O via ntreag i-am fcut semne omului meu din oglind.
O via ntreag i-am aprins igri ieftine de la flacra fotografiilor de familie. Cu un burete mbibat n oet, ani de zile i-am tot ters lacrimile, ochii, adresa.
Acum oglinda s-a ntunecat ca argintul
de pe vechiul nostru serviciu de ceai. n lumina amiezei, chipul lui pare un imens ochi de pete, o fiin a adncurilor aruncat la rm. n apele ei, acum oglinda neac ultimele tresriri ale semnelor lui adio.
La revedere, omule de cositor, la revedere, tacmuri de lacrimi.
Toat viaa v-am fcut semne, ani de zile v-am ters cu o crp moale de praf. Semnele lui de adio au rmas nfipte adnc n oglind. Semnele mele au rmas n manuscrisele ploii.
i atunci, la lumina crui cuit s mai citeti viaa aceasta?