Sunteți pe pagina 1din 2

CLOSTRIDIUM TETANI

Habitat
Sol
Animale
Intestin

Microscopic este un bacii mare cu spor sferic terminal, ceea ce ii confera un aspect particular
de bat de toba sau ac cu gamalie. Pe ffotiurile din cultura apare adesea gram variabil (CD 17-
11). t
Cultiva optim la 37C^ strict anaerob. Pe geloza-sange formeaza, dupa 48 ore, colonii de 4-6
mm diametru, plate, cenusii, cu margini neregulate si suprafata mata, inconjurate de o zona
ingusta de p-hemoIiza^lflT-13).
Identificarea estiTbazata pe studiul caracterelor biochimice si pe reactia de neutralizare a
toxinei.
Sporii rezista in conditii de uscaciune zeci si sute de ani.
Clostridium tetani produce doi agenti biologic activi: o neurotoxina numita tetanospasmina,
principalul factor de virulenta, si o hemolizina oxigen-labila (tetanolizina).
Infectia naturala sipatogeneza Patrunsi in organism ca urmare a traumatismelor (plagi
intepate sau taiate) cu obiecte contaminate, sporii germineaza si elaboreaza cei doi factori de
virulenta. Tetanospasmina, toxina proteica A-B, inhiba acidul y-aminobutiric si astfel influxul
nervos nu mai este blocat, cu stimularea exacerbata a neuronilor motori. Rezulta contracturi
spastice ale musculaturii striate, initial ale muschilor maseteri, apoi si ale altor grupe
musculare, cu tendinta la generalizare. Sinteza tetanospasminei este codificata plasmidic si au
fost izolate tulpini de C. tetani netoxigene, lipsite de capacitatea de a produce boala.
Tetanolizina este asemanatoare, structural si functional, streptolizinei O. Are activitate litica
asupra unei game largi de celule intre care: eritrocite, polimorfonucleare, macrofage,
fibroblasti. Este reversibil inhibata de oxigen si reactivata de cisteina, glutationul redus,
tioglicolat. Are afinitate pentru steroli, compusi ce anihileaza efectul toxic si letal al acestei
hemolizine. Rolul ei in producerea si progresia tetanosului este neclar, dar inocularea la
animale de experienta determina: edem pulmonar acut, modificari ale electrocardiogramei,
hemoliza intravasculara.
Diagnosticul de laborator al tetanosului nu este de rutina. II practicam mai frecvent
postmortem, situatie in care prelevatul este reprezentat de tesutul excizat de la poarta de
intrare suspectata. Fragmentul de tesut este mojarat si introdus in bulion cu came prajita si
uscata, cu adaos de gelatina iar mediul inoculat este incubat la 37C pentru 24-48 ore. Cultura
este repicata in spot intr-o margine a unei placi cu geloza-sange si dupa 2 zile de incubare
anaeroba se constata cresterea difuza a bacteriei pe o mare parte din suprafata mediului.
Aceasta subcultura este utilizata pentru identificare biochimica si testarea toxigenezei.
Demonstrarea toxigenezei se face prin inocularea a 0,1 mL cultura in bulion intramuscular la
soarecele alb. Cultura unei bacterii toxigene determina in 24-48 ore paralizia spastica a
muschiului inoculat, extinsa apoi la toate grupele musculare. In paralel, un al doilea soricel
este inoculat cu cultura toxigena dupa ce i s-a administrat un volum egal de antitoxina.
Animalul nu paralizeaza datorita neutralizarii toxinei de catre anticorpii specifici.
Pentru tratamentul tetanosului, sunt administrate in paralel serul antitoxic si peniciiina G/sau
jpietromdazoiuQbesi majoritatea autorilor recomanda penicilina, pacientii tratati cu
metronidazol au o rata de supravietuire mai lunga. Antibioticoterapia vizeaza suprimarea
bacililor de la poarta de intrare, iar anticorpii specifici neutralizeaza toxina circulanta.
Convalescentii sunt vaccinati conform schemei complete de imunizare, deoarece infectia
naturala nu imunizeaza.
Epidemiologie. Clostridium tetani penetreaza organismul uman ca urmare a traumatismelor
cu obiecte contaminate sau, mai rar, dupa interventii chirurgicale. Contaminarea nou-
nascutului este posibila atunci cand cordonul ombilical este sectionat in conditii septice.
Receptivitatea este maxima in randul persoanelor neimunizate sau imunizate partial.
Profilaxia tetanosului se bazeaza pe vaccinare si administrarea de ^etwT hiperimui^~|
Primovaccinarea sugarilor (6-9 luni varsta), cu anatoxina tetanica ce intra in componenta
trivaccinului anti-diftero-tetano-pertussis, este generalizata in Romania. Pentru obtinerea unei
imunitati solide, de durata, sunt necesare rapeluri, conform schemelor de vaccinare
recomandate de producator..
in cazul tetanosului posttraumatic, masurile de preventie cuprind: toaleta corecta a plagii,
debridare si excizie, daca situatia clinica o impune, administrarea unei doze de ser antitoxic si
vaccinarea daca persoana respectiva nu a fost imunizata in ultimii 5-10 ani.