ndrgostit de Bucureti

Nu tiu de ce, pe ct m-afund n via

m simt atras de fleacuri omeneti,
i-mi place-n anotimpul de vacan
s-ntrzii, s rmn n Bucureti.

De el ne-am sturat, dar el ne place,

el e un prag lovit s vezi alt prag,
i-acum, cnd sunt stul de locul zilnic
m simt golit i-mi e deodata drag.

Pe piatra lui am tot btut cadena

i-am s-o mai bat att ct voi tri,
spre un Olimp ascuns pe orice strad
n cautarea marii poezii.

Aici m-au sufocat cu dulce teii

i au trecut aiurea anii mei
aici copiii mi-au venit la via
i am nscut i-am ngropat idei.

La Bucureti, copilria toat,

visam s-ajung s pot i eu vedea
celebrii cini ce au covrigi n coad
i s-ntlnesc i eu pe mama mea.

Eu vara a iubi-o pe orbete,

dar simt c toamna-i anotimpul meu,
cnd frunze i lumini pe bulevarde
mai dau halou prerilor de ru.
Cnd pe terase se mai bea o bere
i oamenii romane triste vor,
i-n curi se face vin din must de struguri
i toi bucuretenii au umor.

L-am prsit destul, ca azi s-l caut

i s-l gsesc ntodeauna treaz,
nu este el cel mai frumos din lume,
dar cel mai drag ne e n orice caz.

M pregtesc s fug din nou n ar

i s citig aripi dumnezeieti,
s pot gusta melancolia toamnei
n fiecare col de Bucureti.