Moara cu noroc de Ioan Slavici

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in 1881, in volumul de debut
Novele din popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.
Aceasta este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, un singur
fir narativ central. Personajele relative putine pun in evidenta evolutia personajului principal,
complex, puternic individualizat. Se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative,
impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a-III-a, atitudinea detasata in descriere,
veridicitatea. Este o nuvela psihologica prin: tematica, modalitati de caracterizare a personajului si
de investigare psihologica, natura conflictului (interior).
Tema acesta reprezinta consecintele nefaste ale setei de imbogatire.
Titlul Moara cu noroc este un topos literar care desemneaza un han aflat in pustietate, la
rascruce de drumuri. Locatia imaginara este o fosta moara (simbol al trecerii, al perisabilitatii), iar
norocul pe care il aduce este doar aparent, in esenta ea fiind purtatoare de ghinion.
Naratiunea realista este obiectiva, realizata la persoana a-III-a, de catre un anrator
omniscient, omniprezent, neimplicat. Relatarea evenimentelor nu se realizeaza totusi in mod linear,
iar inlantuirea dintre capitole se face prin tehnici epice diverse: dialogul (la inceputul nuvelei),
descriere la timpul present (capitolele al-II-lea si al-III-lea), semnalarea unei relatii temporale de
anterioitate fata de cele povestite inainte (capitolul al-XVI-lea). Inlantuite temporal si cauzal,
faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii (veridicitate) si d
eobiectivitate.
Nuvela este structurata in 17 capitole fara titlu, evenimentele sunt prezentate in
ordine cronologica , putem identifica momentele subiectului.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu semnificatie
religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste si are loc in a doua jumatate a secolului al-XIX-
lea. Spatiul este reala, transilvanean, in apropiere de Ineu.
In expozitiune ne sunt prezentate vorbele batranei, care este adepta pastrarii traditiei, in
timp ce Ghita, capul familei, un cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, ia in arenda carciuma
de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Tot aici este descris si locul unde se afla situate
moara si a drumului spre aceasta.
Intriga o constituie aparitia lui Lica Samadaul al carciuma, care este un personaj ciudat,
charismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi.
In desfasurarea actiunii, Ghita se indeparteaza tot mai mult de fmailia sa, preocupat de
idea de a agonisi averea promise de Lica. Treptat, acesta este implicat, direct sau indirect, in
afacerile necurate ale Samadaului: jefuirea arendasului, uciderea femeii si a copilului in padure.
Atunci cand este chemat in fata tribunalului pentru a depune marturie, Ghita jura stramb si devine,
astfel, complice al Samadaului.
Totodata, are loc si alterarea relatiilor dintre el si Ana, sotia sa. Lica ii ia locul lui Ghita in familie,
care, preocupat cu propriile sale framantari, se indeparteaza de aceasta (de exemplu, Lica este cel
care se joaca cu copii si danseaza cu Ana).
Apoi, Ghita se imprieteneste cu janadrmul Pintea si face un joc dublu: ramane asociatul lui Lica,
incercand sa ascunda aceste lucru si , in acelasi timp, este de partea legii.
Punctul cuminant il constituie dorinta lui de-al da pe mana jandarmului pe Lica, care
venise la carciuam cu bani care ar fi putut dovedi vinovatia sa. El il trimite pe Ghita sa faca
schimb, insa acesta se duce sa-l avertizeze pe jandarm.
Deznodmantul este tragic si moralizator deoarece personajele car au incalcat normele
morale sunt aspru pedepsite de catre autor. Ana este ucisa de sotul ei pentru ca il inselase (insa tot
el o aruncase in bratele lui Lica). Ghita este impuscat de Raut, omul lui Lica, pentru a sterge toate
urmele si pentru a nu exista martori care sa ateste vinovatia sa. Lica se sinucide din orgoliu si din
dorinta sa de a nu fi prins de Pintea, dusmanul sau de-o viata. Singurele personaje care
supravietuiesc sunt batrana si copii, ele simbolizand inocenta, puritatea si intelepciunea. Din
aceasta perspective finalul poate fi considerat unul optimist deoarece copii au sansa unui viitor mai
bun, departe de infernul uman. Carciuma este arsa din temelii, iar acest lucru semnifica o
purificare de tot raul care a existat acolo.

Ghita este personajul principal, este cel mai complex din nuvelistica lui Slavici, al carui
detin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire.
El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele
doua cai simbolizate de Ana (valorile familei, iubirea, linistea colibei) si de lica (bogatia,
atractia malefica a banilor) sau, in terminologie romantica: ingerul si demonul.
Intre el si Lica are loc o substitutie simbolica, Lica petrecand timp cu familia carciumarului, in
timp ce acesta era macinat de problemele de constiinta. Il umileste pe Lica in toate modurile
posibile, facandu-l sa-si piarda simtul onoarei si echilibrul sufletesc.
Este conceput ca un personaj romantic, fiind un personaj exceptional, aflat in situatii exceptionale,
datorita fortei cu care intervine in destinul oamenilor, schimbandu-le viata.

Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi register stilistice: limbajul

regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea. Intelesul clasic-moralizator al nuvelei este
sustinut prin zicale si provorbe populare sau prin replicile-sentinta rostite de batrana la incpeutul si
sfarsitul nuvelei.
In concluzie, Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica deoarce are toate
trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior al personajului principal si urmareste
procesul instrainarii acestuia de familie si degradarea morala a acestuia produsa de ispita
imbogatirii.
Iar in opinia mea, prin puternicul caracter moralizator, nuvela se constituie ca o pilda pentru
aprecierea corecta a valorilor in viata, intr-o societate degradata moral de puterea banului.