Cultura tutunului

Tutunul este cultivat pentru frunzele sale utilizate in

obtinerea produselor de fumat si prizat: tigarete,
tutun de pipa, tigari de foi, tutun pentru prizat, tutun
pentru mestecat.

Compozitia chimica a frunzelor este determinata

de calitatea produselor, fiind influentata de insusirile
soiului, de factori de mediu (clima si sol), varsta
plantei, pozitia frunzei pe tulpinasi poate fi
imbunatatita pe diferite cai.

Cerintele tutunului fata de clima si sol.

Cerintele fata de caldura ale tutunului sunt mari.Tutunul este o planta termofila, care isi
petrece o mare parte din perioada de vegetatie in spatii protejate (rasadnita, tunel, solar,
sera).Samanta germineaza la minimum 12 grade Celsius, temperatura optima de crestere a
plantelor este de 27 grade Celsius, temperaturile de 16-17 grade Celsius inrautatesc
calitatea tutunului.Daca rasadul a fost corespunzator calit inainte de plantare plantele mici
suporta, pentru o perioada scurta de timp -1..-2 grade Celsius.

In climatul cald si secetos se reduc dimensiunile frunzelor, dar se obtine tutun cu aroma
excelenta, in timp ce in climat rece, cu precipitatii abundente, se formeaza frunze cu tesuturi
grosiere, lipsite de aroma, bogate in nicotina.

Cerintele fata de apa a tutunului sunt extrem de ridicate.Daca umiditatea este in exces,
productia scade cantitativ si calitativ, se prelungeste perioada de vegetatie si se
sensibilizeaza plantele la boli.In schimb daca umiditatea este prea scazuta frunzele raman
mici si groase, combustibilitatea lor scade, numarul de Frunze este mic, inflorirea tarzie.

Lumina influenteaza productia si calitatea tutunului, prin dezvoltarea unor frunze fine,
subtiri, elastic si rezistente, asa cum se cere tipului pentru tigari de foi la lumina mai redusa.

Vanturile puternice nu sunt favorabile tutunului, deoarece ele pot provoaca ruperea
plantelor, deteriorarea frunzelor si inrautatirea conditiilor pentru uscatul la soare.Vanturile
moderate care primenesc continuu atmosfera si o mentin mai uscata,creeaza conditii mai
putin favorabile pentru dezvoltarea bolilor criptogamice.

Solul are o importanta deosebita pentru productia si calitatea tutunului.Sunt favorabile

solurile usoare si lutoase, calde, permeabile cu pH-ul cuprins intre6,4-7,3.

Tehnologia de cultivare a tutunului.

Lucrarile solului trebuie efectuate cu mare atentie.Solul trebuie sa fie bine afanat,
maruntit corespunzator, pentru a acumula si pastra umiditatea si pentru a se combate
buruenile.Araturile efectuate la 22-25 cm adancime sunt cele mai efeciente.

In primavara aratura se lucreaza cu grapa cat mai timpuriu, apoi terenul se mentine
curat de burueni cu ajutorul cultivatorului urmat de grapa.Daca solul s-a tasat prea mult in
timpul iernii, se executa o aratura superficiala cu plugul fara cormana, urmat de grapa.Se
efectueaza 1-3 afanari pana la plantare si se evita pulverizarea solului, adancimea de afanat
este de 10-12 cm.

Producerea si plantarea rasadului.

Tutunul nu se seamana direct in camp, deoarece are o mare sensibilitate la
temperaturile joase.Germinatia lui la cel putin 12 grade Celsius si o perioada de vegetatie
relativ de lunga determina ca tutunul sa se insamanteze sis a creasca o anumita perioada
de timp in rasadnite.Dupa ce vremea s-a incalzit si a trecut pericolul ingheturilor tarzii de
primavara, rasadurile se transplanteaza in camp in terenul bine pregatit.

Cele mai indicate rasadnite pentru producerea plantelor de tutun sunt rasadnitele
incalzite cu biocombustubili (gunoi de grajd proaspat).In afara de rasadnitele calde rasadul
se mai poate obtine in sere, solarii incalzite sau neaincalzite, in rasadnite semicalde si in
tenele sau brazde reci.

Epoca de semanat se stabileste tinand cont ca un rasad bine dezvoltat se obtine in 40-
45 de zile de la data semanatului si ca plantarea in camp are loc pana cel mai tarziu 15 mai.

La desimea de semanat trebuie sa se asigure 2000-2500 de fire/mp, iar semanatul se

face manual, iar samanta fiind mica se amesteca bine cu nisip uscat (1kg nisip pentru 6 mp
de rasadnita).

Adancimea de semanat in rasadnita este de 3-4 mm, dupa imprastierea

amestecului de samanta nisip, se acopera, imprastiind deasupra
mranita, care apoi se preseaza cu o scandura pentru a pune cat mai
bine samanta in contact cu pamantul, norma de samanta este de 0,4-
0,6 g/mp de rasadnita.

Ingrijirea rasadurilor consta din: asigurarea si reglarea temperaturii in rasadnite,

aerisirea, udarea, combaterea buruenilor, rarirea, fertilizarea suplimentara, combaterea
bolilor si daunatorilor, calitul.

Asigurarea si reglarea temperaturii in rasadnite se

face cu scopul bunei germinari a semintelor si a
rasaririi plantelor.pana la rasarire este necesara o
temperature de 30-32 grade Celsius, iar dupa
rasarire temperatura se pastreaza intre 18-25
grade Celsius.
In perioada germinarii semintelor aerisirea se face
numai la orele amiezii, in situatia cand temperatura
este prea ridicata.Pe masura ce creste rasadul,
aerisirea se face mai des, in prima perioada de
crestere ramele se ridica pe suporti la o inaltime de
5-6 cm, o perioada scurta in timpul amiezii, apoi ramele se ridica la 20-30 cm deasupra
tocului, mentinandu-se ridicate tot timpul zilei.Dupa faza de urechiuse rasadnitele se tin
descoperite pe timp calduros, toata ziua si se acopera numai noaptea sau cand timpul este
rece si ploios.Serele,solariile si tunelele se aerisesc mai intens.
Udarea rasadului este foarte importanta, avand scop de mentinerea
unei umiditati moderate in stratul superficial al patului germinativ.La
inceput rasadurile se uda mai des, cu cantitati de apa mai mici, apoi mai
rar dar cu norme mai mari de udare.

Combaterea buruenilor se face prin pliviri sau cu erbicide.Primul plivit

are loc cand plantele au rasarit si buruenile depasesc ca dimensiune tutunul si se
efectueaza dup ace s-a udat bine cu apa.Plivit se executa ori de cate ori este nevoie.

Erbicidarea se face preemergent, inainte de plantare, cu Dual Gold 960 EC sau Stomp
330 EC, pe sol uscat, la 3-5 cm adancime.

Plantarea tutunului.
Rasadul de tutun pentru plantare, fara a se scutura de pamant, se aseaza in cutii si se
acopera cu o panza uda, transportandu-se in camp la locul de plantare.Plantatul se face in
orele de dimineata si dupa amiaza, iar daca este innorat,plantatul se face pe parcursul
intregii zile.Epoca plantarii se stabileste in functie de conditiile climatic ale zonei si perioada
de vegetatie a soiurilor.Pentru toate soiurile si in toate zonele, plantarea intre 1 si 10 mai a
realizat cele mai mari productii.Intarzierea plantarii peste data de 25 mai determina scaderi
de productie deosebit de mari.

Densitatea plantatului are o importanta mare pentru realizarea unor productii mari si de
calitate.

Tehnica plantarii tutunului este similara cu aceea a plantarii rasadurilor de

legume.Terenul se marcheaza la distante stabilite intre randuri si pe rand, dupa care se
practica in sol un orificiu cu plantatorul, in care se toarna o cantitate de apa stabilita
anterior.Dupa ce apa este absorbita, se introduce cu grija rasadul in pamant la nivelul
coletului, astfel ca radacinile sa fie repartizate cat mai uniform.Se strange pamantul langa
rasad cu plantatorul,facand o miscare de jos in sus si din afara spre rasad.Se aduna langa
rasad un strat de pamant maruntit si uscat pentru a impiedica formarea crustei la suprafata.

Plantarea mecanizata a tutunului se poate face cu masina de plantat rasad MRP-5 in

agregat cu tractorul L-400.

Lucrarile de ingrijire consta din: completarea golurilor, combaterea buruenilor,

combaterea bolilor si daunatorilor, politul, carnitul, copilitul, recepatul si irigarea.

Completarea golurilor se realizeaza fara intarziere, la 3-4 zile de la plantare, altfel

plantele cu care s-au completat golurile raman in urma cu dezvoltarea, sunt debilitate,
constituind in timpul perioadei de vegetatie subrastraturi de infectie pentru diferite
boli.Pentru completarea golurilor sunt utilizate celr mai bune rasaduri.

Prima prasila se efectueaza la 7-8 zile de la plantare, dupa ce s-au prins plantele, la
adancimea de 6-8 cm pentru afanarea solului si distrugerea buruenilor.Urmeaza 2-3 prasile
la interval de 10-15 zile, in functie de precipitatiile cazute si de gradul de imburuenare.

Musuroitul sau bilonatul, cand plantele au 20-30 cm inaltime, ajuta la formarea

radacinilor adventives, marind rezistenta la caderea plantelor.

Politul consta din inlaturarea frunzelor de la baza, care se dezvolta in conditii

necorespunzatoare de lumina si hrana, sunt lovite in timpul lucrarilor de ingrijire sau
murdarite cu pamant din cauza picaturilor de ploaie.Aceste frunze nu prezinta importanta
industriala, constituind mediu favorabil de infectie pentru celelalte frunze.La soiurile cu
Frunze mari se inlatura 2-3 frunze, iar la cele cu frunze mici 4-5 frunze (pana la inaltimea de
20 cm la pamant).Politul se face dupa prasila a treia, manuala.

Carnitul este operatiunea de inlaturare a inflorescentelor plantei de tutun, care se

efectueaza mai timpuriu sau mai tarziu, impreuna cu un numar de frunze, mai mare sau mai
mic, in scopul cresterii productiei de frunze si calitatii acestora.Se executa in functie de soi,
fertilitatea solului si conditiile meteorologice.Pe soluri cu fertilitate mai scazuta suprimarea
inflorescentei se face de timpuriu (chiar de la imbobocire) si mai adanc, adica cu un numar
mai mare de frunze.Pe soluri cu fertilitate ridicata carnitul se face mai tarziu si mai inalt (mai
sus), adica cu un numar mai mic de frunze.

Copilitul (inlaturarea lastarilor) este o lucrare necesara la toate soiurile de tutun la s-a
aplicat carnitul, deoarece, in urma acestei operatiuni se dezvolta copili la subsuara frunzelor,
mai mult sau mai putin vigurosi.Acesti copili produc frunze mici de calitate inferioara si
trebuie inlaturati cand au 6-10 cm lungime, respecatandu-se operatiunea de 2-3
ori.Inlaturarea copililor dimineata si seara, cand sunt mai turgescenti, se face cu mai multa
usurinta.Copili au importanta cand trebuie regerata o cultura de tutun afectata de grindina.

Recepatul.Plantele afectate de grindina se reteaza la cel de-al doilea interned de la

suprafata solului.Din portiunea de tulpina ramasa pornesc mai multi copili, dintre care se
alege unul singur, care continua cresterea plantei obtinandu-se o oarecare productie de
frunze.

Irigarea tutunului. Pe solurile nisipoase se iriga de 6-8 ori in functie de precipitatiile

inregistrate, prima udare se aplica inainte de plantare, a doua udare dupa ce plantele s-au
prins, adica s-au inradacinat si au pornit in crestere.Pana la inflorire, se mai uda de 2-3 ori,
iar dupa inflorire de 2-3 ori.Normele de udare sunt de 200-300 m3/ha.

Recoltarea frunzelor de tutun se efectueaza la maturitate tehnica, adica atunci cand

frunzele au ajuns la dezvoltarea maxima si au cel mai ridicat continut de substante organice
si minerale.Maturarea frunzelor se face treptat si recoltarea este esalonata, inregistrandu-se
o diferenta de 20-23 de zile intre maturarea frunzelor de la baza si a celor din varful
plantei.Maturarea tehnica a frunzelor se evidentiaza, din punct de vedere morfologic, prin
culoarea verde mai deschisa a lor, prin pierderea luciului, aparitia de pete galbuie spre varf
si pe margini, caderea perisorilor, rasfrangerea marginilor limbului, suprafata limbului
lipicioasa si uneori basicarea acestuia.La maturitate tehnica frunzele, se rup cu usurinta de
tulpina.

Soiurile de tutun pentru tigarete se recolteaza intr-un stadiu mai avansat de maturitate,
asigurandu-se frunze elastice si rezistente, de culoare mai deschisa.Recoltarea soiurilor cu
frunze mari, pentru tigarete, se face cand o treime din suprafata limbului foliar s-a ingalbenit.

Recoltarea se desfasoara in conditii optime numai dupa ce se evapora roua de pe

plante, in mai multe etape (5-6), la interval de 6-7 zile.La o singura recoltare se deprind de
pe planta 2-7 frunze.

Recoltarea se poate realiza in doua moduri: manual si mecanizat.

Recoltarea manuala se efectueaza

rupand frunza cu frunza in directia lateral
si in jos, pentru a nu vatama
tulpina.Frunzele sunt lasate la marginea
lanului pentru cateva ore, pentru o usoara
vestejire, apoi se incarca in cosuri sau
lazi, cu petiolul catre pereti si se
transporta la platformele de depozitare.

Recoltarea mecanizata se realizeaza cu

masini, care lasa un numar de 9-10 frunze pe planta, care se matureaza mai uniform si pot fi
recoltate la o singura trecere, tulpinile fiind tocate si incorporate in sol.

Insiratul, dospirea si uscarea frunzelor.

Dupa recoltare frunzele de tutun sunt supuse
unor operatiuni fizice si biochimice care
determina calitatea fumativa.

Insiratul frunzelor consta in introducerea

manuala sau mecanizata a unor sarme sau
sfori prin nervurile lor.Cu ocazia insirarii
frunzelor se sorteaza dupa marime, grad de
maturare, integritate, atac de boli sau
daunatori.Frunzele se sorteaza in: mari, mijlocii
si mici iar cele atacate de boli si daunatori se
insira separat.

Insiratul pe sfoara sau pe sarma manual, se face cu ajutorul unui ac special numit
andrea, iar mecanizat cu ajutorul unei masini de insirat, care lucreaza pe principiul masinii
de cusut.Lungimea sforilor sau a sarmelor este de 4 m, din care 3,5 m, prezinta lungimea de
insirare, iar 0,5 m, partea cu care sirele se leaga pe suporturi.Frunzele mari se insira fata la
fata lasand circa 1 cm intre nervure pentru aerarea cat mai buna, iar frunzele mici se insira
cu fata la partea dorsala.Astfel pregatite frunzele incep procesul de dospire (fermentarea in
verde) si de uscare.

Dospirea (fermentarea in verde) reprezinta un complex de procese si reactii din frunzele

de tutun care determina ingalbenirea si imbunatatirea calitatii.Factori care determina
transformarile sunt: temperatura si umiditatea.

Temperatura optima in timpul dospirii este cuprinsa intre 25-36 de grade Celsius iar
umiditatea relative a aerului intre 75-85 %.

Durata procesului de dospire este de 2-4 zile la soiurile pentru tigarete superioare si
ajunge la 21 zile la soiurile de tipul pentru tigari de foi in functie de gradul de maturitate,
temperatura si umiditate.In timpul procesului de dospire frunzele isi continua procesele de
respiratie si transpiratie.La sfarsitul dospirii frunzele sunt de culoare galbena urmand fixarea
acestei culori la soiurile pentru tigarete sau transformarea culorii in maro la soiurile pentru
tigari de foi.La capatul acestui proces frunzele mai contin 40-50 % apa, care rebuie eliminate
cat mai repede.

Uscarea frunzelor dupa dospire asigura fixarea culorii si eliminarea apei, prevenind
procesele de alterare.Prin uscare umiditatea in frunze trebuie sa scada la 20-25 %.Se
practica uscarea pe cale naturala si uscarea cu ajutorul caldurii artificial.Tutunul destinat
pentru pipa sau tigari de foi se usuca la umbra, sub actiunea curentilor de aer, intr-o
perioada de timp mai lunga 4-6 saptamani.

Uscarea la soare, pentru aceasta sirurile cu frunze se fixeaza pe gherghefuri mobile,

afara, cu posibilitati de a fi adapostite pet imp de ploaie sau noaptea.Gherghefurile se tin la
distante unul de altul pentru a asigura circulatia aerului.

Uscarea cu ajutorul caldurii artificiale se face in uscatorii special in care se realizeaza

atat dospirea, cat si fixarea culorii.Modificarile culorii se datoreaza procesului de degradare
a pigmentului verde, ce intra in compozitia clorofilei, ceea ce face sa iasa in relief
xantofila.Culoarea galbena este un indicator foarte pretios pentru aprecierea diferitelor faze
prin care trece frunza de la dospire si pana la uscare.

Pastrarea tutunului uscat se poate face si in baschii, care sunt poduri confectionate din
scanduri, dispuse la 15-20 cm de tutun ordonate, cu folie indreptate in acelasi
sens.Grosimea stratului de tutun poate sa ajunga la 80-100 cm, cu care se acopera cu o
panza de sac.Pastrarea se face camere, ce pot fi ventilate la nevoie, fara mirosuri neplacute
care se pot imprima in frunzele de tutun.Urmeaza clasarea tutunului, alesul si papusitul.

Alesul si papusitul tutunului sunt operatii pregatitoare in vederea predarii recoltei.Aceste

operatii se incep in luna octombrie, se aleg frunzele dupa marime, culoare, consistenta, se
netezesc si se aseaza in manunchiuri de cate 20-25 care se leaga cu un fir de rafie, de
panusi de porumb, de sfoara in apropiere de cotor, aceste manunchiuri numindu-se
papusi.

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea la cultura tutunului.

Descrierea si combaterea mozaicului comun (Tobacco mosaic virus)
La tutun simptomele de boala se manifesta pe frunze.Primele simptome apar pe
frunzele tinere pe care se observa o slaba clorozare a nervurilor.Frunzele atacate sunt
deformate, rugoase si prezinta pete neregulate, de culoare verde deschis sau galbuie, care
le confera aspect mozaicat.Sursele de infectie ale virusului sunt solul si uneltele de lucru.Nu
se transmite prin insect.
 In aparitia simptomelor un rol important il are temperatura si lumina.La temperature de
peste 27 grade Celsius si sub 10 grade Celsius simptomele nu sunt evidente.Plantele tinere
sunt mai receptive decat cele batrane.

Prevenirea aparitiei mozaicului comun se poate realiza prin: rotatia de minim 2 ani a
culturii, folosirea de seminte sanatoase si cultivarea soiurilor rezistente.
Descrierea si combaterea focului salbatic (Pseudomonas syringae pv. tabac)
Este una dintre cele mai pagubitoare boli ale tutubului.Pe plantele din primele faze de
vegetatie (rasadnita) atacul apare pe varful sau marginile frunzei sub forma unor pete
umede, verde deschise, apoi brune-negricioase.La umiditate ridicata plantele putrezesc
complet.Mai tarziu pe frunze apar pete circulare, verde-deschis apoi brune, inconjurate de
un halou galbui caracteristic.In camp frunzele bazale prezinta pete galbene, care ajung pana
la 0,5-3,0 cm diametru, care se necrozeaza in centru, fiind inconjurate de halou galbui.

Bacteria se transmite prin seminte, unde rezista si doi ani in tegument, precum si prin
resturile vegetale ramase in sol.Primele infectii provin din plantele rezultate din semintele
infectate, iar in continuare in camp prin picaturile de ploaie si vant.Bacteriile patrund prin
rani, stomate, si se propaga prin parenchimul frunzei.
Ca masuri preventive, se recomanda: folosirea de samanta sanatoasa, adunarea si
distrugerea frunzelor bolnave, imediat ce a aparut boala, rotatia culturii, pentru o perioad
de 3-4 ani, adunarea si distrugerea prin ardere a resturilor de plante, dupa recoltare. Pentru
obtinerea de material sanatos, se dezinfecteaza chimic (hipoclorit de sodiu sau de calciu 0,5
% etc.) tocul rasadnitei si se stropesc plantele cu Zeama Bordeleza 1,0%.

Descrierea si combaterea manei tutunului (Peronospora hyoscyami f.sp. tabacina)

Mana tutunului apare inca in rasadnita, prin petele galbui pe partea superioara a
frunzelor si corespunzator a fructificatiilor pe fata inferioara reprezentate de conidiile purtate
de conidioforii iesiti prin stomata.La umiditate mare a aerului din rasadnita plantele
putrezesc.In camp, atacul produce deformarea, perforarea sau uscarea frunzelor.

Conditiile de clima sunt hotaratoare in aparitia si evolutia infectiilor.Precipitatiile

frecvente, umiditatea relative ridicata a aerului, temperaturile moderate sunt favorabile
pentru dezvoltarea patogenului.Perioada de incubatie este de 5-7 zile.In decursul vegetatiei
pot avea numeroase contaminari succesive.Umiditatea peste 80 % a aerului si temperatura
de 17-24 grade Celsius favorizeaza infectia.

Prevenirea aparitiei manei tutunului se poate realiza prin: rotatia culturii, cand terenul
este infectat intens, adunarea si distrugerea resturilor vegetale.

Combaterea chimica se poate realiza atat in faza de rasad cat si in faza de vegetatie cu:
Dithane M 45in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Dithane Neotec 75 WG in
concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Merpan 80 WDG preventive in concentratie de
0,125 % (15 g in 12 l apa), curative in concentratie de 0,3 % (15 g in 5,0 l apa), Polyram DF
in concentratie de 0,2 %, Ridomil Gold Plus 42,5 WP in cantitate de 3,0 kg/ha.

Descrierea si combaterea daunatorilor

Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)
Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din agricultura.In conditii
de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare
decat 1 mm.Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se poate pune
calendaristic in lunile martie-aprilie.Larvele sunt de culoare galbena sau verzui, acest fapt le
permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.
 Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor.O femela poate sa depuna in jur
de 100 de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele,care timp de 8-10 zile de
viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori.Larvele patrund in sol la adancimea de 15
cm,unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte aripate.Dezvoltarea unei generatii
dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se realizeaza prin tratamente cu insecticide

cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de 0,04 % (4,0 kg/ha), Confidor Energy in
concentratie de 0,075 % (600 l apa).

Descrierea si combaterea la paduchele verde (Myzodes persicae).

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei ramurilor
speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume si in sere.Este o specie migratoare.

Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor,se hranesc prin

sugerea sevei plantelor.Datorita acetui fapt frunzele se necrozeaza si se rasucesc, formand
pseudocecidii.Plantele atacate sufera si se debiliteaza, ducand la scaderea productiei.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-inchis.Antenele sunt

negre.Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea
corniculelor.Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui sau
roscat. Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi transversale
si 4 pete laterale.Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele
negre.Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combaterea chimica la paduchele verde se realizeaza prin stropiri cu insecticide cum ar

fi: Confidor Energy in concentratie de 0,075 % (600 l apa), Fastac in cantitate de 0,2 l/ha,
Karate Zeon in cantitate de 0,2 l/ha in 600 l apa.

Descrierea si combaterea la omida capsulelor (Chloridea armigera)

Este o insecta deosebit de periculoasa, larvele sunt mari 15-18 cm, sunt polifage
consuma o varietate mare de specii de plante din flora spontana si din cea cultivata.Larvele
au culoare variabila, de la verde galbui la brun inchis, prezinta dorsal o dunga longitudinala
si doua dungi laterale mai inchise la culoare.

Omida capsulelor ierneaza sub forma de ninfa in sol la adancimea de 7-25 cm.Larvele
ataca mai ales in luna mai si produc pagube importante.Larvele tinere de varsta I si II se
dezvolta pe aparatul foliar, iar incepand cu varsta a III-a ele patrund in interiorul fructelor,
preferand semintele si lasandu-si excrementele in fruct, tratamentele de combatere
devenind practic ineficiente.