n carnea mea i simt ntr-una biciul, De este var sau de este iarn, Femeia este singurul meu viciu.
Nici nu mi-e team, nici nu-mi este sil
De tot ce mpotriv mi se-ntmpl, Orgolioas, dreapt sau umil Femeia-mi ade venic lng tmpl.
O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagr,
Dar cel mai drag mi e acest exemplu, Iubirea pentru-o trist capr neagr Din care am facut rsf i templu.
tiu c mi-e viaa scurt, tiu c moartea
n fiece femeie st la pnd, Dar fie de femei umplut cartea De care viaa lumii e flmnd.
Nu mi-au plcut averi, nici vinuri bune
i n-am avut n rest nici un capriciu Deertciune din deertciune Femeia este singurul meu viciu.
Nu m-am btut n trguri sau rzboaie,
N-am vrut s fiu mperator sub stele, Femeia care nu se ncovoaie, Am njugat-o nebuniei mele. i am arat cu ea mereu pmntul, i-am semnat ogoare numeroase, Nu i-am lsat pe buze nici cuvntul Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase.
E-adevrat c am iubit pe una,
E-adevrat tot ceea ce se zice, Am cutat-o prin neant cu luna E-adevrat c-a fost Euridice.
E-adevrat c-n geamul meu caisii
N-aveau puterea nici un an s steie Ca ntr-un joc de-absurde artificii i creanga lor mi mirosea femeie.
Motorul meu i-al lumii de aceea,
Motorul meu cuminecat cu biciul, A fost femeia i-a rmas femeia, Puterea mea i singurul meu viciu.
Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume,
Am fost mereu un cuplu n deriv, i chiar de nu i-am dat nimic din nume Trecnd mereu, mi-a fost definitiv.
Iubirea mea nu a micat nici atri
i nici pmntul sub o-mbriare, Dar lance cand a fost, cu ochi albatri, Simeam c-n ochi privirea ei m doare.
De n-avea ran, i fceam eu ran,
S-i pot iubi supremul sacrificiu, n faa ta, condiie uman, Femeia este singurul meu viciu.