Sunteți pe pagina 1din 2

Despre dependenta si impulsivitate

Autor: Dr. Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor cotidiene

Ce sta la baza dependentei si


cum te sprijina psihoterapia?

Cunoastem ca dependenta se
poate exprima in variate forme:
de la
binecunoscutele dependente de
substante (droguri mai mult sau
mai putin adictive, alcool,
medicamente, nicotina)
la dependentele
comportamentale (de jocuri, de alimentatie sau de obiceiuri sexuale) sau
la dependentele afective. Fie ca e vorba de droguri, de jocul de sansa ce nu
poate fi tinut in frau (gambling) sau de alte dependente, un rol esential in
geneza problemei il are tulburarea de control a impulsurilor. Aceasta
tulburare e caracterizata printr-un imbold, o pofta semnificativa de implicare
intr-un comportament problematic, ce scapa de sub control si e repetat cu
toate consecintele negative, ce sunt adesea usor previzibile pentru majoritatea
persoanelor.

Placerea momentului versus Costurile sistemice


Principala motivatie a repetarii comportamentelor, in toate situatiile expuse mai
sus, e placerea resimtita in timpul comportamentul problematic, ce creste
probabilitatea repetarii actiunii. Cel mai simplu exemplu al modului in care o
placere nevinovata poate sa devina o dependenta sau o adictie, este un fel de
mancare cu care ne delectam din cand in cand dar despre care stim ca ne
poate afecta semnificativ fie sanatatea, fie buzunarul. La inceput mancam acel
ceva bun din cand in cand, poate doar in timpul unor ocazii speciale, dar mai
apoi tindem sa apelam la sprijinul placerii tot mai des, de fiecare data cand
suntem nelinistiti, stresati.

Cum mediul social actual e plin de situatii ce pot genera diverse nemultumiri
sau suprasolicitari, nu ar fi dificil ca in timp persoana sa apeleze tot mai des,
chiar exagerat, la clipa de relaxare generata de aceasta senzatie de placere.
Aceasta scurtatura spre obtinerea satisfactiei in viata ar putea cu usurinta sa
fie chiar un substitut pentru o viata sociala, cu relatii umane, ce uneori pot fi
destul de dureroase. Din pacate, in cele din urma, aceasta substituire se si
petrece in fazele avansate ale adictiilor, cand, in multe cazuri, se ajunge la
izolare sociala. Ceea ce insa sta in calea acestei actiuni de inlocuire a relatiilor
sociale cu relatia cu substanta sau comportamentul adictiv, este o
buna constientizare a consecintelor pe termen lung ale acestui
comportament.
Se pare ca persoanele la care se instaleaza adictia nu vizualizeaza suficient
de bine imaginea globala a propriilor actiuni pe termen lung sau evalueaza
necorespunzator costurile globale implicate de aceste actiuni. Discutiiile din
cadrul sesiunilor de psihoterapie pot sa sprijine persoanele cu un obicei adictiv
sa-si dea seama mai bine de costurile sistemice, relationale, pe termen lung
ale acestui comportament.

Tipul de atasament si realismul asteptarilor

Comportamentul adictiv mai este de multe ori asociat si cu un profil specific de


personalitate dar si cu tip de atasament nefunctional, lipsit de siguranta.
Ambele isi au radacinile in perioada de plasticitate a copilariei si adolescentei,
cand interactiunile sociale pot lasa urme adanci in structura afectiv-
comportamentala. Nu rareori, persoana ce ajunge sa aiba o adictie e in
cautarea unui paradis pierdut sau a unuia de care nu a avut parte niciodata.
In aceasta permanenta cautare, lumea e dezamagitoare iar relatiile apropiate
cu ceilalti pot fi primejdioase. Ca atare, o solutie mult mai la indemana e
stabilirea unei relatii cu substanta sau comportamentul adictiv.

Realismul asteptarilor si adaptarea asteptarilor la relatiile disponibile sunt


astfel elemente cheie in obtinerea unui echilibru afectiv, care sa stea in calea
dezvoltarii adictiei. In cadrul psihoterapiei sistemice de cuplu, discutiile legate
de asteptarile reciproce stau la baza demersului terapeutic in cazul conflictelor
ce au la baza o dependenta. Evaluarea neutra a perceptiei individuale asupra
nevoilor celuilalt si asupra calitatii comunicarii, sprijina cuplul sa vada mai
bine imaginea de ansamblu si eventual sa ajunga la decizii comune de
schimbare.
Alte articole: