Sunteți pe pagina 1din 30

Finantele agentilor economici

I. Precizari conceptuale

Sfera de cuprindere a unei astfel de discipline este extrem de vasta si este generata de
complexitatea relatiilor pe care orice agent economic o dezvolta cu mediul in care isi duce
existenta. Ritmul alert al schimbarilor specific de altfel economiei de piata transform
compartimentul financiar al oricarei firme intr-o oglinda in care si din care se reflecta att
evolutia mediului extern al firmei cat si evolutia mediului intern al firmei.
Complexitatea relatiilor financiare se evidentiaza prin multitudinea de probleme care se
cer rezolvate de catre orice firma care i dorete s se mentin pe pia i s aib succes.
In funcie de gradul de dezvoltare al firmei sfera relatiilor financiare ale firmei si
problemele cu care se confrunta managementul financiar al acesteia difer dupa cum urmeaz:

A. Pentru Microntreprinderi managementul financiar este caracterizat de:


- inexistena unui compartiment clar definit n interiorul firmei
- relatii financiare restrnse cu ali ageni ageni economici i reduse de obicei
la plata impozitelor i taxelor ctre stat
- lipsa accesului la fonduri pentru finanare provenite din exteriorul firmei (ex.
Pieele de capital)
- aspecte financiare legate de efectuarea de ncasri i pli generate de
activitatea de baz a firmei i care se refer de obicei la activitatea de
aprovizionare cu materii prime, materiale, vnzarea produselor, plata
salariilor, etc.
- expunerea la risc este relativ mica dar adesea acesta nu este cuantificat in
deciziile economice.
Acest sistem este cu preponderen intalnit in rile slab dezvoltate i n cele n curs de
dezvoltare.

B. Pentru ntreprinderi mici i mijlocii managementul financiar are o complexitate mai


mare si se bazeaz pe utilizarea unor instrumente financiare diversificate. Utilizarea
tuturor acestor instrumente depinde ns de mrimea firmei n cauz, de vechimea ei
in spaiul economic, de puterea sa financiara, de prestigiul dobndit i de atitudinea
acesteia fa de risc.
C. Pentru ntreprinderile mari principalele caracteristici ale managementului financiar
sunt:
- supravegherea ncasrilor i plilor efectuate n/din valut sau moned
naional
- atragerea resurselor de finanare din sistemul bancar dar si prin accesul la
pieele de capital
- efectuarea de investiii n ar i n strintate
- realizarea unui control riguros al riscurilor legate de evoluia cursului de
schimb i a ratelor dobnzii, etc.

1
Dup cum se poate observa problemele financiare ale unei firme pot fi extrem de simple
sau extrem de complicate n funcie de o multitudine de factori
Practica economico-financiar ne oblig ns s facem urmtoarea distincie:
Managementul financiar, ca departament la nivel de firma este provocat sa fac fa tuturor
acestor probleme n timp ce managementul financiar ca disciplina se dorete a oferi
instrumentele teoretice absolut necesare fundamentrii deciziilor n plan practic.
Adesea se ntmpl ca aceeai valoare a unui indicator obinut pentru dou firme diferite
s impun msuri i conduite diferite pentru acestea.
Astfel, ceea ce este important nu este doar nsuirea unor noiuni teoretice i cunoaterea
formulelor de calcul a unor indicatori ci nelegerea fenomenului financiar, nuanarea lui i
interpretarea acestuia n funcie de condiiile specifice n care se produce.
Denumit de unii autori si gestiune financiara, managementul financiar a fost definit de-a
lungul timpului n felul urmtor:

Management financiar = totalitatea principiilor, metodelor, tehnicilor i sfaturilor ce l


pot ajuta pe orice individ care i propune creterea averii personale prin intermediul unei firme
s-i ating acest scop. (V. Dragot, L. Obreja, M. Dragot, A. Ciobanu Management
financiar , Ed. Economic, 2003, pag.15

Gestiunea financiar poate fi definit ca un ansamblu de decizii i activiti care


concur la reglarea i la ajustarea fluxurilor financiare i a fondurilor, la gospodrirea resurselor
financiare ale ntreprinderii. (Gheorghe E. Bistriceanu, Mihai N. Adochiei, Emil Negrea -
.Finanele agenilor economici., Ed. Economic, Bucureti, 2001, pag. 92)

Fie ca este definit prin intermediul instrumentelor pe care le foloseste, fie prin scopul
urmarit Managementul financiar este abordat prin mijlocirea a dou elemente importante:
- Obiectul managementului financiar
- Scopul managementului financiar

1.1. Obiectul managementului financiar

Obiectul managementului financiar l reprezint ansamblul componentelor financiare din


cadrul mediului n care orice firm i desfoar activitatea. Aceste componente interacioneaz
ntre ele, sunt adesea interdependente i reprezint forme de manifestare ale unui sistem unitar
aflat ntr-o permanent evoluie.
Cu alte cuvinte, obiectul managementului financiar al unei firme este reprezentat de catre
sistemul financiar din care aceasta face parte i care are drept componente urmtoarele:

a) Activele financiare sau titlurile financiare - reprezinta hrtii de valoare care confer
deintorului lor drepturi de proprietate sau drepturi de crean. n aceast categorie intr:
aciunile, obligaiunile, bonurile de tezaur, biletele de trezorerie, etc.
b) Instituiile financiare reprezint principalii ageni economici prin intermediul carora
se realizeaz majoritatea operaiunilor financiare: banci, case de economii, societi de
asigurri, etc
c) Pieele titlurilor financiare reprezint spaiul n care sunt tranzacionate activele
financiare si au rol de:

2
- finanare a agenilor economici i a ntregii economii
- refinanarea instituiilor financiare
- acoperirea riscurilor financiare
d) Reglementri juridice i tehnice ce au drept scop reglarea i organizarea
comportamentelor financiare ale agentilor economici
e) Prghii de intervenie ce susin pe de o parte aplicarea reglementrilor enunate anterior
iar pe de alt parte corecteaz i influeneaz indirect modul de aciune al operatorilor
financiari pe pia. Exemplu de astfel de prghii: rata dobnzii, cursul de schimb, cotaiile
bursiere, etc.

1.2. Scopul managementului financiar

A. Principalul scop al managementului financiar la nivelul unei firme l reprezint


maximizarea valorii acelei firme. Sigur, nu putem afirma ca acesta este i singurul scop al
managerului financiar dar toate celelalte sunt subordonate acestuia.
Dar ce este valoarea unei firme?
ntr-o manier simplist putem afirma c valoarea unei firme este dat de valoarea
patrimoniului su. DAR! Acest lucru este departe de realitate deoarece patrimoniul unei firme nu
poate fi separat de proiectele de investiii n care acesta este implicat sau va fi implicat. Drept
urmare este absolut necesar sa facem cteva precizri referitoare la ceea ce nelegem prin
valoarea unei firme, cel puin din punct de vedere financiar:
* valoarea unei firme este o valoare actualizat a rezultatelor viitoare ce sunt preconizate
a fi obinute
* valoarea unei firme nu este o mrime static ci fluctueaz n funcie de rentabilitatea
proiectelor de investiii n care este implicat patrimoniul acesteia
* calculul valorii unei firme depinde de atitudinea i gradul de percepere a riscului de
ctre echipa managerial.

1.2.1. Premizele maximizrii valorii unei firme:

- patrimoniul firmei trebuie s fie angajat n proiecte de investiii astfel nct s


poat fi valorificat n mod optim
- optimizarea deciziilor financiare astfel nct s existe un grad ct mai mare de
acoperire a riscurilor
- implicarea firmei n social prin grija fa de bunstarea angajailor i crearea
unui climat de munc non-conflictual.
- Dobndirea respectului prin produse de calitate i msuri de protejare a
mediul
- Maximizarea rezultatelor financiare pe termen lung

II Gestionarea riscurilor

Riscul este definit n Dicionarul complet al economiei de pia drept un eveniment


viitor i probabil a crui producere ar putea provoca anumite pierderi. El poate fi previzibil
atunci cnd factorii care ar aduce pierderi pot fi prevzui cu anticipaie i imprevizibil atunci
cnd este determinat de situaii fortuite (Bu Georgeta, 1994)

3
Riscul nu trebuie confundat cu incertitudinea, diferena dintre ele fiind dat de anticiparea
probabilitii apariiei unor consecine obiective. Astfel, n timp ce n cazul riscului putem
identifica aceste probabiliti, incertitudinea nu permite, prin lipsa de informaii, anticiparea n
nici un fel a producerii unor evenimente.
n funcie de probabilitate pot fi evideniate trei categorii de situaii:
Certitudinea absolut definit ca acea situaie decizional n care evoluia viitoare a
evenimentelor poate fi prevzut cu o o precizie maxim, de 100%.
Incertitudinea a crei msur este dat de numrul i dimensiunea factorilor care pot
afecta cursul unei aciuni.
Riscul se afl ntre certitudine i incertitudine i provine din imposibilitatea de a
aprecia cu exactitate care este evenimentul identificat ca atare de decident care se va materializa
efectiv i va determina un anumit rezultat negativ.
Riscul poate fi i el de dou feluri:
- risc pur care ia n considerare doar pericolul unei pierderi (ex: pagubele
poteniale ale incendiilor, inundaiilor sau cutremurelor
- risc speculativ care acoper att posibilitatea unui ctig, ct i pericolul
unei pierderi.

n sfera managementului financiar riscul face trimitere la posibilitatea i probabilitatea


unor variaii ale rezultatelor fa de valorile sau nivelurile estimate iniial. Cu ct informaiile
utilizate sunt mai actuale i mai inteligent utilizate cu att consecinele nefaste ale unei anumite
situaii riscante sunt mai puine.

2.1. Msurile de control i gestionare a riscurilor includ:

Evitarea riscului presupune renunarea la acea parte a proiectului care este asociat cu
riscuri considerabile.
Prevenirea i reducerea riscurilor presupune pe de o parte reducerea pierderilor nainte
ca ele s aib loc (prevenirea) sau dup ce acestea au aprut (reducerea).
Reducerea pierderilor se poate realiza pe trei ci:
- valorificarea a tot ce mai poate fi salvat dup ce evenimentul negativ s-a
produs;
- obinerea de daune de la cei care se fac responsabili de producerea
evenimentului negativ;
- existena planurilor pentru situaii limit care s conin soluii n
eventualitatea producerii unor astfel de evenimente negative.
Transferul riscului se poate realiza pe dou ci:
1. transferul activitii generatoare de evenimente cu poteniale consecine negative
ctre unul sau mai muli parteneri
2. ncheierea unor contracte de asigurare
Asumarea riscului presupune, dup o analiz obiectiv a situaiei, ignorarea riscului i
demararea activitii.

2.2. Riscul financiar

4
Influena a numeroi factori cum ar fi piaa, concurena, factorul timp, inflaia, cursul
valutar, dobnzile, face ca decizia financiar s devin de multe ori o decizie n condiii de risc.
Principalele riscuri care trebuiesc stpnite i analizate de managementul financiar sunt:
a) Riscul de exploatare determinat de structura costurilor, modificarea preului
utilitilor, modificarea cadrului legislativ i a reglementrilor din domeniul taxelor i
impozitelor, creterea salariilor, nsprirea concurenei, etc.
b) Riscul ndatorrii care apare ca efect al structurii financiare i este strns legat de
structura finanrii ntreprinderii.
c) Riscul de faliment care provine din incapacitatea firmei de a-i onora obligaiile.
d) Riscul ratei dobnzii i riscul cursului valutar care prin fluctuaiile neprevzute pot
determina pierderi economice i financiare importante

Msurarea global a riscului financiar

Valorificarea activelor unei firme presupune sperana unor rezultate viitoare care sunt
nsoite de o anumit rat de rentabilitate Rj . Diferitelor ipoteze de valorificare a activului le
pot fi asociate rentabilitile R1, R2, R3,...Rn. Fiecare dintre aceste rate va fi nsoit de o
probabilitate subiectiv Pj, care va irului de rentabiliti un ansamblu de probabiliti P1, P2,
P3...Pn.
Distribuia ratelor de rentabiltate permite stabilirea speranei matematice corespunztoare
ratelor de rentabilitate preconozate, ponderate cu probabilitile asociate lor.

n
R = PjRj
j 1

Instabilitatea acestor rezultate se poate stabili lundu-se n considerare amploarea


distanei fa de medie (Rj - R ).
Dispersia i abaterea medie ptratic sunt mrimile care msoar instabilitatea
rezultatelor i deci mrimea riscului.

n
R2 = Pj ( R
j 1
j R ) 2 dispersia

n
R Pj ( Rj R )
j 1
2
abaterea medie ptratic

CAPITALURILE FIRMEi

Capitalurile permanente
Capitalurile, denumite n literatura de specialitate i capitaluri permanente, reprezint
totalitatea surselor de finanare de care dispune unitatea patrimonial pentru o perioad mai
mare de un an. Altfel spus, ele constituie sursele de finanare cu caracter stabil pe care le poate
utiliza ntreprinderea pentru procurarea tuturor elementelor patrimoniale de activ.
n funcie de modul cum se constituie, capitalurile se pot delimita n urmtoarele grupe sau
categorii: capitaluri proprii si capitaluri mprumutate pe termen lung si mediu.

5
A. Capitalurile proprii
Capitalurile proprii, denumite i pasivul intern al ntreprinderii, reprezint totalitatea
capitalurilor aparinnd ntreprinztorului individual, asociailor sau acionarilor. Ele se
constituie din aportul acestora, prin autofinanare i pe seama altor resurse financiare, iar n
contabilitate se oglindesc cu ajutorul conturilor din primele cinci grupe (10-14) ale clasei 1
"Conturi de capitaluri", cu excepia fondului de participare la profit (112), care, contrar
simbolului su, se ncadreaz n categoria Alte datorii.
n continuare se prezint, n mod succint, elementele structurale privind capitalurile, n
ordinea n care conturile aferente sunt nscrise n Planul de conturi general.
a. Capitalul social reprezint aportul n numerar i/sau n natur subscris de ctre
acionari sau asociai att la constituirea unitii patrimoniale, ct i ulterior cu prilejul
majorrii acestei categorii de capitaluri proprii.
Sub aspectul mrimii sale, capitalul social se identific cu valoarea nominal a tuturor
aciunilor sau prilor sociale, respectiv cu valoarea aportului n natur sau n numerar, a
rezervelor ncorporate i profitului net repartizat pentru majorarea capitalului sau altor operaii
care conduc la modificarea acestuia.
Orice intreprindere individuala sau sub forma de societate nu poate fi infiintata daca nu
dispune de un nivel minim de capital propriu. Proprietarii trebuie sa angajeze un minim de aport
care sa constituie capitalul social al firmei.
Fiecare asociat in schimbul aportului sau va primi un numar de parti sociale/actiuni care
reprezinta dreptul lor asupra capitalului.

b. Primele legate de capital se refer la excedentul dintre valoarea de emisiune i


valoarea nominal a aciunilor sau prilor sociale.
c. Diferenele din reevaluare sunt reprezentate de sumele care se stabilesc ca diferen n
plus ntre valoarea actual, mai mare, i valoarea nregistrat n contabilitate pentru elementele
de activ supuse reevalurii.
d. Rezervele de care poate dispune ntreprinderea se constituie din profitul brut sau net,
dup caz, i din excedentul ce se obine prin emisiunea de aciuni la un curs mai mare dect
valoarea lor nominal, excedent care s nu fie destinat acoperirii cheltuielilor de emisiune sau
pentru amortizarea acestora.
e. Rezultatul reportat se refer la profitul sau pierderea din exerciiile anterioare a crui
repartizare sau acoperire, pe baza hotrrii adunrii generale a acionarilor sau asociailor, a fost
amnat. Profitul reportat majoreaz capitalurile proprii, iar pierderea reportat le diminueaz.
f. Capitalul individual se constituie din aportul n natur i/sau n numerar vrsat de
ntreprinztorul individual.
g. Fondurile proprii cu scop determinat se constituie din profitul net i alte surse, cum
este cazul avansurilor primite de ctre constructori de la beneficiarii lucrrilor, pentru obinerea
baracamentelor i amenajrilor provizorii.
h. Rezultatul exerciiului sau anului financiar curent este reprezentat de profitul realizat
sau pierderea nregistrat i care contribuie la majorarea i respectiv diminuarea capitalurilor.
Dup cum se observ contributiile interne se formeaza din resursele care se degaja din
propria activitate pe care o desfasoara firma. Astfel, se inregistreaza un proces de
autofinantare cu importanta deosebita asupra structurii financiare si a capitalului de a atrage
fonduri pentru firma respectiva.

6
Diferenta dintre incasari si cheltuieli (fara amortizare) va capata destinatii diferite
(impozitul pe profit, dividende, participarea salariatilor la profit). Partea ramasa se va aloca
societatii, mai exact se formeaza fondul de amortizare a provizioanelor si rezervele. Sursele
cuvenite intreprinderii si pastrate de catre aceasta, formeaza autofinantarea totala (globala
sau bruta) care e alcatuita din autofinantarea de mentinere si neta.
a)Autofinantarea de mentinere se refera la acele sume puse in asteptare urmand ca din
ele sa fie efectuate in viitor cheltuieli prin care se va pastra nivelul atins al patrimoniului net.
Intre sursele de constituire a autofinantarii de mentinere, ponderea principala o detin
amortizarile normale care corespund pierderii reale de evaluare a imobilizarilor, alaturi de
amortizarile cu caracter special si de provizioane, in special cele constituite pentru acoperirea
cresterilor de preturi.
b)Autofinantarea neta este constituita ca parte a autofinantarii brute care depaseste
necesarul cerut de refacere a capitalurilor imobilizate si uzate integral si care au ca efect o
crestere a patrimoniului si o crestere a avutiei actionarilor. Autofinantarea neta se constituie in
principal din profitul constituit pentru rezerve, adica din acele beneficii care raman dupa
deducerea impozitului, a dividendelor, a stimulentelor salariale.
O alta sursa a acestei autofinantari este si partea din fondul de amortizare care
depaseste deprecierea reala a capitalurilor imobilizate.
Alaturi de notiunea de autofinantare se mai utilizeaza si notiunea de CASHFLOW care
este foarte apropiata de prima,cu diferenta ca autofinantarea bruta nu cuprinde profitul
distribuit actionarilor si eventual salariatilor sub forma de participare la profit.
Astfel CASH-FLOW-ul reprezinta o autofinantare bruta inainte de repartizarea profitului
pe destinatiile mentionate.
Autofinantarea prezinta pentru firma aflata intr-o economie de piata o serie de avantaje :
mijloc sigur de finantare, libera actiune a firmei (independenta acesteia).
i. Subveniile pentru investiii se refer att la sumele care se aloc de la bugetul de stat,
ct i la alte resurse nerambursabile de care beneficiaz unitatea patrimonial n scopul finanrii
unor activiti pe termen lung sau a unor cheltuieli de natura investiiilor, precum i la
imobilizrile primite cu titlu gratuit (donaii, plusuri de inventar .a.).
j. Provizioanele reglementate se constituie pe seama cheltuielilor excepionale, pe feluri
de provizioane, n funcie de dispoziiile legale ce se emit n acest scop.
k. Provizioanele pentru riscuri i cheltuieli reprezint fonduri care se constituie la
ncheierea exerciiului prin majorarea cheltuielilor de exploatare, a cheltuielilor financiare i a
celor excepionale, dup caz, privind amortizrile i provizioanele. Ele sunt destinate finanrii
pierderilor i cheltuielilor care devin exigibile n exerciiul urmtor i care se refer la litigii,
garanii acordate clienilor, cheltuieli relativ mari ce se repartizeaz pe mai multe exerciii,
pierderi din schimb valutar .a.

A1 Majorarea capitalului social si drepturile de subscriere si de atribuire ale actionarilor


sau asociatilor
In evolutia oricarei firme pot aparea momente in care se impune expansiunea economica
prin realizarea unor investitii noi sau este necesara acordarea unor garantii suplimentare
creditelor pentru finantarea unor activitati de expansiune.
In aceste conditii intreprinderea poate solicita de la actionarii sai existenti sau de la alte
persoane noi contributii sau aporturi in vederea majorarii capitalului.
Majorarea capitalului poate imbraca mai multe forme :

7
aporturi noi in numerar si natura
incorporarea de rezerve
convertirea datoriilor intreprinderii
fuziunea sau absorbtia
Majorarea de capital prin emisiunea de noi actiuni poate fi facuta simultan cu majorarea prin
incorporarea rezervelor. Dintre toate aceste forme de majorare a capitalului se considera ca
numai cea referitoare la noi aporturi in numerar poate fi considerata ca o operatiune de finantare
directa.
Aportul in natura, fuziunea sau absorbtia pot fi considerate operatiuni indirecte de finantare.
Nici convertirea datoriilor fata de creditori sau furnizori nu este tratata ca o operatiune de
finantare propriu-zisa avand ca efect doar modificarea structurii financiare a intreprinderii,
respectiv modificarea structurii pasivului bilantier prin transformarea unei parti din datoriile
totale in capital neexigibil.
Majorarea de capital prin noi aporturi in numerar poate fi realizata prin doua solutii de
tehnica financiara.
Prima vizeaza un aport suplimentar numai de la actionarii vechi care se calculeaza prin
raportul existent intre cresterea de capital si numarul de actiuni existente, asistand in acest
caz la o crestere a valorii nominale a actiunii. Valoarea nominala noua este egala cu
valoarea nominala veche + aportul generat de operatiunea respectiva.
VN1 = VN0 + K/N unde VN = valoare nominal;
K = spor de capital;
N = numarul de aciuni existent
Solutia este greu de realizat in practica deoarece nu toti actionarii sunt de acord sa
contribuie la noua majorare de capital.
A doua solutie vizeaza emiterea de actiuni noi atat catre vechii actionari cat si eventual
catre noi investitori. Aceasta situatie este mai intalnita in practica si presupune fixarea
unui pret de emisiune, protectia vechilor actionari si plasarea noilor actiuni. Emisiunea de
noi actiuni are efecte directe si imediate asupra diluarii controlului asupra societatii
exercitat de vechii actionari.
Pentru a-si procura capital pe aceasta cale, societatea va trebui sa emit un numar de
actiuni noi (N) egal cu raportul dintre cresterea de capital si pretul de emisiune (E).
N' = K/E
Capitalizarea bursiera, inainte de aceasta operatie era egala cu numarul vechi de actiuni
(N) inmultit cu preul acestor aciuni la burs (cursul aciunilor) :
Cb = N*P
Dupa emisiunea noilor aciuni ,capitalizarea bursiera devine :
Cb' = N*P+N*E
In aceste conditii,valoarea unei actiuni va deveni :
N * P N* E
P' =
N N
Valoarea acestor actiuni este de obicei mai mica decat cursul vechilor actiuni ,astfel incat
va aparea o diferenta intre acestea, egala cu :
P = P - P'
In absenta unui mecanism compensatoriu vechii actionari isi vor pierde o parte din
investitia lor, calculata pentru fiecare titlu in parte. Din acest motiv, practica si calculul juridic

8
au impus acordarea de catre intreprinderi a unor drepturi preferentiale de subscriere asupra
actiunilor noi in beneficiul actionarilor vechi, egal cu:
N
Ds = P E
N N
Numai actionarii vechi sunt autorizati sa achizitioneze actiuni noi la pretul de emisiune si
numai intr-un numar proportional cu titlurile pe care ei le detin deja.
O actiune noua va putea fi cumparata de actionarii vechi la pretul de emisiune daca
acestia detin un numar de actiuni vechi calculat in baza raportului N/N.
Cumparatorul neactionar va putea achizitiona actiuni noi daca cumpara mai intai un
numar de drepturi preferentiale de subscriere de la vechii actionari care este egal cu raportul
mentionat anterior si apoi trebuie sa achite pretul de emisiune. Astfel, noul actionar va plati
pretul de emisiune plus suma corespunzatoare drepturilor preferentiale cumparate.
Vechiul actionar are alternativa de a subscrie la un numar de titluri corespunztor sau de
a vinde , astfel ca nu va castiga si nu va pierde nimic.
Emisiunea de actiuni noi atrage asociati/actionari cu care actionarii existenti urmeaz s
mpart controlul si beneficiile, astfel ca cele mai multe firme evita sa foloseasca ce-a de-a doua
solutie.
Drepturile preferentiale fac obiectul unor tranzactii la bursa, iar cursul acestora depinde
de raportul cerere-oferta. Acest raport este influentat de o serie de factori, dintre care pretul de
emisie, a carui limita inferioara este valoarea nominala, iar cea superioara este cursul de la
bursa.
Pretul bursier influenteaza valoarea drepturilor de subsciere care va fi cu atat mai mare cu
cat va fi mai mare diferenta dintre pretul vechilor actiuni si pretul de emisiune al noilor actiuni.
Situatia generala de pe piata capitalurilor si tendintele bursiere vor determina sporirea
cererii de actiuni si invers.
Modul de impozitare a sumei din realizarea dreptului de subscriere indica faptul ca daca
aceasta suma e considerata un venit impozabil va fi mai redus decat daca ar fi tratata ca un
castig de capital.
Diluarea profitului pe actiuni apare in situatia in care acesta nu creste proportional cu
numarul de actiuni noi emise. Inainte de emisiune, beneficiul pe actiuni era Pr/a=Pr0/N, iar dupa
emisiune profitul pe actiune va fi Pra=Pr1/N+N. Beneficiul pe actiune se va dilua cu o suma :
Pr/a=Pr0/N-Pr1/N+N.
Diluarea puterii sau a controlului are loc in conditiile in care vechii actionari nu
cumpara sau cumpara proportional mai putine actiuni noi, diminundu-li-se ponderea pe care o
detin in capitalul social al firmei dupa noua majorare.

Majorarea de capital se mai poate face si prin incorporarea rezervelor; nu implica


fluxuri financiare si nu aduce resurse financiare noi.
In momentul infiintarii capitalul socia l= produsul dintre numarul de actiuni si valoarea
nominala (contabila). Dupa infiintare, actiunile firmei genereaza beneficii din care o parte sunt
trecute in rezerve. Cand aceste rezerve devin importante, firma poate proceda la incorporarea lor
in capitalul social, astfel ca va emite noi actiuni care se vor imparti gratuit vechilor actionari, fie
va spori valoarea nominala a actiunilor existente. Incorporarea rezervelor este o actiune cu
caracter contabil si juridic, care transforma in baza hotararii AGA rezervele in capital social.

9
Incorporarea rezervelor nu e decat o actiune contabila si juridica care transforma in baza
hotararii AGA o parte din rezerve in capital social. Operatia contabila presupune creditarea
contului de capital social prin debitarea rezervelor cu suma stabilita.
Distribuirea gratuita de actiuni noi se face proportional cu numarul actiunilor detinute deja,
potrvit raportului N/N. Acest procedeu da nastere exercitarii unor drepturi de atribuire pe care
actionarii le pot vinde sau cumpara.Drepturile de atribuire,ca si drepturile de subscriptie se
materializeaza intr-un bon/cupon de atribuire. In cazul in care sunt emise actiuni noi, numarul
lor se stabileste prin raportarea volumului rezervelor ce se incorporeaza la valoarea nominala a
actiunilor.
Re zerve
N =
VN
Si in acest caz se calculeaza capitalizarea bursiera inainte si dupa emisiune si se stabileste
valoarea unei actiuni dupa incorporare. Diferenta dintre valoarea actiunilor la bursa si noua
valoare de dupa emisiune reprezinta valoarea dreptului de atribuire, fiind egala pierderea pe care
o sufera actionarii prin emisiunea noilor actiuni. Valoarea teoretica a dreptului de atribuire se
stabileste plecand de la determinarea dreptului de subscriptie in care se considera ca pretul de
emisiune are valoarea zero. Astfel, formula dreptului de atribuire (Da) este :
N
Da= P
N N
Prin distribuirea de actiuni gratuite, situatia bogatiei actionarilor ramane nemodificata,
ceea ce se modifica fiind numarul de titluri care face ca bogatia sa fie repartizat pe un numar
mai mare de actiuni. Actionarii spera ca pretul de bursa al actiunilor sa ramana acelasi, ceea ce
ar avea ca efect cresterea bogatiei lor.
Beneficiile pe o actiune nu se mai diminueaza ca si in cazul dreptului de subscriptie, iar
puterea si controlul actionarilor asupra societatii sunt consolidate ca efect al detinerii unui numar
mai mare de titluri.
Capitalul intreprinderii poate sa fie si micsorat, operatie ce are loc atunci cand aportul
actionarilor se diminueaza prin rascumpararea actiunilor sau prin scaderea pierderilor din anii
anteriori: operatia de reducere a capitalului prin scaderea pierderilor din anii anteriori este
denumita asanare financiara. Capitalul social poate fi si amortizat prin rambursarea
contravalorii actiunilor cu precizarea ca sumele respective se suporta din rezerve.

B. Capitalurile mprumutate
Capitalurile mprumutate pe termen lung i mediu sunt denumite i datorii pe o
perioad mai mare de un an i reprezint resurse financiare provenite de la teri. n componena
lor sunt incluse: mprumuturile din emisiuni de obligaiuni; creditele bancare pe termen lung i
mediu; datoriile legate de participaii; alte mprumuturi i datorii asimilate; dobnzile aferente
mprumuturilor i datoriilor asimilate.
O categorie distinct de capitaluri, cu o arie de cuprindere relativ mic, o poate constitui
cea privind veniturile constatate n avans, pentru o perioad mai mare de un an, unde se
ncadreaz ncasrile anticipate pentru executarea lucrrilor de organizare de antier, pentru
asigurri, chirii, .a.
Imprumuturile pe termen lung finaneaz in special activele imobilizate in timp ce
activele circulante sunt finantate indeosebi din credite pe termen scurt. Creditele pe termen lung

10
sunt foarte variate prin natura si obiectul lor. Unele intreprinderi pot face apel la economiile
publice prin diverse tipuri de imprumuturi pe termen lung pe baza de titluri.
Finantarea pe termen lung mai poate fi asigurata si de organisme publice specializate
precum si de banci si de alte institutii financiare.
B1 Imprumuturile obligatare nevoile de capital pe termen lung ale unei societati pot fi
acoperite atat prin emisiuni de actiuni, cat si prin emisiunea de obligatiuni care asigura fonduri
imprumutate generand si cheltuieli pentru plata dobanzilor aferente si pentru rambursarea ratelor
scadente. Imprumuturile pe baza de obligatiuni sunt o forma speciala a creditului pe termen lung
fiind caracterizate de lansarea publica a unor titluri negociabile. Fiecare obligatiune reprezinta o
fractiune a datoriilor pe termen mediu si lung ale unei intreprinderi.
Obligatiunile sunt caracterizate de urmatoarele elemente :
valoarea nominala in functie de care se stabileste dobanda
o rata a dobanzii nominala care este aplicata la valoarea nominala a obligatiunii pentru a
determina suma cuponului ce trebuie platita
pretul de emisiune este de obicei mai mic decat valoarea nominala, diferenta constituind
o prima de emisiune
pretul de rambursare poate fi mai mare ca valoarea nominala, diferenta reprezentand o
prima de rambursare
intreprinderea poate ajunge de a primi o suma mai mica decat cea pentru care isi
angajeaza raspunderea si la care calculeaza dobanda si ramburseaza o suma mai mare
decat valoarea nominala
obligatiunile sunt titluri care pot fi cotate la bursa, societatea emitenta poata sa-si reduca
datoria prin rascumpararea la bursa a obligatiunilor la un pret ce poate fi inferior valorii
de rambursare
spre deosebire de actionari care sunt coproprietari ai firmei, posesorii obligatiunilor
poseda numai drept de creanta asupra societatii
succesul unui imprumut pe baza de obligatiuni depinde de factori cum sunt cei referitori
la conjuctura economica, randamentul si durata imprumutului precum si notorietatea
firmei
obligatiunile nu confera posesorilor nici o putere decizionala
o obligatiune mai este definita prin valoarea de emisiune, plata dobanzilor, calendarul de
amortizare sau de rambursare si pretul de rambursare
In practica economiei de piata se pot utiliza mai multe tipuri de obligatiuni :
1) obligatiuni simple(clasice)
In situatia in care societatea procedeaza la emisiunea unui imprumut pe baza de
obligatiuni, ea remite fiecarui creditor un numar de titluri corespunzator sumei
angajate.Imprumuturile se adreseaza populatiei, societatilor si institutiilor financiare si de
credit,astfel ca marile unitati economice au avantajul de a avea o baza foarte larga de creditare
putand negocia conditii mult mai favorabile de imprumut.
2) obligatiuni indexate
Sunt denumite astfel pentru ca pretul de rambursare si/sau dobanda variaza in
conformitate cu un indice stabilit apriori. Astfel obligatiunile pot fi indexate cu un indice special
care are legatura directa cu activitatea societatii (cifra de afaceri, pretul produselor, valoarea
adaugata si uneori profitul).
3) obligatiuni participante

11
Aceste obligatiuni sunt o varianta a obligatiunilor indexate caracterizate prin aceea ca dau
dreptul la o dobanda fixa plus o dobanda suplimentara indexata in functie de evolutia
profiturilor societatii.
4) obligatiuni convertibile in actiuni
Se caracterizeaza prin dreptul pe care-l ofera detinatorilor de a-si transforma creantele
dupa un termen in actiuni la libera optiune a creditorilor. Decizia se manifesta intr-o anumita
perioada, dupa care convertibilitatea nu mai e posibila.
6) euro-obligatiunile
Imprumuturile internationale iau in mare masura forma euro-obligatiunilor, adica a
titlurilor plasate in afara granitelor tarii si in valutele altor tari. Asemenea imprumuturi sunt
accesibile numai marilor corporatii si firmelor multinationale si nu difera de obligatiunile
simple/clasice sau uneori de obligatiunile indexate. Plasarea euro-obligatiunilor se face prin
intermediul unor uniuni sau grupuri bancare internationale,obligatiile putand fi cumparate de
catre diversi investitori care nu domiciliaza neaparat in statul pe pietele caruia sunt lansate
titlurile.
B2 Creditele bancare pe termen mediu si lung
Bancile intervin la randul lor sub diferite ci in asigurarea necesarului de capitaluri pe
termen lung necesare activitatii societatii.
Pentru asigurarea echilibrului financiar al activitatii, intreprinderile trebuie sa coreleze
termenele de exigibilitate a datoriilor cu termenele la care isi recupereaza creantele fata de
clienti, precum si in functie de alte elemente ca durata de amortizare a imobilizarilor
(ne)corporale.
Sub influenta progresului tehnic unele elemente de active fixe (utilajele) isi pierd
valoarea mai repede decat era prevazut la momentul achizitionarii i trebuie sa fie inlocuite
pentru a nu prejudicia societatea in raporturile concurentiale. In acest scop este necesar sa se
accelereze cadenta amortizarii cu acordul organelor fiscale.
Inlocuirea acestor elemente de activ necesita adesea contractarea de imprumuturi pe
durate mai reduse decat cele pe termen lung.
Prin urmare creditul pe termen mediu are rolul de a acoperi nevoile financiare
determinate de procurarea unor elemente de imobilizari, fiind acordate in principiu pe o durata
de 5 ani si cu exceptie pana la 7 ani.
In acordarea creditelor pe termen lung si mediu in economia de piata s-au impus anumite
reguli financiare care au in vedere urmatoarele :
fondurile imprumutate nu pot depasi fondurile proprii
durata minima a imprumuturilor nu trebuie sa fie mai mica decat durata de folosinta a
investitiilor
se impune si precizarea ca rambursarea acestor credite este garantata in special pe seama
rentabilitatii viitoare a firmelor
Leasingul este operatia prin care o institutie financiara specializata cumpara la cererea
unei societati anumite bunuri care ii sunt acordate in folosinta in schimbul platii unei chirii
periodice (redeventa). Astfel, societatea nu este proprietarul bunurilor si nu le inregistreaza in
contabilitate decat la conturile din afara bilantului. In contractul ce se incheie intre institutie si
societate se prevede adesea posibilitatea pentru societate de a cumpara bunul la sfarsitul
inchirierii la un pret avantajos care tine seama de ratele platite anterior.
Intreprinderile de dimensiuni reduse dar care au o activitate profitabila nu pot recurge la
modalitati cum ar fi emisiunea de obligatiuni sau imprumuturi bancare pe termen lung, astfel ca

12
gasesc in leasing un mijloc modern de finantare si dezvoltare, beneficiind si de o durata
avantajoasa de creditare. Acest tip de credit poate fi considerat si ca un mijloc suplimentar de
finantare in vederea realizarii programului de investitii, in cazul in care toate mijloacele clasice
de finantare au fost epuizate.
Caracteristicile leasingului sunt :
se incheie pe o perioada determinata care corespunde perioadei de amortizare completa a
bunului
la expirarea contractului exista posibilitatea inapoierii bunului catre proprietar sau
cumpararea acestuia la o valoare reziduala stabilita prin contract sau exista posibilitatea
reinnoirii contractului
d.p.d.v. economic, angajamentele de credit-leasing sunt considerate datorii pe termen
mediu si lung
d.p.d.v. financiar, chiar daca este un contract oneros, acest credit prezinta avantajul, in
raport cu creditele obisnuite, ca este flexibil in utilizare, oferindu-i intreprinderii
posibilitatea de a dispune de capital fix, beneficiind in acelasi timp si de un tratament
fiscal favorabil

ANALIZA POZIIEI FINANCIARE

Indicatorii de echilibru financiar patrimonial sunt:


1. Situaia net
2. Fondul de rulment financiar
3. Nevoia de fond de rulment
4. Trezoreria net
5. Cash-flow

1. Situaia net (activul net)


Diferena dintre activul total i datoriile totale contractate d o prim i principal
evaluare (contabil) a ntreprinderii la data ncheierii exerciiului. Aceast ecuaie
fundamental a bilanului red situaia net (SN) a ntreprinderii:
SN = Activ - Datorii
Situaia net reflect activul neangajat n datorii, respectiv averea net a acionarilor.
Situaia net se identific sub aspect valoric cu capitalurile proprii.
SN = CP

SN CAPITALURI
PROPRII

ACTIV

DATORII

Evidenierea situaiei nete

13
Situaia net pozitiv i cresctoare reflect o gestiune sntoas i este consecina
ncheierii cu profit a exerciiilor anterioare i a altor elemente de acumulri (rezerve, profit
reportat, profit net nerepartizat, alte fonduri proprii).
Situaia net negativ reflect o stare prefalimentar i semnific o depire a activului
total de ctre datoriile totale contractate de ntreprindere i nerambursate nc. Este consecina
nregistrrii de pierderi n exerciiile anterioare. Aceste pierderi au consumat integral capitalurile
proprii, iar partea rmas neacoperit rmne n sarcina creditorilor, ca rezultat al asumrii de
ctre acetia a riscului de insolvabilitate al ntreprinderii.
Situaia net poate indica deci o mbogire (o cretere a capitalurilor proprii) n cazul
realizrii i reinvestirii profitului net sau, dimpotriv, o srcire (o micorare a capitalurilor
proprii), n cazul ncheierii exerciiului cu pierderi.

2. Fondul de rulment financiar


Pornind de la elementele din partea de sus a bilanului, fondul de rulment financiar (FRF)
se determin astfel:
FRF = Resurse permanente Nevoi permanente

tiind c resursele permanente corespund capitalurilor permanente, iar nevoile


permanente activelor imobilizate, putem scrie:
FRF = CPP Imob
unde: CPP capitaluri permanente
Imob active imobilizate

Imob
CPP
FRF

Evidenierea fondului de rulment financiar pornind


de la elementele din partea de sus a bilanului

Comparaia ntre cele dou mrimi corespunde uneia din urmtoarele trei situaii:
1) CPP > Imob FRF > 0
Fondul de rulment financiar pozitiv arat c sursele de finanare ale ntreprinderii cuprind
suficiente resurse stabile pentru a finana n acelai timp integralitatea imobilizrilor i o
fraciune din activele circulante.
2) CPP < Imob FRF < 0
Fondul de rulment financiar negativ semnific faptul c ntreprinderea a finanat o parte a
investiiilor sale prin resurse pe termen scurt, lucru ce reflect o stare de dezechilibru financiar.
3) CPP = Imob FRF = 0
Aceast a treia situaie, puin probabil, exprim o armonizare total a structurii resurselor cu
utilizarea acestora (se asigur echilibrul maselor bilaniere de aceeai durat).

Pornind de la elementele din partea de jos a bilanului, fondul de rulment financiar se


determin astfel:

14
FRF = Nevoi temporare Resurse temporare
tiind c nevoile temporare corespund activelor circulante (sau curente), iar resursele
temporare datoriilor pe termen scurt (sau curente), putem scrie:
FRF = Ac Dc
unde: Ac active circulante
Dc datorii curente (pe termen scurt)

Dc
Ac
FRF

Evidenierea fondului de rulment financiar pornind


de la elementele din partea de jos a bilanului

Comparaiile posibile corespund urmtoarelor trei situaii:


1) Ac > Dc FRF > 0
Aceast situaie semnific faptul c activele circulante transformabile n lichiditi ntr-un
termen scurt (sub un an) vor permite att rambursarea integral a datoriilor exigibile pe termen
scurt (ntr-un interval de timp sub un an), ct i obinerea de lichiditi. Apare ca o situaie
favorabil n ceea ce privete solvabilitatea, deoarece ntreprinderea beneficiaz de perspective
favorabile n ce privete capacitatea sa de rambursare.
2) Ac < Dc FRF < 0
Suma activelor circulante las s se prevad ncasri viitoare pe termen scurt insuficiente pentru
a rambursa ansamblul datoriilor pe termen scurt. Aceast constatare pare la o prim analiz
defavorabil pentru solvabilitatea ntreprinderii. Dar aprecierea precis a perspectivelor
solvabilitii ntreprinderii cere luarea n considerare a structurii activelor circulante i a
datoriilor pe termen scurt, n acest sens fiind util situaia creanelor i datoriilor ntocmit n
funcie de lichiditatea, respectiv exigibilitatea acestora. Dac scadena medie a activelor
circulante este mai apropiat dect a datoriilor curente (pe termen scurt), echilibrul financiar
poate fi asigurat i n condiiile unui fond de rulment financiar negativ.
3) Ac = Dc FRF = 0
n aceast ipotez, foarte puin probabil, activele circulante sunt acoperite strict de datoriile
pe termen scurt.

Fondul de rulment financiar poate fi analizat n funcie de structura capitalurilor


permanente, respectiv capitaluri proprii (CP) i datorii pe termen lung (DTL), cu scaden mai
mare de un an. Aceast analiz pune n eviden msura n care echilibrul financiar se asigur
prin capitalurile proprii, respectiv gradul de autonomie a ntreprinderii. Indicatorul care relev
gradul de autonomie n luarea unor decizii de investiii privind dezvoltarea ntreprinderii este
fondul de rulment propriu (FRP). El reprezint excedentul de capitaluri proprii fa de
imobilizrile nete, excedent determinat dup repartizarea profitului.
FRP = CP Imob
Un fond de rulment propriu pozitiv semnific faptul c imobilizrile sunt integral
finanate din resurse proprii, deci exist autonomie. Un fond de rulment propriu negativ

15
semnific faptul c imobilizrile nu sunt finanate dect parial din resursele proprii,
ntreprinderea trebuind s fac apel la ndatorare pentru a finana o parte din imobilizrile sale.
Fondul de rulment mprumutat (FR) sau strin (FRS) rezult ca diferen ntre fondul
de rulment financiar i fondul de rulment propriu.
FR = FRF FRP = DTL
Mrimea pozitiv a fondului de rulment mprumutat evideniaz apelarea la mprumuturi
pe termen lung i mediu (datorii cu exigibilitate mai mare de un an).

3. Nevoia de fond de rulment


Este expresia realizrii echilibrului financiar pe termen scurt. Pune n eviden diferena
dintre necesitile de finanare a ciclului de exploatare (stocuri i creane) i datoriile de
exploatare ctre furnizori, bugetul statului, salariai etc.
NRF = (Nevoi temporare Active de trezorerie) (Resurse temporare Pasive de trezorerie)
Activele de trezorerie cuprind lichiditile efective (disponibiliti) i poteniale (valori
mobiliare de plasament (VMP)). Pasivele de trezorerie cuprind creditele bancare curente.
Simplificnd relaia de calcul iniial, nevoia de fond de rulment poate fi determinat
astfel:
NFR = Stocuri + Creane Datorii de exploatare
Dac nevoia de fond de rulment este pozitiv, ea semnific un surplus de nevoi
temporare n raport cu resursele temporare. Aceast situaie poate fi considerat normal dac
este rezultatul unei politici de investiii privind creterea nevoii de finanare a ciclului de
exploatare. n caz contrar, nevoia de fond de rulment pozitiv evideniaz un decalaj nefavorabil
ntre lichiditatea stocurilor i creanelor pe de o parte i exigibilitatea datoriilor de exploatare pe
de alt parte. Aceasta nseamn c s-au ncetinit ncasrile i s-au urgentat plile.
Nevoia de fond de rulment negativ reflect surplusul de resurse temporare n raport cu nevoile
temporare. Aceast situaie este apreciat favorabil dac este rezultatul accelerrii rotaiei
activelor circulante i al angajrii de datorii cu scadene mai mari. Aceasta nseamn c s-au
ncetinit plile i s-au urgentat ncasrile. Acesta este un caz frecvent ntlnit la ntreprinderile
cu activitate de comer, deoarece furnizorii sunt achitai de regul la intervale mai mari de timp
n raport cu perioada n care se vnd i se ncaseaz contravaloarea mrfurilor.

4. Trezoreria net
Este rezultatul interaciunii dintre echilibrul financiar pe termen lung (FRF) i cel
pe termen scurt (NFR).
TN = FRF NFR = AT - PT
n care: AT active de trezorerie;
PT pasive de trezorerie.
Dac fondul de rulment la sfritul exerciiului financiar este mai mare dect nevoia de
fond de rulment, atunci diferena se va regsi sub forma trezoreriei nete pozitive.
Trezoreria net pozitiv este expresia realizrii ntregului echilibru financiar (pe termen
lung i scurt). Excedentul de trezorerie, ca o consecin a realizrii echilibrului financiar, va fi
plasat ct mai rentabil, mai lichid i mai sigur. Aceast situaie favorabil se concretizeaz ntr-o
mbogire a trezoreriei, putnd vorbi, n acest caz, chiar de o autonomie financiar pe termen
scurt.
Trezoreria net negativ semnific un deficit de trezorerie, o insuficien a surselor
permanente i a celor temporare. Acest deficit trebuie acoperit prin noi credite pe termen scurt.

16
n condiii de insolvabilitate, noile credite se vor acorda n condiii de cost i rambursare
nefavorabile.
Echivalena dintre fondul de rulment financiar i nevoia de fond de rulment corespunde
unei situaii n care echilibrul trezoreriei este perfect asigurat, fr excedent sau deficit. Aceasta
nseamn c fondul de rulment financiar permite finanarea integral a nevoii de fond de rulment
(FRF = NFR) i atunci ntreprinderea poate evita dependena sa fa de resursele de trezorerie.

5. Cash-flow
Creterea trezoreriei nete pe perioada exerciiului contabil analizat reprezint cash-flow-
ul perioadei sau fluxul monetar net al exerciiului, determinat conform relaiei:
CF(TN) = TN1 TN0
CF(TN) = FRF NFR
CF(TN) = CFgest + CFinv + CFfin
Cash-flow-ul pozitiv semnific o cretere a capacitii reale de autofinanare a
investiiilor, iar aceasta determin la rndul ei o mbogire a activului real, o cretere a averii
proprietarilor.
Cash-flow-ul negativ sugereaz o diminuare a capacitii reale de autofinanare a
investiiilor, n consecin o srcire a activului real, o diminuare a averii proprietarilor.
Corecii referitoare la activul bilanului
Ansamblul activelor este evaluat la valoarea net.
Imobilizrile financiare cu termen de lichiditate mai mic de un an vor fi reclasate n grupa
activ circulant.
ntreprinderile avnd un stoc minim necesar produciei (stoc curent) i un stoc permanent
de siguran pot nscrie aceast parte a stocurilor n activul imobilizat. Acelai lucru se poate face
i cu stocurile avnd o vitez de rotaie sczut (mai mare de un an).
Creanele avnd termen de lichiditate peste un an vor fi reclasate n grupa activ
imobilizat.
Ansamblul valorilor mobiliare de plasament este inclus n activele de trezorerie, alturi
de disponibiliti.
Cheltuielile n avans avnd termen de lichiditate mai mare de un an vor majora activul
imobilizat, partea avnd termen de lichiditate mai mic de un an fiind ncorporat activului
circulant.
Observaie: Unii analiti consider cheltuielile n avans ca veritabile creane, dar cu caracter
incert, de aceea prefernd eliminarea lor din activ i retratarea lor din capitalurile proprii, practic
considerndu-le active fictive.
Numeroase posturi de activ nu au valoare, figurnd aici numai pentru motive tehnic
contabile i de echilibru aritmetic al bilanului. Acestea sunt considerate non-valori sau active
fictive. ntr-o structur financiar prudent, non-valorile se elimin din activul patrimonial, n
contrapartid reducndu-se capitalurile proprii din pasiv. De exemplu, cheltuielile de constituire
(contul 201) incluse n postul Imobilizri necorporale sunt considerate active fictive. Ele vor fi
eliminate din activ, reducndu-se n contrapartid capitalurile proprii.
Observaie: Primele privind rambursarea obligaiunilor (contul 169), considerate tot active
fictive, conform OMFP nr. 94/2001, nu mai sunt reflectate n activul bilanului, valoarea lor fiind
sczut deja din datoriile ce trebuie pltite ntr-o perioad de pn la un an sau mai mare de un
an din pasivul bilanului.

17
Corecii referitoare la pasivul bilanului
n primul rnd, capitalurile proprii se vor diminua cu valoare corespunztoare activelor
fictive.
Observaie: Conform OMFP nr. 94/2001, subveniile pentru investiii (contul 131) se includ n
structura Venituri n avans, fiind eliminate astfel din structura capitalurilor proprii.
Bilanul patrimonial trebuie s fie stabilit dup repartizarea profitului. Rezult deci c
dividendele de plat trebuie s fie sczute din capitalurile proprii i adugate la datoriile cu
durat mai mic de un an.
Provizioanele pentru riscuri i cheltuieli ar putea fi ncadrate:
- n capitalurile proprii, pentru partea cu caracter de rezerv, adic valoarea
provizioanelor fr obiect real;
- n datoriile pe termen lung, pentru partea destinat acoperirii unor cheltuieli de achitat
n mai mult de un an;
- n datoriile pe termen scurt, pentru partea de achitat n mai puin de un an.
O datorie financiar poate fi distribuit nre capitalurile permanente (pentru partea de
rambursat ntr-o perioad mai mare de un an) i datoriile cu durat mai mic de un an (pentru
cele care au scadena n exerciiul urmtor).
Veniturile constatate n avans sunt reclasate la datorii cu durat mai mare de un an sau la
datorii cu durat mai mic de un an, n funcie de scadena lor.

n urma regruprii posturilor de activ i de pasiv dup criterii de lichiditate i exigibilitate


se ajunge la construcia bilanului financiar.

ANALIZA PERFORMANELOR NTREPRINDERII

Elemente de baz privind analiza pe baza contului de profit i pierdere

Contul de profit i pierdere este documentul de sintez i raportare contabil privind


performanele unitii.
Contul de profit i pierdere msoar succesul, performanele activitii unei uniti
prezentnd veniturile, cheltuielile i rezultatele n cursul unei perioade date.
Deoarece bilanul patrimonial nu explic cauzele care au generat performanele
activitii, acestea sunt definite cu ajutorul contului de profit i pierdere, prin structurile de
venituri i cheltuieli, potrivit relaiei:
Rezultatul exerciiului = Venituri Cheltuieli
Avnd n vedere faptul c rezultatul constituie msura fructificrii capitalului (i acesta
poate fi sensul creterii patrimoniului net (profit) sau poate fi sensul diminurii patrimoniului net
(pierdere)), rezultatul este definit i prin ecuaia:
Rezultatul exerciiului = CPN CPN-1
Activitatea curent este activitatea desfurat de o ntreprindere potrivit obiectului su
de activitate, inclusiv activitile legate de sau derivate din realizarea acestuia.
Activitatea curent (de fapt, ordinar) cuprinde:
- activitatea de exploatare (de baz) privind sectorul industrial, construcii, comercial,
prestri servicii;
- activitatea financiar privind participaiile la capitalul altor societi i alte aciuni de
plasament;

18
- activitatea excepional privind amenzile percepute sau pltite de ntreprindere din
operaiuni de gestiune i cele privind capitalurile, respectiv veniturile din cesiuni i
valoarea net contabil a imobilizrilor cedate (VNCEAC). n conformitate cu
Standardele Internaionale de Contabilitate, categoria de activitate excepional
dispare, ea fiind ncorporat la activitatea de exploatare, poziia Alte
venituri/cheltuieli de exploatare.
Activitatea extraordinar reprezint evenimente sau tranzacii diferite de activitile
curente ale ntreprinderii i care nu apar frecvent sau cu regularitate.
Activitatea extraordinar cuprinde operaii determinate de evenimente foarte rare i n
afara puterii decizionale a conducerii ntreprinderii: exproprieri, naionalizri, modificarea
legislaiei fiscale, cutremure etc.

2.2. Soldurile intermediare de gestiune (varianta franceza)

Ca principale solduri intermediare de gestiune reinem:


1. Valoarea adugat (VA)
2. Excedentul brut de exploatare (EBE) sau excedentul brut nainte de dobnzi, impozite,
amortizri i provizioane (EBITDA)
3. Rezultatul exploatrii (RE) sau excedentul brut nainte de dobnzi i impozit (EBIT)
4. Rezultatul curent (RC) sau rezultatul nainte de impozit sau excedentul brut total (EBT)
5. Profitul net (PN) sau pierdere
Determinarea succesiv a acestor marje de profit a marcat denumirea de cascad a
soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold evideniaz performanele gestiunii financiare
la treapta respectiv de acumulare.

Marja comercial (adaosul comercial) Excedentul vnzrilor de mrfuri n raport cu


costul de cumprare al acestora reprezint marja comercial.
Marja comercial = Vnzri de mrfuri Costul mrfurilor vndute
Marja comercial este principalul indicator de apreciere a performanelor unei activiti comerciale. Dac cif
volum al activitii, suma marjei comerciale, generat de cifra de afaceri realizat, este indicatorul indispen
unei ntreprinderi comerciale.
Producia exerciiului (n cadrul activitii industriale) include valoarea bunurilor i
serviciilor fabricate de ntreprindere pentru a fi vndute, stocate sau utilizate pentru nevoile
proprii.
Producia exerciiului = Producia vndut (ct. 701,702,703,704,705,706,708)
Variaia stocurilor (ct. 711)
+ Producia capitalizat (ct. 721,722)
Valoarea adugat (VA) reflect surplusul de valoare realizat de ntreprindere peste
valoarea consumurilor provenind de la teri. Valoarea adugat este baza de calcul pentru
principalul impozit indirect, taxa pe valoarea adugat.
Valoarea adugat se calculeaz pornind de la producia exerciiului, majorat cu marja
comercial i diminuat cu consumurile de la teri:
Valoarea adugat = Producia exerciiului
+ Marja comercial
Consumuri de la teri
n care

19
Consumuri de la teri =
Cheltuieli cu materii prime i materiale consumabile (ct. 601,602)
+ Alte cheltuieli materiale (ct. 603,604,606,608)
+ Alte cheltuieli din afar (cu energie i ap) (ct. 605)
+ Cheltuieli privind prestaiile externe (ct. 611,612,613,614,621,623,624,625,
626,627,628)
Excedentul brut de exploatare se stabilete ca diferen ntre valoarea adugat plus
subveniile de exploatare, pe de o parte i impozite, taxe i cheltuieli de personal, pe de alt
parte.

Excedent brut de exploatare = Valoarea adugat


+ Subvenii de exploatare (ct. 74)
- Impozite, taxe, vrsminte asimilate (ct. 635)
- Cheltuieli cu personalul (ct. 641,645)

Excedentul brut de exploatare exprim capacitatea potenial de autofinanare a


investiiilor (din amortizri, provizioane, profit net), de achitare a datoriilor ctre bugetul statului
i de remunerare a investitorilor de capital (creditori i acionari).
Rezultatul exploatrii (RE) exprim mrimea absolut a rentabilitii activitii de
exploatare. Prin deducerea tuturor cheltuielilor (pltibile i calculate) din veniturile totale
(ncasabile i calculate) ale exploatrii, acesta devine un rezultat net al exploatrii.

Rezultatul exploatrii = Excedentul brut de exploatare


+ Venituri din provizioane privind
activitatea de exploatare (ct. 781)
+ Alte venituri din exploatare (ct. 758)
- Cheltuieli de exploatare privind
amortizrile i provizioanele (ct. 681)
- Alte cheltuieli din exploatare (ct. 658)

Rezultatul curent (RC) este determinat de rezultatul exploatrii i de cel al activitii


financiare.

Rezultatul curent = Rezultatul exploatrii


+ Venituri financiare monetare (ct. 76)
+ Venituri financiare din provizioane (ct.786)
- Cheltuieli financiare (ct. 66)
- Cheltuieli financiare privind
amortizrile i provizioanele (ct. 686)

Profitul net (PN) exprim mrimea absolut a rentabilitii financiare cu care sunt
remunerai acionarii pentru capitalurile proprii subscrise.

Profitul net = Rezultatul curent


+ Venituri extraordinare (ct. 771)

20
- Cheltuieli extraordinare (ct. 671)
- Impozit pe profit (ct. 691)

Capacitatea de autofinanare

Capacitatea de autofinanare reprezint potenialul financiar degajat de activitatea


rentabil la sfritul exerciiului, destinat s finaneze politica de investiii din perioada viitoare i
s remunereze acionarii prin dividende.

a) Metoda deductiv permite determinarea capacitii de autofinanare ca diferen ntre


veniturile ncasabile, corespunztoare unor ncasri efective sau viitoare, i cheltuielile
pltibile, corespunztoare unor pli efective sau viitoare.

CAF = Venituri ncasabile Cheltuieli pltibile

Avnd n vedere c excedentul brut de exploatare este n ntregime constituit din venituri
ncasabile i cheltuieli pltibile, calculul capacitii de autofinanare poate lua excedentul brut de
exploatare ca punct de plecare. Trecnd prin cascada soldurilor intermediare de gestiune, relaia
de calcul devine:

Trecnd prin cascada SIG relaia de calcul a CAF devine:


EBE
+ Alte venituri din exploatare (cu excepia venituri din cesiunea/vnzarea elem.de activ-
ct.7583, Venituri din subvenii pt.investiii-ct.7584)
- Alte chelt.din exploatare (cu excepia ct.6583-VNCEAC-valoarea net contabil a
elementele de activ cedate)
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare (cu excepia ajustrilor de valoare privind imobilizrile financiare
i
investiiile deinute ca active circulante)
Rezultatul extraordinar
- Impozit pe profit
= CAF a exerciiului
b) Metoda aditiv are meritul de a pune n eviden elementele contabile, negeneratoare de
fluxuri monetare. n procedeul adiional se pornete de la profitul net al exerciiului la care se
adaug cheltuielile calculate (neplatibile) i se scad veniturile calculate(neincasabile):

CAF = PN + Cheltuieli calculate Venituri calculate

Observaie. Valoarea net contabil a elementelor de activ cedate aceast valoare contabil nu
corespunde nici unei pli n momentul cesiunii. Ea va fi asimilat cheltuielilor calculate.
Veniturile din cesiunea elementelor de activ sunt asimilate, pentru calculul capacitii de
autofinanare, veniturilor calculate.
Trecnd prin cascada soldurilor intermediare de gestiune, relaia de calcul devine:
Pn
+ Amortizri, ajustri i provizioane (exploatare, financiare, extraordinare)

21
+ VNCEAC ct.6583
- Reluri asupra provizioanelo (inclusiv ajustrile pe cele 3 domenii de activitate-
expl,fin,extr.)
- Venituri din cesiunea elementelor de activ ct.7583
- venituri din subvenii pt.investiii ct.7584
= CAF a exerciiului
Capacitatea de autofinanare dup distribuirea dividendelor reprezint autofinanarea
global (total). Aceasta pune n eviden aptitudinea real a ntreprinderii de a se autofinana.

Autofinanarea global = Capacitatea de autofinanare Dividende distribuite

Autofinanarea = Capacitatea de autofinanare -


- Dividende distribuite
- Cota managerului
- Participarea salariailor la profit

22
Analiza pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate reprezint nivelul cifrei de afaceri pentru care profitul este nul.
n acest punct cifra de afaceri acoper cheltuielile totale (variabile i fixe) i profitul este zero.
Pragul de rentabilitate poate fi exprimat n mai multe feluri:
- n uniti fizice;
- n uniti valorice;
- n zile.

a) n uniti fizice de volum, evideniind volumul fizic al produciei vndute pentru a atinge
pragul de rentabilitate
CF CF
Q PR
p cv mcv

unde: QPR volumul fizic al produciei vndute pentru a atinge pragul de


rentabilitate;
CF cheltuieli fixe totale;
p pre de vnzare unitar;
cv cheltuieli variabile unitare;
mcv marja unitar asupra cheltuielilor variabile sau marja brut de
acumulare pe unitatea de produs.
b) n uniti valorice pentru ntreg volumul de activitate, avnd semnificaia cifrei de afaceri la
care profitul este zero
CF
CA PR
MCV%
MCV CV
MCV% 100 100 100
CA CA
unde: CAPR valoarea cifrei de afaceri pentru care suma cheltuielilor fixe este egal
cu marja absolut asupra costului variabil;
CV cheltuieli variabile totale;
MCV marja asupra cheltuielilor variabile

c) n zile, avnd semnificaia datei calendaristice la care s-ar atinge pragul de rentabilitate
CA PR
PR z 360
CA realizata

23
Indicatori i relaii de calcul privind rentabilitatea ntreprinderii

Determinarea valorii unei afaceri

I. Metode bazate pe valoarea patrimonial

Patrimoniul reprezint totalitatea drepturilor i a obligaiilor cu valoare economic,


precum i a bunurilor materiale la care se refer aceste drepturi, care aparin unei persoane fizice
sau juridice (Dex, 1984)
Din punct de vedere economic, valoarea ntreprinderii se poate identifica cu cea a unui
patrimoniu exploatat pentru realizarea unui obiectiv.
Valoarea patrimonial reprezint suma valorii tuturor bunurilor aflate n proprietatea
ntreprinderii la care se adaug valoarea drepturilor de folosire a unor active intangibile (licene,
marci, brevete, etc.).
Obligaiile la valoarea lor efectiv se scad din valoarea total a activelor materiale i
nemateriale, ceea ce rezult fiind activul net, deci ceea ce aparine doar ntreprinderii sau
proprietarului.
Valoarea patrimonial este condiionat de capacitatea de exploatare a activelor i
implicit de posibilitatea obinerii unui profit.

24
Deci, nu orice element de activ constituie i unul patrimonial, indiferent de varianta
adoptat, ci doar acele active care sunt funcionale sau potenial funcionale i pot fi exploatate
rentabil intr n calculul valorii patrimoniale.

1. Varianta costului de nlocuire (Activul Net Corectat)

Denumirile sub care este cunoscut aceast variant a metodei bazate valoarea
patrimonial sunt variate n literatura de specialitate: valoare substanial, valoare de reproducie,
valoare de nlocuire, activul net ajustat, etc.
Elementul comun tuturor acestor variante il reprezint faptul c n evaluare se ine seama
de evoluia preurilor.
Activul Net Corectat (ANCr) reprezint valoarea reevaluat a bunurilor i drepturilor ce
constituie patrimoniul ntreprinderii, care se refer la activitatea de baz.
Calculul ANCr se face analitic pe toate elementele reale ale patrimoniului crora li se
atribuie o valoare estimat de nlocuire n starea prezent, valoare care este influenat de:
- gradul efectiv de uzur (mijloace fixe)
- depreciere (stocuri)
- probabilitate redus de ncasare (creane i debite)
La activele bilaniere se adaug investiiile n curs care din diverse motive nu pot fi
nregistrate n bilan i donaiile sau bunurile a cror proprietari nu sunt cunoscui.
Se elimin bunurile care dei fac parte din patrimoniu nu iau parte la activitatea firmei
sau nu pot fi utilizate.(activele fictive)
Activele care intr ntr-o vnzare de afacere includ:
A. Active imobilizate (imobilizri)
A1 Active intangibile sau necorporale (brevete, licene, marci de fabricaie, clientela,
cheltuieli de instalare iniiale, etc.)
A2 Active corporale (imobilizri corporale) ( terenuri, cldiri, maini, mobilier de
birou i auxiliare)
B. Active circulante ( stocuri, creane, disponibiliti)

A. Active imobilizate
A1 Active intangibile (imobilizri necorporale)

Brevetele pot fi estimate astfel:


dac sunt achiziionate, valoarea se determin prin actualizarea fluxurilor de numerar ce se
estimeaz c vor fi ncasate n viitor ;
dac brevetul a fost obinut n unitate, valoarea este dat de profitul net actualizat, din care
se deduc cheltuielile de obinere a brevetului, cheltuielile de nregistrare i de protecie a
acestuia n ar i strintate.

Marca de fabricaie este evaluat n funcie de: aciunile publicitare efectuate,


rezultatele acestora, costul meninerii imaginii i reacia concurenilor.
Se pot folosi dou metode de estimare:
se consider c cifra de afaceri nregistrat la nivel durabil se datoreaz n procent de
X% aciunilor publicitare. X% reprezint profitul actualizat, cumulat pe 2-3 ani, pentru partea
corespunztoare cifrei de afaceri suplimentare.

25
Exemplu: CA0 = 100 mil. CT0 = 60 mil. Pr = 40 mil
CA1 = 140 mil. CT1 = 80 mil. Pr = 60 mil.
CA = 40 mil
Pr = 20 mil X = Pr/ CA * 100 = 50%
50% * 60 mil. = 30 mil valoarea aciunilor publicitare
din valoarea profitului suplimentar se fac cheltuieli de meninere a imaginii.
Clientela - este un activ intangibil important pentru toate afacerile dar mai cu seam,
pentru cele comerciale. Avnd n vedere diversitatea foarte mare a produselor supuse
comercializrii estimarea valorii clientelei trebuie s se fac individualizat i inndu-se cont de o
multitudine de factori.
n mod normal, o firm are cheltuieli comerciale ntre 2,5% - 7,5% din cifra de afaceri.
Dac, considerm renoirea investiiei comerciale la un interval de 1,5 -2 ani i procentul de
impozit pe veniturile firmei, rezult c, acest activ intangibil poate fi evaluat la aproximativ 3%-
12% din cifra de afaceri.

A2 Active corporale (imobilizri corporale)

Terenuri - Elementul terenuri din situaiile financiare se refer la terenurile propriu-zise,


dar i la amenajrile i racordarea lor la sisteme de alimentare cu energie, mprejmuirile, lucrrile
de acces.
n principial exist trei abordri (prin costuri, comparaii de pia, capitalizarea veniturilor)
pentru evaluarea terenurilor, care pot fi concretizate n 6 metode de evaluare agreate de
Standardele Internaionale de Evaluare 1:
1. comparaia direct cu preurile de pe pia;
2. proporia ;
3. extracia;
4. parcelarea;
5. tehnica rezidual ;
6. capitalizarea rentei de baz.
*Comparaia direct este metoda de evaluare uzual pentru evaluarea terenurilor
neagricole, libere, neocupate de construcii sau considerate a fi libere. Const n comparaia
direct cu preurile de pia pentru terenuri asemntoare
*Proporia (repartizarea) este o tehnic indirect de comparaie care presupune c ntre
valoarea terenului i valoarea proprietii imobiliare exist un anumit raport.
*Extracia (scderea) este o variant a metodei proporiei i const n extragerea din
preul de vnzare al unei proprieti a valorii amenajrilor i construciei, calculate la costul de
nlocuire net innd cont de deprecierea suferit (uzur). Rezultatul rezidual este o indicaie a
valorii posibile a terenului.

Valoarea terenului = Valoarea proprietii - (Costul de nlocuire a construciei-Deprecierea)

*Metoda parcelrii se bazeaz pe ipoteza celei mai bune (valoroase) utilizri a fiecrei
parcele derivate din divizarea unui teren mai mare. Parcela este o subdiviziune (suprafaa) a unui
teren care este considerat a fi tipic/ablon n sens de adecvare normal pentru diferite tipuri de
construcii.
1
Bdescu Gheorghe .a. Evaluarea proprietii imobiliare, ANEVAR, 2003, pag. 85

26
*Metoda rezidual const n esen, din scderea din venitul net al proprietii, a venitului
alocat remunerrii construciilor. Venitul rmas este considerat ca venitul rezidual al terenului i
este capitalizat.
*Metoda capitalizrii rentei de baz Renta de baz este suma pltit pentru dreptul de
utilizare i ocupare a terenului n conformitate cu regulile de nchiriere a terenului

Cldirile - se determin n primul rnd costul reconstruirii lor la aceiai parametri


tehnico economici dar n stare nou. Se diminueaz acest cost cu amortizarea calculat pe
durata de utilizare consumat dar pe baza valorii noi nu a celei vechi.
n general se iau n considerare urmtorii factori pentru stabilirea valorii corectate a
cldirilor:
valoarea de reconstruire a imobilelor existente
durata de folosin a acestora
cheltuielile de exploatare i de ntreinere a acestora
valoarea de lichidare a imobilelor existente
valoarea de pia a imobilului respectiv
capitalizarea veniturilor (pt. birouri, ateliere)
Maini, utilaje, instalaii - valoarea lor se determina aproximativ n acelai mod ca si n
cazul terenurilor.
Astfel, se ia n considerare costul de nlocuire a mainii respective, adic preul curent
pentru o main identic cu cea evaluat cost diminuat cu amortizarea calculat pn n
momentul evalurii. De asemenea trebuiesc avute n vedere diferenele de progres tehnic
rezultate din compararea randamentelor, preciziei de execuie, gradului de securitate.
Se poate face o evaluare prin comparaie folosind preul curent pe piaa de ocazie a unei
maini identice.
Mobilier de birou i auxiliare se determin costul de nlocuire n starea actual pe
baza preului curent pentru active similare pe pia care se diminueaz cu amortizarea aferent
duratei de serviciu consumat.

B. Active circulante ( stocuri, creane, disponibiliti)

Stocurile - pentru micile afaceri industriale este postul de activ cel mai important.
nainte de accepta valoarea stocurilor, cumprtorul ar trebui s evalueze starea fizic a
bunurilor. Aproape fiecare vnzare a unei firme implic mrfuri greu vandabile i aceste nu pot fi
luate n calculul activului net corectat deoarece sunt lipsite de valoare d.p.d.v. al eficacitii.
Creane i debite - valoarea acestora se stabilete pornind de la datele nscrise n
contabilitate, corectate cu probabilitatea de ncasare a sumelor de la clieni i de solvabilitate a
debitorilor.
Disponibiliti bneti cele n lei se preiau la valoarea nominal iar cele n devize sunt
transformate n lei la cursul de referin al B.N.R.din ziua evalurii.

Toate elementele patrimoniale descrise anterior se cumuleaz i din suma global se scad
datoriile firmei (credite bancare, furnizori, obligaii fa de buget, decontri cu salariaii i altte
posturi de bilan asimilate)
Ceea ce se obine este Activul Net Corectat care poate constitui un reper pentru
negocierea preului tranzaciei.

27
ANCr = (Ic + Inec + AC) Dt unde Ic = imobilizri corporale
Inec = imobilizri necorporale
AC = active circulante
Dt = datorii totale.

II. Metode bazate pe capacitatea de profit viitor

Evalurile afacerii bazate pe bilan sufer un dezavantaj major: nu iau n considerare


potenialul de profit viitor al acesteia.
Experii financiari au observat ca valoarea ntreprinderii nu este dat numai de activul net
al unei intreprinderi ci i de un element X pe care acestia l-au numit Goodwill atunci cnd preul
tranzaciei este mai mare dect valoarea activului net i Badwill cnd preul este inferior acestuia.
Goodwill-ul reprezint potenialul de profit suplimentar dat de existena unor elemente
imateriale, necontabilizate n bilan. Acestea vin s majoreze valoarea patrimonial a
ntreprinderii cu ocazia unei evaluri.
Ordinul experilor contabili din Frana definete goodwill-ul ca excedentul de valoare
global a ntreprinderii peste suma diferitelor elemente corporale i necorporale care o compun.

2.1. Varianta Goodwill ajustat

Acest procedeu presupune parcurgerea urmtorilor pai:

2.1.1. Calcularea valorii activului net corectat (ANC)


2.1.2. Calculul costului de oportunitate a investiiei reprezint costul ansei pierdute sau a
alternativei sacrificate prin efectuarea unei alegeri din mai multe posibile.
Componentele costului de oportunitate:
prima component a costului de oportunitate este rata de randament (eficiena) folosit
pentru evaluarea unei afaceri. Ea are trei elemente principale:
- rata de randament fr risc
- prima de inflaie
- riscul ocazionat de investirea banilor ntr-o anumit afacere
Rata de randament fr risc i prima de inflaie sunt reflectate n investiii precum
obligaiunile emise de stat. La aceast rat de baz a randamentului se adaug un coeficient
pentru riscul implicat n operaiunea de cumprare a firmei. Cu ct rata de randament a unui
capital sau a unei firme este mai mare, cu atat riscul este mai ridicat.
Se apreciaz c o afacere cu risc normal ntr-o economie stabil genereaz o rat de
randament de 25%
o a 2-a component a costului de oportunitate a ntreprinztorului este salariul pe care
l-ar putea ctiga dac ar lucra ca manager la o alt firm.
Astfel:
C.O. = i*CP +Si , unde C.O. = cost de oportunitate
i = rata de randament fr risc (de obicei acoper rata inflaiei)
CP = capitalul propriu
Si = salariul ntreprinztorului

28
2.1.3. Proiectarea profiturilor nete

Ceea ce ne intereseaz n aceast etap este noiunea de profit economic i nu cea de


profit contabil
Economitii teoreticieni consider c, venitul net al unei ntreprinderi include urmtoarele
elemente:
- salariul ntreprinztorului
- remunerarea capitalului propriu al ntreprinztorului
- prima de risc
- profitul propriu-zis care este o categorie de venit rezidual
Exist dou procedee de estimare a profitului:
a. Procedeul ex-post prin care se estimeaz profitul pe baza unei medii a profiturilor
realizate ntr-un anumit numr de ani anteriori, fr a lua n considerare aciunea
factorilor conjuncturali
b. Procedeul ex-ante prin care profitul se estimeaz pe baza datelor rezultate din analiza
pieei i prognoza veniturilor i cheltuielilor.
Cea mai simpl modalitate este de a estima profiturile viitoare pe baza unei marje de
profit n raport de ncasri.
Astfel, se iau n considerare ncasrile pe o perioad de 5 ani i raportul ntre profit i
ncasri (asimilabil ratei profitului Pr') la nivel mediu. Aceast rat medie (Rpv) se
extrapoleaz n viitor pe baza unor factori de compunere (Fc) care reflect evoluia previzibil a
preurilor.

Fc = (1+i)n

Profitul viitor se va calcula n acest caz astfel:

Pv = V * Rpv * (1+i)n unde V = venituri viitoare


i = indicele general al preurilor
n = durata estimat

n cazul n care evoluia preurilor nu reflect o tendin de cretere regulat se vor lua n
calcul indicii de pre previzibili pentru fiecare an utiliznd relaia:

Pv =V * Rpv * i
n concluzie, n prognoza profitului viitor trebuie avut n vedere:
Analiza mediului intern al afacerii: capacitatea de producie, gradul de utilizare,
productivitatea, costul total, investiiile, etc.
Analiza ramurii economice i a competiiei: ritmul de cretere al produciei ramurii,
situaia pieei, numrul concurenilor, rata medie de rentabilitate economic, rata de
profitabilitate, strategia concurenial, etc.
Analiza mediului economic general: evoluia preurilor, regimul fiscalitii, faza
previzibil a ciclului economic.

2.1.4. Calculul capacitii de profit suplimentar se realizeaz prin diferena dintre profitul net
programat (profitul viitor) i costul de oportunitate

29
Pv C.O.
2.1.5. Multiplicarea capacitii de profit suplimentar cu cifra anilor de profit k ofer o
estimare a valorii activelor intangibile. n teoria financiar s-au pus n eviden urmtoarele cifre
pentru anii de profit:
-1 - dac impactul afacerii asupra comunitii a fost slab sau managementul a fost un
factor negativ pentru aceasta
0 - dac nu exist nici o valoare pentru Goodwill
1 - dac afacerea este la nceput, are o oarecare valoare a activelor intangibile i un
risc mare
2 - dac afacerea are o acceptare medie pe pia i un risc ridicat
3 - dac firma este stabil i nsoit de un risc normal
4 - dac firma are o reputaie excelent i este bine adaptat la conjunctur
n practic se poate ajunge pna nivelul 7.

2.1.6. Determinarea valorii afacerii

- Determinarea Goodwill

GW = k * [ Pv ( i * CP +Si)]

- Determinare valorii afacerii:


V = ANC + k * [ Pv ( i * CP +Si)] = ANC + GW

30