Sunteți pe pagina 1din 1

Din Rusia doi grenadiri se pornesc

Voioi s-i revad iar Frana,


Dar cnd au intrat n hotarul nemesc,
Atunci i pierdur sperana.

Atunci au aflat dureroasele tiri


C gloria Franei s-a stins:
nfrnte, zdrobite sunt marile-otiri
i cezarul, cezarul e prins!

Atunci i plecar triti frunile lor


i plnser cei doi tovari.
Iar unul a zis: Cumplit m mai dor,
Cumplit m ard rnile iari!

A zis cellalt: Un vis fuse tot,


i moartea mi-ar fi mult mai bine!
Am ns nevast, copii, i nu pot
S mor, c-s pierdui fr mine!

N-am zor de nevast, n-am zor de copii,


Un dor mai frumos m-a cuprins;
Cereasc pe drumuri ori fac ce-or ti:
Cezarul, cezarul meu, prins!

Curnd, o, prietene, mort voi zcea:


Ascult-mi un singur cuvnt!
Cadavrul cu tine n Frana mi-l ia,
M-ngroap-n al Franei pmnt!
Dar crucea onoarei mi-o prinde la piept,

Aproape de inima-mi stins;


Aaz-mi i flinta la umrul drept
i spada la mijloc ncins.
Aa voi veghea n mormnt, ascultnd,

O straj ce pare c doarme...


Ci-n vis auzi-voi iar tunul urlnd
i tropot, i zngt de arme!
Cezarul meu trece-n al luptei avnt

Pe groap-mi, i-n spade ce scapr,


Atunci, narmat m nal din mormnt,
Cezarul, cezarul s-mi apr!