Istoria Telecomunicatiilor Optice

1.1.1 Telecomunicatie

Definitia cuvantului "telecomunicatie" adoptata in timpul Conferintei

Internationale Radio Telegrafice tinuta in Atlantic City in 1947 este:

"orice transmisie, emisie sau receptie de semne, semnale, scrieri, imagini,

sunete sau informatie de orice nature prin fire, radioelectricitate, optica
sau alte sisteme electromagnetice."

Mijloacele de transmisie trebuie sa fie de tip electromagnetic, care ofera

un domeniu de aplicare foarte larg, din moment ce, dupa cum a
demonstrat Maxwell, undele electromagnetice includ electricitate si optica.

1.1.2 Transmisie optica

Aceasta implica orice transmisie, emisie sau receptie de semne vizuale si

semnale optice.

1.1.3 Radio sau unde Hertziene

Acestea sunt unde electromagnetice de frecvente mai mici de 300 GHz;

ele se propaga in spatiu fara un ghid artificial (in optica, frecventele sunt
significant mai mari: sute de THz).

1.2 Preistoria telecomunicatiilor

La inceput, nevoia de a comunica la distanta a fost o reactie naturala la

viata intr-o comunitate. Comunicatia trebuie sa fi fost esentiala din cele
mai vechi timpuri, inclusiv din era lui Adam si Eva. Primii oameni erau deja
operatori wireless, din moment ce comunicau unii cu altii fara fire, folosind
sunete si unde luminoase (semnale optice).

Homer mentioneaza semnalele luminoase in Iliada: caderea Troiei a fost

anuntat de focurile aprinse pe varfurile dealurilor. Anabasis ne indica
acelasi mod de corespondenta intre Perseus si armata lui Xerxes in Grecia.
In Agamemnon, Aeschylus chiar ofera detalii despre statiile de releu
luminoase folosite: opt statii de releu au fost pozitionate pe varfurile
muntilor precum Athos, Citheron sau Aegiplanctus; acoperind aproximativ
550 de kilometri. 400 de ani inaintea lui Iisus Hristos, tacticianul Aeneas a
proiectat un cod bazat pe aprinderea unui numar variabil de torte. Doua
secole mai tarziu, Cleomenes si Polybius au inventat un alt cod folosind o
combinatie de semnale luminoase.

Mai tarziu, locuitorii din Cartagina au conectat Africa de Sicilia folosind

semnale foarte luminoase. Dupa ei, Romanii au adaptat formula si intregul
Imperiu Roman era conectat de semnale de foc (faruri) plasate pe turnuri
de observatie. Cezar a profitat la maxim de acestea in timpul campaniilor
sale din Europa de Vest. Focuri aprinse in puncte inalte, de-a lungul
maretelor drumuri romane, erau folosite pentru a transmite informatii
rudimentare despre campanii esentiale de natura militara intr-un mod
rapid. Folosind aceste focuri, aprinse de la deal la deal, generalul roman
Aetius a transmis noutatile despre victoria sa asupra lui Attila catre Roma
in anul 451 dupa Hristos.

In timpul asediului de la Nanking, Chinezii au folosit zmee cu lampi pentru

a transmite smenale in acelasi fel. In mod similar, nativii americani
obisnuiau sa transmita semnale folosind semnale de fum.

Marinarii au folosit semafoare si semnale de mana pentru un timp

indelungat. Firul ideii semnalelor alfabetice poate fi urmarit pana in Grecia
Antica, dar de abia in Evul Mediu semnalele semaforice au fost folosite
pentru prima data.

Aceste procese de comunicatie, desi foarte primitive, au facut uz de

mediul optic de transmisie. Viteza transmisiei era potrivita, dar fiecare
mesaj continea putine informatii, deoarece diversele configuratii posibile
ale surselor de lumina erau foarte limitate.

1.3 Telegraful aerian optic

Desi preistoria telecomunicatiilor se intinde de-a lungul mileniilor, istoria

telecomunicatiilor incepe cu adevarat la sfarsitul celui de-al
optsprezecelea secol cu aparitia, in Franta, a telegrafului optic al lui Claude
Chappe.

Un adevarat semafor (semafor?), construit folosind maini de lemn intr-un

care corespunde cu literele alfabetului, pare sa fi fost inventat de englezul
Robert Hooke (1684). Masina sa consta dintr-un ecran larg care dezvaluia
literele si semnalele care corespundeau unui cod care fusese convenita in
prealabil. Sistemul fusese imbunatatit de fizicistul francez Guillaume
Amontons (1690). El a sugerat folosirea unui telescop pentru a citi
semnalele formate pe ecran de la o distanta mai mare, pentru a stabili o
corespondenta si, prin urmare, corespondenta dintre doua puncte distante.

Pe parcursul intregului secol al opsprezecelea, propuneri pentru telegrafe

semaforice au venit una dupa cealalta. Dupuis, Linguit, Courrejoles, si
Brestrasser (semnale de mana) au conceput proiecte variate. Dar sistemul
lui Abbot Claude Chappe a fost cel adoptat prin Conventie in 1793, gratie
recomandarii lui Lakanal. In ordonanta datata in septembrie 24, 1793,
Chappe a primit permisiunea sa foloseasca turnuri si alte turnuri de
clopote pentru a instala echipamente telegrafice intre Paris si Lille.
Aceasta conexiune, lunga de 230 de kilometri, a fost construita in timp
record intre 1793 si 1794.

Masina telegrafica Chappe a fost conectata, in principiu, la un semafor. In

varful turnurilor, in linia orizontului (nu stiu exact la ce se refera), era un
sistem construit din trei maini articulate si conduse de un dispozitiv
mecanic: fiecare dintre maini putea sa stea in pozitii variate. Setul
combinatiilor posibile constituiau un cod care putea fi descifrat de la
distanta gratie uzului de telescoape: distanta dintre statiile de releu era,
cel mult, de cativa zeci de kilometri.

Primul mare succes al telegrafului lui Chappe a fost anuntul victoriei lui
Landrecies de la Conventia Franceza din iulie 19, 1794. Aceasta a inclus
transmisia pe o distanta foarte mare astfel incat sistemul a reprezentat un
progres considerabil comparativ cu alte medii disponibile la acea vreme.
Chappe a fost desemnat Directorul Telegrafelor pentru a ii recompensa
succesul. Inventia sa a fost numita telegraful optic.

Asadar, telegraful Chappe a intrat in istorie: totusi, a avut loc cativa ani
mai tarziu, atunci cand a doua legatura a fost construita pe axa strategica
Paris-Strasbourg. Aceasta legatura, care includea 50 de statii, a fost pusa
in functiune in 1798, si prima expeditie a fost trimisa pe 1 iulie 1798. A
fost anuntata capturarea Maltei de catre Generalul Napoleon Bonaparte in
timpul trecerii sale din Marea Mediteraneana spreEgipt. Pasul urmator, o
legatura a fost instalata intre Paris si Brest (1798), apoi inca una spre
sudul Frantei (1799). Legatura dintre Paris si Lyon a fost instalata in 1806
si a fost extinsa intre Torino si Milano (1809). Legatura nordica a ajuns la
Antwerp prin Bruxelles in 1809.

Guvernul Louis-Philippe a intreprins constructia unei retele de forma unei

panze de paianjan, Paris fiind in centrul acesteia pentru a imbunatati
eficienta administratiei. Aceasta retea a fost suplimentata de legaturile
instalate intre Paris si orasele mari frantuzesti (Lille, Brest, Strasbourg), si
apoi instalate legaturi concentrice, centrate in Paris, si refragmentarea
legaturilor radiante din loc in loc. Aceasta retea oferea moduri alternative
de a transmite telegrame daca telecomunicatiile din Paris erau intrerupte.
Apoi, reteaua a fost marita legand orasele nordice fortificate, zonele
comerciale de-a lungul coastei, si de orasele majore din sudul Frantei.
Asadar, in 1844, France avea o retea de 534 de statii semaforice care
acopereau peste 5.000 de kilometri. Reteaua aeriana Chappe avea o
caracteristica in comun cu toate retelele de comunicatii franceze, in
particular, drumurile si caile ferate: a fost construita pe o topologie stea
centrata pe Paris.
Totusi, dupa 845, telegraful electric a aparut si a preluat locul telefragului
optic in mod gradual. Ultima legatura a retelei telegrafice in spatiu liber a
fost scoasa eliminata din retea in 1859.

Inventia lui Chappe a fost mult exploatata in alte tari, precum Spania si
Italia. In Rusia, Tarul Nicolae I a stabilit o legatura intre Moscova, Sankt
Petersburg, Varsovia si Cromstadt. El a inaugurat legaturile dintre Moscova
si Varsovia in 1838. Aceste legaturi constau din 200 de statii deservite de
1320 de operatori. In cele mai dificile zone, ceata facea ca semnalele lungi
sa fie greu de vazut. Sistemul a fost adaptat pentru a se folosi de obloane
mobile care ofereau combinatii destul de variate pentru a oferi o
multitudine de semnale. Telegrafele in spatiu liber au fost construite dupa
acest sistem in Anglia si Suedia.

1.4 Codul

Pentru a avea un telegraf functional, Chappe a fost nevoit sa rezolve doua

probleme: mecanismul si codul. Pentru a fi eficient, codul nu era alfabetic:
transmisiunea celei mai scurte propozitii ar fi necesitat la fel de multe
semnale precum cifre, lucru care ar fi durat o perioada considerabila de
timp. Asadar Chappe a adoptat un set de coduri: semnale sau mai bine zis
grupuri de semnale erau legate de cuvinte, propozitii sau nume
geografice. Fiecare semnal era conceput din trei elemente articulate. O
figura geometrica caracteristica a fost creata prin variatia unghiului
fiecarui element. Aceste forme puteau fi identificate de la distanta. Bratul
central era ori orizontal sau vertical si cele doua aripi puteau fi orizontale,
verificale sau diagonale la stanga sau la dreapta.