Sunteți pe pagina 1din 4

FUNCTIILE SI OBIECTIVELE EDUCATIEI FIZICE

Educaia fizic este o activitate uman de practicare sistematica i contient a


exerciiilor fizice, desfurat sub form de proces instructiv - educativ bilateral, n
vederea realizrii unor obiective bine precizate, dintre care prioritare sunt
urmtoarele dou:
perfecionarea dezvoltrii fizice/corporale a subiecilor (precolari, colari, studenti
etc); perfecionarea capacitii motrice ("deprinderi i priceperi" i"caliti
motrice") a subiecilor"
Functia de optimizare a potentialului biologic
Aceasta functie reprezinta punctul de plecare al influentelor exercitate prin exercitii
fizice asupra organismului uman. Omul este o fiinta biologica, ale carei componente
structural-functionale (sfera somatica, marile functii, rezerve energetice, resurse
psihice) sunt, in mod general si specific, influentate prin educatie fizica si sport. Un
bun potential biologic conditioneaza si o stare optima de sanatate, intretinuta
permanent prin practicarea exercitiilor fizice.
O solicitare adecvata din punct de vedere calitativ si cantitativ, si in educatia fizica
si in antrenamentul sportiv, conduce la modificari morfologice si functionale
relevante, cum ar fi: tonificarea musculaturii cardiace si respiratorii, cresterea
volumelor sistolic si respirator, scaderea frecventei cardiace in repaus si in efort,
atitudinea corporala corecta, imbunatatirea calitatii proceselor de reglare
neuromusculara.
Activitatile de educatie fizica si sport constituie un stimul direct, aproape exclusiv, al
dezvoltarii morfo-functionale, iar absenta acestora poate conduce la adaptari de tip
involutiv, ale caror dimensiuni sunt greu de anticipat.
Prin urmare, educatia fizica si sportul scolar trebuie sa aiba o contributie mai mare
la compensarea lipsei de activitate fizica a copilului si a efectelor acesteia.
Functia de perfectionare a capacitatii motrice
Motricitatea este elementul central pentru temele vizand continutul instructiv al
unei programe de educatie fizica. Aceasta activitate contribuie esential la
dezvoltarea motrica, influentand conduita subiectului, in procesul de integrare a
acestuia in mediu.
Deprinderile motrice sunt consolidate si rafinate pana la punctul in care subiectul
opereaza cu ele cu usurinta, in mod eficient, in orice conditii ambientale.
Nivelul fitness-ului conditioneaza ansamblul abilitatilor si motivatia subiectului de a
se "desfasura" liber, in orice tip de activitate, posibilitatea lui de a realiza zilnic
sarcini motrice variate, fara a resimti oboseala, posesia unor ample rezerve
energetice in scopuri recreative sau pentru nevoi neprevazute. Toate acestea
constituie note definitorii pentru starea de bine fizic, motric si psihic pe care o
implica fitness-ul. Forta musculara, rezistenta cardiovasculara si cea musculara,
mobilitatea articulara si compozitia corporala sunt componente ale capacitatii de
miscare, conditionate in special de starea de sanatate. Echilibrul, coordonarea
segmentara, agilitatea, viteza, puterea musculara sunt componente ale capacitatii
de miscare aflate in relatii de conditionare cu eficienta miscarii (deprinderile
performante).

Capacitatea motrica este de doua feluri:


generala - cuprinde calitati motrice de baza si deprinderi motrice de baza
specifice educatiei fizice;
specifica - include calitati motrice si deprinderi motrice specifice ramurilor de
sport.
Prin functia de perfectionare a capacitatii motrice, educatia fizica si sportul
presupun invatarea miscarilor si invatarea prin miscare (prin stimularea structurilor
perceptiv-motorii, cognitive, a imaginii de sine si a socializarii).
Functia psiho-sociala
Educatia fizica si sportul contribuie la procesul de transformare a copilului in adult si
la integrarea acestuia in societate. Prin faptul ca il capaciteaza cu competente de
ordin motric, biologic, functional, psihic si moral, cele doua activitati au devenit
indipensabile in procesul de dezvoltare armonioasa a personalitatii umane.
Pe langa dezvoltarea capacitatii motrice, educatia fizica si sportul influenteaza
considerabil dezvoltarea cognitiva si afectiva.
Activitatea care are loc in cadrul educatiei fizice si sportului nu este exclusiv de
natura motrica. Prin intermediul miscarii, inclusa intr-o activitate planificata si
organizata, se obtin modificari progresive in capacitatea subiectilor de a analiza
situatii, de a rezolva probleme, de a lua decizii si de a actiona. Se stimuleaza, astfel,
activitatea intelectuala (gandirea, atentia, memoria, imaginatia, creativitatea), cea
care este responsabila de dobandirea de catre subiecti a cunostintelor despre
deprinderi (cum ar trebui sa se miste corpul), despre activitati (in ce context poate
sa se miste corpul, care sunt regulile de desfasurare a acestor activitati), despre
miscare (cum poate sa se miste corpul), despre fitness (cum "functioneaza" corpul
uman).
Influenta practicarii exercitiilor fizice asupra domeniului cognitiv si afectiv nu poate
fi analizata in afara contextului social in care se desfasoara educatia fizica si sportul.
Prin practicarea exercitiilor fizice, se dezvolta sentimentul de apartenenta la un
grup, se ofera ocazia valorizarii ideilor si a actiunilor personale, se asigura
recunoasterea valorii individului, se favorizeaza dezvoltarea capacitatii de apreciere
si de autoapreciere, elemente deosebit de importante pentru structurarea imaginii
de sine, se realizeaza acceptarea si promovarea unui comportament moral
consistent, exprimat in concepte de tipul: fair-play, cooperare etc.
Dorinta de afiliere la grup este unul dintre motivele pentru care oamenii, in general,
si copiii, in special, participa la activitati motrice cu caracter recreativ sau
competitional. In acelasi timp, nevoia de apartenenta la un grup il obliga pe individ
sa respecte normele de comportament, valorile pe care acesta le promoveaza, si sa
aiba atitudine de acceptare a celuilalt. In acest fel se realizeaza procesul de
socializare, deosebit de important pentru ca are ca rezultat dobandirea de catre
individ a competentei sociale.
Functia culturala
Reflectarea activitatii de practicare a exercitiilor fizice, ca act cultural, trimite la o
noua semnificatie a corpului uman, la o alta perceptie asupra necesitatii angajarii
subiectului in acest tip de activitate, la o imbinare armonioasa intre cultura spiritului
si actiunea propriu-zisa. Functia culturala marcheaza transformarea "corpului-
obiect" in "corpul-subiect", care simte, percepe, analizeaza, compara, decide, intr-o
experienta de miscare ce interfereaza cu creatia. Prin educatie fizica si sport,
individul poate exprima cine este, ce simte si care este viziunea lui asupra vietii,
putandu-se astfel identifica cu sine si cu ceilalti.
Functia culturala se exprima si prin momentele de sublim pe care le releva
marile spectacole sportive, de exemplu festivitatile de deschidere si de inchidere a
Jocurilor Olimpice, care exprima o intensitate emotionala greu de egalat. Sublimul
apare si ca atribut al naturii care "gazduieste" performanta sportiva (de exemplu,
impresia spectaculoasa a escaladarii muntilor Himalaya, zborul cu planorul
etc.). Valorile estetice ale naturii sunt solidare cu actiunea sportive si se exprima
prin intermediul acesteia ( M. Bouet, 1968).
Educatia fizica si sportul reprezinta surse de inspiratie pentru creatorii de arte
plastice, de literatura, cinematografie si muzica. Pot fi amintite sculpturile
antichitatii, impregnate de plastica atletului, antologia de texte cu teme sportive a
lui Homer si Pindar, "Imnul Olimpic" al lui Richard Strauss si numeroasele filme cu
tematica sportiva.
Se poate aprecia ca dezvoltarea culturii universale s-a realizat si prin imbogatirea
culturii fizice (specifica activitatilor de educatie fizica si sport), care presupune un
ansamblu de idei, convingeri, obiceiuri, institutii, discipline stiintifice, tehnologii,
opere artistice etc. Toate aceste elemente creeaza legatura intrinseca intre sport si
cultura, realizand un limbaj comun care uneste diferitele arii geografice, sociale,
religioase etc.
Functia economica
In orice activitate sociala, deci si in educatie fizica si sport, apare problema
eficientei activitatii derulate in contextul specific fiecareia. Eficienta poate fi
apreciata prin prisma efectelor pe care le au aceste activitati la nivel biologic, psiho-
social, cultural, deci prin raportul dintre "investitia" realizata si efectul obtinut.
In aceste conditii, se considera ca, in domeniul educatiei fizice si sportului, se poate
vorbi despre trei tipuri de "clienti":
- primari - care beneficiaza direct de efectele practicarii exercitiilor fizice;
- secundari - parinti, sponsori, administratii locale;
- tertiari - societatea.
Activitatile educative si cheltuielile pe care le presupun justifica aplicarea principiilor
majore ale rationalitatii economice. Si in fata specialistilor din domeniu se pune
problema evitarii risipei de timp, de bani, de competenta. Educatia fizica si sportul
au, din punct de vedere economic, un impact comun asupra societatii, dar si
numeroase influente specifice.
Practicarea exercitiilor fizice, prin functia lor biologica, contribuie la
mentinerea si intarirea starii de sanatate, fapt care se repercuteaza favorabil asupra
bugetului fiecarei familii, dar si asupra societatii, in general.
Educatia fizica, prin obiectivele sale specifice, contribuie la ameliorarea
randamentului profesional, a randamentului scolar si, prin aceasta, sustine
integrarea profesionala.

Bibliografie
1. Dragnea, Adrian. Teoria edicaiei fizice i sportului. Bucuresti Editura Cartea colii,
2000. 241 p.
2. Ra, Gloria. Didactica educaiei fizice i sportului. Bacu: Alma Mater, 2004.
3. Siclovan, I. Teoria educatiei fizice si sportului. Bucuresti, Editura Stadion, 1972.