MUC CEL MIC

- poveste de Wilhelm Hauff -

Aceast` poveste a fost tip`rit` la imprimant` de pe CD-ul

Spune-mi o poveste !!!, volumul 1.
Povestea este [nregistrat` [n format teatru radiofonic pe respectivul
CD. Pentru mai multe informa\ii viziteaz` site-ul
www.isamultimedia.ro. Sau trimite un e-mail la adresa
cursuri@isamultimedia.ro. Cartea mea de colorat:
Con\inutul CD-ului este protejat prin legea drepturilor de autor.
Textele ]i imaginile nu pot fi utilizate [n scopuri comerciale dec@t cu ______________________________________
acordul scris din partea ISA Multimedia srl.
 - {mp`rat f`r` de cuv@nt ce e]ti. Ai r`spl`tit
credin\a prin nedreptate. Drept pedeaps` vei purta
aceste urechi pentru restul vie\ii tale.
Spun@nd aceste cuvinte se r`suci de trei ori pe
c@lc@ie ]i []i dori s` fie acas`. Astfel, ajunse din nou
acolo de unde plecase. Toiegelul fermecat [l ajut`
s`-]i poat` duce un trai [ndestulat, [ns` siguratic,
deoarece Muc cel mic este sup`rat pe oameni.
Mereu o [ntrebare [i revine [n minte: oare to\i
oamenii sunt nevrednici, sau se g`sesc printre ei ]i
unii a c`ror inim` nu cunoa]te nedreptatea.
Tu ce p`rere ai?

La 16 ani Muc ar`ta tot ca un copil de 6 ani ]i de aceea

toat` lumea [i spunea Muc cel mic.

Muc cel mic p.2 Muc cel mic p.47

 Odat`, demult de tot, a tr`it [n Nicheea, un om
de vaz` pe nume Mucrah. Numai c` era tare s`rac
acest om. Tr`ia aproape singur ]i avea un singur fiu,
Muc. Pe Muc [ns` nu-l avea la inim`, deoarece [i
era ru]ine de [nf`\i]area sa. Muc era un copil vesel,
[ns` foarte mic de statur` de ziceai c` era unul din
piticii din poveste. }i astfel Muc fu l`sat s` creasc`
la voia [nt@mpl`rii, lipsit de dragostea ]i [ndrumarea
p`rinteasc`, cu mintea neluminat` de [nv`\`tur`.
La 16 ani Muc ar`ta tot ca un copil de 6 ani ]i
de aceea toat` lumea [i spunea Muc cel mic. {]i
p`strase firea vesel` de copil, dar tat`l s`u avea
pentru el numai vorbe de dojan`.
{ntr-o bun` zi b`tr@nul c`zu la pat ]i dup`
scurt timp muri, l`s@ndu-l pe Mus singur pe lume ]i
s`rac. }i cum o nenorocire nu vine niciodat`
singur`, Muc fu alungat din casa p`rinteasc` chiar
de c`tre neamurile sale, a c`ror fire lacom` nu l`sa
loc pentru sentimente omene]ti precum mila.
Spun@nd aceste cuvinte se r`suci de trei ori pe c@lc@ie ]i []i
dori s` fie acas`. Astfel, ajunse din nou acolo de unde
plecase.

Muc cel mic p.3

Muc cel mic p.46
 De [ndat` fur` chema\i la palat vraci pricepu\i
]i magi [n\elep\i; [ns` urechile ]i botul nu vroiau s`
dispar`.
Muc cel mic a]tept` cu r`bdare p@n` ce to\i
vracii d`dur` gre], dup` care []i cump`r` straie de
c`rturar ]i o barb` fals`. Se [nf`\i]` la palat av@nd
un s`cule\ cu smochine la el ]i ceru s` fie primit
pentru a-i ajuta pe cei n`p`stui\i. F`r` prea mare
[ncredere [l primir` ]i pe el la palat. Muc se pro\`pi
l@ng` un prin\ ]i [ncepu s` bolboroseasc` ni]te
cuvinte f`r` rost. Dup` care [i d`du o smochin` s`
m`n@nce. }i o minune mare avu loc: urechile ]i
nasul c`zur` de [ndat`.
To\i curentii vrur` de [ndat` s` fie t`m`dui\i
de ciudatul vraci str`in, [ns` [mp`ratul [l lu` de
m@n` ]i [l duse [n vistierie, dup` care [i spuse:
- Aici se afl` tot aurul meu. Ia c@t vrei, dar
scap`-m` de urechile astea.
Muc cel mic nu avu [ncotro ]i plec` [n lume s`-]i caute
norocul. Muc cel mic se ar`t` impresionat de comorile
din vistierie. {nceti]or se [ndrept` spre col\ul unde
[]i z`rise condurii ]i toiegelul, iar c@nd ajunse l@ng`
ei [nc`l\` repede condurii, apuc` toiagul ]i [i spuse
[mp`ratului:

Muc cel mic p.4 Muc cel mic p.45


Muc cel mic se ar`t` impresionat de comorile din vistierie.
Muc cel mic p.44
Muc cel mic nu avu [ncotro ]i plec` [n lume
s`-]i caute norocul. Numai c` avu ]i el o singur`
rug`minte [nainte de a pleca: s` i se permit` s` ia
straiele tat`lui s`u. Ruga [i fu [ndeplinit` pe dat`,
rudele fiind ner`bd`toare de a vinde casa.
{ns` straiele p`rintelui s`u nu i se potriveau
deloc, c`ci acesta fusese un b`rbat voinic ]i [nalt.
Muc nu st`tu mult pe g@nduri ]i t`ie poalele
straielor pentru a se potrivi la statura sa. Neglijase
[ns` s` le ]i str@mteze ]i de aceea apari\ia sa pe uli\`
st@rnea [ntotdeauna uluire: [nchipui\i-v` un omule\
mic ]i sprinten cu un turban uria] acoperindu-i
capul mititel, cu ]alvarii largi dar scur\i, ilicul
brodat care parc` dorea s`-]i ia zborul de pe
spinarea lui ]i un hanger imens [nfipt [n br@ul lat,
care aproape c`-i ajungea p@n` la genunchi.
F`r` a sta mult pe g@nduri, Muc cel mic porni
voios [n lume, av@nd credin\a c` norocul [l a]tepta
negre]it. Dou` zile ]i dou` nop\i r`t`ci el departe de
cas`, dar norocul se l`sa a]teptat. Hran` [i erau
roadele p`durii, iar culcu] p`m@ntul tare.
Muc cel mic p.5

Uli\ele pietruite, pie\ele pline ]i minaretele sclipind [n
soare, toate erau foarte frumoase, [ns` pentru un b`iat s`rac
]i f`r` nici un ban nu se g`sea nici un loc primitor.
Muc cel mic p.6
}i o idee n`stru]nic` [i trecu prin minte: ]tia
cum s`-l pedepseasc` pe [mp`ratul cel r`u.
Culese smochine din ambii copaci ]i trudi din
greu pentru a [mpleti dou` co]uri de nuiele. Dup`
care se gr`bi s` ajung` [napoi [n regatul pe care
tocmai [l p`r`sise. V@ndu c@teva din smochinele
bune ]i astfel []i putu cump`ra haine noi, ca s` nu
fie recunoscut. Dup` care porni spre palat unde
v@ndu buc`tarului din smochinele cu bucluc.
V`z@nd frumuse\e de smochine proaspete pe
mas`, [mp`ratul se [nfrupt` din ele cu pl`cere.
{mp`r\i cu m@na sa c@te o smochin` fiec`rui
mesean, p`str@nd restul pentru sine.
Deodat` fiica [mp`ratului strig` uluit`:
- Vai tat`, ce ciudat ar`\i!
To\i privir` cu mirare c`tre [mp`rat: dou`
urechi imense de m`gar [i [mpodobeau capul ]i un
bot resping`tor crescuse [n locul nasului. Se uitar`
apoi curtenii unii la al\ii ]i v`zur` cu oroare cum
to\i cei de fa\` aveau capetele g`tite cu aceste
ciudate podoabe. Doar c` [mp`ratul le avea mai
mari, deoarece el m@ncase cele mai multe
smochine.
Muc cel mic p.43

}i o idee n`stru]nic` [i trecu prin minte: ]tia cum s`-l
pedepseasc` pe [mp`ratul cel r`u.
Muc cel mic p.42
{n cea de-a treia zi, Muc z`ri zidurile unei
cet`\i ]i cu ochii sclipind de bucurie se g@ndi: Aici
e norocul meu!
Uit` de foame ]i de frig ]i []i adun` ultimile
puteri pentru a se [ndrepta c`tre por\ile cet`\ii.
Uli\ele pietruite, pie\ele pline ]i minaretele sclipind
[n soare, toate erau foarte frumoase, [ns` pentru un
b`iat s`rac ]i f`r` nici un ban nu se g`sea nici un loc
primitor. Tot colind@nd a]a aiurea, Muc ajunse [n
cele din urm` [n fa\a unei case mari ]i tocmai c@nd
privea cu jind la u]a [ntredeschis` [mbietor, se
deschise o fereastr` ]i se ivi o b`tr@n` care rosti cu
voce c@ntat`:
- Hai fugu\a, iubi\ii mei! Veni\i la mas`, dragii
mamii!
}i pe u]a mare de la intrare d`dur` n`val` o
sumedenie de c@ini ]i pisici.
Curios din fire, dar ]i obosit peste m`sur`,
Muc c`zu prad` ispitei ]i p`]i pe urma pisicu\elor
care intraser` at@t de sigure pe ele [n cas`.
Muc cel mic p.7

B`tr@nei i se f`cu mil` de bietul b`iat ]i [i d`du s`
m`n@nce pe s`turate.
Dar tare se mai sperie c@nd v`zu [n apa
limpede cum [i crescuser` pe cap dou` urechi de
m`gar. }i un bot mare [i [mpodobea fa\a, acolo unde
ar fi trebuit s` fie nasul.
- Urechi ]i bot de m`gar, []i spuse Muc cu
obid`. A]a-mi trebuie! M`car aici nu m` poate
vedea nimeni.
Se mai plimb` el p[rin p`dur` sup`rat, dup`
care i se f`cu din nou foame. Ochi un alt copac, [n
care tot smochine cre]teau. Se pare c` pe acolo nu
era nimic altceva de m@ncat, a]a c` Muc se [ntinse
dup` unele mai coapte ]i le [nfulec` degrab`.
- Ce mai conteaz` dac`-mi cre]te ]i coad` de
m`gar, g@ndi el [nciudat.
Dup` care [i veni ideea c` ]i-ar putea ascunde
urechile sub turbanul uria]. Dar c@nd se pip`i pe
cap, []i d`du seama c` urechile de m`gar pieriser`.
Porni degrab` c`tre p@r@u pentru a se vedea [n
oglinda apei: [ntr-adev`r, urechile disp`ruser`.
Disp`ruse ]i botul de m`gar. Muc imediat pricepuse
se i se [nt@mplase: smochinele culese din primul
pom f`cur` s`-i creasc` urechi ]i bot de m`gar; iar
smochinele din al doilea copac [l lecuiser`.

Muc cel mic p.8 Muc cel mic p.41


Muc imediat pricepuse se i se [nt@mplase: smochinele
culese din primul pom f`cur` s`-i creasc` urechi ]i bot de
m`gar; iar smochinele din al doilea copac [l lecuiser`.
Muc cel mic p.40
Pe scar`, Muc se [nt@lni cu b`tr@na care se
r`sti la el:
- Cine e]ti str`ine? }i ce cau\i la mine?
- Am auzit chemarea ta la mas`, r`spunse Muc
sp`]it. }i mi-e tare foame de aceea am [ndr`znit s`
intru ]i eu.
B`tr@na [l privi c@teva b`t`i de inim`, dup`
care d`du din cap:
- Ce om ciudat e]ti! Nu e]ti de pe-aici, nu?
Toat` lumea ]tie c` eu g`tesc numai pentru c`\elu]i
]i pisicu\e. Foarte rar am ]i oaspe\i din cei cu dou`
picioare ]i dou` m@ini.
Atunci Muc cel mic [i povesti b`tr@nei toate
cele p`\ite de la moartea p`rintelui s`u ]i o rug` s`-l
primeasc` ]i pe el la mas` [mpreun` cu pisicu\ele ]i
c`\elu]ii, deoarece era fl`m@nd. B`tr@nei i se f`cu
mil` de bietul b`iat ]i [i d`du s` m`n@nce pe
s`turate. Dup` care [i spuse:
- Muc, r`m@i [n slujba mea! Munca nu-i grea
]i o s` am grij` de tine.
Muc se [nvoi bucuros ]i astfel r`mase slug` la
b`tr@na Ahavti.
Muc cel mic p.9

St`p@na avea doi cotoi ]i patru pisicu\e, de care Muc
trebuia s` aib` grij`.
C@nd []i veni [n fire, [mp`ratul se f`cu foc ]i
par` pe Muc cel mic deoarece [l l`sase s` alerge f`r`
s`-i spun` cum s` se opreasc`.
- |i-am dat cuv@ntul c` vei fi eliberat dac` []i
dovedeai nevinov`\ia. Nu o s`-mi iau cuv@ntul
[napoi ]i e]ti liber. {ns` dac` nu vrei s` fii
sp@nzurat, vei p`rasi regatul p@n` m@ine [n zori.
Porunci apoi ca toiagul ]i condurii s` fie
[ncuia\i [n vistierie ]i [l goni pe Muc din palat.
Bietul prichindel porni la drum, am`r@t c`-]i
pierduse cele dou` comori de pre\. }i mai r`u era c`
[]i pierduse ceea ce credea el a fi locul lui pe lume.
Regatul nu era [ntins, a]a c` numai dup` opt
ceasuri, Muc trecu hotarul ]i nimeri [ntr-o p`dure
deas`. Se hot`r[ s`-]i petreac` zilele aici, departe de
oamenii haini. G`si [n p`dure un p@r@u cu ap`
limpede ]i bun` ]i un copac plin cu smochine
zemoase pentru a-]i ast@mp`ra foamea. Culese
c@teva smochine pe care le m@nc` cu poft`, dup`
care se aplec` pentru a sorbi din p@r@u.

Muc cel mic p.39

Muc cel mic p.10

Porunci apoi ca toiagul ]i condurii s` fie [ncuia\i [n vistierie
]i [l goni pe Muc din palat.
Munca era u]oar`, dar ciudat`. St`p@na avea
doi cotoi ]i patru pisicu\e, de care Muc trebuia s`
aib` grij`. {n fiecare diminea\` trebuia s` le prepare
hrana, s` le pieptene ]i s` le dea cu pomezi scumpe.
Iar noaptea le f`cea culcu] de m`tase ]i le [nvelea
cu ]aluri de catifea. St`p@na avea ]i c`\ei, dar pe
ace]tia nu-i alinta ca pe pisici, pe care le iubea de
ziceai c`-s proprii copii.
La [nceput Muc cel mic fu foarte mul\umit de
noua lui via\`. De]i era singurel toat` ziua, numai el
]i pisicile, slujba era u]oar`, iar st`p@na p`rea
mul\umit` de el. {ns` cu timpul, pisicile deveneau
din ce [n ce mai neast@mp`rate. De [ndat` ce
st`p@na lor pleca, alergau prin toat` casa f`c@nd
mari stric`ciuni. De cum auzeau pa]ii st`p@nei lor,
imediat se cumin\eau ]i se alungea pe perni\ele lor,
de ziceai c`-s p`pu]ele de catifea. Iar st`p@na se
f`cea foc ]i par` pe Muc, d@nd vina pe el pentru
toat` harababura din cas`. Degeaba [ncerca Muc s`
se dezvinov`\easc`. St`p@na nu putea g`si cusur la
pisicu\ele sale alintate.

Muc cel mic p.38

Muc cel mic p.11

Privirea [i fu atras` de un vas de cle]tar, aruncat [ntr-un
col\, care sc@nteia at@t de ademenitor.
Muc cel mic p.12
C@t despre Muc care a]tepta iertarea
[mp`r`teasc`, acesta [i spuse:
- E drept c` nu ai furat din vistierie. {ns` ai
g`sit aurul [n gr`dina palatului meu, deci de drept
aurul [mi apar\ine. }i nu cred c` toiagul este singura
ta tain`. A]a c` vrea s`-mi m`rturise]ti imediat care
este secretul iu\elii tale nemaipomenite. C` de nu,
vei r`m@ne [ntemni\at p@n` la sf@r]itul zilelor tale.
Muc cel mic se s`turase de temni\` dup`
numai o noapte petrecut` acolo, a]a c` se hot`r[ s`
spun` adev`rul. }i astfel [mp`ratul afl` despre
condurii fermeca\i. {i spuse totul, [n afar` de faptul
c` trebuie s` te r`suce]ti de trei ori pe c`lc@ie pentru
a ajunge acolo unde dore]ti.
{mp`ratul se minun` c@nd auzi povestea
condurilor ]i vru de [ndat` s`-i [ncerce. {i lu`
ner`bd`tor de la Muc, [i [nc`l\` ]i se porni s` alerge
prin gr`din`. Numai c` atunci c@nd [ncerc` s` se
opreasc`, nu putu. Ne]tiind taina condurilor,
[mp`ratul fu silit s` alerge [n gr`din` p@n` ce sim\ea
c`-]i d` duhul. Iar Muc cel mic, bucuros c` se poate
r`zbuna, [l l`s` s` fug` p@n` ce-l v`zu c`z@nd f`r`
sim\ire.
Muc cel mic p.37
 Muc cel mic era tare m@hnit. Ar fi vrut s`
p`r`seasc` casa st`p@nei Ahavti, [ns` nu f`r`
simbria promis`. St`p@na [l tot ducea cu vorba ]i
p@n` atunci Muc nu v`zuse nici un b`nu\. De aceea,
b`iatul lu` hot`r@rea s`-]i dob@ndeasca cumva banii
promi]i.
{n casa st`p@nei Ahavti era o camer`
[ntotdeauna [ncuiat`, [n care Muc nu intrase
niciodat`. {n rest putea s` intre oriunde f`r`
opreli]te. De aceea, Muc se [ntreba dac` nu cumva
de acolo []i poate face el rost de bani de drum.
{ntr-o diminea\`, c@nd st`p@na era plecat`, un
c`\elu] pe care Muc [l [ndr`gise tare mult, [l apuc`
de ]alvari nu-i mai d`du drumul p@n` ce Muc nu-l
urm`. }i astfel Muc fu t@r@t mai [n glum` mai [n
serios p@n` [n fa\a camerei care p@n` atunci fusese
[ncuiat` cu str`]nicie. Mare [i fu mirarea c@nd v`zu
c` u]a era [ntredeschis`. C`\elu]ul intr` ]i Muc cel
mic [l urm`.
}i astfel [mp`ratul afl` despre condurii fermeca\i. {ns` [n [nc`pere, [n loc de bani, Muc d`du
peste tot felul de straie vechi, aruncate de-a valma.
Privirea [i fu atras` de un vas de cle]tar, aruncat
[ntr-un col\, care sc@nteia at@t de ademenitor.

Muc cel mic p.36 Muc cel mic p.13


{nainte de a pleca d`du roat` prin camer` pentru a
vedea dac` i-ar fi ceva de folos ]i ochi ni]te conduri mari,
mari de tot.
Muc cel mic p.14
Du]manul se afl` la por\ile cet`\ii. De aceea
ascund aici o parte din tezaur. Blestem crunt s`-l
ajung` pe cel care va g`si aurul ]i nu-l va [napoia
fiului meu.
Semnat: {mp`ratul Sadi
{ntre timp Muc cel mic era fr`m@ntat de
g@nduri negre. }tia c` pentru tr`dare pedeapsa era
moartea. A]a c` decise s` dezv`luie taina
toiegelului fermecat pentru a-]i dovedi nevinov`\ia.
}i a doua zi, c@nd fuse dus pe e]afod pentru a fi
executat, se adres` [mp`ratului:
- Sunt nevinovat ]i o pot dovedi. Am un toiag
fermecat care ]tie unde se ascund comori. Astfel am
g`sit comoara din gr`din`.
{l rug` pe [mp`rat s` ascund` ni]te galbeni de
aur, dup` care ceru s` i de aduc` toiagul. Eliberat
din lan\uri, []i lu` toiagul ]i g`si imediat galbenii
ascun]i.
{mp`ratul [n\elese atunci c` vistiernicul
min\ise ]i dup` obiceiul \`rii, [i trimise un ]treang
de m`tase pentru a-]i curma singur zilele.
Muc cel mic p.35

- Sunt nevinovat ]i o pot dovedi.
{l ridic` pentru a-l admira mai [ndeaproape,
[ns` nu observ` capacul a]ezat deasupra, care c`zu
pe podea ]i se f`cu \`d`ri. Speriat de boac`n`, Muc
[nlemni.
- Asta e! g@ndi el [n sinea lui. Trebuie s` plec
de-aici.
{nainte de a pleca d`du roat` prin camer`
pentru a vedea dac` i-ar fi ceva de folos ]i ochi ni]te
conduri mari, mari de tot. Nu erau ei foarte frumo]i
]i nici nu aveau valoarea simbriei pe care st`p@na i-
o datora, [ns` imineii lui Muc erau ferfeni\` ]i nu
putea pleca la drum cu ei. A]a c` f`r` s` mai stea
mult pe g@nduri, Muc []i arunc` imineii ]i [nc`l\`
condurii. Mai v`zu aruncat [ntr-un col\ un toiag
vechi cu o m`ciulie ca un cap de leu. {l [nh`\` ]i pe
acesta ]i o zbughi afar` din cas`, neuit@ndu-se
[napoi. Fugi Muc cel mic din ce [n ce mai repede,
departe de cas`, departe de cetate, c@t mai departe
de st`p@na lui ]i de abia c@nd a vrut s` se opreasc`
din alergat, ]i-a dat seama c` nu poate. Condurii
fugeau f`r` vrerea lui ]i Muc privea [ngrozit cum
trec dealurile pe l@ng` el. Dezn`d`jduit [ncepu s`
strige de parc` ar fi strunit ni]te cai:

Muc cel mic p.34 Muc cel mic p.15

 - De unde ai luat tu at@ta aur? el r`sti el la
Muc. }i de vroiai s` ascunzi comoara [n gr`din`?
}tiindu-se nevinovat, Muc [i r`spunse senin:
- Nu vroiam s` ascund nimic. Cuf`rul l-am
g`sit [ngropat [n gr`din`, plin cu galben de aur.
Vroiam doar s` dezgrop aurul pentru a-l d`rui
oamenilor care au nevoie de el.
- Minte! strig` vistiernicul. Din vistierie
lipse]te aur. De mult mi-am dat seama de asta, dar
acum ]tim cine este ho\ul: Muc cel mic.
F`ra a mai cerceta, [mp`ratul porunci ca Muc
s` fie ferecat [n lan\uri ]i zv@rlit [n temni\`, pentru
a-]i a]tepta pedeapsa. Iar vistiernicul se bucur` [n
sinea lui c` sc`pa basma curat`; puse o parte din aur
la loc [n vistierie ]i lu` pentru sine cealalt` parte.
Nu v`zu [ns` r`va]ul de pe fundul cuf`rului [n care
era scris:
}i [n vis i se ar`t` prietenul s`u, c`\elu]ul care [l [ndemnase
s` intre [n camera misterioas`.

Muc cel mic p.16 Muc cel mic p.33


F`ra a mai cerceta, [mp`ratul porunci ca Muc s` fie ferecat
[n lan\uri ]i zv@rlit [n temni\`, pentru a-]i a]tepta pedeapsa.
Muc cel mic p.32
- Ho! Brrr! Ho!
}i condurii se oprir` at@t de brusc [nc@t Muc
cel mic c`zu [n nas.
Ce s-a mai bucurat Muc cel mic de condurii
s`i fermeca\i! A]adar tot se alesese cu ceva de pe
urma slujbei sale. Obosit, dar mul\umit, Muc
adormi aproape imediat ce se ghemui la umbra unui
copac. }i [n vis i se ar`t` prietenul s`u, c`\elu]ul
care [l [ndemnase s` intre [n camera misterioas`.
- Dragul meu Muc, afl` c` ai t`i conduri sunt
fermeca\i. De te r`suce]ti de trei ori pe c`lc@i, vei
putea s` zbori unde vrei tu. Iar toiagul este de
asemenea fermecat. Dac` te afli deasupra unei
comori, toiagul [\i d` de veste: de bate de trei ori [n
p`m@nt, s` ]tii c` ai g`sit aur; de bate de dou` ori, ai
g`sit argint. Bucur`-te de norocul t`u ]i s` nu m`
ui\i!
C@nd Muc cel mic se trezi []i aduse aminte de
visul s`u ]i de [ndat` se gr`bi s` vad` c@t este de
adev`rat. Se r`suci de trei ori pe c`lc@ie, dorindu-]i
s` se afle [ntr-un mare ora].
Muc cel mic p.17

Auzind c` prichindelul caraghios din fa\a lui vrea s` devin`
]tafet`, pe str`jer [l apuc` r@sul.
Muc cel mic p.18
- Ce-i cu tine prietene, de te v`d trist? [l
[ntreb` [mp`ratul.
- Cum s` nu fiu trist c@nd v`d c` mai marele
]tafetelor este cople]it de m`rinimia st`p@nului
meu, [n timp ce noi ceilal\i slujitori de [ncredere nu
ne mai bucur`m de milostivirea [mp`r`teasc`.
- Ce vorbe-s astea? se mir` [mp`ratul. }i astfel
afl` despre cum Muc cel mic [mparte galbeni [n
st@nga ]i [n dreapta. Vistiernicul [i strecur`
[mp`ratului b`nuiala c` Muc ar fi furat din vistieria
\`rii ]i [mp`ratul porunci ca mai marele ]tafetelor s`
fie urm`rit [n tain`.
Se [nt@mpl` ca [n noaptea urm`toare Muc s`
coboare [n gr`din` noaptea, pentru a mai lua din
galbenii ascun]i sub p`m@nt. Numai c` de data
aceasta nu era singur [n gr`din` ]i fu [nh`\at imediat
de str`jeri ]i dus [n fa\a [mp`ratului, [mpreun` cu
cuf`rul greu de aur care fusese descoperit [n
p`m@nt.
{mp`ratul se m@nie c@nd auzi de la vistiernic
cum Muc cel mic vroia s` [ngroape aurul [n gr`din`.
Muc cel mic p.31
 Prima [ncercare d`du gre], deoarece condurii
erau at@t de mari, iar Muc at@t de mic. Dar dup`
c@teva r`suciri nereu]ite, [n sf@r]it izbuti ]i se v`zu
purtat ca v@ntul prin v`zduh de condurii n`zdr`vani.
Aproape imediat se trezi [n pia\a principal` dintr-un
ora] necunoscut. Mul\umit de reu]ita lui, Muc porni
s` colinde [ncolo ]i [ncoace, dar p@n` la urm` obosi
de-at@ta mers.
- Am condurii fermeca\i, dar ei nu-mi pot
ast@mp`ra foamea, g@ndi Muc cel mic. }i la ce e
bun toiagul dac` nu ]tiu unde au fost ascunse
comorile. Ce m` fac?
Chibzui Muc ce chibzui, p@n` ce-i veni o idee
nemaipomenit`: nu era el oare cel mai iute de
picior? Socotind c` [mp`ratul ar r`spl`ti cu v@rf ]i
[ndesat o ]tafet` dibace, de [ndat` porni voios c`tre
palat.
Vistiernicul [i strecur` [mp`ratului b`nuiala c` Muc ar fi Acolo, un str`jer [l lu` la [ntreb`ri:
furat din vistieria \`rii ]i [mp`ratul porunci ca mai marele - Ce-i cu tine aici?
]tafetelor s` fie urm`rit [n tain`.
Auzind c` prichindelul caraghios din fa\a lui
vrea s` devin` ]tafet`, pe str`jer [l apuc` r@sul.

Muc cel mic p.30 Muc cel mic p.19


}i dup` ce [l duse pe Muc la buc`t`rie unde [i d`dur` s`
m`n@nce ]i s` bea, mai marele servitorilor se [nf`\i]`
[naintea [mp`ratului pentru a-i povesti despre omule\ul
ciudat care vrea s` devin` ]tafet`.
Muc cel mic p.20
}i iat` c` [ntr-o sear`, [n timp de ce plimba
prin gr`dina palatului, toiegelul [i s`lt` din m@ini ]i
porni s` bat` de trei ori [n p`m@nt. Bucuros c`
d`duse peste aur, Muc cel mic se porni s` sape la
locul indicat de toiegel. Munca era grea ]i
anevoioas` pentru bra\ele sale scurte, [ns` voin\a [i
era de neclintit ]i [ntr-un sf@r]it d`du peste cuf`rul
plin de aur, [ngropat [n p`m@nt. Cu ajutorul
condurilor s`i fermeca\i, reu]i s` care o parte din
galbenii de aur [n c`m`ru\a lui [nainte de ivirea
zorilor. }i [ncep@nd cu acea zi, [ncepu s` d`ruiasc`
aur [n st@nga ]i [n dreapta, crez@nd c` astfel []i va
c@]tiga prieteni.
Dar d`rnicia sa f`r` seam`n [i [nver]un` ]i mai
mult pe curteni.
- Fur` din visteria [mp`ratului, []i d`du unul
cu p`rerea.
Auzind asta, vistiernicul se f`cu verde la fa\`.
}tiind c` nu de pu\ine ori d`duse iama prin visterie,
nu putea vedea cu ochi buni un ho\ mai abil dec@t
el. }i hot`r[ s` scape de un astfel de adversar. A]a
c` [ntr-o bun` zi se duse la [mp`rat, lu@nd o min`
trist`.
Muc cel mic p.29

}i iat` c` [ntr-o sear`, [n timp de ce plimba prin gr`dina
palatului, toiegelul [i s`lt` din m@ini ]i porni s` bat` de trei
ori [n p`m@nt.
Muc cel mic p.28
- Fugi de-aici, neghiobule! Cu picioarele tale
de-o ]chioap` vrei s-ajungi ]tafeta [mp`ratului! Piei
din fa\a mea!
Muc cel mic [ns` nu se l`s`. }i at@t [l s@c@i pe
str`jer [nc@t acesta [l chem` pe mai marele
servitorilor de la palat. Nu de alta, dar Muc era at@t
de caraghios, [nc@t str`jerul chibzui c` se vor distra
pe seama lui.
- Bine, bine, spuse mai marele servitorilor.
Uite cum o s` facem: te pun la [ncercare. Dac` tu
reu]e]ti s` [ntreci ]tafeta [mp`ratului, atunci vei
deveni tu ]tafet`.
}i dup` ce [l duse pe Muc la buc`t`rie unde [i
d`dur` s` m`n@nce ]i s` bea, mai marele servitorilor
se [nf`\i]` [naintea [mp`ratului pentru a-i povesti
despre omule\ul ciudat care vrea s` devin` ]tafet`.
- Este nebun, dar m-am g@ndit c` ne putem
distra un pic pe socoteala lui, spuse mai marele
servitorilor.
Muc cel mic p.21

}i astfel lumea afl` despre un pitic caraghios care se credea
]tafet` ]i venir` cu to\ii, cu mic cu mare, pentru a vedea
[ntrecerea ]i a face haz pe seama piticului.
Muc cel mic p.22
- Muc, de azi [nainte e]ti ]tafeta mea de
frunte. Vei primi simbrie de 100 de galbeni pe an ]i
vei sta la masa mea.
Muc cel mic se bucur` tare mult c` [n sf@r]it
[]i g`sise ]i el un rost pe lumea asta. {]i lu` slujba [n
serios ]i []i [ndeplinea datoria cu repeziciune,
c@]tig@nd bun`voin\a ]i [ncrederea [mp`ratului.
Dar ceilal\i slujitori ai cur\ii nu-l priveau cu
ochi buni. Puser` la cale tot felul de uneltiri
[mpotriva lui, [ns` nici una nu d`du roade deoarece
Muc era [ndr`git de [mp`rat.
Muc ]tia de ura pe care ceilal\i curteni i-o
purtau, [ns` nu-l l`sa inima s` le r`spund` tot cu
ur`. De aceea c`ut` un mijloc prin care s` se fac`
pl`cut. }i se g@ndi c` dac` ar avea bani, atunci toat`
lumea l-ar place. {]i lu` toiegelul fermecat, sper@nd
s` poat` g`si o comoar` ]i astfel s` devin` bogat.
Auzise de multe spun@ndu-se c` tat`l [mp`ratului,
[nainte de a se r`zboi cu du]manii, []i ascunse
comorile, dar muri [nainte de a putea dest`inui
cuiva ascunz`toarea lor.
Muc cel mic p.27
 }i [mp`ratul se bucur`, fiind un om h@tru care
]tia s` aprecieze distrac\iile. Astfel d`du de veste
prin\ilor ]i prin\eselor de la curte, care la r@ndul lor
d`dur` de veste prietenilor. }i astfel lumea afl`
despre un pitic caraghios care se credea ]tafet` ]i
venir` cu to\ii, cu mic cu mare, pentru a vedea
[ntrecerea ]i a face haz pe seama piticului.
Muc nu se pierdu cu firea c@nd v`zu at@ta
gloat` ]i f`cu o plec`ciune respectuoas`
[mp`ratului. Fiica acestuia d`du semnalul de pornire
]i ]tafeta [mp`ratului o zbughi din loc.
La [nceput Muc fu [ntrecut cu mult de
potrivnicul s`u, [ns` pe la jum`tatea drumului se
opri pe loc, se r`suci de trei ori pe c`lc@ie ]i c@t ai
clipi din ochi se trezi imediat la linia de sosire.
Privitorii r`mser` to\i ului\i; ]tafeta [mp`ratului nici
m`car nu se vedea [n zare, iar Muc se afla deja
d[naintea tronului:
- Muc, de azi [nainte e]ti ]tafeta mea de frunte. - Luminate [mp`rate, spuse Muc cel mic. Mi-
am dovedit m`iestria [n fa\a dumitale. {ng`duie dar`
s` devin ]tafet` la curtea [n`l\imii tale!

Muc cel mic p.26

Muc cel mic p.23
Muc cel mic se bucur` tare mult c` [n sf@r]it []i g`sise ]i el }i se g@ndi c` dac` ar avea bani, atunci toat` lumea l-ar
un rost pe lumea asta. place.

Muc cel mic p.24 Muc cel mic p.25