Sunteți pe pagina 1din 22

GHEORGHE CRAclUN

IN c
A

R R

Clllegere ~i paginare compllterizata: Mana Craciun


Corectura: autorul, Cornelia Constantinescu
Revizia: autorul
Coperta coleqiei: Adrian Tima!'

Tiparul executat la tipografia editurii PARALELA 45

Copyright Editura Paralela 45


str. Fratij Gole~ti 29, Pite~ti, 0300, tel/fax: 048/64.58.46

I.S.B.N.: 973 - 9291 - 38 - 4


CATEVA PREMISE TEORETICE. Opera lui Bacovia n-a avut Inca
~ansa unei lecturi integra Ie, lipsite de prejudecati. Ideea ca autorul Lacustrei
e un poet de exceptie prin votumul de debut ~i ca toate celelalte volume sunt,
In mai mica sau mai mare masura, 0 expresie a "talentului declinant (I) e ~i
acum dominanta. Fire~te ca aceasta idee nu e deloc arbitrara. Ea vine dintr-o
anume conceptie cu privire la esenta poeziei ~i tine In acela~i timp de traditia
considerarii lui Bacovia drept cel Illai stralucit exponent al simbolismului
romanesc. Caci, aparent, nimic mai simbolist In literatura romana decat.
volumul Plumb.
Dar ch iar ~i atunci cand prej udecata simbolista e depa~ita, ca In
exegezele lui Mihail Petroveanu, Ovid S. Crohmalniceanu ~i Alexandra
Indrie~ (2), perceptia partial a, partizana, urmarind confirmarea unui modelliric
aprioric, aduce operei acelea~i prejudicii intolerabile. Sunt zone ale creatiei
bacoviene de care critica noastra s-a apropiat ~i se apropie In continuare
oarecum jenata, dezarmata, de~i superioara ca In fata unor erori scuzabile.
Mania muzeala, a vizitarii operei la Intamplare, Intr-o mi~care fals tematista,
In cautare de motive cheie ~i idei obsesive, aduce - e adevarat - In discutie
universul complet al poetului, dar asta ca ~i cum s-ar urmari 0 demonstratie de
tipul "Cata diferenta! Ce incredibila involutie!" Rare poemele care, dupa
volumele Plumb (19 J 6) ~i Sdintei galbene (1926), sa mai Intruneasca, In
opinia criticii noastre, dezideratul valorii.
S-a putut, totu~i, emite ideea ca Bacovia n-ar fi altceva decat un
eretic al simbolismului, un antisimbolist, de fapt (3), Tara Insa a se putea depa~i
nici de data aceasta diagnosticul negativ acordat de Vladimir Streinu
voluillelor de dupa 1926. Or, e lilllpede ca Bacovia nu putea sa fie un
contestatar al acestui curent cu mare forta de seduetie numai In prima parte a doar contradietiileflagrante care niineaza campul perceptiei critice, ci ~i
creatiei sale. Contestatia sa, daca exista, nu e un joc, 0 strategie de moment, ci inconsecven(ele, paradoxurile interioare ale operei. Totu~i, e cat se poate de
ea r~prezinta 0 pozitie integral asumata, dusa pana la ultimele sale consecinte. surprinzator ca In momentul de fata Bacovia pai-e Inca singurul nostru mare
Ea ar trebui sa se regaseasca ~i In culegerile In general trecute cu vederea: Cu poet interbelic Tara 0 posteritate creatoare. Ciudat e ca nici unul dintre poetii
voi. .. (1930), Comedii in fond (1936), Stante burgheze (1946), Stante ~i optzeci~ti de astazi I1U~i-I revendica, 111ciuda flagrantei sale actualitati, mai
versete (aparut postum, In 1970). Criticii no~tri ezita Insa sa faca ~i acest ales la nivelul limbajului poetic ~i al asumarii biografice. (5) Dar poate ca
ultim pas al reconsiderarii integrale. pentru a-I descoperi pe Bacovia era nevoie mai Intai de un ocol prin poezia
Aici a~ vrea sa fac 0 a doua remarca: opera lui Bacovia l1-a avut nici americana contemporana. Cu cativa ani Inainte de debutul optzeci~tilor, Ion
pana astazi patte de 0 lectura cronologica, singura In masura sa evidentieze Caraion a Inte1es acest lucru. Tot ce s-a scris mai curajos ~i mai interesant In
contradictia interna a unui univers onto logic ~i stilistic considerat cu egala materie de actualitate bacoviana se afla In srar~itul continuu. (6)
Indreptati~'e cand simbolist, dind antisimbolist. S-a mizat nepermis de mult pe fnsa In 1977, cand aparea eseul lui Caraion, postmodernismul era la
aleatuirea volumelor, pe decupajul editorial al operei, Tara a se avea In vedere noi un concept ca ~i necunoscut, iar Bacovia s-a putut revela atunci cel mult
dedesubturile intime ale creatiei, sincopele intervenite Inexistenta poetului. ca un teribil de singular poet modern, sincronizat involuntar cu marile mi~cari
Cert este, de exemplu, ca Bacovia a Inceput sa scrie cu consecventa proza poetice ale secolului (simboJism, dadaism, imagism, expresionism, futurism,
dupa 19 13, anul primei sale crize nevrotice serioase. E mai mult decat sigur, obiectivism etc.). Sincronizarea aceasta putea parea involuntara ~i ea chiar a~a
de asemenea, ca In perioada 1915 - 1926 el a scris mai multa proza decat a ~i fost perceputa, uitandu-se de faptul ca filogeneza repeta ontogeneza,
poezie. Or, 0 lectura a totalitatii creatiei bacoviene e obligata sa tina seama nebagandu-se In seama adevarul ca prin evolutia Iiricii lui Bacovia poezia
de acest adevar. EI n-a contat, pentru ca scrisul lui Bacovia n-a fost niciodata moderna I~i demonstreaza pas cu pas propriile avataruri, consumate
perceput ca un singur mare Text, perfect coerent in metamorfozele sale spectaculos ~i In cele din urma falimentar Intr-o ultima poetica a tacerii ~i
interioare, avandu-~i propria sa teleologie. Hiatusul care separa Scantei paraliziei semantice.
gal bene de volumul Cu voi. .. a Imbracat pentru critica noastra aparenta unei Sunt cel putin trei utopii ale con~tiintei critice contemporane care fac
rupturi la nivelu! puterii de expresie, iar clivajul valoric astfel aparut adevenit dificila, daca nu chiar imposibila, perceptia corecta, 'completa a operei
insurmontabil. Stantele burgheze din 1946, ie~ite de sub tipar Intr-un bacoviene: utopia autonomiei ~i a puritatii curentelor literare, utopia unei
moment cultural destul de tulbure au fost receptate ca un nou sindrom de esente anistorice ~i atemporale a limbajului liric ~i utopia operei perfecte ~i a
sterilitate. Nici volumul Stante ~i versete din 1970 (editat postum de Agatha desaviir~irii formale. Toate aceste utopii se solidarizeaza Intr-o singura,
Gricrorescu Bacovia) n-a avut 0 soatta mai buna. EI aparea Intr-un monlent redutabiJa prejudecata care echivaleaza lirismuJ cu simbolismul. Exista cel
de ~asiva ofensiva a poeziei generatiei '60, 0 poezie preocupata de orice putin patru mari poeti ai modernitatii (Poe, Baudelaire, Mallarme, G.M.
altceva decat de 0 sintaxa a rostirii minime, de radiografierea imediatului Hopkins) care au impus aceasta idee, ca poeticitatea Inseamna caleul formal,
biocrrafic. Tocmai pentru ca era yorba de 0 generatie care calea pe urmele lui. muzica, sugestie, ambiguitate, purificare a limbajului de propria sa
b .,

Arcrhezt' Blacra Barbu Pillat Voiculescu - toti ace~tia promoton al une! materialitate. Lor Ie-au urmat marii teoreticieni ai secolului nostru (Jakobson,
b , b , "

poezii a opulentei semantice, de factura metaforizanta -, In masura In care Jean Cohen, Todorov, Bousono, Hugo Friedrich, Genette), pentru care, In
creneratia lui Nichita Stanescu demonstra lecturi ~i din Bacovia, acestea se mod firesc (tinand seama ~i de ascendenta mai Inainte amintita), limbajul
b ,

limitau exclusiv la universul Plumbului. specific al poeziei se confunda cu Iimbajul poeziei moderne, simbolismul
In legatura cu dosarul, de acum Inainte Inca multa vreme deschis al devenind astfel 0 varianta timpurie de modernism. Poate ca aceasta e ~i
poeziei bacoviene, 0 ultima remarca devine acum necesara: clasarea lui se va singura solutie pertinenta a explicarii genezei ~i evolutiei poeziei din a doua
produce cu siguranta abia dupa consumarea ultimelor avataruri ale postmo- jumatate a secolului trecut ~i pana astazi. A opune simbolismul moder-
dernismului romanesc. N-ar fi exclus ca-n unnatorii ani sa avem surpriza nismului pentru a face din aceste concepte doua modele poetice distincte,
aparitiei unei exegeze care sa faca din Bacovia primul nostru poet post- antinomice e 0 operatie cat se poate de dificiJa. Hugo Friedrich 0 ignora Cll
modern. (4) Aceasta ar fi, poate, ~i calea cea mai sigura 'de a compatibiliza nu totul, cum bine ~tim. La fel de greu e sa determinam valabilitatea unei alte
opozitii: avangardism - modernism. Operate chiar In interiorul limbajului Incepe prin a fi un simbolist de 0 factura aparte, pentru a ajunge, spre finalul
poetic al ultimelor doua sute de ani, dincoace de aparenta contradiqie vielii, de la volumul Stante burgheze incolo, Ia 0 poezie tranzitiva, apasat
ideatica ~i ideologica a ~colilor ~i manifestelor, distinqiile s-ar dovedi poate biografica,yadind 0 asumare inclusiv politica a existentei imediate.
mai profitabile, de~i atunci ar fi cu siguranta nevoie de alte concepte dedit
cele vehiculate pan a acum. INTRE CRONOLOGIA CREATIEI $1 STRATEGIA EOITORIALA. In
Un lucru este cert:. aceasta ecuatie cu patru termeni (simbolism legatura cu titluI volumului de debut din 1916 exista 1n amintirile Aoathei
avangardism - modernism - postmodernism) este lips ita de viabilitate pentru Grigorescu Bacovia (7) 0 informatie surprinzatoare venita en pass:nt ~i
a intelege istoria poeziei de la Poe ~i Baudelaire inco ace, intrucat creatoare de comunicata atat de indiferent, ca nu 0 putem suspecta nici de falsa memorie
mari confuzii ~i nedorite absolutizari. Ce poate fi mai contradictoriu ~i (cum se i~tan;pla cu datarea genezei unor poezii), nici de mistificare
neunitar decat avangarda? $i apoi, In spatiul de competenta al carui concept Ii exegetica. In ]914, pregatindu-~i primul volum de poezie pentru tipar,
yom inscrie pe Baudelaire, Mallarme, Rimbaud? E Mallarme un simbolist ca BacovIa are la un moment dat intentia de a-I intitula Ego. Ramane, totu~i, la
. Laforgue sau un modernist ca Valery? E Rimbaud un avangardist ca Breton titlul initial de pe caietul cu specificarea Poezii, 1900 ~i volumul se va numi
sau un postmodernist ca Frank O'Hara? $i apoi, putem sa excludem din Plumb.
aceasta discutie nume ca Whitman ~i mai tarziu Kavafis, Brecht, Robert Frost, . Om: 1n anul 1n care Bacovia se pregate~te sa debuteze el era deja
Mandelstam, Ahmatova,-Edgar Lee Masters, Francis Ponge? Nici unul dintre autorul a peste 85 de texte publicate. Ooar 50 dintre acestea vor intra In
ace~ti poeti nu apare 1n discutiile lui Hugo Friedrich, Jean Cohen ~i Carlos sumarul Plumbului. Sunt lasate deoparte multe poezii cu un mai pronunlat
Bousofio, de~i fiecare dintre ace~ti teoreticieni incearca sa propuna un caracter social, "epigramatice"ca formula, ce vor fi incluse ulterior 1n
concept plauzibil al poeziei moderne. volumele Sciintei galbene (1926) ~j Cu voi. .. (1930). Oaca e sa dam crezare
Parerea mea e ca modernismul reprezinta 0 mi~care poetica mai Agathci Grigorescu Bacovia, poezia Ego, care 1n volumul cu aceIa~i titlu ar fi
complexa ~i mai diversa decat se crede 1ndeob~te, depa~ind cu mult atat de devcnit un texl emblematic, a fost scrisa In 1899. Oar chiar daca n-ar fi asa
des invocatele premise simboliste. Originile acestei situatii cu cel putin doua ea a fost publicata prima data 1n 1904 In revista "Alia" ~i cuprinsa 1n suma;'ul
fatete distincte ar trebui cautate cu mult Inainte de a doua jumatate a secolului unui volum abia 1n 1930. N-a fost considerata potrivita nici pentru primul,
trecut, In poetica a~a-numitului High Romanticism. Putem astfel vorbi nlCI pentru al doilea volum, ~j aceasta probabil datorita caracterului ei direct
despre un modernism obscur, ermetic, transcendent, vizionar, simbolic, orfic sarcastic, acid, datorita unei rostiri dezabuzate, economice, aflata dincolo d~
(cu originea 1n marii romantici germani ~i Coleridge). Primul modernism ar fi orice simbolistica. Alte cateva texte la fel de anti-simboliste ~i de tranzitive
astfel promotorul unei poezii cu 0 tenta metaforica, metafizica, muzicala, cel Imparta~esc aceea~i soarta, fiind cuprinse In volume surprinzator de tarziu. 16
de-aI doilea ar fi ilustrat de 0 poezie enuntiativa, saraca In figuri semantice, din cele 29 de poezii ale volumului Cu voi... sunt scrise Inaintc de 1916! Ele
implantata 1n cotidian ~i biografic. In termenii !ui Tudor Vianu, am putea ar fi putut sa intre 111sumarul primei culegeri, dar atunci volumul Plumb l1-ar
vorbi despre 0 poezie reflexiva ~i despre 0 alta tranzitiva, dar n-ar trebui sa mai fi fost construqia perfecta pe care 0 cUl1oa~tem astazi. Caracterul ei
scapam din vedere existenta ~i a unei poezii ludice sau manieriste, interesata unitar ar fi fost mult depreciat. $i poate ca ~i patrunderea poeziei lui Bacovia
de jocul retoric ~i de experimentullingvistic. In cOI1~tiinta literara a momentului ar fi fost ceva mai dificila hetero-
Cred ca aceasta tipologie, caracteristica pentru evolutia poeziei de la morfismul creator fiind 0 cali tate mai greu de acceptat. Plumb e, pri~ urmare,
1800, 1ncoace se regase~te, perfect ilustrata, ~i 1n lirica lui Bacovia. Un rezultatul unei seleqii determinate de vointa impunerii unei anume fizionomii
simbolist eretic, dublat de 0 con~tiinta tranzitiva cu evidente apetente Iudice, poetice, coincidenta macar 1n palie cu norma estetica dominanta a 1nceputului
acesta e autorul Plumbului ~i al Stantelor burgheze. Chiar daca aflate de secol. .Bacovia s-a v~'ut un simbolist, un continuator al lui Macedonski ~i
uneori 1n stare de fuziune, fiecare dintre cele trei trasaturi devine dominanta Tradem ~I un emul al IUI Edgar Poe, Baudelaire, Verlaine ~i Rollinat, pe care-i
intr-o perioada sau aha a crealiei sale. $i nu e yorba numai de perioade ~I clteaza de altfel 1n poemele sale. Intentia poetului de a construi prin caJ'tea

determinabile cronologic, ci ~i de zone, motive, subiecte care-i impun sa de debut 0 mare imagine globala, apasat metafizica, suprasaturata de
poetului 0 anume atitudine stilistica. In orice caz, un lucru e cert: Bacovia recurente muzicale ~i cron1atice, de 0 violenta forta obsesiva, asciland 1ntre
sugestie ~i simbol e dincolo de orice IndoiaJa. Or, poezii de genu/: "Aici sunt Incat nu 0 data asistamla 0 frangere a ritmului ( ... ) In aceasta noua
eu I Un solitar, I Ce-a nis amar I $i-a plans mereu. II Cu-almeu aspect I Facea configuratie limba se schimba nu numai prin lilllbajul mai familiar care
sa mor, I Caci tuturor I Paream suspect" (Epitaf) nu puleau servi In nici un fel prillle~te ~i unele provincialisme, dar ~i prin toate acele Imperecheri de
aceasta imagine. Scrisa sau nu In anul 1899, cum ne spunea Agatha cuvinle ale vorbirii curente." (8)
Grigorescu Bacovia, cert este ca aceasta poezie e publicata, ca ~i Ego, In Pentru a-~i sustine afirmatiile, Vianu citeaza versuri din poeziile
1904, cu mult inaintea unor lexte acuzal simboliste aflate In sumarul Decor (J 904), Amurg violet (1899), Amurg antic (1902), specifice primei
Plllmbului. Alte titluri din aceea~i zona epigramatica, enuntiativa, aparute In modalitati, ~i din Amurg de toamna (1913), Nocturna (1899), Note de
presa literara Inaintea volumului de debut (Aiurea, Vobiscum, Dialog de toamna (1916), Nervi de primavara (1905), Spre toamna (1912), Cuptor
iarna) sunt in masura sa ne vorbeasca despre 0 fata a poetului care nu este (1906), Requiem (1944), ~i iara~i Nocturna (aparuta direct in volumul
deloc 0 anemica achizitie de maturitate, cum continua sa creada majoritatea Scantei galbene din 1926), specifice celei de-a doua modalitati. Datele dintre
criticilor no~tri: ~acovia, poetullnceputului ?e secol, e un creat.or cu 0 dUbl~ paranteze, reconstituite dupa malturiile Agathei Grigorescu Bacovia ~i note Ie
sau poate tnpla ldentltate. Faptul acesta I-a lllteles Tudor V Ianu, cu loate ca lui Mihail Petroveanu la volumul de opere din 1978 (9) au in vedere anii
~, intuitia sa nu e dusa pana la capat ~i procesul progresiv de tranzitivizare a scrierii textelor sau, In caz de necunoa~tere a acestora, anii aparitiilor in
poeziei bacoviene nu e remarcat. Inu'-un articol din 1946, intitulat Bacovia in reviste. Cele doua "jndrumari" sunt, dupa cum se vede, mai degraba
editie definitiva, ocazionat de aparitia In 1944, la Editura Fundatiilor, a succesive, de~i daca poezia Nocturna ("Stau ... , ~i moina cade, apa, glod ... ")
volulllului de Opere, Tudor Vianu face cateva observatii deosebit de e scrisa Intr-adevar In 1899, atunci premisele celei de-a doua modalitati pot fi
importante pentru Intelegerea conflictului care opune maniera simbolista identificate Inca de tilllpuriu.
aspiratiei spre denotatie ~i tranzitivitate: Unitatea stilistica a volumului Plumb vine adeseori in contradiqie
"Printre procedeele artistice ale Jui Bacovia mi se pare a distinge cu unitatea sa tematica. La 0 analiza atenta putem descoperi aici mai multe
doua Indrumari, des pre care n-a~ spune ca sunt succesive, pentru ca ne tipuri de su'ucturi generative. DOlllinanta e, Tara doar ~i poate, structura
lipse~te 0 cronologie a poeziilor sale, dar care se leaga, totu~i, de cate un alt simbolista, a~a cum 0 caracterizeaza Tudor Vianu: muzicalizarea discursului
moment al evolutiei noastre lirice mai noi. Unele din versurile lui Bacovia se prin obsesiva Intrebuintare a refrenului, stilizarea pana la nerecunoa~tere a
asociaza In configuratii decorative, stilizate, cu 0 larga Intrebuinpre a impresiei imediate, abundenta de imagini decorative, recursuJ la epitetul
refrenului, amintind de Macedonski ( ... ) Este un moment In care poetul neologistic, conventional, general, de factura livresca. Observatia lui Tudor
lucreaza prin generalizarea unei singure impresii artistice, procedeu folosit de Vianu, ca In prima faza a creatiei sale Bacovia e un poet "mai estet, mai
atatea ori de Macedonski In Rondelurile sale ( ... ) Poetul se exprima intr-un livresc, mai dependent de modele" mi se pare esentia1a. Am Insa impresia ca
material de impresii altistice, ca cele pe care i Ie imprumuta poezia vremii, cu demersul poetului e mai degraba unul negativ. EI nu se supune neconditionat
parcurile, statuile ~i havuzurile ei. Apoi limba poetului este acum aceea a normei poetice simboliste, ci 0 discrediteaza dinauntru prin suprasolicitare.
primului simbolism romanesc care cu solitar, funebru, secular, sinistru, Simbolismul lui Bacovia e de fiecare data excesiv, iar faptul ca In poezia sa
hidos, carbonizat, lugubru, barbar, satanic, sumbru etc., exprima nu descoperim la tot pasul reminiscente din lirica simboli~tilor no~tri minori ne
numai genul impresiilor care I-au urmarit mai cu dinadinsul, dar ~i arata cu precizie amploarea acestui exces. Un studiu din perspectiva
participarea lui la 0 lume a caqilor ~i a culturii. Cand se va stabili cronologia intertextualitatii almodului propriu in care textele lui Bacovia resemantizeaza
poezii lor lui Bacovia se va vedea ca prima lui forma e a unui poet mai estet, imagini, motive ~i procedee venite din poezia lui Traian Demetrescu, Mircea
mai livresc, mai dependent de modele. Demetriade, Alexandru Obedenaru, Iuliu C. Savescu, Mihai Saulescu ar fi
A doua Indrumare a tehnicii lui Bacovia tinde catre 0 individualizare mai Illult decat necesar. Surprizele nu vor lipsi. Se va vedea ca originalitatea
a impresiilor, stand Intr-un anumit contrast cu stilizarile observate Illai Inainte lui Bacovia nu este una in planul inventiei, ci la nivelul redistribuirii ~i
( ... ). Tendinta de a zugravi tablouri sillletrice, construite, rationalizate este sintetizarii unoI' prefabricate lirice. Aproape toate motivele bacoviene sunt
depa~ita acum. Poetul dore~te sa noteze senzatia sa nemijlocita, ingenua ~i Imprumutate din poezia precursorilor: golul, ninsoarea, clavirul, nimicul,
dureroasa. Forma se dezorganizeaza In aceasta aspiratie catre imediat, a~a apusul, ecourile (Traian Deillelrescu), plansetul; nebunia, pustiul, pm'cul,
noaptea Ovlircea Dernetriade), decorul, orgia, sange)e, muzica funebra, abisul, Sunt solitarul pustiilor piete
haosul, delirul, nevroza (Alexandru Obedenaru), ploaia, taeerea, oboseala, Cu jocuri de umbra ee dau nebunie;
strada, caterinca (Mihai Sauleseu). Deseoperim in poezia aeestor minori Palind in tacere ~i-n paralizie, -
sintagme, imagini, formule sintacliee integral bacoviene: "In odaie e 0 pace Sunt solitarul pustiilor piete ... "
sumbra", "pustiul meu de ganduri", "in taina bate ceasul", "pale de doliu",
"un cantee eare da fiori", "aiurari de spaima", "pierdute sunt orice earari", Substanta poeziei rezulta din repetarea ~i dezvoltarea, prin atentia
"trista armonie", "tarzii ~i tainice ore", "elavir murind", "tristul gol", "nimicul acordata contextului, a unei unice propozitii: "Sunt solitarul pustiilor piete".
i~i intinde noaptea", "sutlet trist ~i gol", "umbre din apus, prin geamuri", Poetul nu are de transll1is un alt ll1esaj deeat aeesta. El eonsemneaza 0 stare
"Iungi ecouri" (Traian Demetrescu), "vibrari adanei, son ore", "lunga de fapt, f'ara a-i cauta cauzele, efeetele, dar reafirll1and-o cu 0 implaeabila
hohotire", "ganduri bizare nase nebunia", "pustiul prins e de zapada", consecventa. Din cele 12 versuri ale poeziei, 4 se identifica eu aeeasta
"veehiul parc inghetat ~i tacut" (Mireea Demetriade), "viata este ratacire", propozitie initiala (1 ~i 4 din strofa I ~i I ~i 4 din strofa a III-a). In strofa a iI-a
"sa-neeapa orgia", "un cantec de mort" (1uliu C. Saveseu), "taeerea soJitara", sunt, de asemenea, identice versurile I ~i 4 ("Tovara~ mi-i rasuI hidos, ~i cu
"~i ploua, ~i de-atata ploaie ... ", "~i viata lui curgea mereu pustie", "sunt umbra"). Versul 2 din strofa I reapare intr-o forma prea putin diferita
obosit; ~i-i eald $i trist afara", "strazile de~aJte", "pe strada era ploaie, ~i semantic, in strofa a II-a, pozitia 3 (1, 2: "Cu tristele beeuri eu pal a lumina" /
negura ~i vant", "Pe strada asta trista, pustie, solitara", "Canta 0 caterinca II, 3: " Sub tristele beeuri cu razele pale"). Raman doar 4 versuri eare nu se
pe-o strada departata ... " (Mihai Sauleseu) (10) repeta (1, 3: " Cand sun a arama In noaptea deplina"; II, 2: " Ce sperie cainii
Toate aceste expresii apar insa in poezia lui Bacovia in exees, ~i asta pribegi prin canale"; III, 2, 3: "Cu joeuri de umbra ce dau nebunie; / Palind in
la nivelul fiecarui text in parte. Redundant~, hipersemnificatia, intlatia taeere ~i-n paralizie"). Cuvantul "palind" din strofa a III-a, versul 3, se
semantica tin de eonditia normala a poeziei bacoviene din faza sa simbolista. regase~te Insa in varianta adjeetivala in fiecare din primele doua strofe. Mai
Artifieialitatea starilor ~i a eonduitei eului liric sunt eautate acum cu fervoare. mult decat atat, el da chiar titlul poeziei.
Totul in cuprinsul unoI' structuri fono-sintactice perfect matematizate, Foarte abundente, epitetele sunt genera Ie, eonventionale: "pustiilor
excluzand orice tresarire de spontaneitate. Poemul devine 0 ma~inarie dia- piete", "tristele beeuri", "paJa lumina", ."eainii pribegi", "noaptea depIina",
bolica cu funqionare programata, provocatoare de efecte psihologice "jocuri de umbra". 0 singura expresie pare sa sara din rand: "rasul hidos",
distonante. Simbolismul lucid, profund cinic, calculandu-~i milimetric fiind 0 creatie personala a poetului. ]n rest, a~a eum remarea Tudor Vianu,
efeetele, al acestuiBacovia,ne'raees~ negfu1CITin la Poe ~i Baudelaire, iar nu imagini absolut neindividualizate, scoase din obi~nuitul repertoriu simbolist.
la Verlaine. Sugestia, cata exista, nu favorizeaza visarea, ci 0 interzice. Nimie Dar ele sunt folosite in poezie nu pentru ineditul lor, ei toemai pentru
nu indreptate~te melancolia, nostalgia, iluzia vreunei transcendente, ca la valoarea lor com una, de ~coala. Situatia aceasta se regase~te In multe aite
minorii mai Inainte eitati. Scopul lui Bacovia nu este dezvoltarea, detalierea poezii de aceea~i faetura. Vocabularul, proeedeele simboliste sunt exhibate cu
discursiva a mesajului, ci continua lui ranforsare prin repetitii paroxistice. insistenta. Unele cuvinte (eu funqie de motive) sunt reluate obsesiv In
Sa luam cazul unei poezii (Palind) serise in perioada liceului (1898): contexte ~i ele repetate. Laitmotivul, refrenul sunt elemente constante de
eonstruqie. Legea fundamentala a acestei poetici e recurenta, iar efectul
"Sunt solitarul pustiilor piete ultim, uzura formelor aduse in joe. Ceea ce-I intereseaza pe Bacovia e sa
Cu tristele becuri cu paJa lumina - epuizeze un tip de limbaj dat, tocindu-i pana la monotonie relevanta,
Cand suna arama in noaptea deplina, eonducandu-i implieatiile pan a la ultimele lor conseeinte ~i racandll-I, in eele
Sunt solitarul pustiilor piete. din unna, impraeticabil.
Tovara~ mi-i rasul hidos, ~i cu umbra In planlll semnifieatiei, urmarile acestei poetiei paroxistice eonstau
Ce sperie cainii pribegi prin canale; In demonizarea reallilui ~i a individualitatii. RealuJ e pereeput agresiv,
Sub tristele becuri cu razele pale, obiectele, fenomenele naturale sunt receptate ca ni~te forte malefiee.
Tovara~ mi-i rasul hidos, ~i cu umbra. Slibiectul urtlan reaqioneaza la oriee stimlll prin retragere in solitudine, in
fix. Nu s-a renuntat la rima, dar I'n timp ce primeJe patru versuri ale textului
nevroza ~i nebunie. Ceea ce nu I'nseamna Insa ~i 0 retragere din lume. Reallli
formeaza 0 stroTa, urmatoarele zece alcatuiesc un singur bloc compus din
nu se derealizeaza, el devine cu atat mai acut ~i mai insuportabil. E monoton,
secvente propozitionaie de lungimi variate. A disparut laitmotivul, au
e maladiv, e mortifiant, Insa el nu-~i depa~e~te tiparele sale cotidiene,
disparut repetitiile. Limbajul s-a destins, ritmul nu mai are nimic din vechea
conlingente. EI poate deveni metaforic, dar I'~i refuza conceptualizarea. Nu
gMaiala mecanica. Pare, cel putin In pal1ea a doua a poeziei, rezultatul
;.- cred ca putem vorbi aici nici macar despre 0 transcendenta goala. Bacovia nu
spontan al dorintei de poetizare. De~i poetizarea e aici la mare suferinta.
are aspiratii. EI e departe de Mallarme. Anularea materialitatii lumii
Nimic din ~tiutul conventionalism, nimic decorativ. Epitetele ~i-au pierd'ut
purificarea limbajului de concretetea sa uzuala sunt procese ~are nU-I
funetia ornamentala, limbajul s-a cam scuturat de podoabe, a devenit ceva
intereseaza. Dimpotriva, exista la Bacovia 0 enonna fascinatie a imediatului,
mai propriu. Muzicalitatea versurilor se desfa~oara I'ntr-un fel de surdina ce
a socialului ~i a fenomenalitatii lumii materiale. Cu 0 astfel de obsesie e
nu mai viseaza sugestia.
dificil sa te I'nscrii I'ntre limitele poeticii simboliste. Ceea ce se vede, se simte
Pentru a se vedea diferenta aparuHi la nivelul utilizarii epitetului, se
I'nca din volumul de debut.
poate compara sintagma "piata trista" cu "trist bagaj". Este evident ca cea
Exista I'n Plumb ~i cateva texte a carol' structura straina acestui prim
de-a doua imagine e mult mai personala. Versul I'ntreg e de-a dreptul ~ocant:
simbolism de efecte excesive e greu de sesizat, cata. vreme ele nu sunt scoase
"Umbra mea sta In noroi ca un trist bagaj." Dar fomie personale sunt ~i
din contexlul general al volumuluj. Sunt exact acele poeme In care putem
imaginile: "ara~ul doarme ud In umezeala grea" ~i "case de fier In case de
remarca 0 pal1icularizare a impresiilor, interesul pentru perceptia
zid", I'n care poetul practica un alt tip de redundant~ semantica dedit In poezia
nesublimata. In treacat fie spus, chiar $i I'n poezia Palind descoperim 0
Palind, una orientata spre particularitatiJe realului, ~i nu spre efectele
imagine deloc decorativa, deloc stilizata, de 0 exacta concretete realista:
muzicale ale versificarii. Interesul pentru detaliu caracterizeaza poezia de la
"um15ra7 ce spene call1ii pribegi prin canale". '
un capa! la altul. Tema e ~iaici singuratatea, dar poetul nu se mai declat'a un
Spuneam m i I'nainte ca poezia Nocturna ne arata Inca din 1899 un
solitar. Insingurarea, izolarea sa rezulta din consenmarea contextului. Starea
alt Bacovia:
de exasperare metafizica din Palind a devenit mai omeneasca ~i mai discreta.
"Stau ... ~i moina cade, apa, glod ... Ideea anuHirii subiectului uman sugerata acolo de versurile "palind In 'tacere
Sa nu mai ~tiu nimic, ar fi un singur mod - ~i-n paralizie" e exprimata aici Intr-o forma deplin tranzitiva: "Sa nu mai ~tiu
Un bec agonizeaza, exista, nu exista,- nimic, ar fi un singur mod." Limbajul a devenit mai direct ~j mai transparent,
Un alcoolic trece piata trista. dar In acela~i timp, Ja nivel sintactic, el I'ncepe sa mizeze pe elipsa, pe
juxtapuneri de mare efect, ca I'n primul vel's: "Stau ... ~i moina cade, apa,
ara~ul doarme ud I'n umezeala grea. glod ... " De fapt, noutatea esentia1a I'n aceasta poezie e de natura sintactica.
Prin zidurile astea. poate, doarme ca. - Lexical ~i semantic vorbind, simbolismul nu se dezminte: conventionalele
Case de fier In case de zid. motive ale "cjavirului" ~i "rozei" ne arata cu destula claritate I'n ce' univers
Si portile grele se-nchid. poetic ne aflam. lnsa desuetudinea acestor termeni e contracarata de
Un claviI' I'ngana-ncet la un etaj, cohsemnarea brutala, apoetica a evenimentelor meteorologice: "moina cade,
Umbra mea sta I'n noroi ca un trist bagaj - apa, glod ... ". "stropii sar / Ninge zoios."
Stropii sar, Sa recapitulam: demuzicalizare, dezmembrare a fonnei strofice,
Ninge zoios. sintaxa, elipsa, juxtapunere, vocabular doar vag poetizat. contingenta, imagini
La un geam. I'ntr-un pahar. particularizate, mesaj In mai mare masura tranzitiv. E altceva. Poetul nu se
a roza galbena se uita-njos." mai afla In conflict subteran cu simbolismul pe care nu-~i mai propune sa-l
discrediteze supralicitandu-i mijloacele. EI cauta 0 ie~ire spre real ~i spre un
Sa I'ncercam 0 scurta analiza pentru a vedea prin ce se deosebe~te limbaj al detaliului ~i al denotatiei. Cautarea aceasta va capiUa anvergura I'n
aceastil "nocturna" de categoria poeziilor pentru care e reprezentativa palind. volllmeJe ullerioare. Dar nici acolo (In Sdintei galbene, Cu voi. ... Comedii
Prilllul lucru care sare in ochi e acela ca versul a scapat din corsetul versului
124
In fond) aceasta contradiqie interna a naturii poetului, care ezita Intre Ironia ~i autoironia, parodia ~i autopasti~a sunt dimensiuni dominante.
intranzitivitatea simbolista ~i enuntarea directa a unui adevar scutit de Titlurile I~i au ~i ele sensu I lor. Valoarea punctelor de suspensie ce Insotesc
transcendenta, nu este foarte evidenta, ~i aceasta datorita modului cel putin sinlagma Cu voi ... e clar dubitativa, persiflanta. Cat despre culegerea din
ciudat In care Bacovia Intelege sa-~i alcatuiasca volume Ie. 1936, ea se compune In fond din ni~te co medii ale literalurii. Sarcasmul
Discrepanta dintre cronologia creatiei ~i repartizarea poeziilor 111 bacovian se vede cel mai bine aici. Comedia e generala. Aproape lotul e
volume e izbitoare. Sa lasam deoparte ca necreditabile amintirile Agathei relativizal, discreclilal, aruncal In derizoriu: forme, motive, imagini, principii,
Grigorescu Bacovia In legMura cu anii scrierii unor poezii pentru care nu convingeri. Ideea de real izare formala perfecta dispare odata cu ideea de
avem alte surse de informare. Sa ignoram deci faptul di, potrivit declaratiilor profunzime. Poemele se dezagrega Intr-o rostire cu tot ll1ai !TIulte puncte de
sotiei poetului, jumatate din poeziile care alcatuiesc sumarul Plumbului suspensie, din ce In ce mai eliptica sau, dimpotriva, reiau, simuland
existau deja la 1900. Putem avea In vedere doar anii publicarii poeziilor In naivilalea, rilmurile altora, In jocuri parodice ce fae imediat vizibile poncifele
reviste, ~i tot ne yom afla In fata unei situatii surprinzatoare. In 1907 Bacovia traditiei: Eminescu. Co~buc, Macedonski, simboli~tii minori.
tiparise deja In publicatiile vremii 36 de texte, suficient pentru un volum, dar Componenta tranzitiva a acestui moment e pregnanta. Poeziile Din
debutul sau editorial se va amana Inca 9 ani. lar atunci, In 1916, nu toate vremuri, La tat-m, Elegie, Un cantec, Pastel, Sfiir~it de toamna, Seara nu
textele acumulate rezista exigentelor seleqiei. Multe poeme, scrise de se deosebesc cu nimic de substan\a ~i sintaxaStantelor burgheze. Distan\a
timpuriu, vor fi tinute Intr-o nejustificata rezerva, decenii In ~ir. Cazul cel mai enorma care separa volumul de debut de acest ciclu din 1946 nu reprezinta
flagrant este al poeziei ~i toate (cu care poetul debuteaza In presa literara In Insa 0 ruptura. Analiza perioadei de tranzi\ie e un demel's obligatoriu, daca
1899), ce va fi inclusa abia In sumarul volumului Comedii In fond din 1936. vrem sa-I InteJegem cu adevarat pe Bacovia, dincolo de confortabila
Dar mai sunt ~i destule alte exemple. Dintre poemele anului 1904 (e yorba de prejudecata a talentului declinant. Una din erorile criticii noastre a fost aceea
momentul publidirii In reviste), cinci sunt reluate In volum abia In Sdlntei ca a accentuat nepermis de mull latura grava, sUll1bra, abisala a poeziei
gal bene (1926), iar altele trei ~i mai tarziu, in 1930, In volumul Cu voL .. De bacoviene, In c1auna celei iron ice. Or, drumuJ care duee Ja Stante burgheze ~i
fapt, Cu voi. .. e ~ivolumul cel mai eteroclit din acest punct de vedere, mai la ciclul postumelor trece implacabil pril1 ironie. Deta~area ironica e
mult de jumatate din poemele componente fiind anterioare Plumbului. omniprezenta 'in culegerile de dupa 1930, dar ea poate fi identificata ~i In
Concluzia tutUl'or acestor observatii e di volume Ie lui Bacovia nu sunt gandite a~a-zisele volume simboliste.
ca ni~te simple culegeri de texte disparate, ci ca ni~te ansambluri unitare, rntre poeziile cilale de Tudor Vianu ca reprezentative pentru
coerente, menite sa promoveze 0 anume imagine a poeziei sale. mi~carea de individualizare a impresiilor se afla ~i 0 Nocturna, publicata
Astfel privind lucrurile, despre un Bacovia simbolist nu se poate direclln volumul din 1926, Sdlntei galbene:
vorbi dedit in legatura cu primeJe sale doua volume, Plumb ~i Sdlntei
"CIar de noapte parfumal,
galbene, ceea ce s-a ~i Intamplat, dupa cum ~tim, cu aproape toata critiea o gradina cu orizontul depattat ...
noastra. Considerate mult inferioare valoric, volumele Cu voL .. ~i Comedii $i In somn, pe banca veche, cugetari se contrazic,
In fond au fost discutate din aceea~i perspectiva ideatica ~i stilistica ill1pusa Greierul zimteaza noaptea, .Cllnimic,
de primele doua carti, ca ~i cum aceasta ar fi fost devenirea reala a poetului,
spre 0 implacabila involutie. Or, timp de 20 de ani, din 1926 pana In 1946, Cum te-am a~teptat. ..
poezia bacoviana se afla Intr-o lunga perioada de tranzitie In care sill1bolismul Totul a trecut -
rezidual coexista eu poetica antisllgestiei, manierismul formelor Cll Luna pare, in oftal,
dezorganizarea sintactica, pasti~a eminesciana Cll notatia de factura Un continent cunoscul.
expresionista. Cele doua volume In discutie exceleaza prin caracterul lor Aici e frumos aranjat
compozit, contradietorill, impur, dar asta nll Inseamna ca ele ar fi mai putin Oriee fir:
con-,truite decat prime Ie doua. Tehnica e aici una a bric-a-brac-ului. Bazarul Veacurile-au Slal
forrJelo( ~i al limbajelor se poate ~i el constitui Intr-un model structural. Un ora~, pe vale, - suvenir.
Clar de luna parfumat, "$i In somn, pe banca vecbe, tot mai mic ... " ne arata un subiect uman care-~i
o gradina cu orizontul departat... reduce prezenta Isi pierde sensul dispare. Nu Intamplator In finalul poeziei
$i In somn, pe banca vecbe, tot mai mic ... "mic" rimeaza' ~u '''nimic''. Vorbe~m despre procesul de tranzitivizare a Iim-
Greierul zim!eaza noaptea, cu nimic ... " bajului. Cum se vede, deocamdata el trece obligatoriu prin purgatoriul ironiei.
Prozaizarea expresiei nu are Insa 0 funqie directa, proprie, ci una distructiva,
Poezia ~ ironica la toate nivelurile, Incepand cu rima ~i terminand cu de subminare a poeticii reflexivitatii. In cele doua versuri comentate mai
tema adusa In scena. Retorica e variabila, versurile marcbeaza un stadiu Inainte se po3te insa descoperi ~i altceva: trecerea individualitatii poetice de
destul de avansat al eliberarii prozodice, de~i unita!ile strofice raman egale. la condi!ia sa emfatica, dedublata, metaforica la starea de om comun,
Finalurile de vers au 0 nuan!a evident non-simbolista, In afara oricarei valori contingent, pentru care transcenden!a e;,presiei nu mai reprezinta nindc, de
paronomastice. Perechile "contrazic/nimic"; "a~teptatloftat"; "aranjatlstat"; vreme ce el a renuntat la vechile sale ma~ti.
"fir/suvenir" par scoase din arsenalul de mijloace al cupletelor comice ~i
satirice. Nimic care sa contribuie la muzica interioara a poeziei. Nil11ic Fie ca am vorbit despre anti-simbol ism sau despre un simbolism
obscur, sugesliv, incantaloriu, nici In slructura poeziei, nici In lexicul ei. specific bacovian, atunci cand am analizat un poem ca Palind, a carui
Pastrata Inca, prin cbiar versul liminar cu valoare sinestezica "Clar de luna structura circulara, redundanta, repetitiva e caracteristica p'entru cele mal
parful11at", conventia sil11bolista e imediat descalificata prin prozaismul multe poeme din volumul Plumb, am avut In vedere un concept de poezie
enuntului "0 gradina cu orizontul departat...". Mai depaIte, unele motive mult mai cuprinzator, cristalizat In cultura europeana odata cu marii romantici
admise prin tradi!ie ca poetice: "greierul", "luna", "natura" sunt prezentate In (Coleridge, Baudelaire ~i Mallarme). Poezia lui Bacovia din prima sa
contexte care Ie invalideaza aceasta calitate: "Greierul zil11teaza noaptea, cu perioada de creatie (~i e yorba aici despre acele texte retinute de volumele
nimic", "Luna pare In onat, / Un continent cunoscul", "Aici e ti'umos aranjat / Plumb ~i Scantei galbene) e 0 varianta a acestui tip de poezie. Prin ce se
Orice fir". Posibilul mister al nop!ii e redus la banalitate. Ideea de aI'anjament caracterizeaza ea? Prin fascina!ia imaginarului, tentatia valorilor metafizice,
aduce cu sine ideea de artificiu. Natura ~i-a pierdut naturale!ea. vointa de transfigurare a realului, utopia perfeqiunii formale, interesul pentru
Tema poeziei e a~teptarea erotica. 0 tema pe care Bacovia nu se cant~bilitatea prozodica ~i ll1agia sonora, prin hipelirofierea componentei
sfie~te s-o compromita Inca 0 data. Oar procesul acesta al descalificarii prin subiective a individualitatii, cautarea unui limbaj al obscuritatii semantice ~i
ironic a propriilor motive de mare profunzime e mai vecbi. Ne putem aminti Indepartarea codului poetic de cititor. E 0 p~-'1digma lirica cu lunga bataie In
versurile cu care Incepe poezia Vae soli, din 1916: "Te voi a~tepta Intr-o zi timp, aflata deasupra curentelor, pe care au ilustrat-o deopotriva marii
sau Intr-o noapte oarecare / Pentru ca sa vad daca pot sa mai am vreo rOll1antici, simboli~tii, poe!ii moderni~ti ai secolului nostru. Fire~te ca
preocupare", unde echivalarea a~teptarii iubitei cu 0 Indeletnicire practica paradigll1a aceasta nu este nivelatoare ~i ca poetii ultimelor doua sute de ani
arunca sentimentul erotic In derizoriu. in cazul de fata, se IntampJa Insa care 0 ilustreaza nu pot fi discutati ~i perceputi In bloc. Poezia reflexiva I~i
, altceva. A~teptarea exista, dar ea nu produce nici un fel de emo!ie In planul
are ea Insa~i 0 istorie interioara, tot a~a cum ~idireqia care i se opune, cea
< trairilor interioare. Suntem departe atat de Sara pe deal, cat ~i de Lacul lui
tranzitiva, I~i contine propriile metamorfoze. Oar reflexivitatea ~i
Eminescu. Nici bucurie, nici frustrare. Afectul e absent. Cu toate ca ~i aici tranzitivitatea sunt, Inainte de to ate, doua tendinte contrare ale limbajului
sensul ultim, indirect al poeziei e acela~i: "In zadar suspin ~i sumr". Oar poetic pe care In unele situatii Ie putem descoperi In diferite faze ale creatiei
contextul e Inregistrat neutru, cu indiferenta. Valorizarile sunt cel mult unui singur poet, fie Intr-un relativ echilibru, fie In forme dominante.
iron ice. Tema e introdusa in poezie prin intennediul celor mai prozaice Accentuarea uneia sau alteia dintre cele doua dimensiuni e rezultatul unei
enunturi: "Cum te-al11a~teptat / Totul a trecut". Eulliric are 0 prezenta extrem anume conceptii despre poezie.
de discreta. EI poate fi cel mult banuit In versul "$i In somn, pe banca veche, La Bacovia conflictul dintre reflexiv ~i tranzitiv e evident Inca de la
cugetari se contrazic", care descrie alegoric deliberarea interioara (contra- Inceputurile scrisului sau (~i cand spun Inceput am In vedere prima perioada
diqia dintre indoiala ~i speranta) a celui care a~teapta. Oar ~i asta se petrece bacoviana de creatie: 1889-1913). Am vazut ca In momentul aldltuirii
In somn, Intr-un fel de bipnoza. Reluarea versului In ultima strom In varianta volumului Plumb, Bacovia dispunea de un material poetic ce s-ar fi pUtLit
constitui In doua culegeri distincte, diferite atat la nivelul mesajului, cat ~i la contingenta biografica, nostalgia trecutului, versul eliberat de orice
acela al limbajului. A fost preferata comp.onenta reflexiva, "simbolista", ~i 1,1 constrangeri muzicale, preponderenla procedeelor sintactice, vocabularul
asta din ni~te motive pe care voi Incerca sa Ie analizez ceva mai tarziu. n prozaic, ironia discreta, discontinuitatea notarii. Oar sa vedem poemul:
Poeziile grupate sub hipersemnul Ego (posibil titlu al volumului de debut, la
"Cum ninge repede, apoi Incet
care Bacovia a renunlat definitiv), cele scrise deja pana In 1916 ~i altele de
Si nu ~tii cat timp mai trebuie de-acum,
dupa acest an, VOl' intra In sumarul volumeJor din 1930 ~i 1936, Tara Insa sa
E la fereasta, alb-
ne arate cu pregnanta 0 alta fala a poetului ~i vorbindu-ne mai degraba In
imediata aparenla a recepliei despre 0 lunga perioada de deruta, sterilitate,
o fata cu ~al negru In cerdacul nins ...
Oar prin copaci largi Insereaza -
autopasti~a, slabire a energiilor creatoare. Am spus ca perioada reprezentata
Intr-ull departe nins era tot a~a.
de volumele ClI voL. ~i Comedii in fond ar trebui analizata ca 0 perioada de
In ad evaI',
tranzitie, de tatonare a unoI' noi formuJe, de ezitare Intre mai vechile forme de
Si Innoptate zangalliri,
reflexivitate ~i limbajul sarac, direct, incongruent, ironic, prozaic al Stantelor
Apoi va avea loc un bal,
burgheze.
Sau 0 serbare de spiritism,
Important este sa observam In legatura cu unele poeme excluse din
Atatea sunt de Tacut. ..
cuprinsul Plumbului dar putand sa faca parte tot atunci, In anul 1916, dintr-un
Cind tu apari numai ca amintire.
volum cu titlul Ego, ca acestea nu marcheaza trecerea spre tranzitivizare
Cum ninge repede, repedel"
decat la nivelul motivelor, temelor, al mesajului In ultima instanta. E un mesaj
mai pregnant social, mai putin sofisticat la nivelul mijloacelor, mai putin Comparat cu oricare alt text de factura "simbolista" din cuprinsul
r metaforic, Tacandu-~i din brevilocventa, persiflare discreta, iron ie, autoironie, aceluia~i volum (Ecou de serenada, Balet, Note de primavara etc.), poemul
\ satira ~j cinism 0 arma cu eficienta imediata. Oar aceste poeme (Epitaf, ClI De iarna pare pur ~i simplu opera unui alt autor. Si culmea e ca aceste
voi, Ego, Proza ["Amorul hidos ... "J, Vae soli, Amurg ["Trec burgheze ... "J, fiziollomii atat de diferite exista simultan. Marginindu-ne numai la poeziile
Poema finala, Contrast, Vobiscum, Liceu) nu propun ~i 0 alta forma a scrise pan a In 1926 (In total J 41 de texte), am putea alcatui cel putin patru
eului. Acesta este, la fel, un ego, 0 masca, 0 natura dedublata care-~i antologii diferite, fiecare ilustrand 0 alta maniera a poetului. Am avea atunci
teatralizeaza existenta. Artificialitatea atitudinii, exhibitionismul morbid al un Bacovia simbolist ~i unut manierist, un Bacovia ironic ~i un Bacovia
(auto) reprezentarii raman, dar limbajul e altul. Puritatea lirica, muzicalitatea lranzitiv. Metamorfozele ulterioare ale poetului, consemnate In voJumele din
hipnotica, forta obsesiva a imaginilor din poemele Plumbului nu mai sunt 1930 ~i 1946 n-ar ll1ai trebui sa ne surprinda atat de tare, pentru ca ele sunt
prezente aici. Metafora, epitetul, exclamatiile funetioneaza ironic, imaginile fire~ti. Oar cu poezia postbelica a lui Bacovia yom vedea ca se Intampla un
devin grote~ti. Pe de alta parte, prozaizarea, simplificarea, socializarea lucru esential: conflictul latent dintre reflexivitate ~i tranzitivitate este tran~at
limbajului sunt evidente. III favoare~ acestei ultime dimensiuni. Ce a provocat aceasta spectaculoasa
fl Oeschiderea spre social e ~i 0 deschidere spre biografic, spre rasturnare? Si daca Bacovia ar fi fost un sill1bolist autentic, s-ar mai fi putut
~ perceptia imediata a situarii eului In impura banalitate a vietii. Semnele oare ajunge aici?
. renuntarii la disimulare ~i teatralitate sunt vizibile In cateva poeme scrise tot
Inainte de 1916 ~i excluse din sumarul Plumbului: Dimineata, Nervi de SIMBOLISMUL BACOVIAN DE LA CONFORMISM LA EREZIE.
primavara, Nervi de toamna ("Iarba de plumb ... "), dar cuprinse In Scantei Bacovia n-a fost considerat niciodata un simbol ist pur, de ~coala. Ori de cate
gal bene, alaturi de alte texte la fel de putin "artificiale". Acestea sunt: Vant, ori apartenenla poetului la mi~carea sill1bolista a fost adusa III discutie, n-au
Scantei galbene, Nocturna (poezie pe care am analizat-o mai Inainte), Intre lipsit nuantarile, delimitarile, precizarea aspectelor specifice. Chiar ~i atunci
ziduri, Frig, De iarna. Ultimul poem, cel putin, aparut direct In acest volum cand Bacovia a fost sill1tit foarte aproape de unele ilustre modele franceze, el
din 1926, pare ratacit aici din sumaruI Stantelor burgheze. Tot ceea ce vom n-a fost socotit Ull epigon sau un imitator servil, ci un pasti~or, daca nu chiar
destoperi In culegerea postbelica exista deja cu dolla decenii Inainte:
un subtil parodist. Oar fascinajia poetului fata de conventia simbolista nu
privind lucrurile, n-ar fi yorba in aceasta etapa - cea ll1ai val.aroasa - a
poate fi pusa la indoiala. Fie ca ~i-a asumat aceasta convenjie, fie ca a
poeziei bacoviene dedit de 0 sinteza negativa a datelor 1Il1jlale. De la
I'ncercat s-o con teste dinauntru, prin supralicitare, poezia bacoviana aduce cu
prelucrarea imaginarului se trece la proiectia sa ~iastfel se petrece apro-
sine acest sislem de referinja imediat. ~til1l insa bine ca simbolismul nu e
pierea poeziei bacoviene de programele avangardei noastre Istonce. Eul
deloc 0 mi~care literara unitara. Simbolismul lui Bacovia din primele sale
poetic devine "un angoasat cronicar al imaginarului, aflat in cautarea
doua volume s-ar putea sa fie de 0 calitate la fel de eteroclita ~i neol1logena ca
artificiului izbavitor." (11) Versul se dezintegreaza in notajii incongruente,
~i simbolisl1lul insu~i. Foarte pujini au fost criticii care au incercat sa
continuitatea cedeaza locul discontinuitajii, realitatea inconjuratoare devine
determine zonele de pur simbolism din creajia poetului. Operatia e oricul11
un incitator al fanteziei. Urmeaza ultima faza, cea a volumului Stante
riscanta, incerta. Pare l11ult mai simplu sa arati care sunt elementele prin care
blll-gheze ~i a postumelor, in care bacovianismul se degradeaza, marcat de
Bacovia se indeparleaza de simbolism dedit sa identifici toate acele constante
"slabirea capacitajii de transpunere a percepjiei intr-un plan de existenta
paradigmatice din poezia lui Baudelaire, Rimbaud, Verlaine, Mallarme,
fictiva." (13) Din cronicar al imaginarului, poetul devine un stenograf al viejii
Laforgue, Corbiere, Rollinat, Moreas, Verhaeren etc., regasibile in creatia sa.
imediate, Intr-un tip de poezie care nu mai intereseaza ca realizare estetica
Despre un model univoc, constant; explicit aI simbolismului nu se poate nici
majora, ci ca simptoll1 al dezvoltarii liricii l11oderne. Prejudecata inferioritajii
astazi vorbi. Situatia poeziei romane~ti nu e mult diferita de cea a poeziei
va"orice a poeziilor de dupa 1946 ne Intampina I'nca' 0 data ~i la Mircea
europene. Intre Bacovia ~i Macedonski, I'ntre Bacovia ~i Minulescu, intre
Scarlat, ceea ce inseamna ca sensu 1 profund al transformarilor suferite de
Bacovia ~i Dimitrie Anghel distantele sunt foarte mari. Oricare dintre aceste
poezia bacoviana I'i ramane exegetului neclar.
raportari conduce implicit la transfonnarea lui Bacovia I'ntr-o polaritate
Oar aceasta insuficienta intelegere a mecanismelor interioare care
opusa. EI e altceva decat Macedonski, el e mai mult dedit Dimitrie Anghel, el
aenereaza implacabila aparitie in timp a Stantelo,- burgheze din Plumbul
e superior lui Minulescu. Toji simboli~tii no~tri minori (Tradem, luliu C.
~riginar se mai vede ~i din altceva. Determinarea straturilor poetice prelimi-
Savescu, Obedenaru, lacobescu etc.) se regasesc in poezia lui, ceea ce
nare are I'n vedere ni~te structuri literare gata constituite ~i nimic peste asta, ca
inseamna ca Bacovia reprezinta sinteza lor majora ~i I'nca ceva pe deasupra.
~i cum toata poezia lui Bacovia de pana In 1946 n-ar fi fost decat 0 suma
Simbolismul poetului devine astfel 0 calitate particulara pe care unii critici ~i
simpla de influente. In continuare, particularizarea notelor neoromantice,
istorici literari au numit-o bacovianism.
dezintegrarea forme lor simboliste ~i accentuarea cOll1ponentei eminesciene
Exista, totu~i, "in exegeza operei lui Bacovia ~i 0 I'ncercare decisa.
sunt vazute ca ni~te operatii care se constituie in formula originalitatii lui
directa de a desparji apele de uscat ~i de a cuantifica, pornind de la concretul
Bacovia. Bacovianismul devine astfel ceea ce era ~i inainte, 0 poezie
textelor, diferitele tendinje ~i influente ce i-au afectat natura ~i devenirea. E
dezvoltata din modele preexistente, doar ca intr-o expresie radicalizata.
yorba de eseul lui Mircea Scarlal, George Bacovia, aparut"in 1987 la editura
In legatura cu modelul in discujie, Mircea Scar/at procedeaza ~i la 0
"Cartea ROll1aneasca". Importante mi se par I'n aceasta c311e nu atat
identificare a textelor reprezentative. Rezultatele nu-i sunt deloc favorabile
concluziile la care ajunge autorul, cat premisele, principiile de la care el
poetului, caci aproape intreg cuprinsul volumului Plumb cade I'n zona
~ pleaca. Cea mai prejioasa idee e aceea a stratificarii operei din perioada sa
simbolismului, adica a mimetismului. Sonet, Palind, Nevroza, Seara trista,
I inijiala (1889 - 1916) I'n mai multe registre distincte. Pe langa registrul
Poema In o<Jlinda sunt considerate decadente, in timp ce doua texte, Note de
simbolisl, dominant I'n volumul Plumb, mai sunt evidenjiate un registru '"
toamna ("Tacere ... e toamna in cetate ... ") ~i Pulvis par a ilustra in voJumul
eminescian ~i altuJ neoromantic ("satanic" ~i "decadent"). Bacovia devine el
de debut a~a-numitul bacovianisl11. E greu de spus ce Yntelege autorul prin
I'nsu~i abia dupa 1916, cand lirica sa nu mai poate fi redusa la conventiile
romantisl11ul "satanic" ~i "decadent", prin ce se deosebesc poemele mai sus
literare existente ~i se poate vorbi intr-adevar de "bacovianism". Felul in care
cilate de marea calegorie a textelor simbolisle. Dar aceasta e 0 chestiune
e insa definita aceasta faza cu adevarat originala din creajia poetu!ui mi se
J pare neconcludent: "Bacovianismul este una din expresiile individualizate
asupra direia voi reveni.
Mai intai mi se pare imp0l1ant de stabilit ce este cu adevarat
ale neoromantismului din prima jumatate a secolului nostru, aparandu-ne
. . . simbolismul bacovian, cat de mimetic funqioneaza el in raport cu norma
drept UII Stl11bo!tsm rtllnof, ros d e nosfa I' . ..
.gw emllleSCtal1lSI12U I'"
Ul. (II) A ~a
generala a curentului.
falnic", "mortuara gala", "parcul devastat, fatal", "gradina cangrenata", "0
Tot M ircea Scarlat e acela care ne spune ca esentia1a In simbolism e
irnpunerca sugestici ca un nou crilcriu al poeticului. Mai departe "structurarea poel1la decadenta, cadaveric parful1lata, monotona", "finala melodic" ctc.
Dar despre earactcristicile acestui simbolism al cfectelor In exees am
poezici In jurul sugestiei implica 0 relalie noua In materie de semnificat
(mister, tacere, inefabil ~.a.m.d.) ~i de semnificant: vagul expresiei, folosirea vorbit deja cu ocazia poeziei Palind. El prezinta gradul maxim pe care II
unoI' termeni impreci~i, versul libel', elipse frecvente." (14) Sporirea atinge reflexivitatea In poezia lui Bacovia. Poemele apartinand celeilalte.
importanlei, la nivel de imagine, a senzorilor olfactivi ~i auditivi In categorii, ce ilustreaza interiorizarea poeticii simboliste, dar ~i deschiderea
detrimentul cclor vizuali e, de asemenea, un lucru nou. spre "senzalia nemijlocita, ingenua ~i dureroasa" spre un vocabular ~i 0
E nevoie sa adaugam acestor trasiHuri alte diteva, la fel de gramatica mai apropiate de vorbirea uzuala, sunt, In cuprinsuJ Plumbului,
importante: tendinla de a izola poezia de orice alta esenta dedit ea Insa~i (cum mai puline. Ele fac trecerea spre un grup de 5 - 6 texte, aproape insesizabile
aprecia undeva Valery), accentul pus pe conotatie, polisemie, intuitie, In specifieul lor, de 0 pronuntata orientare tranzitiva. Am vazut In acest sens
gratuitate, emotia poetica de factura muzicala, estetizarea vietii interioare, notele diferenliatoare ale poeziei Nocturna ("Stau ... ~i moina cade, apa,
anularea funqiei uzuale, comunicative a limbajului. Cu 0 formula a lui Matei glod ... "). Ar trebui sa amintim alaturi de ea ~i Note de toamna ("Tacere ... e
Calinescu (1), putem spune ca simbolismul propaga "un limbaj autonomizat toamna In cetate ... "), Alean, Toamna ("Rasuna din margini de targ"), Plumb
care se creeaza pe sine - asemenea limbajului muzical - I~i contine toate de iarna ("larna, de-o vreme "), Nocturna CUitarea venea ... "), Note de'
sensurile, I~i este perfect suficient sie~i ~i intraductibil In orice alt limbaj." toamna ("Toamna-n gradina "), unde desprinderea de armoniile simboliste
Scopul acestui construct retoric e, Inainte de toate, psihologic. Acela~i Valery e vizibila de la distanla.
define~te poel11ul ca "un fel de ma~ina de produs starea poetica." (16)
Revenind acum la distinqiile lui Mircea Scarlat, e de observat faptul
Simbolismul nu este deci 0 poezie de cunoa~tere dedit In ultima instanta ~i, ca textele considerate de autorul Istoriei poeziei romane~ti neoromantice,
oricum, la un nivel iralionaJ. In cititor, emotia precede Intelegerea. satan ice ~i decadente tin toate de categoria mea a simbolislllului manierist.
Simbolismul inseamna calcul al efectelor. Poe ~i Baudelaire au Categoria poemelor socotite de Mircea Scarlat pur simboliste e mult mai
teoretizat acest fapt. Bacovia nu, de~i toata poezia sa din zona simbolista tine restransa. A~ include aici: Pastel ("Buciuma toamna ... "), Lacustra, Amurg
de cea mai subtila matematica eufonica ~i semantica. In cuprinsul Plumbului de toamna, Tablou de iarna, Spre toamna, Decelilbre, Moina, Nervi de
Intalnim doua mari categorii de texte: una manierista, estetizanta, livresca, toamna ("E toamna, e fo~net, e somn ... "), Cuptor, Toamna, Altfel, Largo,
excesiv artificioasa ~i alta cultivand sugestia, obsesia, vagul ~i indeterminarea Monosilab de toamna ~i poate Inca doua-trei. Am impresia ca distinqia
starilor interioare Inregimul discretiei. In prima categorie de texte accentul e dintre simbolismul manierist ~i simbolismul interiorizat se poate face numai
pus pe limbaj ~i pe artificialitatea starilor, In cea de-a doua esentiala e natura prin opozitia dintre pl"elunarea imaginarului ~i proiec~ia sa. Ambele tipuri
trairii, surdina muzicala a sentimentului. Fenomenul stiliza'rii, al 'generalizarii de poezie au in vedere imaginarul, dar 'in primul caz acesta are 0 natura
impresiilor despre care vorbea Tudor Vianu e specific primei categorii de culturala, livresca, in celalalt e mai degraba yorba de exteriorizarea unoI'
texte (din care fac parte: Decor, Amurg ("Trec corbii ... "), Gri, Sonet, fantasme persona Ie. Bacovianismul (pe care Mircea Scarlat II echivaleaza cu
Palind, Amurg violet, Negru, Nevroza, Amurg antic, Rar, Seara trista, stratul cel mai original al poeziei lui Bacovia) e, de fapt, tot 0 forma de
Panorama, Amurg ("Ca lacrimi mari de sange ... "), Finis, Ploua Matinala simbolism. Abia transformarea proiectiei imaginarului intr-o proiec~ie a
In pare, Poema 'in oglinda, Alb, Trudit. Toate epitetele ~eologistic~ biograficului conduce la constituirea unui alt strat, cu adevarat autentic ~i
enumerate de stilisticianul nostru se 'intalnesc aici, uneori In contexte original. Acesla e stratul poeziei tranzitivc, dominant din 1946 Incolo, In care
insuportabil de artificiale: "parc solitar", "sinistre ~oapte", "amorul meu Insa, dupa cum am ararat deja, Mircea Scarlat nu vede decat 0 forma
defunct", "sinistru semn", "veslminte funerare", "mar~ funebru", "tremur degradata a bacovianismului, inferioara valoric.
In delir", "fanfare funei"are", "amurg de iarna sumbru", "plangea caterinca- Marea eroare In receptarea ~i interpretarea poeziei lui Bacovia de
fanfara lugubru", "sinish"e gandiri", "tremur satanic", "sumbrul muzcu aici vine, dintr-o falsa situare In timp. In loc sa se procedeze la 0 lectura
fim"os", "fla~neta plangea cavernos", "cadavrul impozant de pe catafalcuJ dinspre prezent spre trecut (Iectura perfect motivata de faptul ca 0 buna parte
din poezia secolului nostru a mers'lnainte exact pe direetia Stallte10r
burgheze, cultivand 0 poetica a anti-poeticului ~i a apropierii de proza) se de observator, de la nivelul sau cotidian pana la cel politic. Individualitatea
perslsta in aceasta perspectiva improprie ~i incomoda care nu poate explica de subiectiva ce prezideaza universul Plllmbuilli va fi inlocuita, incetul cu
ce Bacovla e mal mult decat un simbolist ~i altceva decat un modernist incetul, de 0 individualitate generala, biografica, fascinata de transparenta,
ortodox. Cheia intelegerii simbolismului sau decadentismului lui Bacovia e de~i bruiata de propria sa manifestare discontinua.
tranzitivitatea. Oar atata vreme cat aceasta noua structura poetica e echivalata Temele, l11otivele, fantasmele poeziei bacoviene nu se schimba. Ele
cu sterilitatea ~i lipsa de valoare ~i profunzime, nu se poate face nici macar un sunt date de la bun inceput. Se schimba viziunea tehnica, perceptia, relatia
pas Inainte. Atata vreme cat imaginarul e superior biograficului ~i sugestia con~tijntei cu realul. Oar zona existentiala pe care testul 0 absoarbe ~i 0
mal Importanta decat sensul direct, orice noutate adusa de poezia secolului filtreaza necontenit, pana la disolutie ~i epuizare, e limitata ~i monotona prin
nostru va fi considerata un semn de involutie. propria sa natura, ea apartine vietii comune, anodinului cotidian, stereotipiei
. . ,Oaca Ba.covia n-ar fi scris Stan'te ~i versete ~i Stante burgheze, actelor universale ale fiintei umane. Cadrul meteorologic e peste tot
dlscutJa III Jurul slmbolismului poeziei sale n-ar mai fi fost cu siauranta atat fundamental. Ploaia, ninsoarea, noaptea, toamna, iama se repeta la nesfar~it ~i
de agitata ~i confuza. In orice caz, apartenenta poetului la simboli~m ar' fi fost mareheaza eu fenomenalitatea lor negativa totul: targul, ora~ul, strada, piata,
mal putin contestata ~i mai putin intoarsa pe toate fetele, in cautarea unei pm'cul, campul, dar ~i sensibilitatea, privirea, auzul, mintea, nervii celui care
formule de caracterizare aproape imposibil de gas it. Cu certitudine atunci nu scrie. Oincolo de obiecte ~i fenomene sunt pustiul, haosul, deriziunea. Esenta
s-ar m.ai fi p~tut vorbi, cum face Nicolae Manolescu, despre dOi poli ai lumii e perisabilitatea, sensu I ei vidul, nimicul. $i asta atat la nivel metafizic
poeZlel bacovlene (poza ~i proza), ci doar despre unul singur, cel dintai. (In Plumb), cat ~i la nivel biogratlc ~i social (In Stante). Din lumea
Bacovla ar fi ramas cu adevarat un monocord ~i nimeni n-ar mai fi indraznit bacoviana nu se poate fugi. Ea e 0 lume inchisa prin determinism cosmic sau
sa pronunte, in ceea ce-I prive~te, maleficul cuvant antipoezie. Situatia e insa politic. Evenimentul fundamental, moditlcator lipse~te. Viitorul e 0 utopie.
alta ~i trebuie sa tinel11 seal11a de ea. Lirica bacoviana nu ezita intre refle- Singura certitudine a acestei lumi e materialitatea ei presanta ("$i tot
xitivitate ~i tranzitivitate. Ea parcurge acest drum de la un polla celalalt de la mai aproape-i al vietii real"), paralizanta ("$i mintea de zgomot nimic
poezie 1aantipoezie. $i asta cu 0 implacabila hotarare. ' nu-ntelege"), impregnata de spectrul mortii ("Viata-i melodie funerara").
C~tita in etapele devenirii ei fire~ti (urmarind, a~adar, desra~urarea Spuneam mai inainte ca tell1ele, obsesiile, motivele poeziei lui
cronologlel reale ~I racand abstraetie de configuratia contradictorie a Bacovia sunt date. In primuJ rand cele esentiale, care au putut fi preluate din
volumelor premergatoare Stantelor), opera bacoviana este produsul unei arsenalul simbolist, tara a fi cu adevarat simboliste. Viata, erosul, moartea,
COl:~tl~l* e~tetice de 0 surprinzatoare consecventa. Ea pare rezultatul unei singuratatea, stereotipia existentei, tristetea, uitarea, timpul, ve~nicia, visul
aetlunl cu tll1ta unica, de constituire a unui singur mare text, chiar daca sunt teme eteme ale poeziei. La fel, nici amurgul, a~teptarea, casa, somnul,
sll1co~at, fragmentar, in a.cela~i timp al vietii ~i al literaturii. Poezia ~i proza durerea, departarea, sfar~itul, gandirea, iama, noaptea, nimicul, ninsoarea,
sunt,. 111c~lprlllsul acestel opere, nu atilt genuri distincte, diferentiate prin ora~ul, ploaia, plansul, ratacirea, strada, toamna, umbra nu pot fi considerate
specific, ca.t forme aflate la libera alegere a scriitorului, spatii complementare l1i~te achizitii specific simboliste. Unele vin din romantism, altele sunt date
pnn car~ clrcula. acelea~i teme ~i motive obsedante. Subiectul uman pe care imanente ale sensibil itatii ll1oderne. La Bacovia, to ate aceste nuclee tematice
raman constante de la un capat la altul aJ poeziei sale.
nl:1 .res~tllle part11e cOlllponente ale operei i~i dobande~te integritatea treptat,
s~a~l~t lI;tre I~egllnul paroxistic al funetionarii sale psihologice ~i 0 mereu Oar exista aici ~i motive, imagini, cuvinte care se pierd pe drum. Le
visata, ravl1lta stare de norlllalitate. Simbolismul (mai ales in varianta sa descoperim in Plumb sau Scantei galbene ~i nu Ie mai regasim in Stante
manierista, emfatica) satisface tropismele nevrotice ale eului discursul burgheze. Probabil ca tocmai acestea reprezinta latura de conventionalitate
tranzitiv la care se ajunge in final e lucid, cinic, abulic. Odata cu i~aintarea in simbolista ~i decadenta a poeziei lui Bacovia. Intre motive Ie pe care nu Ie mai
vars,ta ~i in experienla limbajului poetic, nevroza se preschimba in placiditate, intalnill1 in volumele de dupa 1936 putem consemna urmatoarele: argintul,
cuvantul poetIc devine pur ~i silllplu cuvant, versul cedeaza locul notatiei agonia, buciumul, blestemul, bocetul, chiotul, cadavrul, chemarea, c1avirul,
poet ice. Transcendenta simbolului impersonal ~i ezoteric e parasita ' in cimitirul, caterinca, catafalcul, delirul, doliul, enervarea, raclia, fecioara,
favoarea unei ontologii a realului asumat pe cont propriu, cu 0 rece deta~are felinarul, fiorul, ftizia, fUJ11ul,groaza, geamatul, hohotul, jalea, lacul, lini~tea,

136
Illirarea, marmura, nepasarea, nebunia, oboseala, oftatul, orgia, paliditatea, fereastra, golul, gradina, Inghetul, plansul, parfumul, ratacirea, rasul, seara,
perdeaua, plopii, plumbul, potopul, racnetul, regretlll, sala, salonlll, sarutarea, starea pe loc, somllul, sunetele, tacerea, tarziul, umbra, vantul, zarea, caderea,
scheletul, sicrilll, sangele, spaima, stalllia, stingerea, suspinul, talanga, cuplurile aproape-departe, afara-acasa. E, de asemenea, simptomatic cat de
tremurul, turnul, tusea, vatra, vaielul, vuietul, vijelia, vibrarea, vestmantlll, des apar In versurile lui Bacovia: privirea, auzul, ascultarea, cltllul, :cnsul,
zorile ~i, Intre culori,: violetlll, galbenul, albastrul, verde Ie, ro~ul, rozul, milltea, gandul, gandirea, vazul (ne)lntelegerea, notlllnIle de aZI $1 mallle. E
negrul. De fapt, toata poezia lui Bacovia din a doua jlllllatate a vietii e 0 simptomatic pentru un promotor al simbolismului, care ar trebui sa. cul~ive
poezie acromatica. ~i atunci se Inte1ege ca prezenta culorii nu reprezinta la el vagul, indeterminarea lexieala, sugestia, tot eeea ce se opune ra!lunll $1
altceva decat 0 adaptare la conventia silllbolismului. intelectului.
Cal dcspre cclelalte motive eliminate pe patcurs, majoritatea Oar exista ~i alte motive sau alte cuvinte-cheie care par sa-i apartina
reprezinta ni~te marci ale ostentatiei ~i ale emfazei la nivelul trairilor In exclusivitate lui Baeovia. Toate sunt notiuni abstracte, majoritatea adverbe
fiziologice $i interioare (agonia, blestemul, bocetul, delirul, groaza, spaima, ~i pronume sau adjective nehotarate $i negative. Ele introduc In ?iscurs 0
geamatul, histeria, nebunia, jalea, orgia, oftatul, paliditatea, racnetul, tusea, forma speeifica de indeterminare pe care nu 0 mai Intalnim la nici un. alt
tremurul). simbolist. Sunt cuvintele: altadata, demuIt, nieiodata, oriunde, eeva, once,
Moartea, care ramane mai departe 0 tema esentiala, va fi epurata de orieare, orieine, tot ($i variantele). Li se adauga nimeni $i nimie, remai-cate
toatc semnele sale spectaculoase (cadavrul, cavoul, cimitirul, catafalcul, deja de exegeza critica gratie abunden!ei lor In texte $i sensului negati: foarte
doliul, sicriul, scheletul). Oar cele mai conventionale motive (unele dintre ele marcat. Cu aceea$i simptomatica frecventa apar Insa $i nieiodata $1 oriee.
nici macar simboliste, ci romantice), luate direct din vocabularul Am putea sa dam cateva exemple, mai ales ca acesta e un aspect al poeziei
hiperpoetizat al vremii sunt: c1avirul, argintul, caterinca, raclia, fecioara, bacoviene prea putin comentat. Contexte Ie lui niciodata: "Numal acuma e
felinarul, lacul, marmura, plopii, regretul, sarutarea, salonul, sangele, statuia, niciodata ... " (Bel~ug); "A$teptai sa fiu poetul Indrazne! ea niciodata"
turnul, vatra. Ele vor disparea odata cu unele dintre notiunile cu valoare (Poveste); "A fost ea niciodata ... " (La tarm); "Cum totu-i glorios ... c~
acustica, marci ale eufoniei sau ale disonantei: buciumul, chiotul, talanga, niciodata pace" (Intre ziduri); "$i niciodata fericit" (Stanta de Iume); "~I
vaietul, vijelia, vibrarea. cand toate, / ~i toate / Vor amuti / Poate / Numai atunei / Vor fi traite,.! Oeca:
Sigur ca 0 Intrebare care se poate pune e aceea dadi eliminarea niciodata" (Stanta medie). Contextele lui orice: "~i-n noaptea 1m amara
acestor motive nu a adus cu sine $i termeni noi, specifici perioadei tranzitive. tacuse orice cant" (Altfel); "E vant $i-orice speranta e pierduta" (Plumb de
Ace$tia exista Intr-adevar, dar se manifesta cu 0 frecventa nu suficient de toamna); "Orice obiect atins $opte$te: Lasa-ma-n pace ... " (Noeturna); ."Vei
simptomatica. Intre recurentele perioadei post-simboliste apar: arta, amagirea, serie altadata orice ~itot nimic" (Umbra); "Oricine, orice au trait, nimlc nu
artistul, aspiratia, bucuria, clipa, cauza, comertul, dorinta, fericirea, frumosul, ramane ... " (Gaudeamus); "Muzica sonoriza orice atom ... " (Largo); "Cand
frica, izolarea, idealul, Intamplarea, munca, paradisul, placerea, poezia, orice se vinde / Cand orice e marra" (Legenda): "Plecate sunt orice fiin!e"
reveria, stanta, versul, socialul, speran!a, trecutul, trairea (traiul), vinu!. Chiar (LibeHi) ~i altele.
$i numai aceste motive sunt In masura sa ne vorbeasca despre parasirea Absolut particular e modul In care Bacovia concepe ideea de tot, de
viziunii metafizice In favoarea elementelor care tin de biografic ~i de via!a totalitate, . multime, Intreg, ansamblu. Lumea fenomenala ~i obiectuala e
imediata, de determinismul social $i de pozitivismul valorilor. Ipoteza ca tot(ul), colectivitatea sociala e cel mai adesea racuta prezenta prin cuvintele
poezia lui Bacovia Imbraca, spre sfiir$itul vie!ii, aspecte metatextuale e toti, tuturor, orice apreeiere negativa absoluta implica prezenta
confirmata de repetarea unor no!iuni ca arta, artist, vers, stanta, frumos, de~erminativului tot, toate. Totul Inseamna invariabil nimicul, dispari!ia,
poezie. absenta, moartea. Cateva exemple sunt $i aici necesare. Contextele
Toate acestea sunt Insa motive noi de plan secund. In prilll-planul substantivului tot(ul): "Totul geme frumos $i inert" (Note de toamna); "Oar
obsesiilor bacoviene, constante de Ia un capat la altul al operei, apar doua iar ramane totul 0 lunga teorie" (Nervi de primavara); " ... totul cade cu 0
categorii de motive puternic personalizate. Unele sunt comune, aproape jale noua" (Bel~ug); "$i totul e-o grea agonie" (Mistelo); "Ca totul, poate,e-o
implacabile $i despre ele exegetii au vorbit deja destul de mult: frunza, repede magic" (Veritas). Contexte Ie pronumelui nehotarat tot, toti, toate:
139
"$i-n tot e-LII1mar~ funebru" (Nocturna); "In cUl/md 'incet va cadea 'in vid / eXlerioare $i decorative. Cele noi, de dupa 1936, sunt lipsite. de for\a
Tot" (Monosilab de toamna); "...lu, hans care toale-aduni" (Pulvis); obsesiva ~i par mai degraba semnele imediate ale con$tientizarii mediului
"Putinul din to ate unde s-a dusT' (Doina); "$i cand toate / $i toate? VOl' social, ale noului statut al subiectului liric. Percep\ia realului, reprezentarea
amuti" (Stan!a medie); "Pe urma / Toate sunt taceri" (Refleqii); "Noaptea-ncel / interiorila\i i e acum alia $i faptul acesta se vede cel mai bine In plan sintactic.
Pe toti ad una" (Verset divagant); "Sau toti s-au 'imbatat" (De iarna); Poezia de atmosfera a Inceputului avea nevoie de figuri semantice ~i
"Ninge, parca toti murira / Parca toti au 'inviat" (Plumb de iarna). Contextele prozodice. Poezia de denotatie ~i explorare a ultimei perioade I~i Intemeiaza
adjectivului nehotarat tot, toate: "Mi-am realizat / Toate profetiile politice" efectele pe elipsa ~i procedee gramaticale. Paradigmaticul cedeaza locul
(Cogito); "Multi mea toata pare violeta" (Amurg violet); "TOI haosul e-o sintagmaticului. Simbolismul aluneca in prozaism.
veselie de eter" (Note de toamna).
Nu ~tiu cat de utile ~i de convingatoare se pot dovedi to ate aceste PRINCIPIUL TRANZITIV AL STANTELOR. Daca universul
inventare bacoviene. Pentru problema care ne intereseaza, acea a confor- tematic al poeziei bacoviene nu se schimba fundamental de la Plumb la
misl1lului sau nonconformismuJui 'in raport cu canoanele l1li~carii simboliste, Sdintei gal bene, 'inseamna ca drumul de la simbolism la tranzitivitate n-a fost
ele 'i~i au totu~i importanta lor. Din dateJe acumuJate pana acum cred ca intamplator ~i nici rezultatul unoI' decizii arbitrare ale poetului. Drumul acesta
putem 'vorbi 'in caw I lui Sacovia despre trei maniere sil1lboliste, nici una a fost un drum al vietii.Poetul a inbatranit, s-a devitalizat, poeziasa a devenit
pura, de~i distincte. Avem inainte de toate maniera emfatica, declarativa, mai uscata, mai descarnata. Izomorfismul acesta nu are Insa nici 0 legatura cu
demonstrativa, a simbolismului 'in exces. E 0 forma 'in ultima instanta valoarca. Prozaizarea poeziei bacoviene nu este un rezultat al anemierii
negativa, de discreditare din interior a dateJor curentului prin supralicitarea talentului. Ea apare din chiar codul genetic al propriei sale existente. Caci
formala ~i semantica. Exista, 'in al doilea rand, un simbolism discret, exista un program intern, secret al limbajului poetic bacovian care-i pretinde
interiorizat, destins, cultivand motive deloc bataloare la ochi, cu interes sa-~i strabata intinderea de la excesul de sens Ja tacere. Poezia, inspiratia,
pentru limbajul simplificat, dus pana 'in praguJ tranzitivitatii, de~i muzical. talentul sunt obligate sa se supuna acestui limbaj. Nu e deloc adevarat ca
Mult mai aproape aici de valorile profunde, esentiale ale curentului ~i in Stante burgheze tlU fac altceva decat sa consemneze "dezarticularea logica a
aparen!a mult mai conformist, Sacovia e in mai mare masura el insu~i. Cea . gandirii poeluJui" (17), epuizarea sensibilitatii, memotia sa afazica. Observatia
de-a treia maniera e cea eretica, ironica, contestatara la modul afi~at. Din ca substan\a acestui volum e una arbitrara ~i itlcotlgruenta, supusa unui spirit
analiza anterioara a poeziei Nocturna ("Clar de noapte parfumat. .. ") s-a al destructurarii, tlU se sustine. Cateva poeme se desra~oara itltr-o perfecta
vazut cum procedeaza Sacovia. Oar aceasta e ~i maniera cel mai greu de articulare sintactica, propozitie cu propozitie. Chiar ~i coeziunea lor
distins la nivelul textelor particulare. Prima maniera, cea emfatica e, ~i ea, semanlica e una dezvoltata c1asic, moment cu moment, ceea ce nu se intampla
implicit ironica. Sa ne gandim la unele poeme ca: Strigoii, Renun!are, in multe poeme simboliste. Catcva exemple: Sic transit, Antrenare,
Poema in oglinda, Psalm. Exista apoi ironia lipsita de orice dubiu a Toamna in targ, Vizita, Perpetuum mobile, Glossa, Boema. Cel putitl
poemelor epigramatice (Cu voi, Epitaf, Proza ("Amarul, hidos ..."), Ego, acest ultim poem e unul dintre cele mai clare ~i mai precise Re care Ie-a scris
Sepukre violate etc.), a caror apartenenta la simbolism e destul de greu de vreodata Sacovia:
sus!inut. $i tot aici, in volumele Cu voL. ~iComedii in fond se impun Tara
drept de apel parodia, pasti~a ~i parafraza ironica. "Se a~eza sa ninga -
Oar ironia se manifesta, discret sau evident, ~i in aproape toate Ningea.
textele bacoviene de factura tranzitiva. $i am vazut ca tranzitivitatea e 0 Doream,
calitate pe care n-o po ate evita nici del mai simbolist dintre volumele Sunt ani de-atutlci,
poetului, cel de debut. Sa te-ntalnesc
Studiul motivelor ne arata ca, in ciuda acestor maniere distincte, La
substanta poeziei bacoviene i~i pastreaza 0 remarcabila constanta. Motivele sfiir~it de strada
care dispar imediat dupa primele doua volume sunt astfel recunoscute Ca Ce da 'in camp.
Imi parea sesizabile sub scurgerea egala, directa, cOllfesiva, normala (ca $i cum
Ca tu e$ti mai fruJnoasa propozitiile ar deriva una dintr-alta), a comunicarii. Intre priJnul vers $i
lama. reintrarea In targ se consuma dorinta, a$teptarea, amintirea frumusetii
Doar corbii spulleau hibernale a iubitei care nu vine, prezumtia faptului ca ea I$i petrece timpul cu
Ca sta i acasa altul (ceea ce - bizar - pare sa nu deranjeze!). Efectele acestor stari de
Cu vreun prieten. tensiune nu se vad. Textul se deruleaza Tara a distinge importanta vreunui
Reinlram III targ. gest, a vreunei actiuni.
Zapada licarea "Zapada licarea electric pe fereastra ta" e cea mai "nervoasa"
Electric propozitie a Intregului. Relntorcandu-se spre propria locuinta, Indragostitul
Pe fereastra La. frustrat a trecut pe la casa iubitei. Ce se afla dincolo de fereastra? Fereastra e
Se ducea 0 Iloapte. un ecran de absoluta separatie, un element opac interpus Intre cei doi factori
Citeam ai posibilului cuplu. Motivul ferestrei e vechi. Bacovia II pastreaza a$a
Ca III Ilopti de iarna." cum I-a "conotat" odinioara, Inainte de 1900. Versul urmatorne vorbe$te
despre 0 Iloapte de veghe. In final, din realul ta Intotdeauna dezamagitor se
Descoperim aici aceea$i tema a a$teptarii frustrate pe care am trece la lumea compensatoare a carti1or.
Intalnit-o $i In Nocturna ("Clar de noapte parfumaL. .. "). Dar perspectiva e Textul acesta este expresia unei con$tiinte umane care nu mai acorda
una evocatoare. Poezia Imbraca aspectul unei reconstituiri. Exista Insa $i un funqii valorice aspectelor lumii. Toate par sa fie de egaIa valoare. Actele,
prezent: cel al scrierii/amintirii ("Sunt ani de-atunci") care implica $i regret $i starile se Inlantuie ca $i cum ar prezenta aceea$i semnificatie. Sintaxa Insa$i e
resemnare In fata trecerii timpului. Discursul poetic se alcatuie$te din imagini constituita din cateva structuri invariabile. Ne aflam deja In domeniul unei
anamnetice, derulate calm, sincopat, Tara ezitari, cu 0 exactitate nespecifica sintagmatici a existentei. Orizontul metafizic, simbolic a disparut. Eul $i-a
funqionarii memoriei. Ceea ce Inseamna ca totul e lucrat cu precizie, asumat conditia reala. Transfigurarea, dedublarea, autoironia lipsesc. Lumea e
Incepand cu Insa$i dispunerea In pagina. o suprafata. Misterioasa Insa $i aceasta.
Incipitul poemului este $i 0 operatie de constituire, In linii mari, Tit/ul poeziei e, cum se Intampla cu multe texte din Stante
obi$nuit meteorologice, a cadrului. "Se a$eza sa ninga" e 0 consemnare burgheze $i Stante ~i versete, arbilrar. Boema? Poate di tocmai boema e un
statica, implicand Insa $i caracterul durabil, consecvent al manifesUirii mod de a trai In care viata e conceputa ca 0 continua deschidere spre orice, In
fenomenului. Urmeaza asertiunea simpla, seaca, relativ dinamica: "ningea". care toate au aceea$i importanta $i relativitate, In care semnificatia actelor
Limbajul este lapidar, situat undeva Intre concret $i abstract, strict denotativ. umane nu se mai ierarhizeaza.
Intre procedeele specifice unei poetici a imaginilor lexicale figurate Mai este de consemnat $i puritatea aproape abstracta a
nu putem retine decat metafora-epitet "zapada licarea electric". vocabularului, deplina tranzitivizare a enunturilor. Dar $i obscuritatea
Situarea initiala In spatiu a celui ce se revede personajullmprejurarii acestora' Urmare a utilizarii elipsei $i a juxtapunerii. Viata e asumata la
evocate IlU e afirmata In nici Ull fel, dar ea poate fi dedusa odata cu aparitia nivelul sau cotidian. Cuvintele, expresiile apartin $i ele comunicarii comune:
versului "Reintral11In targ". Peisajul-esentializat $i emblematic, "bacovian"-: "Se a$eza sa ninga", "sunt ani de-atunci", "Strada ce da In camp", "Se ducea
capatul unei strazi la marginea campului napadit de corbi, este, de asemenea, o noapte".
dedus din propozitiile care-I Inglobeaza In drul11ul lor comun spre o ciudatenie a acestei poezii rezida In faptul ca "ninsoarea",
comunicarea aspectelor erotice considerate de prima il11portanta. Erosul e "strada", "campul", "corbii", "fereastra", "zapada", "iarna", "noaptea",
sfii$iat aici Intre 0 dorinla (aceea de a Intalni femeia iubita In locul din care e "lectura" sunt vechi motive, care nu mai au Insa acela$i sens, de$i suntem
privita ninsoarea) $i 0 presupunere (aceea ca ea se afla acasa, cu altcineva). martorii unei evocari a trecutului. Nici subiectul liric nu mai e acela$i. 0
Intre propozi\iile, frazeJe succesive ale textului apar falii de sens. mutatie fundamentala s-a produs, nu numai la nivel de limbaj, ci $i de viziune .
.j Toata tensiunea estetica vine din vibratia acestor goluri bine ascunse, greu Banalitatea lumii a fost acceptata In toata nuditatea ei. Poezia a devenit mai
umana, mai fireasca, mai simpla. Oar asla nu echivaleaza cu 0 pierdere a negativ "unde nu-i nimeni, I Nici umbre, I Unde se duc I Multime de ani, / $i
puterii de viziune poetica, a~a CUIllsunl Inclinali sa creada multi dintre criticii zgomolul zilei, ~i tacerea noptii ... " Neantul e un spatiu absolut I'n care totul
no~tri de astazi. Simplitatea poeziei Boema ~ calculata. COI;lplicatia ei se se dematerializeaza, I~i pierde identitatea fizica ~i semantica. Spatiu al
ascunde sub mullc slraluri de aparenl deja VII. Un all Bacovia ne Intampina aici. nefiintei ~i al absentei cuvantului, neantul e descris prin aceasta extraordinara
Un Bacovia care pare Insa Illai greu de acceptat, mai dificil. $i asta imagine, cu conotatii militare ~i de univers concentrationar: "Acolo, spun
nu numai pentru ca, tipologic vorbind, nu exista I'n poezia romaneasca un calalori i, I Ca numai rafale de foc I Se denunta I Lugubru, metalic I Din minut
model preexistent de care el sa poata fi apropiat, ci ~i din cauza caracterului In minul." $i daca prima parte a poeziei ne confrunta cu "metafizica"
oarecum ermetic al Stantelor Inse~i. Cu to ate ca mult mai directa, mai simpla aneantizarii, cea de-a doua reprezinta (acum putem vedea bine acest fapt)
~i mai deschisa spre problemele imediate ale vietii, aceasta poezie eliptica ~i "practica" ei. Cotidianul e 0 forma de anulare a vietii ~i a individualitatii
uneori de-a dreptul stenografica poate da senzatia unei obscuritati sporite I'n irecluctibile. Acesta e poale sensul versului "peste zi nefiind nimic". Am spus
raport cu poemele de factura simbolista. Intr-o cronica din 1947 (IS), AI. Piru "poate" pentru ca, In mod evident, secventa e ambigua, voit indeterminata.
a vazut I'n volumul Stante burgheze luat In ansamblu un gen de poezie Ea se poate traduce ~i prin expresia "peste zi nelntamplandu-se nimic".
cifrata. Iar un text ca Sic transit, II ("$i iata, ne-a surprins seara I Peste zi Oricum Insa, vidul zilei e ~i al celui care traie~te de-a Iungul ei. Simetrica
riefiind nimic. I La fel I Ca de atatea ori. II Pove~ti ... I De munca, I Lene, I ideii de repetitie din prima parte ("din minut in minut"), p'recizarea "La fel I
Banchetul din umbra, I Sau timp de fericire. I $i iata, ne-a surprins seara, I Ca de atatea ori" denunta monotonia implacabila a cotidianului. Eroziunea
Peste zi nefiind nimic" i-a dat criticului "impresia dicteului aUlomatic oricarei vieti e vorbaria, marginita la prezentul imediat, nostalgic a sau
dadaist" (19). Tudor Vianu evocase ~i el, In legatura cu poezia ultimei perioade proiectiva. Toate aceste forme de aneantizare a existentei prin vorbire sunt
de creatie, "teoria ~i practica suprareali~tilor pe care nu e deloc sigur ca prezente I'n versurile strofei urmatoare. Ele sunt, firqte, eliptice, dar elipsa
Bacovi'\
, ,1-, . a cunoscu t" (20) , acor d'an d'u-I-se asl fe I poetu IUl. un certllcat
'f' de reprezinta aici 0 modalitate de concentrare a mesajului, nu de dezintegrare a
particulara originaIitate. sensului sau. Finalul care reia propozitia liminara exprima deja 0 obsesie.
Oar observatia lui Vianu e falsa, la feI cum arbitrara e ~i aprecierea Bacovia ramane I'n continuare un obsesiv, un fascinat al nimicului universal,
lui AI. Piru. Automatismul psihic sau Iingvistic e tot ce poate fi mai strain de de~i de data aceasta spaima ca "In curfll1d I'ncet va cadea In vid I Tot"
poezia lui Bacovia din aceasta perioada tarzie. Chiar poezia Sic transit, II ne Imbraca forme mult mai prozaice.
poate arata In ce masura arta poetului a devenit acum mai rationala mai Comentand, In 1947, aparitia Stantelor burgheze, Perpessicius
controlata. Oiscontinuitatea nu poate fi un argument al prezent~i fact~rului constata ca acest volum reprezinta "expresia cea mai pura a discretiei
irational sau aleatoriu In text. Ea rezulta de multe ori ~i din calcul, cum se bacoviene". (21) Criticul vede I'n asta un efect al "sterilizarii sentinlentale", Tara
Intampla aici. Tehnica e cea a tensiunii dintre plin ~i gal. Ne aflam In fata Insa a preciza ca noua culegere aduce cu sine 0 anuJare a sentimentalitatii
unui discurs eIiptic, dar nu incongruent, pentru ca el evolueaza I'ntre ni~te emfatice ~i a pozei del11onice. Discretia lui Bacovia e aici 0 forma de
limite semantice bine trasate. Nu putem trece peste faptul ca poezia are 0 autenticitate. Ma~tile l11etafizice ale eului au fost smulse, de~i natura acestuia
tema, un titlu. Ceea ce consemneaza poetul e monotonia, deriziunea vietii nu s-a schil11bat: "Deznadejdea surda, crispatia sufleteasca tradusa In versuri
cotidiene. Singurul element de surpriza I'n substanta unei zi Ie e reprezentat de reflexe, ca tot atatea cicatrice ~i rictusuri pe 0 masca blazata" nu constituie, In
caderea serii, eveniment probabil cu implicatii simbolice. Seara, cand ziua 1946, 0 noulate, cum credea Perpessicius. (22) Poetul e In continuare "tot mai
practic se Incheie, se poate constata inconsistenta acesteia. Oar ~i lipsa de tacut ~i singur" (Ego), el e, la fel, l11arcat de acelea~i "tacute, duioase
sens a oricarei vieti anonime, vida de evenimente ~i consumata In discutii psihoze" (in fericire), el poate spune, ca ~i Inainte, "paloarea, mutismului
banale. Seara aduce cu sine revelatia existentei care se scurge implacabil, In mineaza almeu piept" (Plumb de iarna), el e la fel de "suspect", Incerca! de
ritm constant, spre moarte. Seara Inseamna Intunericul, disparitia lumini, aceea~i veche mizantropie. Oar negativitatea starilor sale interioare nu se mai
sentimentul nefiintei. $i nu putem sa ignoram evidenta ca textul In discutie lasa transfigurata I'n scenarii stridente, artificiale. De data asta ea se comunica
reprezinta, de fapt, partea a doua a unei constructii bimembre vizand In mod direct ~i iremediabil, I'n versuri lapidare ce uneori ating formula intuitiei
direct tema neantului. Prima parte a poeziei d~scrie un imaginal "acolo" exceptionale: "Unic ~i trist I Stau I'n natura I Plecate sunt I Orice fiinte."
(Libela); "La muzica asta frull1oasa, / Sunt lipsuri / in sangele meu" (ldei): Ceea ce starne~te iritarea observatorului de la distanta e stereotipia
"Ce mare om erai, / Si cate s-au demers ..." (Moment); "Eu sunt cu mine / in bigota a existentei celorla1ti: " .. Stiu ~i ei / Sa traiasca / Un ce / Familiar, /
toate e pace. / Poezia e-n afara de omen ire, / Departe / Si ve~nicie." (Verset Social, / Urmat cu sfin(enie. / Acela~i !imbaj, / Obiecte scumpe / A~ezate la
divagant). locul lor. .. " (Din explorari); dinamica browniana a vietii cotidiene, cu
Versurile lui Bacovia devin acum, pentru a-I cita In continuare pe strictu! ~i absurdul ei determinism economic: "Acolo este un ora~ / Proces de
Perpessicius, "enigmatice ~i clare", dar ~i "hieroglifice", confuze, Intocmai razboaie, / De cum s-au sculat I Pan'ce se culca. I Pentru paine I Surplusuri, I
"cuvintelor scrise In somn." (23). Dar confuzia emisiunii lingvistice, caracterul Foarte complicat. II Si cine ~tie cum I Si cand se va sfar~i I Acolo este un ora~
sibilinic al unor enunturi sunt studiate sau tin, In orice caz, de 0 evidenta / Cu sunet profund." (In zare). Ironia cuprinsa In ultimele doua versuri e
inter- ~i intratextualitate. Din punct de vedere al referentului, Stante dincolo de orice comentariu. Sunetul profund al vietii devine In alti'i poezie
burgheze ~i postumele propun doua tipuri fundamentale de raportare. Unu] "fanfara pentru trai" (De~i nimie), 0 muzica zgomotoasa ~iemfatica. Socialul,
prive~te trecutul, memoria; celalalt, contextul existential, social ~i politic politicul, "organizarea viitorului Intrevazut" sunt acceptate ca teme im-
imediat. Citarea, autocitarea, parafraza sunt aici procedee la ordinea zilei. placabile, dar sunt privite cu scepticism ~i mefienta. Sa nu uitam ca prin
Perpessicius a mai vorbit Insa ~i despre "ironie ~i extract de pamflet", despre aceste poeme ne aflam imediat dupa sfar~itulcelui de-al doilea razboi
"u~orul timbru de parodie ~i neglijenta" al multor poeme din Stante mondial, Intr-o perioada tulbure, de mari contradiqii ideologice, In care
burgheze. Titlul Insu~i al volumului "e al unui ironist de mare c1asa." (24). spectrul societatii comuniste, cu suspectul ei triumfalism populist, era deja
Agatha Grigorescu Bacovia considera ca sintagma "stante burgheze" ar trebui conturat. Tot ceea ce se I'ntampla ~j tot ceea ce se propune 'in aceasta lume
citita ca "stante de burg", pentru ca poemele adunate In culegerea din 1946 noua, derutata, entuziasta ~i convulsiva e suspectat de fals, demagogie ~i
"fusesera inspirate dintr-o epoca destul de apropiata, de cand (poetul) minciuna: "Si dupa mar~uri triumfale, I in ritm de cantoneta, I Toate fredona /
funqiona ca bibliotecar ~i mai putea lua contact direct cu ora~ul." (25) E Ca 0 poveste ... " (Asediu). Viitorul invocat calldva ("0, vino odata, maret
posibil ca titlul sa contina ~i aceasta implicatie, pentru ca, Intr-adevar, viitor" - Poema finala) nu va veni. Bacovia nu lTlai crede 1'n utopie, In
multe texte sunt constituite pe 0 evidenta dimensiune citadina. Dar ironia Mitologie: "Voi v-a~teptati / La orizont / La tari / Si mari. I Promisiuni ... " ~i
rem arcata de Perpessicius tine de altceva. Notiunea de "stanta" trimite versifica memorabil 0 incerta probabilitate: "Poate maine / Si'mai maine / va
imediat la ideea de rigoare. Ea Inseamna un numar determinat de versuri cu fi dulce / Acea paine ... " (Doina).
un Inteles complet. Stanta e un sinonim al strofei. Ea reprezinta 0 forma Oar poate ca versurile cele mai pline de deznadejde ~i sarcasm sunt
poetica, fixa ~i scurta. A~a a practicat-o, de pi Ida, simbolistul Mon~as. La acestea: "Iar ce va fi 'in viitor / Deocamdata e sublim ... " (Stanta).
Bacovia nu mai ramane decM ideea textului de mica dimensiune. Rigoarea Tot la acest nivel, al observarii lumii sociale ~i al atitudinii politice,
metrica ~i precizia semantica sunt anulate. Epitetul "burghez", pe de alta ironia ~i sarcasmul bacovian rezulta ~i din utilizarea sau parafrazarea, Intr-un
parte, nu poate fi sinonim cu "capitalist", ci cu "domestic", "casnic", simulat regim de gravitate, a unor c1i~eejurnalistice ~i ideologice la ordinea
"pragmatic", "mediocru". Titlul propune 0 pista falsa de lectura. Daca I-am zilei: "Am Invatat atatea I In timpul din urma, I Ca suntern / La un punet
lua In serios, atunci volumul ar trebui sa contina 0 poezie cuminte, previ- insemnat" (Vizita); "Capital moderat - onoare inteleetualilor, / ~i eelor de
zibila, vorbind despre mediocritatea vietii burgheze. Or, nimic mai putin muneese" (Stanta); "Lumea se sehimba / Egalitate, / ldei tumultuoase, /
adevarat decat asta. Bacovia I~i autoironizeaza propria poezie. Organizarea / Viitorului Intrevazut. / Sunt grade / Sunt / Posturi de
Daca Insa avem In vedere ~i faptul ca poezia Stantelor (inclusiv raspundere ... " (Perpetuum mobile); "Nici un minut / Pierdut degeaba, -
postumele) e Intr-o considerabila masura 0 poezie de observatie ~i de / Poate di ziua / Trecu" (Stil sirnplu); "Spre camp se duce / Si dumbrave /
explorare (term en utilizat de poet, vezi doua texte cu titlul Din explorari), ~i Eroua lume muneitoare" (Arminden), unde prezenta epitetului eroua In
ca In atentia sa intra nu 0 data lill1itarea, 1l10notonia, meschinaria, Ingustul locul obi~nuitei eroiea are 0 evidenta funqie persiflanta. Lui Perpessicius
pragmatism al vietii cotidiene, atunci stenograll1ele bacoviene au ~i 0 valoare strofa a doua a acestei poezii i se pare de-a dreptul pamfletara: "Si dupa alta
satirica, discret pamfletara.
zi, / Post festum - / I~demanari de cruci / Pe strazi / $i In tramvaie, / Spre vietii $i lil11bajulprozaic ("prozaicele hoarde"). in Noapte de toamnii, poem
necesal'ul randament / Din monotona munca." din 19161n care Mihail Petroveanu vede "poate prima confesiune a autorului
Deschizandu-se spre social $i politic, eul bacovian nu devine nici cu privire la epuizarea posibila a for(elor sale de creatie" (26), "jalea de-a nu
mai comunicativ, nici mai pu(in mizantrop. lzolarea sa de lume ramane mai putea face un vers" poate sane asumata sau simularn, dar oricuin am lua-o,
constanta, dar ea ajunge cu atat mai acuta cu cat vechiul paradis artificial al versul reprezinta 0 conven(ie artistica fundamentala, 0 garan(ie de arta, $i cel
emfazei metafizic-simbaliste a fast abolit. Noului tip de soliludine Ii lipsesc care scrie $tie asta. Versul este durabil, cantabil, definitiv, pe cand stanta
perdelele de protec(ie ale magiei sonore, iar inaderenta la lume a celui care reprezinta 0 structura perisabila, provizorie ("In stante / Efemere / Se duc
scrie se comunica direct, irevocabil, In regimul calI~ului provizoriu $i al orice placeri" .- Pro arte), greu inteligibila ("Nu $tiu daca / Sunt Intelese /
autoironiei: "Veacul m-a Tacut / Atat de cult / Incat ma uit / Peste oameni". Aceste stante ... " -- Stanta medie). Stanta aduce cu sine 0 schimbare a
(Vizita) sau: "Amici, / Caden(e / De tarziu orgoliu ... /0 haina, pe gust, / Sa codului poetic. Stanta e un rand scris ("Caci Dumnezeu / Mi-a dat sa scriu /
parasim necunoscutul / Leviathan". (Stanta la vin). Aceste randuri" - Dupa-amiaza calda), e scrisul insll$i, scapat din corsetele
Distan(a fa(a de mediul imediat a1 vie(ii se reduce la nivel semantic, muzicale ale prozodiei simboliste. Oar, Inainte de toate stanta ca noua forma
dar se pastreaza la nivel mental. Poetul ramane In continuare un excentric 0 de organizare a vorbirii promoveaza 0 poetica a sem;ului ;i a denotatiei In
natura In stare de criza. Insa faptul acesta e afirmat de data asta explicit, In'tr- dauna simboluJui $i a ambiguitatii. IndemnuI "Planteaza / Deci un s~mn /
o decisa poetica a transparen(ei: "Eu scriu / $i poate, / Tradez / 0 criza Mai nOll, / Mai pozitiv" (Pro a;te), pe care poetul sing~r $i-I adreseaza, ~u
mai are nevoie de nici un comentariu.
morala / Fara s-o $tiu." (Pro arte, II). Nu soar putea totu$i spune ci: Bacovia
Tocmai de aceea, pentru ca In stante e yorba de un alt Iimbaj, literal
nu e con$tient de ceea ce el insinueaza ca n-ar $ti. Criza e starea nonnala a
In esenta lui, In care vechea distanta Intre senmificat $i semnificant a fost
eului bacovian. Ceea ce poate sa difere e cel mult modalitatea prin care
anuJata, aici poezia se confunda deseori cu procesul experimentarii unei
aceasta criza e verbalizata. La fel de importanta e $i capacitatea de a
emisiuni lingvistice elementare, fundamental antipoetica. E ca $i cum soar
transforma criza In limbaj. Tema vorbirii, a spunerii, a scrisului, tema poeziei
Inva(a, prin exemple, 0 noua gramatica, atenta la cele mai simple rela(ii dintre
ca activitate revine $i se poten(eaza de-a lungullntregii substan(e a Stantelor.
cuvinte Intr-o propozi(ie $i dintre propozi(ii In cadrulunui context mai mare.
Multe texte din aceasta perioada sunt impreonate ~ de 0 foarte vie con;tiintii
~ , lar exemplele pe care Ie-am putea invoca tin de logica celor mai
teoretica. Metapoezia I$i intra In drepturi $i Bacovia devine astfel unul dintre
banale acte $i judecati umane cu putinta: "Mananc / Ca sa traiesc. / Scriu / $i
primii nO$tri poe(i moderni care face din procesul de textualizare 0 opera(ie
ma de$tept" (Pro arte, II) sau: "S-ar putea face / Multe reforme. Ma gandeam
estetlca la vedere.
singur. / Eram Tara nimeni. / $i tocmai azi / Au venit musafiri." (Vizita). Dar
Este adevarat ca $i perioadele anterioare Stantelor consemneaza
nu Intotdeallna gandul sau percep(ia devin cu adevarat propozitii. Unele texte
destul de fiecvent condi(iile care ar putea favoriza sa~, dimpotriva, fac
bacoviene din aceasta perioada sunt pur $i simplu ni$te inventare de semne,
imposibil actul transformarii existen(ei In poezie. Dar acolo e yorba pur $i
imagini $i obiecte. Principiul listei reprezinta, istoric vorbind, $i primul
simplu de poetizare, simbol izare, confonnarea sau nu la 0 conventie data cea
principiu de organizare $i constituire a unui text din istoria umanitatii (27).
simbolista. Con$tiin(a ca poezia are un specific ce se afirma prin' opozi(ie cu
Stantele bacoviene se dovedesc In feluJ acesta 0 forma de limbaj elel~entar,
domeniul non-poeticului e afirmatii elocvent Intr-o Serenada din volumul
obsedat de puritatea sa literala, referen(iala. Absenta propozi(iei nu trebuie sa
Comedii in fond: "Poetizeaza luna / Gradina de parfume, - / Prozaicele
fie In(eleasa neaparat ca 0 neputin(a sintactica. Principiul enumera(iei $i al
hoarde / De-acuma au tacut...". ImpOltant mi se pare aici nu atat faptul ca
elipsei are poate In primul rand func(ia de a intari caracterul de semn
Bacovia e de acord sau nu cu conven(ia acestui tip de poetizare (care face din
"pozitiv" (nepoetic, deci nesimbolist) al cuvantului racordat la noua realitate
"luna", "gradina", "parfumuri" $i, de asemenea, din "fereastra iubitei"
a faptelor. lata un text intitulat De ultima ora: "Razboi / Mi$carea
"tainicele umbre", "plansul de coarde", "ora tainuitii", elemente obligatorii):
popoarelor. / Comer\UJ a-ncetat. / Mal ai, / Paine, / Dupa alfabet. / Progrese In
cat can$tiin(a unei forme lirice care func(ioneaza In contrast cu contingentul
$tiinta, / Semnale, / Descoperiri, / Camino / Coliba. / Adapost. / Nop(i ro$ii, /
Cutremur. / Rena~terea lumii."
Sublinierile Illli apartin

148
Principiul listei de motive e Insa aplicat ~i In observarea vietii schimbale: "dealllri solitare", "goana de bal-bal"", "fastuosul basm",
interiaare, a parcursului imaginar mental ce nu mai poate fi citit In "vacarmul mOllstru", "veacuri sinistre", "umbre solitare", "se denunta
transparenra unei teme unice, ~i atunci lucrurile se complica foarte mult, lugubru". Revin ~i alte expresii mai banale: "trista tacere", "afm"a-i umed
pentru ca asintaxismul devine din denotativ, ermetic. 0 poezie de-a dreptul moina", "copacii goi", "clipe de-ntristare", "suflet Innoptat", "tictac de
sibilinica, pentru a-i da dreptate lui Perpessicius, este Feude: "Roz / Galben / tarziu", "taceri ce plang", "targul meu uitat", "departari le-nghetate", "nopti
Alb / Verde / Cenu~iu / Covoare / Peisagii din zari: / Imparatul alb, / tacute", "frunze se tarasc", "al noptii hau, pe uliti ninse". Interesant,
Imparatul negru, I Bogatii grase I Intr-un ascuns departe, I Utopii I Miragii I simptomatic, de-a dreptul e faptul ca aceste sintagme apar In marea lor
Dupa urbane ziduri: / Fauriri mintale ... " Si acesta nu este singuruJ exemplu. majoritate 'in texte versificate, scrise pe ritmuri de romanta, de serenada sau
Poezii foarte greu de interpretat, perfect structurate la nivelul discontinuitatii pur ~i simplu populare. E zona cea mai puternic marcata parodic a stante lor,
mentale; Insa criptice din punctul de vedere al expresiei imediate sunt ~i dar ~i cea mai slaba estetic, cea mai fragila. Bacovia este un redutabil poet
Moment, Studiu, Stanta reala, Compt, Stanta la vin, Glossa. ironic,dar nu ~i un parodist. Tocmai de aceea el a fost nu 0 data suspectat de
Ultimu] poem mi se pare deosebit de important prin finalul lui, care eminescianism, pentru ca arta sa parodica e neconvingatoare. Autoparodia Ii
dezvaluie explicit principiul generativ al stantelor: "Dad nu-i / Cu cine vorbi, rell~e~te lui Bacovia ~i mai putin. Cateva Incercari de despartire cu zambetul
I Se scrie." Dintr-o activitate artistica artificiaJa, care-i confera poetului pe buze de povara trecutului, cum ar fi Studiu, Verset ideal, Hibernal
statutul unui "compozitor de vorbe", poezia a devenit 0 forma simpla de noptat, II, Vanitas raman simple grimase involllntare.
comunicare. In absenta unui colocutor, ea supline~te vorbirea ~i, Incercand sa- eu rare, foarte rare exceptii, versificatia este 'in ciclul stantelor nu
I puna In termeni, face cotidianul suportabil. Vechiul univers de "culori, doar stangace, neglijenta, mimetica, ci de-a dreptul ~colareasca. Plltem vorbi,
reverii, armonii" e irecuperabil. EI poate fi cel mult recompus In recapitulari Intr-adevar, despre 0 pierdere totala a capacitatii de versificare, de~i faptul
brevilocvente, nostalgice de motive ireversibile, cum se Intampla In poezia acesta n-a fost un accident, ci s-a 'intamplat de la sine, printr-o e/involutie
De arta. Dar acest univers e regandit In toata inautenticitatea sa estetizanta, naturala 'in pm'alel cu aparitia unei noi poetici. Aceasta e 0 maniera anti pro-
artificiala ca un machiaj. Motiv de 0 extraordinara pregnanta In Plumb ~i zodica ~i antieufonica, scuturata de podoabele figurilor, Insa Intemeiata pe
Scantei gal bene, amurgul e discreditat nemilos, ca simplu element de rigori sintactice ~i enuntiative inedite, Tara un precedent In poezia noastra,
recuzita ieftina: "Amurguri ... I Vopseli I Triste culori, I Spoieli I Boieli, / nici macar In cea de avangarda, ceea ce face din Bacovia un pionier aJ unui
Sperante parasite ... " (Amurguri). Tehnica simbolista a cromaticii meteoro- tip de limbaj poetic abia astazi pe deplin constituit. Nu Insa ~i deplin acceptat,
logice e astfel recriminata ca 0 frivoJa tehnica a fardului. Ceea ce nu Inseamna dovada contestatiile de care au avut ~i au parte poetii no~tri tineri situati In
ca meteorologia nu va fi In continuare prezenta ~i In substanta stantelor, dar descendenta ace~tui mod tranzitiv al rostirii lirice. In ceea ce prive~te critica
aici e Yorba, pentru a folosi chiar formulele poetuJui din Stanta la vin, de 0 noastra, cr~d ca poezia lui Bacovia din ultima sa perioada de creatie ar deveni
"alta realitate", de 0 "lume miqorata", redusa la imediata ei fenomenalitate. mai transparenta ~imai comprehensibila, ~i ar ca~tiga mult ~i la nivel valoric,
Motivul asfintitului apare In poezia Seara, dar el nu mai este un pretext de daca ea ar fi citita prin filiera poeziei enuntiative scrise de Victor Felea, A.E.
excitatie nevrotica ~i evaziune In metafizica damnarii, ci un fenomen natural Baconsky, Mircea lvanescu, Petre Stoica, Bogdan Ghiu, Matei Vi~niec,
observat In stricta sa contingenta. Ne aflam In fata unui pastel de structura Gheorghe lava, Simona Popescu, Gheorghe Ene, Andrei Bodiu, Caius
clasica: "Lini~te ... / Nu se mi~ca nimic. I Foi gal bene, uscate, I Ro~ii, I Ca vor Dobrescu, Petru Romo~anu, Augustin Pop. 0 comparatie a distantei care
pica ... ? / Pe dupa case I Sta soarele I Spre apus ... I Lini~te ... I Nu se mi~ca separa volumul Plumb de ciclul stante10r cu evolutia lui Eugenio Montale de
nimic I Culori vii / Si lungi, / Inspre apus. / Pe nesimtite, / Incet, / Au disparut la Oase de sepie (J 920-1927) la Caiet pe patm ani ( 1973- ] 977) s-ar putea,
aureole ... / Noapte." de asemenea, dovedi revelatoare. Montale este, ~i el, initial un poet ermetic ~i
Ar fi, totu~i, exagerat sa vorbil1l, In cazu! acestui ultil1l Bacovia, obscur, pentru a deveni, spre sfar~itul vietii, un tranzitiv ~i un prozaizant.
despre 0 despartire radicala, decisa, definitiva, de mai vechiul limbaj. Trebuie oare din acest motiv sa-I acuzam ~i pe el de sterilitate?
Reilliniscente lexicale ale l1lanierismului el1lfatic, epitetele considerate de A privi In continuare ca pe un fenomen degeneraliv lenta dar
Via'lu conventionale ~i mimetice, revin, ~i nu Intotdeallna In contexte hotarata desprindere a poeziei lui Bacovia de canoanele semanticii muzicale
Scanteilor gal bene ~i Cu voi. .., iSlovirea lirisll1ului bacovian." (v. Vladimir
silllboliste ~i a vcdea un regres In efortul poetului de achizitionare a unui nou
Streinu - Poezic ~i poeti romani, Ed. Minerva, Bucure~ti, 1983, p. 256).
limbaj, direct ~i "realist", care pune accentul pe valorile topice, literale ~i
2). Mihail Petroveanu - George Bacovia, E.P.L., Bucure~ti, 1969; Ovid
denotative ale cOll1l1nicarii estetice Inseamna a nl! Intelege miza de 0 viata a Crohlllalniceanu - Literatura romana ~i expresionismul, Ed. Ell1inescu,
scrisului S3U. Intre livrescul atitudinilor lirice artificiale, paroxistice, din Bucure~ti, 1971, pg. 199-204; Alexandra Indrie~ -- Alternative bacoviene, Ed.
primele doua volume ~i naturale!eCl biografica a discurslilui sau din Stante se Minerva, Bucurqti, 1984.
ll1asoara, cum am mai spus, un drum care este al poeziei (post)moderne 3). "Putem vorbi la Bacovia de un veritabil antisilllbolism. La un capat al poeziei lui
Insa~i. Un drum cu 0 finalitate care nu II intereseaza pe Bacovia In aspectele se produce 0 dezintegrare a limbajului prin sincopa, prin recurgerea la forme voit
sale tehnice, procedurale. In cazul lui, voin!a inovatiei ~i a experimenUirii prozaice ~i nearticulate. La un altul, poetica simbolista este supralicitata ~i uneori
sintactice e pur ~i simplu un reflex al existentei care nu-~i mai gase~te altfel compromisa prin patetism. Peste tot simtim rictusul, nuanta de sarcasm a vocii ori
un fel de a monta imaginile ce indica - intr-o maniera excesiva sau intr-una cu
cuvantliJ. E cautat cuvantul propriu, cuvantul just, singurul In masura sa spuna
intentie nula - parodia simbolismului decadent. Poezia a fost impinsa pe nesimtite
ceva autentic despre experienta psihica ~i biologica a batranetii, despre noua
spre poJii ei: unul este proza, banalul limbii comune; altul este poza, Jimbajul
lume romaneasca postbelica, despre e~ec, absenta sperantei, resemnare, emfatic, conventia exacerbata. Intre proza ~i poza se consuma insa la Bacovia nu
singuratate, memorie, paralizia treptata a puterilor de semnificare ~i presen- numai aventura simbolismului, dar ~i a antipoeziei." (Nicolae Manolescu
timentul Illortii. Abia acum se poate vorbi despre 0 totala indistinctie Ilitre George Bacovia, ii1 "Scriitori romani", Ed. ~tiin(ifica, Bucure~ti, 1978, p. 48).'
poezic ~i existenta. Dar chiar ~i Inainte, In prima parte a creatiei sale, Bacovia 4). De~i constata ca Bacovia "a parcurs traseul tranzitiei de la modernism la
c un poet la fel de lipsit de biografie. Tocmai Stantele ne arata ca biogra- postmodernism", intr-o foarte interesanta postfa(a, Bacovia - un model al
fizarea poeziei nu Inseamna pentru el 0 introducere a datelor civile imediate tranzitiei, la volumul G. Bacovia - Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucure~ti, 1987,
In text. Viata !ui exterioara nu exista. Tot ceea ce exista sunt senzatiile, Ion Bogdan Lefler ii retrage, totu~i, poetului calitatea de scriitor postmodern. In
discu(ie e ultimul Bacovia, cel din Stante ~i versete, care "a ajuns aici prin
perceptii1e, starile de spirit, nervii, sentimentele, rationamentele. $i toate
eliminarea treptata din text a unei serii de constante de limbaj modernist. Ce n-a
aces tea par Tacute sa ajunga Intr-o carte. Bacovia nu-~i poate con cepe altfel
mai reu~it sa faca a fast 0 revizuire ( ... ) a statutului eului poetic in funqie de
viata, decat ca pe 0 secretie a conditiei sale de poet. Viata e data pentru a fi trasaturile modelului catre care se indreptase". Lipsind "pasul decisiv al
scrisa. Altfel, "oricine orice au trait, nimic nu ramane". Exista Insa mai multe rebiografizarii vocii naratoare" din poezie", potrivit opiniei criticului, Bacovia a
moduri poetice de a(-ti) descrie viata. Bacovia Ie descopera pe rand ~i ratat ~ansa de a fi primul nostru postl11odcrnist. A~a ceva nici n-ar fi fost posibil -
strabate implacabil stratificarea lor, "gre~indu-;:" mereu cartile, Incurdind ~i ni se sugereaza mai departe - cu un poet al carui principiu de '~onstruetie e
amestecand registrele Intr-o devenire atat de Iibera ~i nea~teptata In raport cu fragl11entarismul. Marele merit al acestui Bacovia, din Stante burgheze ~i
datele simboliste initiale, ca ea a putut parea suspecta, neesentiala, improprie postume, "ramane orientarea catre scriitura directa, antimetaforica".
chiar. 5). Apartenenta unei parti a poeziei generatiei '80 la bacovianism a fost sesizata de
aceja~i Ion Bogdan Leiter: "In sfiir~it, pentru ultimele noastre serii de autori,
Or, tranzitivitatea poeziei bacoviene e 0 calitate a poeziei care se
Bacovia prel11erge solitarismul antill1etaforizant aproximat de Petre Romo~anu,
scrie azi, In lume. Ceea ce schimba fundamental toate datele problemei.
Mariana Marin sau Ion Mure~an, varianta auster"realista" din versurile lui Matei
Bacovia este contemporanul nostrl.l. Cel mai contemporan dintre toti marii Vi~niec ~i - prin Stante - experimentele de stranie concentrare din poezia lui
no~tri poeti ai acestui seco!. Calin Vlasie". (Op.cit., p. 242). In alta parte mai sunt amintite numele lui Mircea
Carlarescu, Liviu Ion Stoiciu, Alexandru Mu~ina.
6). Ion Caraion - Bacovia - Sfiiqitul continuu, Ed. "Carlea Romaneasca",
Bucure~ti, 1977.
7). Agatha Grigorescu Bacovia - Bacovia. Poezie sau destin, editia a II-a revizuita,
Ed. Eminescu, Bucure~ti, 1972, p. 72.
1). Prilllul care formuleaza aceasta idee e Vladimir Streinu, in 1937, intr-un articol din 8). Tudor Vianu - G. Bacavia in editie definitiva, in "Scriitori romani, III", Ed.
"Gazda": "Este adevarat ca, de la Plumb, Bacovia s-a dovedit mereu drept un Minerva, Bucure~ti. 1971, pp. 388-390.
talent declinant" ~i "Din Comedii in fond, constatam, ca ~i dupa lectura
9). Agatha Grigorescu Sacovia - Op. cil.; G. Sacovia - Opere (prefata, antologic,
note bio-bibliografice de Mihail Pctroveanu). Ed. Minerva. Bucurqti, 1978.
10). Citalele se dau dupii Antologia poczici simbolistc romanc$ti (cditie ~i prefata de
Lidia Bote), E.P.L., Bucure~ti, 1969.
II). Mircea Scarlal - George Bacovia, Ed. Cartca Romaneasca, l3ucure~ti, 1987, p.
97.
12). Mircea Scariat - Op. cil., p. 98.
13). Ibidem -p.IOS.
14). Matei Calinescu - ConceptuI simboIist de poezie, In "Conceptul modern de
poezie", Ed. Eminescu, Bucure~ti, 1972.
15). Apud Matei Gllinescu - Op. cit.
16). Considerata multii vrcme 0 dovada de adeziune a poctului la prefacerile lumii
comuniste, Cogita e 0 paezie amara, de 0 subtila ironie. Chiar ~i numai
eontextele aratate aici, ale adjectivului nehotarat toate, ne indica valoarea
negativa a primei propozitii din poem. Stim, pe de alta parte, ea punctele de
suspensie marcheaza la Bacovia nedeterminarea, indecizia, nesiguranta. Ele au de
multe ori 0 valoare ironica ~i acesta e cazul versului "Sunt fericit. ..". Sa ne
reamintim ~i sIar~itul poeziei: "Nu-i maini, I Nici azi, I Nici ieri, - I Timpul. ..",
eare comllnica absenta oricarei certitudini. Ironia ~i alltoironia cad ~i de data
aceasta pe fondul aceleia~i strllcturi interioare, fundamental pcsimista. Punctele
de sllspensie finale sunt 0 deschidere spre neanl.
17). Tudor Vianu - Op. cit., p. 390.
18). AI. Pim - G. Bacovia: Stante burgheze, In "Natiunea", an II, nl'. 289, 10 martie,
1947.
19). Apud Ion Bogdan Lefter - Op. cit., p. 237.
20). Tudor Vianll - Op. cit., p. 391.
21). Perpessicius - Stante burgheze de G. Bacavia, In "Opere", vol. XI, Ed.
Minerva, BlIcure~ti, 1980.
22). Ibidem.
23). Ibid.
24). Ibid.
25). Agatha Grigorescu Bacovia - Op. cit., p. 287.
26). G. Bacovia - Opere, ed. cil., p. 509.
27). Despre "principiul listci", vezi Andrei Cornea - Scrierc $i oralitate in cultura
antica, Ed. Cmtea Romaneasca, Bucurqti, 1988.

S-ar putea să vă placă și