crestere). Pericolul unei migratii din acest sens este cu
atat mai iminent. O Uniune extinsa pana la Turcia, Malta, Cipru, Slovenia va avea un alt
cuvant de spus .3
Un alt argument pro extindere a Uniunii Europene este acela ca, SUA joaca un rol din
ce in ce mai important in lume. De aceea sunt temeiuri adanci pentru ca Europa sa devina o
adevarata putere mondiala, cu institutii proprii de aparare. Doar asa ea va putea face fata
procesului de globalizare si va influenta in mod real viata economica internationala. In
literatura de specialitate s-a discutat foarte mult asupra intrebarii: cui va apartine secolul
urmator, Americii sau Europei ? Multi autori l-au considerat un secol al Pacificului (oceanul
viitorului, locul unde se vor confrunta marile puteri, maritime si continentale), deoarece alte
state importante: China si Japonia se intrevad ca vor deveni mari puteri. Altii il considera al
doilea secol american, datorita avansului tehnologic pe care il detine SUA intr-un domeniu de
maxima importanta: sfera informatica. Este adevarat ca exista si analisti care opteaza pentru o
influenta europeana in acest secol. Doar evolutia geopolitica a lumii ne va putea raspunde.
Samuel Huntington este de parere ca "sceptrul de lider mondial" detinut de America va trece
in mana Uniunii Europene daca: aceasta va realiza coeziunea politica intre tarile membre, va
dispune de populatia necesara (fapt realizabil prin decizia luata la Helsinki), va avea resursele
si bunastarea economica necesare (tarile din estul Europei detin importante bogatii naturale,
care pot fi exploatate), va avea tehnologia necesara (posibil in conditiile in care statele vor
coopera intre ele) si va avea forta militara rela si potentiala (deziderat realizabil pana in
2003). Dupa cum observam multe dintre aceste conditii sunt posibil de realizat, atunci de ce
sa nu speram ca Europa va deveni o putere mondiala ? Acelasi autor mai spune ca Japonia,
SUA si Rusia s-au specializat in investitii, in consum si in arme, in vreme ce Europa a realizat
un echilibru intre aceste trei domenii (investeste mai putin, consuma mai putin si se
inarmeaza mai putin). Huntington conchide astfel: "daca secolul urmator nu va fi american,
atunci este foarte probabil ca va fi european".
Paul Kennedy ne avertizeaza asupra pericolelor catastrofale care s-ar produce daca unificarea
nu s-ar realiza. Faptul ca s-a creat acesta uniune economica a dus in primul rand, la disparitia
granitelor dintre tari. Ori Kennedy ne avertizeaza tocmai asupra costurilor care ar fi fost
3 Kahn, Sylvain, Geopolitica Uniunii Europene, Ed Cartier, Bucureti, 2008
imense daca aceasta comunitate nu ar fi existat (costul legat de tranzactiile de schimb dintr-o
moneda in alta, costul referitor la timpul pierdut la granita, costul legat de obtinerea de vize,
costul legat de ingreunarea tranzactiilor comerciale etc).
Decizia de extindere a Uniunii Europene este categoric una politica. Prin inglobarea noilor
state ea va putea sa controleze Marea Neagra cu stramtorile Bosfor si Dardanele precum si
Marea Baltica, deci va detine principalele rute comerciale din zona, extinzandu-si zona de
influenta (cum de fapt am precizat deja).
Uniunea isi va putea valorifica anumite avantaje din aceasta integrare si pe termen scurt. Ma
refer la extinderea pietii de desfacere, la importul de materii prime si la exportul de produse
cu un grad inalt tehnologic.
Totusi avantajul principal este acela pe termen lung si anume cel politic. Cat de repede va
reusi Uniunea Europeana sa inlature decalajele economice dintre tarile membre si cat de
repede va realiza reforma institutionala ramane de vazut. Oricum, de acest lucru depinde
ramanerea ei in cursa pentru castigarea supreatiei de putere mondiala pentru secolul al XXI-
lea.

In concluzie putem mentiona ca proiectul european este fondat pe un proces de nglobare i

asociere, menit a face conflictualitatea imposibil sau, cel puin, de neconceput. Acest obiectiv a
fost ndeplinit, dei nu putem preciza cu siguran n ce msur a fost numai meritul asocierii
popoarelor Europei i nu i contribuia rzboiului rece i a existenei NATO. ns aceast
perioad de pace pax europeana de dup cel de-al doilea rzboi mondial, este cea mai lung
perioad de pace n Europa, de dup perioada de apogeu a Imperiului Roman, din timpul
mpratului Traian.

Aceast pace este ns produsul unei asocieri voluntare, ce au avut ca motiv teama. Teama ca
trecutul s nu fie readus n actualitate, iar trecutul nsemna experiena trau-matizant a celor dou
rzboaie mondiale, apoi teama de extindere a comunismului. Astzi, cele dou motive de
ngrijorare sunt mai ndeprtate i noie generaii nu contientizeaz la fel de mult ceea ce au
nsemnat acele experiene.

Szlvain Kahn, profesor francez al Science Po, nota n lucrarea sa, Geopolitica Uniunii
Europene urmtoarea idee: Printre primele cuvinte ale Tratatului de la Roma i, chiar i astzi,
n Tratatul de la Nisa, gsim aceste rnduri: Hotri s pun bazele unei uniuni din ce n ce mai
strnse ntre popoarele europene, decii s asigure, printr-o aciune comun, progresul economic
i social al rilor lor, eliminnd barierele care divizeaz Europa; redactat astfel, proiectul
european, este, ntr-adevr, cu mult mai mult un proiect geopolitic dect un proiect subsumat
geografiei fizice.

Bibliografie:

1. Alexandru BuruianGeopolitica lumii contemporaneEditia II, Chisinau 2008

2. Asociaia de Geopolitic " Ion Conea", "Geopolitic" Editura: Top Form
3. Kahn, Sylvain, Geopolitica Uniunii Europene, Ed Cartier, Bucureti, 2008

4. Development of the integration process. Stage 1: http://www.dadalos-

europe.org/int/grundkurs2/etappe_1.htm

5. Sommet UE-Russie: Dclaration Conjointe, Bruxelles, 3 octobre 2001.

6. Declaration on the Contribution of the Countries of South Eastern Europe to the
International Fight against Terrorism,Bucharest, 26 October 2001